1.

ROMÂNIA DEVINE STAT INDEPENDENT

1. O nouă etapă a „chestiunii orientale”

- 1875 – o nouă etapă a „crizei orientale” cauzată de mişcările naţionale care se
declanşează în Bosnia-Herţegovina şi Bulgaria; otomanii reprimă mişcările, însă Rusia
intervine în calitate de protectoare a creştinilor din Balcani;
- Situaţia creată în Balcani a redeschis în România problema independenţe
- 1876 – noua Constituţie otomană califica România drept „provincie privilegiată”

- Întreaga societate românească dorea obţinerea independenţei de stat; existau mai multe opinii în
ceea ce priveşte căile de realizare a acesteia
- liberalii → alianţa cu Rusia şi războiul
- conservatorii → alianţa cu Gremania şi Austro-Ungaria şi diplomaţia

- Rusia se pregăteşte de război → vara anului 1876 are loc, la Reichstadt, întâlnirea dintre
împăratul Austro-Ungariei şi ţarul Alexandru al II-lea, în urma căreia cei doi ajung la un
compromis: Rusia obţine neutralitatea Austro-Ungarie în cazul unui conflict ruso-turc, în schimb
primind Bosnia şi Herţegovina.

- În oct. 1876 au loc la Livadia, tratative între guvernul României prezidat de Ion C. Brătianu şi
ţarul Rusiei privind trecerea trupelor ţariste pe teritoriul ţării noastre

- La 4 aprilie 1877, se încheie Convenţia româno-rusă de la Bucureşti;

Prevederi:
- Rusia se obligă să respecte şi să menţină integritatea teritorială a României
- Rusia se obliga să suporte cheltuielile de transport
- Traseul trupelor ţariste era fixat în detaliu
- România urma să ia măsuri militare de apărare, decreta mobilizarea armatei (100.000 de
oameni) şi concentrarea trupelor în sudul ţării

- 12 aprilie 1877 – Rusia declară război Turciei

- Armata otomană bombardează localităţiile de pe malul stâng al Dunării
Armata română răspunde bombardând Vidinul (26 aprilie 1877) => 27 aprilie Turcia declară
suspendate legăturile diplomatice cu România (practic se instalează o stare de război între cele
două state)
- La 9 mai 1877 – Mihail Kogălniceanu (ministru de externe) a declarat independenţa României

2. Participarea României la războiul din Peninsula Balcanică

- În vara anului 1877 înaintarea armatei ţariste este oprită la Plevna, de cucerirea căreia s-a
dovedit că a depins întreaga soartă a războiului (era înconjurată de 14 redute şi apărată de 50.000
de soldaţi conduşi de vestitul gen. Osman Paşa)
- După mai multe asalturi ale armatei ţariste, eşuate, marele duce Nicolae, conducătorul armatei
ţariste din Balcani în cere principelui Carol I ajutorul
- Nu s-a încheiat o convenţie militară scrisă, doar una verbală => la 30 august 1877 are loc, sub
conducerea lui Carol I, primul asalt comun ruso-român asupra Plevnei => armata română
reuşeşte să cucerească reduta Griviţa I cu mari pierderi umane
- S-a decis asedierea Plevnei (pentru a întări blocada, la 9 nov. 1877, armata română a cucerit şi
reduta Rahova)
- La 28 nov. 1877 – Osman Paşa se predă (după cca. 3 luni de asediu)
- După victorie armata rusă se îndreaptă spre direcţia Sofia – Adrianopol, iar armata română spre
direcţai Vidin- Belogradcik
- Armata otomană este înfrântă pe toate fronturile => feb. 1878, Turcia cere pace

3. Tratatele de pace

- s-au încheiat 2 tratate de pace:

a) Tratatul de la San Stefano (feb. 1878):

- participă numai Rusia şi Turcia; România nu este acceptată la tratative
- tratatul recunoştea independenţa României şi Serbiei
- autonomia Bosniei şi Herţegovinei
- organizarea Marelui Principat al Bulgariei
 - Turcia ceda Rusiei Dobrogea, Delta Dunării şi I. Şerpilor, însă Rusia îşi rezerva dreptul
să schimbe acest teritoriu cu sudul Basarabiei (jud. Cahul, Ismail şi Bolgrad, retrocedate
Moldovei în 1856) => Rusia nu-şi respecta angajamentele din convenţia din 4 aprilie
1877
- Marile puteri europene nemulţumite de puterea pe care o căpăta Rusia în urma acestui
tratat de pace
- La insistenţele marilor puteri europene Rusia acceptă reluarea trataivelor de pace

b) Tratatul de la Berlin (iulie 1878):

- participă toate cele 7 mari puteri europene
- recunoaşte independenţa serbiei şi Muntenegrului
- bosnia şi Herţegovina sunt cedate Austro-Ungariei
- principatul Bulgariei este redus teritorial până la munţii Balcanici
- la sud de acesta lua naştere Rumelia Orientală, ca zonă tampon
- Anglia primea I. Cipru
- Independenţa Româneie era recunoscută condiţionat: abrogarea articolului 7 din
Constituţia de la 1866 care acorda dreptul de cetăţenie doar creştinilor şi aceptarea
retrocedării sudului Basarabiei către Rusia, în compensaţie România primind Dobrogea,
Delta Dunării şi I. Şerpilor.
-
4. Importanţa cuceririi independenţei de stat a României
- pe plan intern a creat condiţiile întăririi regimului politic, accelerarea modernizării şi
dezvoltarea economică fără nicio constrângere externă
- se creau premisele desăvârşirii statului naţional
- a impulsionat lupta românilor din celelalte teritorii româneşti, aflate sub dominaţie străină
- la 14 martie 1881 România se proclamă Regat, iar Carol I primeşte titlul de rege
- pe plan extern ţara noastră devenea o ţară suverană cu drepturi depline în relaţiile
internaţionale
ROMÂNIA DE LA OBŢINEREA INDEPENDENŢEI LA MARILE
ALIANŢE ALE SECOLULUI XX

1. România în timpul primului război mondial

- Evenimentele din timpul războiului de independenţă şi de la Congresul de la Berlin au

atras atenţia României asupra necesităţii încheierii unor aliante cu marile puteri pentru a-
si promova interesele de politica externă
- 1883 – România aderă la Tripla Alianţă; Regele Carol I şi I.C. Bratianu au insistat ca
acordul să fie ţinut secret, cunoscând că politicienii şi opinia publică erau în majoritate
profrancezi.
- În condiţiile izbucnirii primului război mondial, în 1914, Consiliul de Coroană, întrunit la
Sinaia, la 3 august 1914, hotărăşte starea de neutralitate cu expectativă armată.

- Poziţa faţa de război (1914- 1916):

- intrarea în război alături de Puterile Centrale → Carol I şi conservatorii filogermani (P. P.
Carp);
- expectativa armată pentru pregătirea războiului şi realizarea unităţii naţionale → guvernul
liberal;
- intrarea în război alături de Antanta → majoritatea opiniei publice şi opoziţia naţionalistă;
- neutralitatea definitivă → mişcarea socialistă.

- 4 august 1916 - România semnează tratatul de alianţă cu Antanta, alcătuit din 2 părţi, o
convenţie:
a) politică: - România se obligă să declare război şi să atace Austro-Ungaria
- Antanta garanta integritatea teritorială a României.
- Antanta recunoaşte României dreptul de a anexa teritoriile româneşti din Austro-
Ungaria.
- România urma să aibă aceleaşi drepturi ca şi aliaţii săi, la Conferinţa de pace

b) militară: - România se obligă să atace Austro-Ungaria

- Rusia îşi asuma obligaţia: de a ataca pe frontul austriac şi de a trimite în Dobrogea
trupe pentru a sprijini armata română;
 - Aliaţii se obligau să declanşeze o ofensivă la Salonic şi să furnizeze României
muniţie şi armament.

- 14 august 1916 - România declară război Austro - Ungariei.

- La Conferinţa de pace de la Paris (1919-1920): obiectivul principal urmărit de I.C. Brătianu a

fost obţinerea recunoaşterii internaţionale a noilor graniţe ale ţării.
- Tratatul cu Austria şi cel al minorităţilor a fost semnat la 9 decembrie 1919 (recunoştea unirea
Bucovinei cu România)
- Tratatul de la Neuilly (cu Bulgaria) - 27 noiembrie 1919 - a lăsat intactă frontiera din Dobrogea
între România şi Bulgaria, stabilită prin tratatul de la Bucureşti din 1913.
- Tratatul cu Ungaria a fost semnat la Trianon la 4 iunie 1920 (recunoştea unirea Transilvaniei cu
România)
- Tratatul de la Paris - 28 octombrie 1920 (recunoaşte actul unirii Basarabiei cu România)

2. România în perioada interbelică

- Obiectivul principal al politicii externe a Romaniei în perioada interbelică - menţinerea

frontierelor trasate la sfârşitul Primului Razboi Mondial.
- în 1919 - România a aderat la Societatea Naţiunilor - unica organizaţie la nivel mondial în acel
moment, care milita pentru menţinerea securităţii internaţionale
- în 1921 - s-a creat prima alianţă regională în Europa, în spiritul Societăţi Naţiunilor: Mica
Înţelegere sau Mica Antanta (România, Cehoslovacia, Regatul Sârbo-Croato-Sloven)
- în anii '30 alianţa este întărită prin crearea unor organisme de colaborare: - Consiliul Permanent
şi Consiliul Economic.
- Mica Inţelegere s-a format ca reacţie la nevoia României, Cehoslovaciei şi lugoslaviei de a-şi
asigura propria securitate, pe măsură ce au început să se îndoiască de eficienţa garanţiilor
cuprinse în tratatele de la Trianon şi Neuilly.
- feb. 1934 se pun bazele Înţelegerii Balcanice (alianţă cu caracter defensiv): România,
lugoslavia, Grecia şi Turcia
- România a urmărit şi încheierea unui sistem de alianţe europene:
- semnarea unei aliante cu Franţa - 10 iunie 1926 prin care românii au propus garantarea
statu-quo-ului teritorial şi promisiunea din partea fiecărei parţi de a veni în ajutorul celeilalte în
cazul unui atac neprovocat (nu angaja Franţa să vină în ajutorul Românei; conducătorii României
îl considerau un tratat cu o valoare politică deosebită).
- în 1926 - s-a semnat Tratatul de alianţă cu Polonia prin care acorda garanţii generale
împotriva oricărui tip de agresiune
- 16 septembrie 1926 - s-a încheiat, Tratatul de amiciţie şi colaborare cordială cu Italia:
- tratatul trebuia prelungit din şase în şase luni până în 1934
- părţile aveau obligaţia să-şi acorde sprijin;
- nu a cuprins clauze cu caracter militar, fiind considerat inferior celui cu Franţa.

- România, între cele două războaie mondiale a fost semnatara a numeroase tratate multilaterale:
- în 1928 - Pactul Briand-Kellogg - de reglementare a relaţiilor internaţionale
(interzicerea războiului ca instrument al politicii internaţionale)
- la 9 februarie 1929 - la Moscova, România şi ceilalţi vecini ai URSS semnau un
protocol - Protocolul de la Moscova care propunea eliminarea războiului în relaţiile dintre statele
semnatare, însă nu se menţiona explicit inviolabilitatea graniţelor (problemă dezbătută şi în
cadrul negocierilor din 1932 de la Riga, fără să se obţină vreun rezultat) datorită cramponării
Moscovei de problema Basarabiei.

- convorbirile din 1934, dintre miniştrii de externe ai României şi URSS (pe atunci, Titulescu şi
Litvinov), în vederea semnării unui tratat prin care URSS să recunoască graniţele României au
eşuat;
- în 1936 - negocierea unui tratat de asistenţă mutuală româno-sovietic; şi această acţiune a eşuat
(ca urmare a faptului că Nicolae Titulescu a fost demis în 1936, partea sovietică socotind
înlocuirea lui Titulescu ca o schimbare a politicii externe româneşti).

- Septembrie 1938 - Acordul de la Miinchen - prin care Germania ocupa regiunea sudetă din
Cehoslovacia - a însemnat pentru România:
- în general, sfârşitul sistemului său de alianţe,
- în particular, destrămarea Micii Înţelegeri.
- Consecinţe:
 - încercarea României de a se reorienta pe plan extern => apropiere de Germania (tratatul
economic dintre Germania şi România - martie, 1939);
- menţinerea alianţelor tradiţionale cu Franţa şi Marea Britanie → aprilie 1939 - cele doua
puteri promit să ajute România în cazul unei agresiuni.

3. România în timpul celui de-al doilea război mondial

- 23 august 1939 - semnarea pactului Ribbentrop - Molotov prin care Germania şi U.R.S.S. îşi
impărţeau sferele de influenţă.
- 1 septembrie 1939 - izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial - a găsit România într-o
totală izolare pe plan extern; întregul sistem de securitate al României este anulat; România se
află între state potenţial inamice (U.R.S.S., Ungaria, Bulgaria).

- Pierderile teritoriale din vara anului 1940

- In urma notelor ultimative din 26-27 iunie 1940, adresate de Moscova guvernului român -
acesta a fost nevoit să cedeze URSS-ului Basarabia, partea de nord a Bucovinei şi ţinutul
Herţa. (50 762 km2, cu o populatie de 3 776 309 locuitori)
- la 30 august 1940 - României i s-a impus semnarea Dictatului de la Viena, prin care:s-a
cedat Ungariei partea de NV a Transilvaniei (42 243 km2, cu o populatie de 2 628 238
locuitori).
- la 7 septembrie 1940 - prin Tratatul de la Craiova, România ceda Bulgariei sudul
Dobrogei (Cadrilaterul, cu judeţele Durostor şi Caliacra) (6.921 km2 şi o populaţie de
circa 425.000 locuitori)

- Consecinţele cedărilor din 1940 au fost numeroase şi pe termen lung:

- o lovitură morală - s-a prăbuşit întregul sistem politico-diplomatic realizat în 1918;
- urmări imediate în toate domeniile de activitate: politic, economic, social, învăţământ,
cultural etc.
- mişcări de stradă în Bucureşti şi în provincie împotriva politicii de cedare teritorială;
- regele Carol al II-lea a abdicat, în favoarea fiului său Mihai, la 6 septembrie 1940.
- La 23 noiembrie 1940 - România a aderat la Pactul Tripartit - intrând astfel în sistemul de
alianţe al Axei Berlin-Roma-Tokio.
- Alianţa româno-germană, a durat 4 ani şi a reprezentat singura alternativă pentru
,,diplomaţia de război" a Bucureştiului de a recâştiga teritoriile pierdute în vara anului
1940.
- In toată perioada colaborării româno-germane (23 noiembrie 1940 - 23 august 1944),
problema statutului României s-a aflat în centrul atenţiei diplomaţiei de la Bucuresti.
- La 22 iunie 1941 - România intra în război alături de Germania şi aliaţii săi împotriva
URSS, având drept scop recuperarea teritoriilor pierdute în vara anului 1940.
- Continuarea războiului antisovietic după eliberarea provinciilor - a adus numeroase critici
mareşalului Ion Antonescu, mai ales odată cu infrângerile suferite de armata română la
Cotul Donului şi Stalingrad.
- După 1943, când situaţia pe front devenise critică pentru aliaţii Germaniei, diplomaţia de
la Bucureşti a început tratative în vederea scoaterii României din războiul împotriva
Naţiunilor Unite. Un rol major 1-a avut în aceste tratative secrete ministrul de externe
Mihai Antonescu.
- Continuarea războiului în răsărit s-a dovedit a avea consecinţe dureroase pentru România,
deoarece armata română a pierdut circa 625 000 de militari.
- In aceste condiţii, regele Mihai, sprijinit de principalele forţe politice a decis arestarea
mareşalului Ion Antonescu la 23 august 1944 şi alăturarea ţării la coaliţia Naţiunilor
Unite. Acest act a marcat: - o cotitură evidentă în evoluţia militară pe Frontul de Est,
- armata română şi-a adus o contribuţie însemnată la eliberarea Transilvaniei, la
infrangerea Germaniei naziste şi în luptele purtate în Ungaria, Cehoslovacia şi Austria.
- La sfârşitul celui de-al doilea război mondial România se afla în sfera de influenţă
sovietică, ca urmare a ocupării ţării de către Armata Roşie
- La 10 feb. 1947 – România a semnat Tratatul de pace cu Naţiunile Unite, în urma căruia
ţării noastre nu i se recunoştea cobeligeranţa alături de Naţiunile Unite şi avea să
plătească o enormă datorie de război către URSS.