AMENAJAREA BAZINULUI ACVATIC IN

CADRUL PEISAGISTIC AL PARCULUI

DENDRARIU

1
 CUPRINS

PREFAŢĂ…………………………………………………………………………3

1. DESCRIEREA GENERALĂ............................................................................4

2. PROIECTAREA PLANIFICAREA ŞI CONSTRUCŢIA BAZINELOR...8

2.1. Proiectarea.........................................................................................................8

2.2. Planificarea........................................................................................................9

2.3. Construcţia bazinelor cu hidroizolaţie din beton...............................................9

3. PLANTE ACVATICE, DE BALTĂ ŞI ZONA DE ŢĂRM...........................12

3.1. Plante a cvatice.................................................................................................12

3.1.1. Plante care se înrădăcinează în sol la care frunzele şi florile plutesc la

suprafaţă..................................................................................................................12

3.1.2. Plante care plutesc la suprafaţa apei...........................................................14

3.1.3. Plante oxigenatori.........................................................................................18

3.2. Plante de baltă.................................................................................................20

3. 3. Plante de ţărm.................................................................................................26

4. DEVIZ DE CHELTUIELI PENTRU CONSTRUCŢIA BAZINULUI

ACVATIC……………………………………………………………………….36

CONCLUZII…………………………………………………………………….41

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE……………………………………………...43

ANEXE…………………………………………………………………………..45

2
 PREFAŢĂ

În zilele noastre ştiinţa a progresat cu mult decît 100 de ani în urmă. Omul
doreşte ceva nou, ceva neobişnuit anume în proiectarea landşaftului. Dacă înainte
pur şi simplu se făcea o înverzire simplă a spaţiului alocat pentru grădină, acum
omul doreşte un stil aparte, spre exemplu – stil Japonez, Englez, Portughez, etc. În
Republica Moldova sunt puţini specialişti în acest domeniu, deoarece trebuie să
poţi proiecta corect bazinul, pentru a putea apoi să-l decorezi cu plante acvatice, de
baltă, ţărm şi de munte. Pentru a putea face acest lucru este necesar de a cunoaşte
bine botanica (caracteristicile plantelor), arhitectura (modalităţile de construcţie,
materialele necesare, accesoriile) şi arta (pentru a putea îmbina diferite stiluri, a
crea ceva nou). Plantele, apa, animalele, pietrele, culorile, formele, ideile să
reprezinte în întregime o operă a naturii creată de om. În Dendrariu sunt aplicate
buzunarele pentru bazin, la diferite adîncimi. În aceste buzunare sunt sădite
plantele, perene (ele nu se mai scot din bazin). Acest lucru este specific
dizainerului din Grădina Dendrologică, deoarece el a descoperit o modalitate nouă
de a aborda plantele acvatice în bazin, astfel formînd un ecosistem unde plantele şi
animalele pot ierna (acest lucru este foarte actual). Pe zi ce trece, în Republica.
Moldova şi pe tot globul pămîntesc, lumea tot mai mult doreşte lîngă casele lor un
bazin acvatic cu alpinariu şi baltă.

Scopul prezentei teze este proiectarea şi selectarea plantelor pentru bazinele

acvatice sălbatice, care ar forma un ecosistem şi ar putea să-l păstreze în toate
anotimpurile anului.

3
 1. DESCRIEREA GENERALĂ

Oamenii întrebuinţau pietrele şi apa pentru înfrumuseţarea grădinilor cu mult

timp înainte de a realiza bordure, poiene sau clumbe. Cu mii de ani în urmă în
„Grădina raiului” Persia, erau canale cu apă şi havuzuri. Puterea de atracţie a apei
şi a pietrelor este uşor de înţeles – ele dau o imagine naturală acolo unde sunt
amplasate. Un exemplu poate fi în jurul casei. Dar pînă nu demult decoraţiile
artificiale din piatră şi apă erau accesibile doar pentru oamenii bogaţi. La mijlocul
sec. XIX pe moşiile engleze era primit de a ridica din piatră naturală, ziduri şi
arcuri, doar la mijlocul secolului XX construcţia bazinelor de apă şi a havuzurilor
în grădină, a devenit accesibilă pentru un grădinar simplu.

În zilele noastre construcţia alpinariilor şi havuzurilor a devenit foarte

răspîndită. Interesul de a construi havuzuri în grădini şi înmulţirea plantelor
acvatice este mare. Este interesant că, bazinele şi dealurile pietroase, au puncte de
reper comune: ele pot ocupa o suprafaţă de cîţiva zeci de centimetri pătraţi cît şi
cîteva sute de metri pătraţi şi ne oferă posibilitatea de a creşte plante care nu cresc
într-o grădină simplă. Dar în ambele cazuri sunt neajunsuri: trebuie de făcut o
planificare bună şi pregătire, pentru asta este nevoie de multă muncă şi cheltuieli.

Alpinariile, un scurt istoric - deoarece au legătură directă cu bazinele

acvatice.

În prima perioadă care a început de la mijlocul sec.XVIII, piatra se

întrebuinţa aparte, ca element decorativ. Moşiile mari erau decorate cu grupe din
bucăţi mari de piatră. Între pietre aproape că nu era vegetaţie, doar ferige şi unele
plante mereu verzi. La sfîrşitul sec.XIX construcţiile masive din piatră au ieşit din
modă.

Anul 1772 începutul perioadei a doua. În acel an în sera din Fizic Garden
din Celsi pentru colecţia plantelor aduse din Alpii Elveţieni, s-a folosit pietriş
islandez. Pietrele din această grădină serveau ca spaţiu de trai pentru aceste plante,
4
dar nu pur şi simplu decoraţie. Termenul de alpinariu sau grădină pietroasă
semnifică anume construcţie de acest tip. Ideea de a planta plantele pe pietre se
răspîndea foarte încet în Marea Britanie, cu toate că alpinariile au început să se
construiască în diferite părţi ale ţării şi modul de a aranja pietrele care emitau
imaginea naturală deja era primit normal în Britania. Situaţia s-a schimbat rapid în
anii 1860 şi alpinariile au primit poziţii bune în arhitectura peisajului din grădinile
britanice.

Perioada de înflorire a alpinariilor este primele decenii ai secolului XX. Cel

mai de vază grădinar în domeniul alpinariilor din acea perioadă era Redjinalid
Farrer, iar cartea lui „Grădina mea pietroasă” a devenit ca o biblie în acest
domeniu. Vînătorii după plante au cutreerat munţii din toată lumea pentru a găsi
plante noi care ar fi potrivite pentru alpinariu. Înainte de războiul 2 mondial,
interesul faţă de alpinariu s-a stins şi doar pînă nu demult a început să crească din
nou.

Am vorbit pînă acum despre alpinarii, deoarece ele au legătură bine

evidenţiată cu bazinele acvatice, iar acum voi povesti despre ele.

Apa deţine o putere mare de atracţie. Un copil mic întotdeauna încearcă să

calce într-o bîltoacă. Adulţii cînd nimeresc în parc, havuzurile, bazinele şi
cascadele îi atrag mai mult decît o clumbă sau bordură.

Nu este de mirare că în parcurile mari de la începutul istoriei lor, apa juca un

rol important. Ştiu că în primele parcuri din Europa, apa era singurul element
decorativ. În sec.XVII Le Notr a aranjat în Versailles cîteva bazine care aveau o
formă regulată, iar în Marea Britanie L. Brawn a umplut cu apă alei întregi astfel
creînd iazuri de forme libere.

Aceste minunate edificii au fost construite cu un singur scop – pentru a

demonstra frumuseţea apei. Iar mai tîrziu bazinele au început să fie populate cu
specii de plante acvatice decorative şi peşti. La mij. Sec XVIII au apărut cărţi în
care se descria posibilităţile de creştere a plantelor acvatice, dar interesul în masă

5
către bazine în grădină a apărut în a doua jumătate a sec. XIX-lea. Francezul
Joseph Bory Latour-Marliac în 1880 a obţinut primul ghibrid de nufăr, care avea
culori deosebite, iar în următorii 30 de ani a obţinut o mulţime de specii hibride
viucolorate. De atunci în Europa au început să aducă din toată lumea plante
acvatice noi, iar din Est au fost împrumutate tehnici noi de aranjare a bazinelor
acvatice.

Oamenii bogaţi care aveau loturi mari de pămînt construiau bazine acvatice
care erau unite prin cascade folosind beton şi lut, implimentînd havuzuri şi
populînd bazinele cu diferite specii de plante acvatice şi peşti exotici. Însă pînă în
anii 1960 aranjarea bazinelor acvatice era practic inaccesibilă grădinarului
obişnuit.

Cu apariţia materialelor izolatorii-elastice necesitatea de a betona fundul şi

pereţii bazinului în care ar putea trăi plantele acvatice şi peştii, a decăzut. De
asemenea pentru bazinele de diferite dimensiuni au apărut forme din masă plastică
şi accesorii. În zilele noastre putem procura în orice magazin: pompe acvatice,
becuri plutitoare, forme pregătite pentru aranjarea cascadelor şi havuzuri
autonome, aşa că nu este de mirare că bazinile acvatice devin tot mai răspîndite.

Iaz sau bazin? De obicei în dex nu se formulează clar diferenţa dintre ele.
Noi le evidenţiem astfel: dacă în bazin în afară de apă nu-i nimic sau apa - este cel
mai principal component, atunci îl vom numi bazin – de exemplu bazin de înnot.
Iar dacă, în bazin este prezentă vegetaţia, peştii sau alte animale, etc., atunci vom
vorbi despre iaz sau bazin acvatic sălbatic cu nufăr , peşti şi alte animale sălbatice,
ş.a.

În lucrarea dată vom vorbi despre iazuri – adică bazine acvatice sălbatice, în
care pe lîngă apă mai sunt plante acvatice şi peşti. Alte animale, iubitoare de apă
apar de la sine – chiar cel mai mic iaz va atrage libelule, broaşte şi tritoni. Bazinul
acvatic vă va înfrumuseţa grădina şi va aduce o imagine plăcută în perioda verii –
doar numai cu condiţia că se va primi aşa cum aţi dorit să-l vedeţi şi dacă veţi

6
aranja corect şi veţi avea grijă de el. Dacă de comis greşeli în etapa construcţiei iar
în perioada de îngrijire să nu se respecte unele lucrări, atunci bazinul acvatic se va
transforma într-o gîrlă plină de ţînţari cu apă tulbură şi înflorită, ce se întîmplă des.

Aşadar, de care bazin doriţi? Probabil un iaz cu peşti, plante acvatice şi apă
străvezie. În aşa caz el trebuie să fie destul de mare pentru a-l popula cu peşti şi
destul de adînc, pentru a creşte plante acvatice. Va trebui de sădit nişte plante care
trăiesc sub apă şi au funcţii de filtrare şi decorative în acelaşi timp. Mărimea – nu
este unica cerinţă. Iazul trebuie aranjat într-un loc potrivit. Dacă dorim ca iazul să
fie înfrumuseţat cu nufăr, atunci el trebuie să fie sădit într-un loc liniştit, unde apa
este limpede şi nu este havuz, stropii havuzului pot nimeri pe frunza nufărului şi să
o deterioreze. Dacă elementul principal de atracţie nu este nufărul ci sunt peştii,
atunci iazul trebuie să posede o sistemă de filtrare bună, adîncimea nu mai mică de
1,2 m şi suprafaţa iazului să fie liberă de plante. Poate doriţi un iaz care să fie exact
cum arată în natură? Foarte bine, dar pentru aşa iaz construit din material elastic-
izolatoriu, va fi nevoie de mult loc. Ar fi bine lîngă el să fie un alpinariu, havuz şi
baltă – mai bine este dacă toate aceste construcţii vor fi făcute în acelaşi timp.

Dacă încă nu aveţi experienţă în aranjarea bazinelor şi creşterea plantelor

acvatice, atunci puteţi face cunoştinţă cu această informaţie în lucrarea dată.

7
 2.PROIECTAREA, PLANIFICAREA ŞI CONSTRUCŢIA BAZINELOR

2.1. Proiectarea

Proiectarea bazinelor acvatice se face în următorul mod: se atrage atenţie la

factorii biotici, climatici,etc. dacă corespund cerinţelor. Este important ca în
apropiere de bazin să nu fie arbori, deoarece tot frunzişul apoi se adună la suprafaţa
apei iar el la rîndul său are o influenţă negativă asupra apei, este important ca locul
unde va fi efectuat proiectul să fie drept. Este bine ca bazinul să fie luminat de
soare măcar 5-6 ore pe zi şi să nu fie proiectat într-un loc liber sau deschis unde
des bate vîntul, deoarece vîntul ar putea să rănească plantele acvatice, sau să
scoată din rădăcini plantele ce cresc la adîncimea de 20 cm. (plantele de la mal).
Sunt periculoşi în apropiere de bazin arborii de plop, dafin, salcie, castan, etc.,
anume frunzişul lor nu este binefic pentru apă, iar rădăcinile arborilor pot străbate
materialul hidro-elastic, astfel stricînd bazinul acvatic. Este important ca bazinul să
fie proiectat într-un loc nu numai apărat de diferiţi factori perturbanţi, dar într-un
loc estetic, acolo unde s-ar bucura cel mai mult ochiul dumneavoastră de peisajul
format. Bazinul acvatic ar fi bine de proiectat în partea cea mai joasă a lotului de
pămînt pe care îl aveţi. Mărimea bazinului: el poate fi efctuat în forme pregătite de
mărimi mici, acolo de arnjat cîteva plante acvatice şi cîţiva peşti de aur, dar un
bazin acvatic sălbatic (iaz) ar trebui să aibă suprafaţa minimă de 3,5 m patraţi şi
adîncimea aproximativ de 0,5 m. Dacă bazinul are mărimea de 4,5 m patraţi atunci
adîncimea trebuie să fie de 0.6 m. În aşa caz putem popula bazinul cu mai multe
specii de peşti. Pentru bazinele care au mărimi de zeci de metri patraţi, adîncimea
poate fi de la 0,7 – 2,0 m. Pentru sădirea plantelor de mal, la care rădăcinile trebuie
să fie în apă este necesar de a face terase pe tot malul bazinului sau în unele părţi la
adîncimea de 20-30 cm. şi lăţimea de 25-30 cm.

8
 2.2. Planificarea

Planificarea bazinelor acvatice se face în următorul mod: în primul rînd se

face conturul la locul unde va fi efectuat bazinul. Acest contur se poate face cu
ajutorul unei funii sau cu ajutorul unui furtun. Apoi luăm un ciocan şi mai multe
beţişoare de lemn şi le batem în pămînt (beţişoarele trebuie să aibă lungimea de 30
cm, în pămînt fiind bătute la adîncimea de 5cm şi la distanţa unul de la altul de 1-2
m, depinde de contur). Beţişoarele se bat după contur, astfel se formează planul
bazinului bine evidenţiat.

2.3. Construcţia bazinelor cu hidroizolaţie din beton

Urmează etapa cînd după acest contur se sapă o tranşee cu adîncimea de 25-
30 cm. şi lăţimea de 25cm., apoi în acest canal se pune armătură şi se bitonează.
Această lucrare se face, pentru a avea un mal mai rezistent la diferiţi factori
perturbanţi ai solului. Urmează cea mai neplăcută lucrare, săparea în adîncime a
bazinului, dacă iazul are o suprafaţă mare, atunci este nevoie de excavator şi un
autocamion pentru transportarea pămîntului, dacă bazinul nu este de mari
dimensiuni se poate de săpat în două sau trei persoane, această procedură poate
ocupa cîteva zile, sau cîteva săptămîni. Este important ca pereţii bazinului să fie
sub un unghi de 20-40 grade. Pămîntul scos din bazin, anume partea de sus poate
fi folosită pentru alpinariu sau clumbe, iar partea de jos nu este necesară pentru
nimic şi urmează a fi transportată undeva unde nu va încurca nimănui. Groapa şi
pereţii se tasează bine, apoi pe toată suprafaţa bazinului se întinde o peliculă groasă
de polietelenă şi apoi se pune un strat de beton de 10 cm., la fund şi pe pereţi, apoi
pereţii bazinului se întăresc cu o plasă metalică, plasa trebuie să fie presată în
betonul neîntărit, apoi se mai adaugă un strat de 5 cm. pe plasă şi se îndreaptă
pereţii. (figura 2.3.1)

9
10
 Fig.2.3.1. - Hidroizolarea bazinului

Următoarea etapă – toată suprafaţa bazinului se acoperă cu peliculă simplă şi la

fundul bazinului se pune nisip cu pietriş, lut şi beton (astfel se formează un fund
aproximativ identic cu cel natural). Pereţii bazinului acvatic se înfrumuseţează cu
piatră decorativă (poate fi şist (geol) gresie, granit, etc.)

Granitul – este o piatră dură. Îmbătrîneşte foarte încet.

Gresie – avantajul acestei pietre este că are mai multe nuanţe. Conturul
pietrelor este rotungit şi-i spunem spic măşcat. Nuanţa poate fi sură, roşie sau
nisipoasă.

Şist – piatră frumoasă de diferite nuanţe de sur, cu culoare verde sau roşu-
violet.

La diferite adîncimi se fac terase pentru ca acolo să fie plantate plante

acvatice, terasele se umplu cu sol şi la fel se împodobesc cu piatră decorativă
(Figura 2.3.2).

11
Figura 2.3.2 – Construcţia teraselor în bazin.

3. PLANTE ACVATICE, DE BALTĂ ŞI ZONA DE ŢĂRM

3.1. Planbte acvatice

3.1.1. Plante care se înrădăcinează în sol la care frunzele şi florile plutesc la

suprafaţă

12
Nuphar minima (Nufăr galben)

Este dintr-o familie cu nufărul (Nymphaea), dar nu este atît de frumoasă ca

nufărul. Florile sunt mici, puţin interesante, florile stau pe o tulpină, înălţîndu-se
deasupra apei. Spre deosebire de nufăr poate creşte în apă curgătoare şi în
semiumbră. N. minima sau N. pumila merge pentru bazine acvatice de mărimi
medii. Florile sunt galbene, în diametru pînă la 2,5 cm. frunzele din apă sunt
străvezii. Din păcate în vînzare sunt numai cu flori gigantice.

Adîncimea 30-60 cm (pentru exemplare mici) 0,6-2 m (pentru exemplare mari).

Înălţimea florilor deasupra apei 8 cm

Înfloreşte Iunie – Septembrie

Înmulţirea Divizarea rădăcinilor la sfîrşitul primăverii sau vara.

Nymphaea (Nufăr alb)

13
 Este regina plantelor acvatice. Fiecare posesor de bazine acvatice sălbatice,
ori are nufăr ori visează să aibă. Planta este frumoasă nu numai prin flori dar şi prin
frunze care protejează apa de la supraîncălzire şi ajută ca apa să fie curată. Această
plantă uimeşte prin varietatea de flori, mărime, frunze şi adîncimea necesară pentru
creştere. Mărimea plantei poate varia: diametrul suprafeşii acoperite de frunze de
la 30 cm pînă la 2,5 m. Adîncimea de plantare de la 10 cm pînă la 2 m. Diametrul
florilor de la 5 pînă la 25 cm. Suprafaţa de acoperire variază de la 1 pînă la 45 m
patraţi. Este important ca planta aleasă pentru iaz, atunci cînd va deveni matură să
ocupe o suprafaţă nu mai mare de jumătate din mărimea bazinului acvatic. Se
diferenţiază 4 tipuri de nufăr: pitic, mic, mediu şi mare. Floarea se desface
dimineaţa tîrziu, se închide spre seară şi ţine aproximativ 5 zile. Cel mai bun timp
pentru plantarea nufărului este perioada mai-iunie, se plantează într-un loc liniştit
şi însorit. Planta se sădeşte în aşa mod ca partea de sus a rădăcinii să fie ieşit un pic
la suprafaţă, apoi corzina cu nufăr se scufundă în apă la o aşa adîncime, ca frunzele
să fie la supradaţă. Apoi treptat frunzele cresc şi automat trebuie de schimbat
adîncimea. Pînă ce ajunge planta la maturitate adîncimea se schimbă de cîteva ori.

Înfloreşte: Iunie – Septembrie

Înmulţirea: divizarea rădăcinilor

Nymphoides (Plătică)

14
 Deobicei grădinarii cresc soiul N. peltata. Planta este de dimensiuni mici,
frunzele avînd capetele valuroase şi cu pete cafenii, diametrul frunzelor pînă la 5
cm seamănă la frunzele de nufăr. Florile de culoare galbenă adunate în
inflorescenţe mici cu diametrul 4 cm asemănătoare cu Ranunculus (piciorul-
cocoşului). Această plantă se întinde foarte repede pe suprafaţa apei.

Adîncimea: 30-60 cm

Înălţimea florilor deasupra apei: 5-8 cm

Înfloreşte: Iulie-Septembrie

Înmulţire: divizarea rădăcinilor

3.1.2. Plante care plutesc la suprafaţa apei

Eichornia (Zambilă de apă)

Această plantă este periculoasă pentru bazinele din ţările cu climă moale. În
Marea Britanie această plantă o înmulţesc în iazurile grădinărite ca plantă
decorativă. Frunzele sunt întunecat-verzui, lucitoare. Florile care înfloresc la
sfîrşitul verii sunt foarte frumoase şi seamănă cu florile de Orhidee. Culorile
florilor pot fi: albastre sau galbene. În verile friguroase ea poate să nu înflorească.
Se transplantează în iunie, iar se aduc înapoi în încăpere înainte de primele
îngheţuri.

Rezistenţa: Nu este rezistentă, nu este rezistentă la îngheţ.

15
Înălţimea florilor deasupra apei: 30 cm

Înfloreşte: august-septembrie

Înmulţirea: Plantele tinere în septembrie se aduc în încăpere şi se ţin pînă în iunie

în sol umed luat de la fundul bazinului. Se transplantează într-un loc bine iluminat.

Hydrocharis

Are o creştere lentă şi de acesta merge pentru bazinele medii şi mici.

Înfloreşte toată vara foarte interesant, o floare înflorită mai devreme se înlocuieşte
prin una nouă, florile sunt de culoare albă. Toamna frunzele mor. Planta iernează la
fundul bazinului sub formă de bulbi, care la începutul verii se ridică la suprafaţă şi
dă început unei plante noi. Frunzele au diametrul de 2,5-5 cm. Atunci cînd nu
înfloreşte planta seamănă la un nufăr numai că mai mic.

Rezistenţa: rezistă la iernile nu prea friguroase

Înălţimea florilor deasupra apei: 3-5 cm.

Înfloreşte: Iulie-August

Înmulţirea: divizarea tufelor, vara.

Pistia

16
 Este o plantă neobişnuită şi capricioasă. În verile friguroase nu
supraveţueşte, moare repede în timpul îngheţurilor. Planta este pentru cei care
iubesc plante rare. Rădăcinile subţiri şi lungi sunt bune pentru peşti anume la
depunerea icrelor. Florile sunt mici de culoare verde şi nu prezintă interes
decorativ. Toamna, înainte de îngheţuri planta se aduce în încăpere, iar la sfîrşitul
lunei mai, planta se aduce în bazin din nou.

Rezistenţa: Se teme de îngheţuri

Înmulţirea: divizarea grupelor de plante, vara.

Stratiotes

Este o plantă care se întîlneşte pe

insulele Britanice. Seamănă la vîrful
ananasului care ar pluti deasupra apei. La frunzele asemănătoare sabiei, capetele
sunt ascuţite şi asemănătoare ferestrăului. Planta se ridică la suprafaţa apei numai
în perioada de înflorire, cînd apar florile albe cu trei petale, iar apoi iarăşi se lasă
sub apă. Iernează ca muguri dorminzi. La sfîrşitul primăverii plantele tinere, se
ridică mai aproape de suprafaţa apei, dar pînă la începutul înfloririi se află sub apă.

17
Florile masculine sunt adunate în inflorescenţe, femenine - cîte una. În condiţii
bune de trai, poate să se înmulţească foarte repede.

Rezistenţa: Iernează bine

Înălţimea florilor deasupra apei: 30-60 cm.

Înfloreşte: Iulie

Înmulţirea: divizarea grupelor de plante, vara.

Trapa

Trapa natans, crează pe suprafaţa apei rozete de frunze verde-întunecat, cu

capetele dinţate. Vara – flori mici de culoarea albă. După ce înfloreşte apar fructele
cu diametrul de 2,5 cm şi sunt ghimpoase. Aceste nuci negre iernează la fundul
iazului, iar primăvara din ele cresc plante noi. Trapa este o plantă anuală şi nu
rezistă la îngheţurile de toamnă. El înfloreşte în verile călduroase, iar în Europa de
nord leagă rar fructe.

Rezistenţa: nu suportă îngheţurile

Înălţimea florilor deasupra apei: înnoată deasupra apei

Înfloreşte: iulie-august

Înmulţirea: Fructele obţinute se aruncă în apă.

18
 3.1.3. Plante oxigenatori

Ceratophyllum

C. demersum se recomandă pentru bazinul acvatic sălbatic. Creşte cît la soare atît
şi în umbră. Planta este fără rădăcini, este uşor de controlat creşterea ei. Sădirea se
rezumă la aceea că butaşii se aruncă pur şi simplu în apă. La sfîrşitul toamnei pe
capetele lujerilor, se formează mugurii dorminzi, care se lasă la fundul bazinului –
din ele primăvara cresc plante noi. Se înmulţesc prin butaşi sau divizarea lăstarilor,
vara.

Eleocharis

19
 E. acicularis acestă plantă se poate procura în formă de tufe mici şi se
transplantează la fundul bazinului. Ea se ramifică sau se întinde foarte repede,
formînd nişte tufe din tulpiniţe nu prea lungi, asemănîndu-se la tufele de graminee,
la fundul bazinului formînd un fel de gazon. Se transplantează primăvara sau vara.
Se recomandă această plantă pentru bazine mari.

Potamogeton

P. crispus capetele frunzelor sunt valuroase care sunt aranjate pe nişte

tulpiniţe subţiri şi lungi. Se aseamănă cu unele plante acvatice de mare. La o
iluminare bună frunzele devin roşcate sau de culoarea bronzului. Florile de culoare
galbenă mici, adunate în ştiulete se ivesc la suprafaţa apei la începutul verii.
Preferă apa curgătoare. P. densus este o specie rară şi neobişnuită. Se înmulţeşte
prin butaşi primăvara sau vara.

Ranunculus (Piciorul cocoşului)

20
R. Aquaticus are două tipuri de frunze:

1) frunze acvatice de culoare verde despărţite în segmente subţiri ca

perişorii.

2) frunze trifoliate ce plutesc la suprafaţa apei, asemănătoare frunzelor de

trifoi.

La începutul verii pe tulpiniţile ramificate la înălţimea aproximativ de 3 cm,

deasupra apei se formează nişte flori albe. După ce înfloreşte, planta moare. Se
înmulţeşte prin butaşi, primăvara sau vara.

3.2. Plante de baltă

Astilbe

Este una din cele mai bune şi mai răspîndite plante pentru bazinele
acvatice,originară din China şi Japonia, este un element de neînlocuit în baltă lîngă
bazinul din grădina cuiva. De obicei în primăvară frunzele au nuanţă de cupru.
Florile sunt mici dar acest neajuns se compensează prin mulţimea lor – în iunie-
august planta formează inflorescenţe măşcate şi pufoase de culoare metalică.
Sorturi populare: A. arendsii cu înălţimea de 0,5-1 metru cu diametrul tufei de 0,5
cm. Sunt sorturi pitice: A. simplocifolia cu înălţimea de 30 cm şi florile roze, A.
crispa are 15 cm în înălţime şi flori roze.

21
Hemerocalis (Crin)

Familia: Liliaceae
Aspect: Tufa
Perioada de inflorire: Iulie-august
Expunere: Soare, penumbră
Udare: Medie

Cuprinde aproximativ 20 de specii. Sunt plante erbacee perene, cu frunze verde

deschis, in formă de panglică. Florile, care se aseamănă cu o pîlnie, se desfac în
permanenţă din iunie pînă în august. Frunzele apar la sfîrşitul primăverii şi
începutul verii.

Cultivare: uşoară. Trebuie plantate între sfîrşitul lui martie şi începutul lui aprilie.
Compostul în care sunt introduse aceste flori este amestecat cu îngrăşămînt şi cu
turdă. Se pot planta individual sau în grupuri de 3-4. Iarna au nevoie de îngrijire
minimă: se elimină frunzele moarte şi se udă plantele , doar atît cît să se menţină
pămîntul umed.
Reproducere: Speciile Hemerocallis se pot înmulţi prin divizarea tufelor. Acestea
se divid şi se plantează segmente, menţinîndu-se o umiditate moderată. Pentru

Ligularia

22
Înfloreşte vara frunzele mari ale plantei umbresc solul şi reţin creşterea plantei.
Seamănă la o romaniţă galbenă sau portocalie, mărimea şi forma inflorescenţei
depinde de sort. Supravieţuesc în semiumbră după înflorire tulpinile se taie şi se
despart o dată în 3 ani. Cele mai răspîndite sunt: L. dentata, L. clivorum.
Înălţimea tupinei ajunge pînă la 1-1,2 metri. Înfloreşte în iulie-septembrie.

Înmulţirea: Despărţirea tufelor toamna sau primăvara.

Polygonum (Troscot)

23
 Aproape toate soiurile de troscot cresc foarte repde. De obicei se
întrebuinţează P. affine şi sorturile lui. Înfloreşte într-un timp îndelungat, în formă
de spic avînd flori foarte mici care sunt la înălţimea de 15-30 cm.

Înmulţirea: Despărţiea tufelor primăvara sau toamna.

Rheum (Rabarbara, Revent)

Denumire stiinţifică: Rheum palmatum

Denumire populară: revent; rabarbara, ravent, robita
Descriere: Plantă erbacee de cultură, perenă, foarte viguroasă (1,2 - 2,5m), în
primul an numai cu rozeta bazală, din anul doi şi cu frunze tulpinale foarte mari,
palmat-lobate, peţiol gros suculent, flori purpuriu închis, mici, grupate în panicule
compuse, terminale.
Habitat: Această plantă are nevoie de un sol cu umiditate crescută, adînci şi
fertile, cu un conţinut ridicat în calciu.

3. 3. Plante de ţărm

Acorus (Obligeană, Trestie mirositoare)

24
 Acorus L., (Acorus), fam. Acoraceae, este un gen de plante orginar din
Europa, America de Sud, Asia (India), care cuprinde 2 specii: Acorus calamus şi
Acorus gramineus, acvatice, vivace, cu rizomi tuberoşi, creşte în locuri
mlăştinoase sau la marginea apelor, cu frunze lungi, în formă de sabie. Frunze fără
peţiol, întregi, liniare sau lanceolate.
Flori hermafrodite, aşezate separat pe acelaşi spadice tubulos de culori verzi sau
verzi-gălbui, de dimensiuni mici.
Se foloseşte şi pentru decorarea parcurilor.

Acorus calamus

Dimensiuni: înălţime de 50-100 cm,lăţime de 1-3 cm.

Viteza de creştere: lentă

Cultivarea: Este indispensabil un sol bogat în substanţe nutritive şi o poziţie

însorită.

Adîncimea plantării: 8-15 cm

Rezistenţa în timpul iernii: Se recomandă un sol noroios în jurul plantei şi o

încetinire a curentului apei.

Înmulţirea: pe cale vegetativă, prin despărţire primăvara sau vara.

Temperatura: 2,0-26 °C

25
Acorus gramineus

Există două varietăţi ale acestei specii. Cea mai mare, obligeana verde,
ce atinge 30 cm, cea mai mică, obligeana pitică, măsoară aproximativ 10 cm şi
convine avanplanurilor.

Dimensiuni: înălţime de 10-30 cm.

Adîncimea plantării: 2,5 cm.

Alisma (Limbariţă)

Specie perenă cu un rizom scurt şi gros. Frunzele sunt ovate, peţiolate,

relative mari. Florile sunt mici. Cele 3 foliole perigonale sunt albe sau colorate în

26
roz. Ele sunt grupate într-o inflorescentă paniculiformă, cu ramurile dispuse
verticilat şi etajat. Limbariţa este frecventă în bălţi, la marginea şanţurilor.
Înfloreşte toată vara.

Înmulţirea: semănarea seminţelor, prin despărţire primăvara

Adîncimea plantării: 5-15 cm

Înălţimea florilor deasupra apei: 0,5-1,0 m

Butomus (Crin de-baltă)

Butomus umbellatus L. - Crin de-baltă – una din cele mai atrăgătoare plante
acvatice din Europa, ce pot înfrumuseţa malurile oricărui iaz, bazin. Frunzele lungi
de forma gramineelor în secţiune au un contur triunghiular. Nuanţele roşietice la
frunzele tinere cu timpul dispar. Vara apar pedunculi netede încununate cu
infloriscenţe umbreliforme din 20-30 floricele roze. Crinul creşte frecvent în bălţi
şi în soluri mlăştinoase pe malul iazurilor. O dată la 2-3 ani se divizează pentru a
menţine calitatea înfloririi.

Înfloreşte: Iunie-August

Înălţimea florilor deasupra apei: 0,75-1,2 m

Adîncimea plantării: 7-12 cm

27
Înmulţirea: pe cale vegetativă, prin despărţire primăvara

Rezistenţa: Se teme de îngheţuri

Carex (Rogoz)

Genul Carex este un gen foarte bogat în specii ce cresc în locuri umede,
mlăştinoase, marginea apelor cât şi în fîneţe uscate sau în păduri. Plantă cu tulpina
în trei muchii, neramificată, cu frunze liniare lungi. Florile sunt unisexuate, lipsite
de înveliş floral şi sunt grupate în spice. Pretinde puţină căldură.

Înmulţirea: se face in primavara prin diviziunea tufelor

Adîncimea plantării: 0-5 cm

Înălţimea plantei deasupra apei: 0,3-1,2 m

28
Eriophorum (Bumbăcăriţa)

Are învelişul floral format din peri lânoşi, de culoare albă (caracter de gen).
Spiculeţul în ansamblul lui seamănă cu un ghem de vată, de unde i se trage atât
numirea populară cât şi cea ştiinţifică (erion = lână; phorein = a purta). Este o
plantă caracteristică pentru sfagnete. Creşte în soluri şi ape acide.

Adîncimea plantării: 0-10 cm

Înfloreşte: Aprilie-Iulie

Înmulţirea: pe cale vegetativă, prin despărţire primăvara

Viteza de creştere: rapidă

Glyceria (Mana de apă)

29
 Creşte la marginea bălţilor şi, în general, în locuri umede. Tulpinile sunt
înalte, prevăzute cu multe frunze late. Inflorescenţa este un panicul mare, cu
spiculeţe multiflore şi cu paleele trunchiate la vârf., ce nu prezintă interes
decorativ. Este o plantă toxică, producând uneori intoxicări în masă.

Viteza de crestere: rapidă

Adîncimea plantării: 0-15 cm

Înmulţirea: pe cale vegetativă, prin despărţire primăvara

Iris (Stînjenel)

Genul Iris, cuprinde peste 300 de specii, care formează în sol un bulb sau un
rizom şi pot fi cultivate ca plante perene. In mitologia greacă, Iris era o soră a
harpiilor, mesageră a zeilor. Se spune că de cîte ori mergea pe Pămînt, in urma
paşilor ei creşteau flori minunate, care purtau culorile curcubeului. De altfel, in
limba greacă Iris inseamnă curcubeu.

30
Plantele acestui gen sunt cunoscute de secole atît pentru proprietăţile lor
decorative, cît şi pentru cele medicinale.

Unele varietaţi pot fi cultivate in grădini mlăştinoase sau apă puţin adîncă. Aceste
frumoase plante se găsesc in stare salbatică in regiunile temperate din emisfera
nordică. Varietăţile cu rizomi au frunze lanceolate aranjate intr-un evantai bazal, in
timp ce varietaţile ce cresc din bulbi au frunze subţiri. Irişii variază în inălţime de
la 12.5-15cm (la varietaţile pitice) pînă la 50-120 cm. Cele mai multe varietaţi
infloresc in mai - iunie,dar in climatele mai blînde multe vor inflori o bună
perioadă a anului. Irişii au o structură diferită faţă de majoritatea plantelor. Florile
sunt variat colorate (violet, albastru, roz, galbui, roşu) şi plăcut parfumate, dar pe
lîngă acestea, şi frunzele, prin forma şi coloritul lor, întregesc calitaţile decorative
ale acestei plante. Cele 3 petale exterioare ale florii atîrnă în jos şi pot fi cu barbă,
fără barbă sau crestate. Celelalte 3 petale sunt numite petale standard; acestea sunt
indreptate în sus,deşi la unele varietaţi cad. Floarea are un ovar cu un stil impărţit
în trei lobi şi trei stamine.

Juncus (Rugină)

Originea: din zonele cu

climă temperată, iar
varianta Spiralis din
Japonia

Plantă perenă semiacvatică, cu rizom, de pe care pleacă tulpini aeriene, alcatuind

tufe dese în formă de snopi. Tulpinile sunt cilindrice, striate şi au măduva continuă.

31
Florile sunt grupate glomerulat intr-o cimă, la vîrful tulpinii. Frunzele sunt reduse
la nişte teci de culoare brunie. Creşte la marginea bălţilor, ţin locuri mocirloase.
În ciuda faptului că este o plantă de exterior, este adesea folosită pentru decorarea
interioarelor in stil minimalist.

Inalţimea: de obicei 0,30-0,60 m; maxim 0,90 m

Frunzele: persistente, de culoare verde închis, de forma cilndrică, dar spiralate

având forma unui tire-bouchon.

Florile: bisexuate, situate în partea terminală a frunzelor, foarte mici, reunite în

glomerule, insignifiante din p.d.v estetic.

Fructele: capsule mici.

Creşterea: foarte rapidă.

Perioada de inflorire: sfârşitul primăverii şi vara (mai-septembrie), cu diferenţe

de la o zonă la alta.

Inmulţirea: se face primavara sau toamna, prin divizarea tufei.

Solul: greu, argilos, foarte umed

Amplasarea: la soare sau semiumbră

Adîncimea plantării: 5-10 cm

Mentha

32
Denumirea populară: Izma-broaştei, Minta broaştelor

Este un gen de aproximativ 25-30 specii de plante din familia Lamiaceae,

distribuite mondial, şapte în Australia, una în America de Nord şi celelalte în
Europa şi Asia; există şi hibrizi. Plantă erbacee cu frunze dinţate şi cu flori roz,
care creşte prin locurile mlăştinoase. Fiind o plantă tîrîitoare se utilizează pentru
mascarea malurilor iazurilor decorative.

Culoare: mov
Perioada de inflorire: Iulie-Septembrie
Adîncimea plantării: 0-8 cm
Creşterea: rapidă.
Înmulţirea:prin divizarea tufei primăvara.
Înaltime: 30-50 cm

Mimulus (Floarea maimuţei)

Numeroasele genuri şi soiuri

pot creşte în locuri umede al

33
mlaştinelor sau în iazuri la o adîncime mică, înfloresc vara în culori aprinse. Nu
pot ierna sub apă, ele se trec într-un loc mlăştinos.

Denumirea populară: Floarea maimuţei

Origine: cultivar

Forma: este o plantă acoperitoare, alcătuieşte un covor

Frunza: lat-ovale, la margini dinţate, verzi-deschis

Flori: au o forma de trompetă în culorile roz-roşietic, cu gît galben şi cu pete de

culoare violet. Corola este tubulară care se deschide in 5 lobi.
Perioada de inflorire: Iunie-August
Adîncimea plantării: 0-5 cm
Înmulţirea: prin însemînţare sau prin divizarea tufei primăvara sau prin butaşi
vara.

Sagittaria (Săgeata apei)

Numele ştiinţific şi cel popular se referă la frunzele în formă de săgeată,

lungpeţiolate, care se ridică deasupra apei. În apă are frunze liniare, iar pe
suprafaţa apei frunze ovat-cordate. Florile unisexuate sunt grupate într-o
inflorescenţă racemoasă, paniculată. Planta este fixată pe fundul bălţilor, apelor lin
curgătoare; este mai frecventă în bălţile Dunării.

34
Culoare florilor: alb
Perioada de înflorire: Iunie - August
Înaltime: 40-50 cm
Necesitate lumină: tot, semi
Adîncimea plantării: 8-12 cm
Înmulţirea: prin divizarea tufei vara

Scirpus (Stuf)

Numai unele din numeroasele specii de Scirpus pot fi întrebuinţate la

amenajarea iazurilor decorative. Trăieşte la adîncimi mari, împreună cu trestia şi cu
papură. Are rizom puternic. Tulpina înaltă pînă la 1,5 m este cilindrică, plină şi are
frunze mici dispuse numai la bază. Are florile grupate în spiculeţe compacte.

Adîncimea plantării: 5-12 cm

Înalţime: 0,5-1,5 m

Înmulţirea: prin divizarea tufei primăvara

Typha (Papură)

35
Denumirea populară: Papura lata - Typha latifolia si papura ingusta - Typha
angustifolia

Sunt cele mai răspîndite plante acvatice din Europa. Sunt plante perene, ambele
specii de papură sunt foarte răspîndite, întalnindu-se la marginea bălţilor, lacurilor,
canalelor, apelor lin curgătoare.
Papura cu frunza lată poate atinge inălţimi de pînă la 4 m, are frunzele late de 1-2
cm, bazale, liniare, plate, faţă de papura cu frunză îngustă (după cum îi spune şi
denumirea) ce are frunza de pînă la 1 cm lăţime. Spicele mascule şi femele nu sunt
separate la papura cu frunza lată, spicul femel avînd grosimea intre 2 si 2,5 cm
fiind de culoare brun-negricios. La papura cu frunza ingustă, spicul mascul
terminal este separat de cel femel, situat mai jos, avand culoarea brun-roşietic.
Ambele specii înfloresc în lunile iulie-august.

Papura lată
Adîncimea plantării: 8-25 cm
Înălţimea: 1,5-2 m
Perioada de inflorire: Iunie - Octombrie
Papura îngustă

Adîncimea plantării: 2,5-15 cm

Înălţimea: 1,5 m
Perioada de inflorire: Iunie – Octombrie

Typha minima

Culoare: maro
Perioada de înflorire: Iunie - Iulie
Înalţime: 60-80 cm
Necesitate lumină: tot

36
Veronica (Barbornic de baltă)

Din numeroasele specii al acestui gen în apă creşte Veronica beccabunga Fam.
Scrophulariaceae.
Denumiri populare: barbornic de baltă, bibornic, blabornic, bobolnic, boboilnic,
boboniţă, bobolnic, busuiocul broaştei, dreţel, gheaţă de pămînt, briboi, pribolnic

Plantă erbacee cu tulpina înaltă, groasă, cu frunze cărnoase şi cu flori albastre. Este
perenă, dar se deosebeşte prin tulpinile păroase de jur împrejur, prin frunzele
sesile, lat-ovate şi cordate la bază, şi prin corola rozacee, cu straturi mai întunecate.
Deseori se foloseşte pentru mascarea malurilor, iazurilor.

Culoare: albastru
Perioada de inflorire: Iunie - August
Inaltime: 15-20 cm
Adîncimea plantării: 0-10 cm
Înmulţirea: prin butaşi vara
Creşterea: rapidă.

37
 4. DEVIZ DE CHELTUIELI PENTRU CONSTRUCŢIA BAZINULUI ACVATIC

Nr Argu Denumirea lucrărilor U.M Canti Resurse la 1 unitate de Cantitatea totală de Costul 1 un de resurse, Costul total, lei Cost
ment măsură resurse lei general
tatea Mat Sala Ex. Mat Sala Ex. Mat Sala Ex. Mat Sala Ex.
riul mec lei
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18

1 RpCA01A Săpături manuale de pămînt mc 60

-săpător h-om 3,1 186,00 5,38 1001 1001

2 CC02H Fasonarea şi montarea kg 792

armaturii

-armatură m/kg 1,025 312/601 4,92/- 1535 1535

-armatură kg 1,025 163 7,72 1258 1258

-sîrmă kg F 108 7,97 861 861

-armatură m/kg 1,025 18/28 6,87/- 124 124

-fierar betonist h-om 0,028 22,18 5,38 119 119

3 RCsP16A Instalarea plasei metalice mp 143

-plasă metalică mp 1,05 150 21,00 3150 3150

-sîrmă kg f 10 7,61 76 76

-sîrmă kg f 3 8,00 24 24

-lăcătuş h-om 1,32 188,76 5,38 1016 1016

-muncitor h-om 0,88 125,84 4,70 591 591

4 CB02D Cofraje confecţionate din mp 180

38
 placaj

-placaj mp/f 0,15 2/2 -/77,44 155 155

-placaj mp/f 0,15 23/16 -/89,57 1433 1433

-placă fibrolemn mp/f 0,15 2/1 -/54,00 54 54

-cuie kg f 10 10,00 100 100

-dulgher h-om 1,1 198 5,38 1065 1065

-muncitor h-om 0,2 36 4,7 169 169

5 DD01B Strat de fundaţie mc 6

-pietriş mc/t 1,37 8,3/10 -/137,00 1370 1370

-pavator h-om 0,55 3,3 5,38 18 18

-muncitor h-om 1,1 6,6 4,70 31 31

6 CA03A Beton turnat în cofraj cu prig. mc 20,2

-pietriş mc/t 0,72/- 14,3/17,1 -/99,08 1701 1701

7

-ciment kg 185 3750 0,88 3300 3300

-nisip mc/t 0,72/- 14/18 -/42,50 765 765

-apă mc 0,27 5,4 13,56 73 73

-betonist h-om 3,55 71,71 5,38 386 386

-muncitor h-om 0,4 8,08 4,70 38 38

7 RPCE04B Izolaţii mp 122,6

-folie neagră mp 3,36 300 14,50 4350 4350

39
 -izolator NPĂ m/mp 3,36 96 6,19 594 594

-polesterol mp 3,36 16 7,00 112 112

-clei kg/bu f 3/3 18,51 55 55

c

-clei kg/bu f 2/2 18,51 37 37

c

-clei kg/sa f 50/2 -/110,00 220 220

c

-clei kg/sa f 75/3 -/120 360 360

c

-mastica kg/cal f 200/20 -/142,50 2850 2850

-mastica kg/cal f 40/4 -/142,50 570 570

-izolator h-om 0,5 61,30 5,38 330 330

-muncitor h-om 0,25 30,65 4,70 144 144

8 RPCF02B Zidărie din piatră brută cu prig mc 3,2

-piatră but t/mc 1,2 5/3,9 92,00/- 460 460

-ciment kg 79,82 250 0,88 220 220

-nisip mc/t 0,38 1,2/1,5 -/42,50 64 64

-apă mc 0,1 0,3 13,56 4 4

-zidar h-om 6 19,2 5,38 103 103

-muncitor h-om 2,5 8 4,70 38 38

9 CI02A Placaje de mozaică mp 100

40
 -mozaica t/kg f 2,1 1005,47 2112 2112

-ciment kg 11,0 1100 0,88 968 968

-nisip mc/t 0,02 2/2,6 -/42,50 111 111

-apă mc 0,02 2 13,56 27 27

-mozaicar h-om 2,7 270 5,38 1453 1453

-muncitor h-om 0,4 40 4,70 188 188

10 CI11C Placaje din piatră decorativă mp 200

-piatră mp/k 1,2 -/500 -/3,16 1580 1580

g

-piatră mp/m 1,2 -/5 -/80 400 400

c

-piatră mp/k 1,2 -/232 -/5 1160 1160

g

-piatră mp/m 1,2 -/1,6 -/774 1238 1238

c

-ciment kg 10 2000 0,88 1760 1760

-nisip mc/t 0,03 6/7,8 -/42,50 332 332

-piatră pescianaia mc 10 300,00 3000 3000

-pietrar h-om 5,9 1180 5,38 6348 6348

-muncitor h-om 0,8 160 4,70 752 752

11 SA01 Montarea ţevii prin imbinare m 56

-ţavă Ø 20 m 0,01 16 14,20 227 227

41
 -ţavă Ø 32 m 0,01 40 10,00 400 400

-teu buc f 2 50,00 100 100

-braţara buc f 4 10,00 400 400

-instalator h-om 0,6 33,6 5,38 181 181

12 AcB02B Montarea robinetului buc 1

-robinet buc 1 3 70,00 210 210

-muncitor h-om 2,1 6,3 5,38 34 34

13 AcC05A Montarea pompei de apă buc 1

-pompa buc 1 1 2000 2000 2000

-instalator h-om 4,75 4,75 5,38 26 26

Transport tehnologic 4188 4188

TOTAL: 41900 14031 4188 60119

42
 CONCLUZII

1. Însăşi construcţia bazinului este mai protejată, anume prin ceea că se face
un amestec din material izolatoriu dur şi elastic, astfel pereţii şi fundul bazinului
capătă o rezistenţă mai mare la cutremur.

2. Din bazinul acvatic nu se scoate apa şi plantele întrebuinţate pentru

decorare rămîn în el. Aceasta prezintă interes, deoarece se formează un ecosistem,
care poate fi menţinut mulţi ani la rînd. Toată flora şi fauna trăieşte în bazin fără a
fi scoasă, poate fi doar îngrijită.

3. În urma formării ecosistemului, bazinul devine natural (ca în natură).

Pentru aceasta este nevoie de a folosi buzunarele la diferite adîncimi, unde se
sădesc plantele acvatice.

4. Pompa este protejată, ca să nu nimerească în ea diferite plante animale,

gunoişte.

5. Această modalitate de a construi un bazin acvatic este mai bună decît cea
propusă din vest, deoarece are mai multe avantaje.

43
 REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

1.. Constantinescu, Viorica S .Arta grădinii. Editura Meridiane, Bucureşti., 1992.

285 p.

2. Florincescu Adriana - Arhitectura peisajului, Editura Divya, Cluj-Napoca,

1999. 233 p.

3. Хессайон, Д. Г. Всё об альпинарии и водоёме в саду, «Кладезь - Букс»

Москва ,1999. 320 c.

4. www.aquarium. ro

5. www.gradinamea.ro

6. www.eukarya.ro

7. www.egradini.ro

8. www.incasa.ro

9. www.uniflora.ro

10. www.bioterapi.ro

44
ANEXE

45
Anexa 1.

Bazinul acvatic 1:

Aria: 50 m pătraţi

Adîncimea: 1,20 – 1,60m.

Volumul: 60 metri cubi

46
Anexa 2.

Bazinul acvatic 2:

Aria: 320 m pătraţi.

Adîncimea: 2,5 – 3 m.

Volumul: 1200 m cubi.

47