Jojo mioyes Vara in care te-am intalnit BucurestiProlog Mama mi-a spus cindva c& puteai sa afli identitatea barbatului cu care aveai si te mariti daca decojeai un mar dintr-o singura miscare si ‘aruncai coaja peste umair. Ciind cidea, forma o litera, se pare. Sau, cel putin, uneori se intampla asta: mami voia cu atata disperare ca lucruri- le sd mearga, incat pur si simplu refuzase s@ admita ca ardta ca un sapte sau ca un doi, si deslusise tot soiul de B-uri si D-uri. Chiar daca nu cunosteam nici un B sau D. Dar, in ce-l priveste pe Guy, nu aveam nevoie de mere. Am stiut din prima clipa in care l-am véizut; ii cunosteam la fel de bine chipul cum imi cunosteam numele. Era chipul celui care avea si ma duca departe de familie, care avea sit ma iubeasca, sit ma adore, sit aiba bebelusi minunati cu mine. Chipul lui era cel la care aveam s mui uit ticuta in timp ce-si repeta jurdmintele nuptiale. Chipul lui era primul lucru pe care aveam sa-l vad dimineata si ultimul in dulcea adiere a noptit. Stia sel asta? Sigur ca stia. El m-a salvat, infelegi? Ca un cavaler, cu hainele murdare de noroiin loc de armura stralucitoare. Un cavaler care ‘a aparut din intuneric si m-a scos la lumina. De fapt, in sala de asteptare a garii, ma rog. Soldafii aceia ma necaijiserd, in timp ce asteptam ulti- ‘mul tren, Fusesem la o serata cu seful meu si nevasta lui si am pierdut trenul. Ei erau beti pulbere si continuau sa-mi vorbeasca si si-mi vor- beasca si sa-mi vorbeasca si pur si simplu nu acceptau un refuz, chiar daca stiam foarte bine cai nu era cazul sa vorbesc cu soldatii. M-am dus cat de departe de ei am putut si m-am asezat pe o bancd, intr-un colt. Tar apoi, ei s-au apropiat mai mult si mai mult, pand cand unul dintre10 Jojo Moyes cia dat sd mé insface, incercand sa facd sa pard un soi de glumd. Jar ew m-am speriat teribil, pentru ca era tarziu si nu vedeam nici un hamal sau pe oricine altcineva, nicdieri. M-am striduit sd le spun din nou si md lase in pace, dar ei r-au renuntat. N-au renunfat chiar deloc. lar ‘poi, cel mai solid dintre ei ~ care ardita ca o bruta - s-a impins in mine, cu fata lui oribild, nerasi, si cw respirafia lui rdu mirositoare si mi-a spus cit avea si ma aiba, cu sau fard voia mea. $i desigur ct voiam si tip, dar, vezi tu, nu puteam, pentru ca eram complet inghetata de fricé. Pe urma a aparut acolo Guy. A dat buzna in sala de asteptare si I-a luat la intrebatri pe barbatul acela, spundndu-i cd o sa il snopeasca in baitaie. Apoi, s-a pregatit sai infrunte, iar ei -au injurat, unul dintre ei si-a ridicat pumnii, dar, intr-o clipa sau doud, ca niste lasi ce erau, I-au ‘mai injurat o vreme si au fugit Eu tremuram si ma smiorcdiam, iar el m-a asezat pe scaun si s-a oferit s-mi aduca un pahar cu apa, ca sa ma simt mai bine. A fost atat de blind. Atat de dragut cu mine. Pe urma, a spus cd avea sa astepte cu ‘mine pand venea trenul. $i asa a facut. $i acolo, sub luminile galbene ale garii, m-am uitat pentru prima ard la chipul lui. Adica I-am privit cu adevarat. $i am stiut ca el era. Chiar el era. Dupd aceea, i-am spus lui mami, ea a decojit un mar doar ca sa vada sila aruncat peste umdrul meu. Mie mi s-a parut ci arta ca un D. ‘Marii jura pana astizi ci era in mod clar un G. Dar deja depasiseram cu mult faza merelor. PARTEA INTAICapitolul 1 Freddie vomitase din nou. larba, de data asta, se pare. Baltoaca de spume verzi ca smaraldul zcea lang’ comoda inalta iar in ea se ve- deau unele dintre fire inci intacte. < —De cate ori trebuie si-ti spun, neghiobule? tip Celia, care tocmai calcase in ea incaltata in sandale de vara. Nu esti cal. —Nici vaca, adiuga Sylvia, indatoritoare, de la masa din bucatarie, unde lipea cu migala imagini cu aparate electrocasnice intr-un album. cu colaje. Nici orice alt animal afurisit. Ar trebui si mananci paine, nu iar- ba, Prajituri, Lucruri normale. Celia isi scoase sandaua din picior si 0 tinu intre degetul mare si aratator deasupra chiuvetei din bucatarie. Uff. Esti dezgustdtor. De ce continui sa faci asta? Mami, spune-i. Ar trebui cel putin sa curefe. —Curat-o, Frederick drags. Doamna Holden, agezata intr-un scaun cu spatarul inalt ling foc, verifica in ziar ora de difuzare a urmatorului episod din Dixon din Dock Green’. Acesta ti oferea una dintre putinele ei pliceri de la det sia domnului Churchill incoace. $i de la ultima isprava a sotul Desi, desigur, ea il mentiona doar pe domnul Churchill. Atit ea, cit si doamna Antrobus ii spusesera lui Lottie cd urmarisera toate episoade- le de pina acum si considerau serialul pur si simplu minunat. Pe de alta parte, ea si doamna Antrobus erau singurele persoane de pe "Serial de televiziune BBC despre functionarea unei secti de politie din Londra4 Jojo Moyes Woodbridge Avenue care aveau televizoare si cirora le ficea o oarecare plicere si le povesteasci vecinilor lor cam cat de minunate erau aproape toate emisiunile. ~Curit-o, Freddie. Uff. De ce trebuie si am un frate care minanca hrand pentru animale? Freddie stitea pe podea langa gemineul in care lemnele de foc erau pregatite, dau neaprinse, impingand un mic camion albastru incoace si incolo de-a lungul covorului si ridicandu-i colturile in timp ce o faicea. =Nue hrana de animale, bombani el multumit. Dumnezeu a spus siomancam, Mami, acum ia numele Domnului in degert. -Nu ar trebui si spui Dumnezeu, zise Sylvia cu fermitate, in timp ce lipi un mixer de bucatarie pe cartonul liliachiu. Te va pedepsi. Sunt sigur ci Dumnezeu nu a spus chiar iarba, Freddie dragi, zise doamna Holden distrasa. Celie, dragi, ai putea si-mi dai ochelarii inainte sa pleci? Sunt convinsa cd textul e mai mic in ziarele astea. Lottie statea rabdatoare lang’ usa. Fusese o dupa-amiaza destul de obositoare si era disperata si plece. Doamna Holden insistase ca a si Celia si o ajute si faca niste bezele pentru vanzarea caritabila de la biseric’, chiar daci ambele fete urau si faci prijituri. lar Celia reusise cumva sa scape, dupa doar zece minute, invocand o durere de cap. Asa ca Lottie fusese nevoita si asculte vorbaria agitata a doamnei Holden legati de albusuri si de zahar si sa pretinda ca nu observase cand aceasta fluturase nelinistita din maini, iar ochii i se umplusera de lacrimi. Acum, in sfarsit oribilitatile erau coapte gi asezate in siguranta in cutiile lor, invelite in hartie pergament, si, surprize, surprize, durerea de cap a Celiei disparuse miraculos. Celia isi incalfa la loc sandaua si-i ficu semn lui Lottie ci era timpul si plece. Ea isi aranja cardiganul pe umeri si in oglinda. ~Eibine, fetelor, unde mergeti? -La cafenea. ~In pare. Celia gi Lottie vorbira in acelasi timp sise holbara una la cealalta cu panica muti si acuzatoare. Vara in care te-am intalnit 15 =Ne ducem in ambele locuri, zise Celia cu fermitate in glas. Mai intai in pare, apoi lao cafea. Se duc si se pupe cu baietii, zise Sylvia care, inca aplecata asu- pra albumului, isi rontaia varful cozii impletite. Aceasta apirea din cind in cand, mitasos de ud3. Mmmmmmuuuaaahhh, Muah. Muah. Cah, Sarutatul. ~Ei bine, nu beti prea multé cafea. Stiti ci nu va face bine. Lottie raga, asiguri-te cd Celia nu bea prea multi, Cel mult doua cesti. $i intoarceti-va pan’ la sase si jumatate. —La ora de religie, Dumnezeu spune ca pamantul ne va hrini, zise Freddie, ridicindu-si ochii. ~Siuite-te ct de rau {i-a fost cand ai mancat asta, zise Celia. Mami, nu pot s& cred c4 nu il obligi si curete. Mereu scapa. Doamna Holden igi lud ochelarii gi si-i ageza tacticos pe nas. Avea privirea cuiva care de-abia reugea si ramana pe linia de plutire in apele agitate, insistind impotriva tuturor evidentelor ca se afla, de fapt, pe uscat. —-Freddie, fii drigut si spune-i Virginici si aduca o carpi, te rog? lar tu, Celia dragi, nu fi nesuferita. Lottie, indreapti-ti bluza, draga. Ai devenit ciudata. Bi bine, fetelor, nu va duceti si va holbati la nou-veni- ta, nu-i aga? Nu vrem si creada ca locuitorii din Merham sunt vreun soi de farani care casca gura aiurea pe acolo. Urmi o scurta pauza, timp in care Lottie vazu urechile Celiei f- cindu-se usor rozalii, Ale ei nu erau nici macar calde: ea igi perfectionase minciunile de-a lungul multor ani si impotriva unor an- chetatori mai du —De la cafenea o si venim direct acasi, doamna Holden, spuse Lottie cu fermitate. Ceea ce putea, desigur, insemna orice. Era ziua marelui schimb de serii la mare, intre cei care veneau cu trenurile de simbata din gara Liverpool Street cu cei care, doar oare- cum mai putin palizi, se indreptau fara tragere de inima inapoi spre oras. In aceste zile trotuarele erau traversate de baiefei tarand céru- cioare din lemn construite in prip, burdusite cu valize umflate. In spatele lor, barbati epuizati, in costumele lor bune de vara, la brat cu16 Jojo Moyes nevestele lor, bucurosi si dea cativa banuti in plus ca si-si inceapa vacanfa anuald ca niste regi. Sau cel putin fara si trebuiasca si-si care propriile valize catre hotelurile unde erau cazati. Prin urmare, sosirea nu fu vazuta sau remarcaté mai de nimeni. Exceptandu-le pe Celia Holden si pe Lottie Swift. Cele doua stiteau pe © banca in parcul municipal, care domina faleza de patru kilometri a ‘Merhamului, si se uitau fascinate la furgoneta de mutari, a carei capo- t& verde-inchis, abia vizibila pe sub pinii scotieni, sclipea in soarele dupi-amiczii, Dedesubtul lor, digurile se intindeau in departare spre stinga, ca dinfii intunecati ai unui pieptin, valurile scildind nisipurile ude, punctate de siluete minuscule care infruntau vantul neobisnuit de aprig, Venirea lui Adeline Armand, comentara dupa aceea fetele, fuse- se 0 ocazie pe misura sosirii reginei din Saba. Adica ar fi fost, dacd regina din Saba ar fi ales si o faci intr-o simbata din cea mai aglome- rat siptimand a sezonului de vara din Metham, Asta insemna ca toti acei oameni - familiile Colquhoun, Alderman Elliott, proprietiresele din Parade si cei asemenea lor ~ pe care se putea conta de obicei si judece extravaganta nou-venitilor care soseau cu camioane intregi ne cu cufere, cu tablouri mari ce nu infitisau membri ai familiei sau scene cu cai galopand, ci imense pete de culoare fara si respecte vreun model anume, cu nenumirate cirti si artefacte in mod clar straine, nu stiteau ticutila portile lor, observnd procesiunea constanta care dis- pirea in casa in stil art decé de pe faleza, mult timp nelocuita. Erau la coada la miceliria lui Price de pe Marchant Street sau se gribeau la intrunirea Asociatiei Pensiunilor. -Doamna Hodges spune ci ca ¢ o membra mai putin importanta a familiei regale. Unguroaicd sau ceva de genul asta ~Prostii. Celia fiicu ochii mari, ~Chiar este. Doamna Hodges a vorbit cu doamna Ansty, care il ‘cunoaste pe avocatul ei sau cine-o fi cel care s-a ocupat de casi, si ea e un soi de printesi maghiara. Dedesubtul lor, cateva familii igi insusisera micile fasii de plaja si puteau fi vizute stind dupa paravanele dungate umflate de vant sau adapostindu-se in cAsute de briza aprigé ce sufla dinspre mare. Vara in care te-am intalnit 7 ~ Armand nu e nume maghiar. Lottie igi ridic& mana ca sa n ~Ei, na? De unde stii tu? Pai, sunt doar prostii, nu-i asa? Ce si faci o printesi maghiara in Merham? Ar sta la Londra, férd indoiala. Sau la castelul Windsor. Nu intr-o fundatura veche si adormita ca asta. —Nu in Londra pe care o stii tu, acolo n-ar sta, zise Celia pe un ton aproape dispretuitor. —Nu, recunoscu Lottie. Nu in Londra pe care o stiu eu. Nici o persoand exotici nu venea din partea Londrei pe care 0 cunostea Lottie, 0 suburbie estic’, presirata din belsug cu fabrici ridicate in geaba, care se invecina intr-o directie cu nigte rafinarii gi in cealalta directie cu hectare de mlastini neatrigatoare. Cand fusese evacuati pentru prima dati in Merham, la inceputul rizboiului, tre- buise s ‘mai intre pairul in ura. ascunda uimirea cand satenii compatimitori o intrebau daca ii era dor de Londra. Se aritase la fel de uluita cand o intreba- seri acelasi lucru despre familia ei. Dupi aceea incetaserd s intrebe. De fapt, Lottie igi petrecuse acasa ultimii doi ani inainte de terminarea rizboiului, iar apoi, dup un schimb febril de scrisori intre Lottie si Celia gi avand in vedere convingerea deseori mentionat& a doamnei Holden ca nu numai ca era plicut ca Celia s prietend de varsta ei, dar si c’ ,Fiecare trebuie si-si faci datoria in folosul comunit aga’, fusese invi Merham, initial de sirbatori si, treptat, pe masura ce aceste sirbatori se prelungiserd in timpul scolii, pentru totdeauna. Acum, Lottie era pur si simplu acceptata ca parte a familiei Holden; poate nu ca 0 aibi o 4i de singe, poate nu chiar egal din punct de vedere social niciodata nu aveai sa scapi complet de accentul din East End), dar cineva a carei prezenta in oray nu mai era remarcata. In plus, Merhamul era obisnuit cu oamenii care veneau si nu mai plecau acasi, Marea avea acest dar de a-i pastra. ~Luim ceva? Flori? Ca si avem o scuza si intra? Lottie igi didu seama ci Celia se sim{ea prost din pricina comenta- riilor ei anterioare: fi oferea acum ceea ce isi inchipuia c& era zimbetul cin stil Moira Shearer, cel care ii dezvelea dint de jos. Eu nu am nici un ban.18 Jojo Moyes -Nu de la florarie. $tii unde putem gisi flori silbatice framoase. Culegi destule pentru mami Se auzise, recunoscu Lottie, un ecou vag de resentiment in ultima propozitie. Cele doua fete se ridicara de pe banca gi se indreptara citre margi- nea parcului, unde o singura balustrada de font marca inceputul unei poteci care ducea pe faleza. Lottie se plimba deseori pe acest trasew in serile de var, cand zgomotul si isteria reprimati a familiei Holden deveneau insuportabile. li placea sa asculte pescirusii si cristeii plu- tind in aerul de deasupra ei si s-si readuca aminte cine era. Doamna Holden ar fi considerat acest gen de introspectie nefiresc sau cel putin mult prea bland, aga ci si adune mici buchefele de flori era o masuri de precautie utild. Dar aproape zece ani de locuit in casa cuiva fi im- primasera si o anumiti prudent; o sensibilitate fata de potentialele probleme domestice, care tréda faptul ci nu iesise inci de tot din adolescent, La urma urmei, era important si nu fie vazut de Celia ca 0 concurenta, ~Ai vizut cutiile de paki? Trebuie si fi fost cel putin sapte, zise Celia, aplecandu-se. Ce zici de asta? =Nu. Astea se ofilesc in céteva minute. Strange cateva din cele mov. colo, lang bolovanul acela mare. ~ Cred c& are un car de bani, Mami spune ci e nevoie de grimezi de bani sd o repari, A vorbit cu decoratorii, si ei i-au spus cA locul era o adevarata cocina, N-a mai locuit nimeni acolo de cnd familia MacPherson s-a mutat in Hampshire. Trebuie si fie ~ cat, noua ani? ~Nu stiu. Eu n-am cunoscut familia MacPherson. —Erau extrem de plictisitori amandoi, Ea purta mirimea 42 la pi- cior. Casa nu are nici macar un singur semineu decent, dupa parerea doamnei Ansty. Toate au fost jefuite. ~Gradinile sunt complet napadite de buruieni, Celia se opri. —De unde sti? —Am fost acolo de citeva ori, In plimbarile mele. ~Smechero! De ce nu m-ailuat si pe mine? ndci n-ai vrut niciodata si mergi! Vara in care te-am intalnit 19 Lottie privi dincolo dea la camionul de muta, coplesita de un val ticut de exaltare. Erau cu tofii obisnuiti cu oameni venind - Merham era un orag sezonier, la urma urmeis schimbarea anotimpurilor era punctata de noi vizitatori, sosirile si plecarile acestora scizand gi cres- cand ca mareea -, dar perspectiva de a avea ocupati din nou casa cea mare adaugase 0 anumiti anticipare palpitanta ultimelor doua sapt- mani, Celia isi intoarse atenfia la florle ei. In timp ce le rearanja in palma, parul ii fu ridicat de vant ca o perdea aurie. ~Cred ci-mii urisc tatil, observ ea cu voce tare, cu ochii fixati bruse spre orizont. Lottie incremeni. Cinele lui Henry Holden cu secretara sa nu erau un subiect asupra ciruia se simtea in misura si comenteze. —Mami e att de proasta. Doar se preface ca nu se intampla nimic. Urma o ticere scurti, intrerupta de {ipatul strident al pescirusilor care planau deasupra lor. —Doamne, abia astept sa plec din locul Asta, zise ea in cele din urma. ~Mie imi place. —Da, dar tu nu trebuie si-ti vezi tatal dandu-se in stamba. Celia se intoarse spre Lottie 5 i intinse mana, Uite, Crezi ca sunt destule? Lottie se uita la flori ~Chiar vrei si mergem acolo? Doar ca si ne holbam la lucrurile ei? = Of, situ nu vrei, maica stareta? Cele dou’ fete isi zambird, apoi alergara inapoi spre parcul muni- cipal, cu bluzele si fustele fluturind in urma lor. Alea care ducea la casa Arcadia fusese cdndva circular’ vecinii incd igi mai aminteau procesiunile de masini lungi, joase, care se opreau cu un scarfait scurt pe pietrigul din fata usii de la intrare, apoi luau curba gratioasa si iegeau la capatul aleil, Fusese o casi importan- ta, agezat intr-o zona buna a orasului, dincoace de calea ferata (atat de importanta era aceasta distinctie, incat casele in Metham erau pre- zentate de agentii imobiliari ca fiind fie ,dincoace’, fie ,dincolo” de calea ferata). Fusese construiti de Anthony Gresham, fiul cel mare al lui Walton Gresham, cind acesta se intorsese din America dupa ce facuse avere din inventarea unei piese banale de motor, care fusese cumpérata de General Motors. Isi dorise, declarase el cu emfaza, si0 Jojo Moyes arate precum casa unei vedete de cinema. Vazuse o casi in Santa Monica, detinuta de o actrit’ faimoasa din perioada filmului mut, care cra lungi si joasa si alba, cu suprafefe mari din sticla gi ferestre mai mici, ca niste hublouri, II ducea cu gindul la glamour, la lumi noi sila un viitor neinfricat si luminos (un viitor care, in mod ironic, nu fusese al ui: murise la patruzeci gi doi de ani, dupa ce fusese lovit de o magina. Un Rover). Cand casa fusese in cele din urma terminatd, unii locuitori ai Merhamului se arataseri scandalizati de modernitatea ei si se plinsesera discret c4 nu era tocmai ,potrivita’, Asadar, cind urmitorii proprietari, familia MacPherson, se mutasera din ea, cétiva ani mai tarziu, iar casa ramasese nelocuiti, cativa dintre satenii mai in varsta se simtisera ciudat de ugurati dei se poate si nu fi afirmat acest lucru ‘Acum, partea de nord aaleii de acces era complet napaditi de vegetatie, 0 incalceala de muri sisoc ficand-o sa se termine prea devreme, lings poarta ce odinioara ducea la poteca spre mare. Acest lucru starnea schimburi bruste de viteza si numeroase injurdturi de la soferii furgo- netelor de livrari care, odata ce terminasera de descireat, incercau acum si dea in marsarier, unul pe Kingi celalalt, pe aleea partial bloca- t8 de o masini ce intrase in spatele lor. Lottie si Celia statura o vreme, privind fetele rosii si eforturile isto- vitoare ale celor care cirau inci mobili, pana cand o femeie inalta, cu par lung castaniu strans sever la spate intr-un coc, iesi in fuga flutu- rind un set de chei si implorind: —Asteptati o clip. Stati. O s-o mut in gridina de zarzavaturi, —Crezi ci e ea? sopti Celia, care in mod inexplicabil se ascunse dupa unul dintre copaci. ~De unde si stiu? Lottie igi tinu respiratia, reticenta subiti a Celiei ficdnd-o sa se simta siea jenata. Se lipira una de cealalta, tragand cu ochiul de dupa copac si tinindu-si cu mana fustele largi ca si nu li se umfle la spate. Femeia A s-arfi gin- statea in masind si se uita la instrumentele de bord, de parca it pe care si-|foloseasca. Apoi, muscdndu-si buza de jos, porni moto- raul, se lupta cu schimbatorul de viteze, inspira adanc gi Agni cu spatele, ovind cu o bufnitura puternicd grila frontala a unei furgonete de mu- tri, Dupa un scurt moment de liniste, se auzira o injurtura zgomotoa- s& din partea unuia dintre barbati si un fignal lung de claxon. Apo Vara in care te-am intailnit a femeia isi salta capul gi fetele isi ddurd seama c’ isi spirsese probabil nasul, Era singe peste tot ~pe bluza ei verde pal, pe maini, chiar si pe volan, Stitea dreapta in scaunul soferului, parnd putin naucita, iar apoi se uiti in jos si incepu si caute ceva ca si opreasca singerarea. Lottie se trezi alergind pe pajistea napidita de buruieni, cu batista deja in mana, ~Poftiti, spuse ea, ajungand la femeie in acelasi timp cu cativa oa- meni care incepura si se adune in jurul maginii. Luati asta. Dati-va capul pe spate. Celia, care se grabise in spatele lui Lottie, se uita la fata stropita a femei ~V-ati lovit zdravan, zise ea. Femeia accept batista. imi pare atit de rau, ii spunea ea soferului camionului. Chiar c& nu ma pricep la viteze. —Nuar trebui sa conduceti, replica barbatul a cArui silueta volumi- ‘4 abia incpea in sortul verde-inchis; tinea strans in mand ceea ce rimasese dintr-un far. Nici macar nu v-ati uitat in oglind’. -Credeam ci am schimbat intr-a-ntaia. E extrem de aproape de margarier. 'V-a cizut bara de protectie, zise Celia, cu un oarecare interes, Nici macar nu e masina mea. Of, Doamne! —Uitati-va cum arata farul! Va trebui si cumpir o unitate noua pentru asta, O si ma coste si timp, si bani. Desigur. Ea incuviinta din cap mahnita. Un barbat brunet intr-un costum de in deschis la culoare isi ficu aparitia linga portiera masini. ~Uitafi,lisati-o pe doamna in pace. S-a lovit destul de grav. Doar spunefi-mi care este paguba si mi ocup eu de ea. Frances, esti rinita? Ai nevoie de doctor? Nu ar trebui si conduca, spuse barbatul clitinand din cap. —Nu ar fi trebuit sa fifi atat de aproape, interveni Lottie, iritata de lipsa lui de simp: Soferul 0 ignora. —Imi pare atat de rau, mormai femeia. Of, Doamne. Uita-te la fusta mea.