. Activitate 3.2.

Dizabilitate – implicații asupra învățării

Definirea dificultăților de învățare este necesară pentru a se realiza o concordanță între

nevoile reale ale practicii educaționale și conceptualizarea lor. Un număr mare de copii prezintă
dificultăți de învățare cel putin o scurtă perioadă de timp. Există o categorie largă de elevi ale
căror dificultăți ușoare de învățare, necunoscute la timp și fără intervenție, pot duce la insucces
școlar.

O altă categorie de elevi prezintă dificultăți de învățare false, pasagere, care însă îi

etichetează și le vor influența adaptarea școlară, din cauza felului cum sunt percepuți de ceilalți.

Dislexia reprezintă o dizabilitate lingvistică, elevul având probleme în ceea ce privește

înțelegerea cuvintelor scrise. Dislexia este caracterizată prin dificultatea de a învăța să citească,
în ciuda faptului că persoana în cauză posedă o inteligență medie sau peste medie și este expusă
la instrucțiunile de citire. Un copil poate fi diagnosticat ca fiind dislexic după ce a parcurs
învățarea tuturor literelor. Deseori, copiii cu dislexie au și dificultăți în zonele de procesare
rapidă, memoria este de scurtă durată, nu reușesc să se organizeze, abilitățile motorii sunt
deficitare. Ei întâmpină probleme atunci când trebuie să facă legătura între sunet și litera
corespunzătoare și să formeze cuvinte. Dacă îi ia prea mult timp ca să pronunțe un sunet, atunci
va avea dificultăți în citirea și înțelegerea propozițiilor.  
Un copil cu dislexie uită adesea cuvântul și semnificația sa în contextul mai larg al
propoziției sau paragrafului. Copiii cu forme ușoare de dislexie – și mai ales cei cu inteligență
peste medie care reușesc să compenseze parțial dificultățile pe care le au – pot trece neobservați
până în clasa a IV-a, când așteptările privind fluența și înțelegerea cititului întrec performanța
lor; dislexia poate afecta atât corectitudinea (decodarea și pronunțarea corectă a literelor și
silabelor), fluența (rapiditate), cât și înțelegerea cititului.
           Dislexia nu depinde de nivelul de inteligență. Chiar și copiii cu inteligența superioară sau
supradotați pot avea tulburări de învățare, din cauza faptului că aceste tulburări afectează doar
anumite funcții cognitive, în timp ce restul abilităților sunt nealterate.
Copilul dislexic are o integrare școlară și socială normală, problemele lui ieșind în
evidență atunci când trebuie să citească. Reacția nepotrivită a celor din jur și catalogarea lui
greșită pot duce la probleme de adaptare școlară, de dezvoltarea emoțională, conducând la
tulburări în dezvoltarea personalității și dificultăți de integrare socială.
            Consider că se poate lucra la clasă cu astfel de copii. Modul nostru de lucru poate fi pliat
pe nevoile și necesitățile acestor elevi. În mod cert, un ritm de instruire lent și clar, astfel încât
aceștia să aibă timp să absoarbă înțelesul lecției și limbajul utilizat îi va ajuta mult mai bine.  Le
putem cere să ne explice punctele de învățare pentru a ne asigura că au înțeles bine lecția. Putem
să le citim fiecare cuvânt sau propoziție de două ori, să le explicăm sensul cuvintelor sau să
folosim imagini ale textului (acest lucru îi ajută pe copii dislexici să înțeleagă textul pe care îl
citesc).
Copiii dislexici se pot confrunta cu dificultăți în înțelegerea sarcinilor, deci este important
să li se explice semnificația unui anumit text sau pasaj. Pentru a-i integra și pentru a-i învăța să
socializeze, îi putem pune pe elevii dislexici cu alți elevi în bancă în timpul activităților de citire
și scriere.