CU PRIVIRE LA TOPONIMICUL « VLASIA » DE ION CONEA Ce injeleg geografii prin « Viasia ». Dela cercetitorul G. Valsan incoace, ografii din tara noastri ingeleg sub numele de Viisia una din principalele ibregiuni ale Campiei Roméne. Aceasti subregiune, orientata pe directia ord-Vest —Sud-Est intre dealuri 5i Dunare si cuprinzand in cadrul ei orasul ucuresti, se intinde transversal pe Campia Romana, impartind-o in dou’: epa din Est si stepa din Vest. Una din caracteristicile ei principale 0 con- itue faptul ci, «aici, chiar in timpurile actuale, e tinutul cel mai bogat in iduri al intregii Campii Romane » (2) 1, De ce a dat Valsan acestei regiuni numele de Visi: «Paina in timpuri recente stejarul a invelit-o intr’un codru imens, care se rema cu anticul (sic) nume de Vlisia » si in «amintirea ciruia yom pastra -ntru aceasta regiune numele de campia Vlisiei'» (1), Dar nu numai pentru faptul ci era vorba de un nume «antic» a dat » Vals. numele de Vlisia acestei regiuni, ci gi pentru ci el constitaia «o adi de existent in cuprinsul ei a unei vechi populatii romanesti » (1) *. Ce 8 a crezut ca inseamné Vlasia. In adevir, Valsan credea — aga cum > mai crede si azi i numele de Vlasia este un derivat din Viasi « pluralul av-sudic al Iyi Vlah » (4). Plecdndu-se de aici, s’a facut intai legitura logica» cu numele faimosului codru al Vlisici din cunoscuta expresie din remea trecutelor regimuri: ¢ furd ca in codrul Viisiei» si s’a conchis: acest ume nu poate si fi avut alti semnificatie decat aceea de « Codrul Vlasilor », pet 15, * p. 352-353. * TbidLem, ‘ 4p.43.ene 204 1. CONEA adica Codrul Vlahilor, deci Codrul Romanilor. Si, dupa aceea, pentru ca un codru si se numeasci dupa un popor, el trebue si fi fost de dimensiuni uriase, ca unul ce trebuia si adiposteascd daci nu intreg poporul respectiv, mAcar o buni parte din el. Si cum se stia ci un asemenea codru afacoperit in adevar, cAndva, intreaga regiune de care am vorbit, s’a zis: acesta a fost codrul. Aceasta, cu atat mai mult cu cat «se stie » ca gi astiizi ex — in regiunea Snagovului —o pidure care «s’ar numi » Vlasia si care, prin urmare, trebue sa fie un rest din vechiul codru, care acoperea odinioar’ intregul mijloc al Campiei Romane. lar daci numele acesta este de origine slava gi are intelesul de Viahia (Codrul Via- hiei), aceasta nu poate si in- semne — s’a spus — decat jucrul urmator: atunci Slavii au venit in aceste parti (in Sudul Munteniei), ei au gisit intreaga regiune de care vorbim plina de populatie de Vlasi (adick 0 populatie vor- bitoare de limb’ romanic’) si in care Slavii mu au patruns, fie din pricind ci nu au vrut, fie din aceea ci nu au putut, Cu alte cuvinte, Slavii s’ar fi stabilit numai la o margine sau de jur-imprejural regiunii impadurite, ci] nepitrunzand in ea si numind-o, dup’ populatia ce adipostea, cu numele de Vlisia (RomAnia). De aici, istoricii au dedus ci «regiunea aceasta paduroasi era lsath pe seama Rominilor », acestia triind Ja adapostul pidurii organizati in formatii poli- tice autonome, ‘Au spus aceasta istoricii gi filologii gi si-au insusit-o gi geografil. De unde si de cénd incepe circulatia numelui Viasia in lumea oamenilor de stiinta. In 1872 apare « Dictionarul topograficu gi atisticu al RomAniei », al lui D. Frunzescu; la pagina 520 a acestui dictionar se pot citi urmatoarele: Viasia, pardu in jud. Ifovu, pl. Snagovu gsi padurea mare si deasd pre paraul cu acelasi nume ». Atat. In 1877, Grigore H. Grandea, in romanul sau ¢ Vlasia sau Ciocoii noi », scria: « Viisia este si acum una din cele mai intinse si mai bitrne piduri ale Romdniei cdmpene ». In 1902, la 30 de ani dupa aparitia Dictionarului lui Frunzescu, apirea volumul V din «Marele Dictionar Geo- grafic al RomAniei », in care, la pagina 773, dupa ce € descris in cateva cuvinte Fig. 1.— Regiunea dintre Mostigtea si Arges, pe care geografii o numese Viisia. Nee eR poe BAD Ranney Beer eee eer CU PRIVIRE LA ‘POPONIMICUL «VLASIA» yaraul Viasia, e prezentata si pidurea cu acest nume: « Vlasia, padure la N ud. Ifoy, pl. Snagovul, una din pAdurile cele mai mari din fard. Bats cvoriail ane veralea Snagovului la N, Pociovalistea la S, pidurea Vladiceasca ie Meal ?adurowaica la V ». De retinut ci, din simpli « padure deasa si mare », c1 ce orezentitase Dictionarul lui Frunzescu in 1872, Vlisia devine mai porn Pe soccatil tous Grepral, Grandes; uae dolce ua iene a pitranoe piduri ale Romdniei cémpene » si devine, in 1902, in ‘Marcle Did popac ' Geografic al Romaniei», «una din padurile cele a mari din te as Cresterrrea a fost numai in imaginatia autorilor care au scris despre ea a ‘, n realiilitate, padurea se redusese mereu ca suprafata in tot acest siseit ne _Detar tot in 1902, in acelagi an cu volumul V al « Marelui Dicaorue G grafic ; al Romaniei », apirea gi lucrarea «La Valachie » a lui Emm. de Man. ronne ¢43i nu poate fi intimplator faptul ci, desi acest geograf strabatuse M a venia inin calitorii de studii in toate ditecile timp de eativa ani, gi desi a tole sise intatreaga literatura stiintificd de specialitate existent pana dae ae Munteniei, el nu mentioneazi numele de Vlasia niciodat’, ceeace ine ca aceiesta nu starnise inci niciun interes, Nici in « Geografia Roméiei > Jui Gheh. Murgoci, manual apirut in acelasi an 1902 in prima lui editi ne gisestee mentionat numele de Vlisia, ee Inn adevar, « glorioasa » cariera a acestui t imic i 5 adica » dupi aparitia «MareluiDictionar SepnReenarace See precis ; in ce an gi in ce imprejurari. $tim,insa, ci nici Hasdeu gsi niet Xen ai nu vowrbesc niciieri despre el. Se pare ci Oy. Densusianu, in maicee il otal dela WUniversitate, ¢ cel care l-a derivat din termenul Viasi si ‘a nesta paged eaceatiel Aatsereocupaiell iiploeloey thtcHlin 41 ceenarenn cae Dar tinici’ el, dup cum ee. vedé, n'a scrit nimic nickieri despre acest ae pentnau oN. Draganu, in lucrareacitat, ande foloseste toate izvoarele ee tioniririle in legituri cu toponimicele pecare le stud nu citeazi aie af vorheg:ste despre numele Vlisia — decat céle doua Hlcdonare smite ff seaman ci mu mai avea ce si citeze in phis (1932). G. Vilsan scrisese des ‘a Vilisiaia (in 1912) cele ce am vizut, dar nu citeazi nici el, in sprijin, pe nisi Foartote probabil ci nu avea pe cine, ci nu exista niciun izvor doc aeon ae IEPA i care sh:aficné eolekr indiceet | dupiltum vom yedea mai detced ey a intreg codrul uriag de odinioara s’« fi numit Vlisia gi ci numel oe derivara cu adevarat din Vlasi. ee e VNu extstd nicio dovadd (document ivoric, hartd veche, referinta a vreunui ee strain etc.), c& intinsul codru de odinioard al Munteniei s’ar fi numit asa. Nici-un document istoric nu mentioneaxd, in Mi ie numelvle de WVlasia. Se stie ci ministirea Snagov, ashlee, ‘35 Fa, ‘Nord.I, CONEA - Bucuresti, a fost construita — acum cel putin o jumiatate de mileniu ' plin’ pidure, pe o insuli a lacului cu acelagi nume. Padurea aceea este i pidurea pe care cele dou’ dictionare geografice amintite 0 numese ; este, mai precis, pidurea despre care se spune ci a conservat pani imele istoric al uriagului codru de odinioara: Vlasia. e intampla ins4 un lucru ciudat. Anume, au fost publicate toate docu- le istorice privitoare la manistirea Snagoy (5), dar in niciunul din ele nentionat micar odata numele de Vlasia. E cu putinti oare ca acest nume, ga S’ar fi numit vreodati p3durea din raza Snagovului, si nu fie men- macar o singura dati in vreunul din documentele m4nistirii, mai ales stea sunt pline de nume topice: ale mosiilor, viilor, morilor, vimilor gi lor ce a posedat manistirea de cénd exista ea? Jar nu numai atat. La cativa kilometri de m4nastirea Snagoy se afla stirea Caldirusani, situati in aceeasi pidure ca si mAnistirea Snagov ti proprietar’ a unei mari parti din pidurea inconjuritoare. Dar nici dica » de documente a acestei manistiri, aflitoare la Arhivele Statului, ninteste niciodata de o pidure numiti Vlisia. Jupa aceea: Ia circa 10 kilometri Vest de manistirea Snagov se afla schitul > Balteni, schit vechi, cu data zidirii necunoscuta precis. Un localnic cu re pregitire istorici a publicat prin 1911-1912, in « Revista pentru e, Arheologie si Filologie», o monografie a acestui schit: « Schitul ui din codrul Vlisiei » (6). Nici el, insi, cerceténd documentele schitului, putut descoperi numele de Vlisid@ mentionat altundeva decat in... nul lui Grigore H. Grandea, pe care I-am amintit *. n aceasta situatie, e cazul si ne intrebim din nou: e oare cu putinta ca ite documente istorice avem, privitoare la cele trei mAnastiri, toate situate iar inima a ceea ce se crede ci s’a numit cAndva Codrul Vlasiei, niciunul | mentioneze, odati micar, acest nume? De altfel, truda noastra dupa fel de mentionare putea fi socotiti dintru inceput ca sortiti egecului, ce — dupa cum am spus — in citata lucrare de vasti eruditie toponi- a lui N. Draganu, la numele de Vii dictionare geografice amintite. ». Niciunul dintre ¢cdldtorii strdini» care, incepand cu Schiltberger, ecolul al XIV-lea si sfargind cu cei din secolul al XVII-lea, au strabatut ‘ia figureazi numai trimiterile la cele ‘In vremea din urmi, istoricii inclina si creadi ci Mircea cel Batran numai a reficut j mAnistire, nu c4 ar fi primul ei ctitor. = Ceea ce nu-l impiedeci insi, si faci o lung’ expunere-presupunere in legitura cu acest . ¢ fir indoiali VKisia este o variant a cuvntului Viahia si, odinioara, prin pidurea i nu se infelegea decit ‘fara Viahiei piiduroase » (p. 4). Ba publici chiar si o hart’, in care ea lumiti « Viisia + e aritati ca intinzindu-se, pe vremuri, din Olt gi pind spre Buzitu. CU PRIVIRE LA -TOPONIMICUL «VLASIA> 207 si descris Muntenia, nu a notat micar odati numele de Viisia, ca purtag de codrul din mijlocul acestei provineii, desi unii din acestia — cum e Sulzer de pilda, in secolul al XVIII-lea — au strabatut Muntenia in toate directiile, si au notat despre tot ce vedeau gi auzeau 1, . Niciuna din hartile vechi ale Munteniei nu inregistreazd o padure Vlasia, Cea mai veche harta a [arii Rom Anesti (Muntenia+Oltenia) este aceea din 1700 a lui Constantin Cantacuzino Stolnicul. Nu este numai cea mai veche, dar © totodata si prima harti a Valahiei facuti de un roman, cunoscitor din vizute al pimantului acestei provincii si cunoseitor in primul rand al regi- unii din jurul oragului Bucuresti. 'Totusi, pe aceasta hart’ nu figureazi o padure Viisia, desi trei mari piduri far@ nume sunt redate in regiunea din Nordul si Estul oragului Bucuresti si degi alte doua paduri, mult mai depirtate de Bucuresti si deci mai putin cunoscute de Cantacuzino, poarta totusi nume proprii: pidurea Grosi din apropierea Pitestilor si pidurea Lumini din partea de Est a fostului judet Olt. Este de crezut, oare, ci dacd vreuna din padurile ce inconjurau Bucuresti acum un sfert de mileniu s’ar fi numit Vlisia, Stol- nicul si nu fi cunoscut-o gi nu fi nNotat-o cu acest nume pe harta lui ? Inseamna sigur, ci boierii si cirturarii bucuresteni din vremea aceea nu aveau nicio cunogtinti de existenta unei paduri Viisia in regiune, desi se gtie ca vizitele lor la manistirile din raza Bucurestilor erau foarte frecvente. In aceste con- , cu atat mai putin nu trebue si ne miram ci o padure Vlisia nu exista nici pe celelalte hirti, ulterioare, ale Munteniei: harta austriac’ din 1790. harta ruseasca din 1853, harta lui Szatmary din 1864 (13), (14), (15) *. ; Aga dar, in concluzie: nimenij si nimic nu ne spune ci faimosul codru ‘¢ a acoperit odinioara tot mijlocul Munteniei, s’ar fi numit Vlasia, ; Dar poate ci tot vor mai fi uni care vor spune: dar daci pidurea aceea s'a numit totusi Viusia, cu toata lipsa unei mentionari a acestui nume in docu- mente? Pentru acestia, in cazul ci sunt istorici, existi un raspuns (pe care ni-] furnizeaza stiinta istoric4), iar in cazul ci sunt geografi, exista alt rispuns (pe care ni-1 furnizeaza stiinta geografici) gi amandoui aceste raspunsuri duc Ja aceeagi concluzie — cum vom yedea: ci n’a putut fi mentionat ceva ce n’a fost. Ruspunsurile acestea se vor desprinde singure, indirect, din modul in care yom rezolva problema: * Sulzer, #poate ci a fost si in directia Teleajenului, cici spune cum, pe locul unde se varsii Prahova in Ialomita, treceau negustorii gi aratii ce puteau si piteascd pe drum » (citat dupi (11), p. 181). Si se observe ci locul unde se varsii Prahova in Ialomita este imediat la Nord-Est de Snagov si ci, deci, Sulzer~vorbind despre «ce puteau pati negustorii » la tre- cerea lor prin aceste locuri impidurite ~ ar fi trebuit si audi neapirat si nu ar fi lsat nenotat numele de Viisia, daci piidurea din rejune s'ar fi numit cu adevarat asa, ® Pe aceste ultime trei hirti apare, insi, pérdul Vldsia (despre care vom vorbi mai departe).1. CONES lavii, la venirea lor in aceste parti, au patruns sau nu in cuprinsul marelut a Mai intai, este un non sens sa eredem c& acei Slavi care au mney ‘Muntenia — indiferent in ce secol — ar fi lasat «pe seama Rominilor » i centrul impadurit al Campiei Romine, ca au patruns peste tot gi numa ae Cei care afirma ca Slavii nu au patruns in « Viisia » uiti sa ne spund se : ori c& nu au vrut, cauza, adic’ de ce nu au patruns. N’arfi decat doua explicat ‘ ut. Se ene c& nu ar fi vrut, s& pornim dela urmitorul Citat: Porniti din regiunile dela Nordul Carpatilor si anume din Estul ee de tazi, provinciile Volhinia, Podolia, Chiev, Cernigov, Mohilev, Pol rae urs¢ si Orel, pana la Donul superior, Slavii urmeazt dowd direct... » (a 1a spre centrul si alta spre Sud-Estul Europei). c : ; a £ vorba de punerea in migcare a Slavilor, la pornirea lor in secolul al ¥ lea re Europa centrala si peninsula Balcanici Aproape toate provinciile cit te, u plecat si Slavii cet popositi ulterior pe teritoriul tirii noastre, sunt . "pe ae iuni in mare parte impddurite gi erau, in secolul al V-lea, aproape ao as apaducite ca si « Vlisia de atunci ». Aga dar, Slavii porniser’ de tas oameni de padure, adici obignuiti cu un astfel de mediu natural * ‘eh deci ci Slavii veniti in gesul Munteniei n’ar fi intrat in regiunea impa- aa raza oragului Bucuresti de astizi, fiinded nar fi yrut (nu le-ar fi ae si cA svar fi fixat numai in stepele din Estul gi Vestul acestei regiuni, seamna a le atribui preferinte pentru un mediu geografic altul decit cel pe ii ar il preferau. ee een ae fi adevarat ci Slavii n’au vrut si intre in regiunea de ire ne ocupam. as Bee 3 : ‘i : ‘Tot astfel nu e adevarat nici ci Slavii nu ar fi putut sa intre in ea. Se stie | Slavii au pitruns pe tot cuprinsul teritoriului farii noastre, pani in aes ‘arpatilor, in depresiunile lor interioare, aga cum ne arati toponimia. on fa, nue de admis c& Slavii s’au stabilit si au rimas numai in marginea tee padurite din centrul sesului Munteniei, lasand neturburata popu- ‘a din interiorul ei, deoarece: 1. Slavii iubeau pddurea si deci. an se poate Me nag n’au rut si se ageze aici gi 2. Slavii au pAtruns chiar si in muni gi er a se poate spune ci n’au putut si patrunda intr’o regiune de ses, fie ea egiunii im ricat de impidurit’. Pen : se spune flirt niciun temei ci Slavii ci, in fond, de aceasta e vorba: se spune fi n ‘ eatin acea pidure, pe care ¢au lisat-o Romanilor » si au numit-o Viisia, tocmai ‘au Parra Tocuité exclusiv de o densi populatie romineasc’. Vom vedea insi ci Slavii au entru oct 5 try esata Boe 4 lui Nestor, se spune ch produsele eu care Slavii ficeau comer, in jut al X-lea erau, in primul rind: blinurile, mierea, ceara ~ deci produse ale unui medi ecolul al X- 5 ataral de padure. CU PRIVIRE LA ‘TOPONIMICUL «VLASIA + 209 Asa dar, este foarte probabil eX au patruns. Ba, e chiar sigur ci au patruns. In adevar, dovada 0 poate citi oricine, pe teren sau pe harti. Ea consti din numele cursurilor de api ale regiunii presupuse c& Slavii n’au intrat in ea. Incepind din Nord-Est spre Sud-Vest, aceste nume sunt: Prahova, Ialomita (« Viasia » incepe dela aceste ape), Snagov, Pociovalistea, Vlisia', Mostistea, Colentina, Crevedia, Crivina; Ifovul, Dambovita etc. Toate aceste toponimice sunt slave, ele constituind cel putin 80°, din totalul numelor de ape sau vai din regiune 2. Nu e nevoie de lungi comentarii. E suficienti intrebarea: cum e¢ posibil si se numeasc’ intregul (adici regiunea, in totalul ei) intr'un fel, iar partile lui componente (apele si vile din interiorul regiunii) intr’altfel? E limpede, prin urmare, ci Slavii au pitruns si in aceasti regiune, ocupandu-i vaile gi numindu-i apele cu termeni din limba lor. $i ¢ clar ca in aceste condifii Slavii nu'®veau de ce si dea acestei piduri numele de Vlisia (presupus ca derivat din termenul Viasi). Este sigur cd numele Vlasia nu deriva din termenul Vlasi. Acum, dupa ce am aritat ci regiunea noastra nu s’a numit niciodata Vlisia si am aritat gi motivele pentru care nu s’a putut numi astfel, si raspundem inci la o intre- bare: ce este cu acest toponimic (Vlisia) care totugi exist’ in regiune, dar ca nume cu totul local: al unei poiene gi al unei modeste vai din apropierea satului Snagov? Cu alte cuvinte, care ¢ originea lui? La aceasta, putem rispunde mai intai prin urmatoarea constatare: numele acesta se mai intalneste inca odata pe teritoriul tarii noastre: asa se mai numeste, in adevar, gi un parau din muntii Cernei (Vlisia sau Vlisaia), afluent al Cernei, pe dreapta, in directia Nord-Vest de Closani *. Faptul acesta ne arata clar — daca mai era nevoie! — ci numele de Vlisia din sesul Munteniei n’a putut si insemne odinioata o «regiune plin’ de Viasi», pentru ci in acest caz ar trebui si admitem acelagi sens si pentru-numele pardului Vlisia din mun\ Cernei. Or, 0 Viahie (sau Valahie) acolo, pe un pirdu care curge pe o coasti abrupta de munte prin pddure? Si rejinem pe acest prin padure. Aceasta, fiinded si paraul Viasia din apro- pierea Snagovului curge de asemenea numai prin pidure. Nu cumva in numele de Vitisia — indiferent, deocamdati, din ce limba vine el — vor fi stand ascunse * Intr’adevir, existii o mica apa cu acest nume (mai mult o vale baltoasi, azi) la Sud de lacul Snagoy, dar faptul acesta — dupa cum vom vedea — nu infirm cu nimic sustinerile noastre, * Toponimicele de origine latin’ sunt putine: valea Pasirea, valea Balteni (dar — pe o Portiune a ei — valea Baltenilor se mai numeste si Scrovistea, care ¢ tot un nume slav). ® Tot Vlisia se chiami gi muntele din care izvoriste acest pirdu (v. foaia 1: 100.000 a regiunii). 14 — Probleme de geografie — c. 18531, CONEA unea gi termenul (respectiv) de pidure, si nu acela de Viasi? Dar care ar a fi acea limba? Dela inceput se naste bam e Snagovului e prins intr’ ’bue si ne asteptim ca si numele It termen decit acela de Vlasi). uiala ci, dat fiind faptul ci paraul Viésia din 9 hori de hidronimice de origine slava (a se de Vlisia 3a fie tot slav ea mai sus), tre! y, dar derivat din al Tot Valsan e cel care, intr’o prelegere la Universitate ( prin 1933), spunea ai fost propusa si o alta etimologie decat aceea sentru numele de Vlisia a m: la padure »" gi este interesant ci, aga »-| deriva din Viasi: «v4 lesii= n afirma lingvistii autorizati — a cliror parere a fost ceruta in aceasta pri- 4 — nicio dificultate de ordin lingvistic nu se opune la aceasta etimologie. Dar pentru aceasta etimologie se pare ci pledeaza gi mai mult un alt t: la Sud de lacul Snagov si lang’ paraul Vlisia se afla — inconjuratd de lure, deci chiar in pidure — 0 mare poianii de cca 400 ha suprafaté, care a t pana prin 1878—1879 proprietate agricola (cu un sol deosebit de fertil) a nistirii Caldirugani si care, ea, este adevarata Vlisie pentru locuitorii , satele invecinate*. FE atat de adevirat, pentru locuitorii din regiune, ci Vlasia mul rand mogia aceea agricola, adic’ « poiana din padure », sie atat de clar constiinta oamenilor c& ea este Vlasia, incat satul Grivita Nouai — intemeiat ‘ncea_poiani, la 1879, cu locuitori adugi din diverse parti ale tirii gi improprie- iti cu cele 400 ha ale ei — a crebuit si-gi schimbe curand numele oficial in ‘la de. ., Viisia! Locuitorii din satele vecine nu-1 puteau coneepe decat cu est din urmai nume, odata ce el era singurul sat « din Vlasia » si odata ce acest ‘me era atat de legat de acea poiani! Poiana este un vechi runc, adick un ‘en agricol obtinut cdndva in mijlocul pidurii prin despidurire, dup’ cum “arati si compozitia solului ei, In aceste conditii, derivarea numelui de Viasia dinslavul «0 “foarte fireasci: vii lest inseamnii «in pidure », iar Vlisia L Duph moartea Iui Valsan, au fost publicate intr’o broguri citeva prelegeri ale lui, -e a scoarjei terestre (Bucuresti, 1945). La pagina 34 se b titlul Procese elementare de modelar 4 Dar nici origina numelui Vlisia nu e siguri; poate c el vine dela cuvantul slav od ja pidure »... Nu citeazi insi pe nimeni in sprijinul acestei sustineri si nici nu ne ‘itorul acestei_etimologii pe tiranii din Snagov-sat (Dobrosesti) #ce este Vitsia si ca iesi din satul nostru si apuci drept spre prin pidure, si cand ai si ieyi din padure, asi: aia este Vidsia ». Cat despre valea ali- pentru firanii locului « ea se se chiama in 4 lesit » apare este tocmal 0 ate (sic) une cine este propun! 2 Daci-i intrebi, de pilda, ide se afl ea, ei rispund invariabil astfel: « Da jaziizi, ai sicmergi mai intai, cale de + km, nw vei da de o poiand mare si frumo: hirtile noastre topografice cu acclasi nume, Viasia ». Astfel, oamenii fi spun simplu + garla® , partea cealaltd rat, trecuti pe .iam Viasia, mai mult fiinded este lant are curge pe ling’ Vlisia). trerupti) trecea pe la Est de lacul Snagov, peste ritic pentru caravanele care transportau mérfuri sau inyers. , etc. (linia groasd, est loc era punctul —Buziu, Vechiul drum Bucuresti—Gherghi Fig. 2. — V In a s. ‘ul sip pari oiana Vlasia (la Vest de satul Li re Bucuresti— Giurgiu dinspre Moldova sp1. CONEA § oiana in pidure ». $i totusi, desi ar fi atat de firesc gi desi — cum am spus — rmele de evolutie fonetica ale limbii romane nus’ar opune cu nimic la derivarea melui de Vlisia din v% lest, lingvistii nostri nu se arata dispusi si o epte l, Despre originea istorica a expresiei: «ca in codrul Viasiei ». Ne mai rimane 1m s& artim ce este cu expresia: «ca in’ codrul Vlasiei »! sau «¢ Parca item in codrul Vlasiei » mai ales ci s’ar parea ci gi ea vrea s& ne spun’ ci. codru (deci padure mare) cu acest nume a existat, totusi. Sa mai citim din « Vlisia » lui Grigore H. Grandea: « In aceasti pidure aveau cuibul si cetele haiducilor care, in timpul domniei Fanariotilor, erau bunitorii opincii. Aici, haiducii: Colceag, Cloanta, Mandriia, Tunsul, tineau nd prisosul dela avuti. Toti exploatatorii din tara ea si nivelau averile, lu ceau groaza Vlasiei. Haiducimea, sub frunzigul stejarilor seculari, era la sul ci, igi ridea de potera. De aci si vechea zicitoare, pe care si acum 0 fim cand este a se vesteji o judecatorie, o casierie sau alt serviciu public, de functionarii sunt cu mana lunga: parc’ suntem in Vlasia ! zic cei nedrep- iti; pridati sau asupriti ». Toate sunt adevirate cate le spune in randurile de mai sus Grigore H. andea, afari de una: aceea ci padurea de care el vorbeste s’ar fi numit jsia. Am aritat mai sus cum stau lucrurile. Ne mai rimane acum si aratim ia, pe care acest scriitor ne-o amintegte: ca in codrul cum. s’a niscut expres expresie se leagi de un capitol de istorie isiei. Se va vedea ci gi aceasti ..P.R., ci nu este intamplitoare. In dreapta raului Prahova, acolo unde acesta primeste din spre Nord i Teleajen, inflorea pe vremuri targul si apoi oragul Gherghita, mentionat tru prima oari.ca targ in 1431, cand Domnul se adreseazi si « Gherghi- ‘ilor » in privinta vamilor targurilor (12). * In secolul la XV-lea era unul . targurile principale ale Tarii Romanesti. La Gherghita, incepand cu Vlad 2 1952 sub forma unei Comunicari Ja Institutul de 1 Aceasté lucrare a fost expusi gvisticd al Academiei R.P.R. Si dac& pentru prima parte a ei (aceea in care se sustine™cd hiul codru, care a acoperit odinioara fostele judete Ilfov si Vlagca, mu s’a numit Vidsia), ling- ii care cu ascultat comunicarea s'au declarat de acord si au subscris-o; ei nu au fost de rd in ceea ce priveste propunerea derivirii numelui Vidsia din slavul of dest. Acad, Emil rovici, de exemplu, inclind mai degrabi pentru derivarea numelui de Viasia dintr’un nume persoana, etimologie «mult mai probabilit», atat pentru poiana si pardul Viésia dintre gov gi Caldarusani, cat si pentru muntele si pardul Vlisia din muntii Cernei. In adevir, onomastica roméneasci\ se intilnesc nume ca Vidsie si Viasié (cu accent pe ultima bd) si nu ar fi deloc exclus ca unul din aceste nume de persoand si stea la originea topo- icului Vlisia. Inseamna-ci problema originii juste a toponimicului Viasia rimine inci CU PRIVIRE LA TOPONIMIGUL + VLASIA + 213 Tepes, veneau si sad’ adesea domnitorii (12)!. Multe scrisori gi hrisoave ale lor, dela 1485 incoace, sunt scrise in Gherghita, pe care Mihai Viteazul, in We f : Fig. 3. — Pe harta topografica 1: 50.000 (foria Ciiciulasi) este re ‘conjurati de jur imprejur cu padure gi limitatt totodati gi de a id). Este stribituta in curmezig de vechiv. drum ¢al Viisiei» Se vede, de asemenea, ci pidurea din regiune poarti diferite numiri locale, dup’ satele sau niistirile proprietare a diferitelor parcele. 0 parte din ea este dati sub numele de padurea lisia, in sensul ci este proprietate a miculuj sat Vidsia din poiana, nu c& se cheam ea insagi Visi, Localnicii nu au un nume propriu (special) pentru ea. ati si Poiana Viisia, in- I cu acelas nume (dinspre sau ¢al olacului » (postei). actele sale, 0 numeste « Scaunul Gherghita » gi « Cetatea de scaun Gherghita » (12) *. Starea aceasta de inflorire a oragului — azi satul cu acelasi nume — dureazi pina dup’ 1750, cand in locul lui s p. 322, Ibidem. e ridici asezarea Ploesti.I. CONEA herghita se nascuse gi prosperase, la inceput, ca centru economic pe il comercial dintre Brasov gi Braila (gurile Dunirii), iar ulterior se des- > mai ales fiindcd prin ea trecea principalul drum de comert care venea re Buziu si Moldova spre Bucuresti, dupa mutarea capitalei dela ‘T'ar- e in acest din urmi oray de citre Vlad Tepes (1456—1462 si 1476). hita este agezati la cele dou’ vaduri de trecere ale acestui drum din urma Prahova gi Ialomita (foarte apropiate aici una de alta, putin inainte de enta lor). Exact in dreptul Gherghitei, harta din 1700 a stolnicului cuzino arata un pod peste Prahova gi un altul peste Ialomita. Pe aceeasi Gherghita ¢ inca aritati ca ora. Drumul comercial care venea din spre si Moldova, ca si drumurile din spre dealuri gi munti «ale Telea- i», treceau mai intai Prahova, la Gherghifa, pe primul pod, apoi treceau ita peste al doilea pod in dreptul satului Turbati, acolo unde lacul Snagov - scurgerea in raul Ialomita. Dupi ce trecea peste Ialomita, drumul se ua prin pidurea dela Snagov, in cuprinsul careia, la cca 4 km Sud de Snagoy, se afli poiana si paraul Vlisi a trecerea peste acest pardu era punctul cel mai critic pentru convoaiele ute, care transportau mirfuri din spre Buziu si Moldova spre Bucuresti- iu, sau din spre stea spre Buziu-Moldoya. Aici, intr’adevir, padurea -giune era mai deasi si mai intunecata de 1m a fost pana foarte de curand si cum, intr’o mi oriunde pe cuprinsul ei, astazi, urd mai este gi st loc. Aici era cel mai bun loc de atinut calea la negustorii si la cara- - de mirfuri care treceau din sus in jos sau din jos in sus. Daca, venind pre Gherghita, apucai si treci podul de peste pArdul Vlisia fara si patesti | te puteai socoti definitiy scipat, pentrucd la numai cativa kilometri Sud de el, la Caciulati, padurea incepea si se rireasci gi te apropiai de resti. im spus ci Vlad Tepes este voevodul care muti capitala t e la Bucuresti — si aceasta, in mare misura, desigur, tocmai din pricina rii importantei comerciale a drumului care, venind din spre Moldova si 1d prin Buziu-Gherghita, se continua spre Bucuresti si de aici, mai te, la Giurgiu. Si se mai stie ci w Asit Vlad ‘Tepes la suirea pe tron, mert ale tari, unele din ele devenite aproape impracticabile din cauza “Atorilor, care atineau calea convoaiclor mai ales acolo unde drumurile u prin paduri. Iar drumul care lega Gherghita de Bucuresti trecea tocmai sadurea strabituti de girla numita Vlisia. Vlad Tepes a pasit cu hotirire rganizarea pazei drumurilor. $i desigur ci drumul Bucuresti-Gherghita a it pe primul plan in cadrul acestor masuri. Sunt cunoscute, in plus, i dela 1a din stirile de lucruri grele pe care fost gi aceea a nesigurantei drumurilor CU PRIVIRE LA TOPONIMICUL «¥LXstA+ 215 legaturile stranse ale acestui voevod cu manistirea Snagov (5)'. El a facut nenumirate cilitorii dela Bucuresti la Snagov (si desigur, totodata si la Gher- ghita din apropiere), deci a trecut tot de atatea ori prin locul acela critic de pe pardul Viisia (alt drum la Snagov, pe atunci, nu exista). Dar dupa Tepes, primejdiile legate de trecerea convoaielor prin acest loc au revenit in mare masura. Si ele au continuat mereu: Sulzer ne spune — cum am vazut — ci negustorii puteau pati multe, spre sfarsitul secclului al XVIII-lea, la trecerea lor prin regiunea ¢ unde se yarsii Prahova in Ialomita », adica exact in regiunea dela Sud de Gherghita, la trecerea lor peste paraul Vlasia. Situatia a rimas aceeasi pn’ acum un secol, De aceea scria Grigore H. Grandea, pe la 1870, ci bitranii din partea locului —« pistreazi inci amintirea unor Colceag, Cloanti, M4ndrili, ‘Tunsul, care atineau calea si nivelau averile ». De primejdiile cu « nivelarea averilor » la trecerea prin padurea din dreapta si stanga pardului Vlasia trebue legati originea expresiei: ¢ fu Vlasiei », Ea s’a niscut, desigur, in lumea negustorilor si a boierilor~ bucu- regteni, care tremurau de groaza Vlisici, cum spunea Grandea. Unii povesteau ce au pitit cand trecuser’, alfii se temeau de ceea ce puteau si piteasci, cand vor trece, Si, dela Bucuregti, expresia s’a intins cu vremea pe tot cuprinsul tarii. Aga a aflat-o gi Grigore H. Grandea gi asa a aflat-o, indirect, dela boieri gi negustori, chiar gi populajia satelor din raza Snagovului. Numai ca padurea a numeau numai poiana gi ca in codrul 1 « blestemata » nu se numea ea Vlisia, ci asa se iraul din cuprinsul ei. Cand negustorii si boierii bucuresteni vorbeau de « Codrul Viisiei », ei nu subintelegeau ci pidurea insigi se numea astfel, ci voiau si spun’: padurea dela pardul Viasia sau din dreptul pardului Viisia, Aceasta, la inceput. Mai tarziu, s’a sfargit prin a se face confuzia: in loc de «pidurea dela paraul numit Vlisia», s’a inteles: padurea care se chiami ea « Viiisia ». BIBLIOGRAFIE 1, Gh, Valsan, Cémpia Romana, Bucuresti, 1915, 2 Bucurestii din punct de vedere geografic. Bucuresti, 1910. 3. Procese elementare de modelare a scoarfei terestre. Bucuresti, 1932. 4..N. Driganu, Romdnii in veacurile IX-XIV pe baza toponimiei si a onomasticei, Bucuresti, 1932 5.N. Serbianescu, Istoria Méandstirii Snagov. Bucuresti, 1944, 6.1. Popescu Bajenaru, Schitul Balteni din codrul Vidsiei. Bucuresti, 1912, 1 Traditia gi cronicile fac din ‘Tepes fondatorul acestei manistiri. Oricum, e sigur c& el a refiicut mAniistirea ji a inzestrat-o cu mogii. In 1462, ciind insusi Mahomet al II-lea venise cu oaste impotriva lui ‘Tepes, acesta sia trimis la minastirea Snagov familia si avutul. Tot dupi traditie, Tepes a fost chiar inmormintat la miniistirea Snagov (p. 31—34).-, Condica mandstirii Calaarusni. Arhivele Statulu tt é + Marele Dictionar Geografic al Romédniei. Bucuresti, 1902, v. V- é Frunzescu, Dicfionarulu topograficu si statisticu al Roméniei. Bucuresti, 1872. nm. de Martonne, La Valachie. Paris, 1902. lorga, Istoria Roménilor prin cdldtori. Bucuresti, 1921, v. LI. 1. Zagorita, Anuarul de Geografie 1914-1915. Bucuresti, 1915. . |. Harta austriacd din 1790. Biblioteca Acad. R.P.R. « Harta ruseased din 1853. Biblioteca Acad. R.P.R. = Harta lui Szatmary din 1864. Biblioteca Acad. R.P.R. gi Biblioteca 1LC.G. Harjile topografice, 1: 100.000 si 1: 50.000, foile Caciulasi. S