CURSUL V.

ACTUL CONSTITUTIV AL SOCIETĂŢILOR

COMERCIALE. ÎNMATRICULAREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE.

Societăţile comerciale se constituie în baza unor acte constitutive care,

alături de alte acte prevăzute de lege, trebuie depuse la Oficiul Registrul
comerţului.
În urma înmatriculării societăţii comerciale, aceasta dobândeşte personalitate
juridică (adică este persoană juridică care poate dobandi drepturi dar care îşi asumă
şi obligații –de exemplu: are dreptul să încheie diferite contracte, obligația de a le
executa, de a plăti taxe, impozite, etc.).
Fiind persoană juridică, societatea are:
-organizare de sine stătătoare
-patrimoniu propriu;
-scop legal: obținerea profitului

1.Precizări referitoare la patrimoniul societății:

Societatea are un patrimoniu distinct de patrimoniile asociaților/acționarilor.

De asemenea, patrimoniul societății este diferit de capitalul social.
Capitalul social este compus din totalitatea aporturilor
asociaților/acționarilor.
Patrimoniul societății este alcătuit din toate drepturile şi obligațiile
patrimoniale ( care pot fi evaluate din punct de vedere economic) care aparțin
societății. Patrimoniul cuprinde activul şi pasivul societății.
Activul este alcătuit din bunurile aduse ca aport la capitalul social, din
bunurile dobandite ulterior constituirii societății şi din benefiicile rezultate care nu
au fost distribuite asociaților.
Pasivul societății cuprinde obligațiile patrimoniale (datoriile) societății

2. Precizări referitoare la actul constitutiv:

Actul constitutiv este actul care stă la baza constituirii unei societati
comerciale şi care conține continand datele de identificare a asociatului/
asociaților/acționarilor precum şi clauze (prevederi) care reglementează
organizarea, funcționarea si desfăşurarea activității societății.
Societatea în nume colectiv sau în comandită simplă se constituie prin
contract de societate, iar societatea pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau cu
răspundere limitată se constituie prin contract de societate şi statut.
 Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinţă al
unei singure persoane (cu asociat unic), întocmindu-se în acest caz doar statutul.
Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic,
denumit act constitutiv.
Cand se încheie doar contractul de societate sau numai statut acesta poate fi
denumit, de asemenea, act constitutiv.

Actele constitutive care stau la baza societăţilor au, potrivit legii, următoarele
elemente specifice:

 aporturile asociaţilor;
 intenţia asociaţilor de a colabora voluntar şi activ în problemele societății;
 participarea asociaţilor la beneficii şi pierderi.

1. Aporturile asociaţilor

Prin aport se înţelege obligaţia pe care şi-o asumă fiecare asociat de a aduce
în societate un anumit bun, o valoare patrimonială., dar şi valoarea cu care orice
asociat/acționar contribuie la formarea sau majorarea capitalului social.
Aportul poate fi de mai multe feluri:

a. Aportul în numerar

Acest aport are ca obiect o sumă de bani pe care asociatul se obligă să o

transmită societăţii.
Aporturile în numerar sunt obligatorii la constituirea oricărei forme de
societate şi nu este purtător de dobânzi.
Totuşi, asociatul care aportează o sumă de bani este obligat la plata
dobânzilor legale începând cu scadenţa (din ziua în care trebuia să facă
vărsământul sumei de bani respective) precum şi la plata oricăror despăgubiri
(daune) pentru prejudiciul cauzat societăţii prin neefectuarea aportului bănesc la
scadenţă.

b. Aportul în natură (în bunuri)

Aporturile în natură constă în bunuri care pot fi mobile şi imobile.

Aportul poate consta în transmiterea către societate a proprietății asupra
bunurilor respective, sau doar a folosinței bunului respectiv.
 Societatea comercială dobândeşte dreptul de proprietate proprietatea asupra
bunului respectiv din momentul înmatriculării ei în registrul comerţului.
Aportul în natură este admis la toate formele de societate şi trebuie să fie
evaluat, pentru că în schimbul aportului, asociaţii primesc parţi sociale sau acţiuni
şi trebuie să se stabilească cu exactitate valoarea părţilor sociale sau a acţiunilor
care se cuvin asociaţilor/acţionarilor.
Bunurile aduse ca şi aport în trebuie să fie necesare activităţii societăţii şi să
fie în stare de utilizare.
Aportul în natură poate consta în:

 bunuri mobile corporale: utilaje, mărfuri, materii prime etc.

 bunuri imobile: terenuri, clădiri etc
 bunuri incorporale: de exemplu, din mărci, brevete de invenție, creanţe,
acţiuni pe care asociatul le deţine în alte societăţi etc.

Prin creanță se înțelege dreptul pe care îl are creditorul asupra unei sume de
bani ce i se datorează de către o altă persoană care se numeşte debitor.
În situații în care aportului unui asociat constă într-o creanță pe care acesta o
are față de un debitor al său, asociatul cedează către societatea care se va constitui
dreptul de a încasa suma de bani respectivă (adică societatea va deveni creditoarea
acelui debitor).
Dacă aportul unui asociat constă într-o creanţă şi societatea comercială nu a
încasat această creanţa, asociatul este obligat faţă de societate pentru suma
creanţei, pentru dobânda legală pe care o datorează din ziua scadenţei precum şi
pentru orice daune.
Aporturile în creanţe nu sunt admise la societăţile pe acţiuni care se constituie
prin subscripţie publică, la societăţile în comandită pe acţiuni şi societăţile cu
răspundere limitată.

Cateva precizări privind societatea pe acțiuni prin subscripție publică:

Societățile pe acțiuni se pot constitui în două modalități:

1. prin constituire simultană;

2. prin subscripție publică

!! Vom discuta aceste aspecte la cursul dedicat societății pe acțiuni.

c. Aportul în industrie
 Acest aport este de fapt un aport în muncă.
Asociatul se angajează să pună la dispoziția societății cunoştințele tehnice,
serviciile sale şi munca sa. Mai este denumit şi aport „know how”.
Aportul în muncă este permis asociaţilor din societatea în nume colectiv şi
asociaţilor comanditaţi(articolul 16 din legea nr. 31/1990 modificată şi
republicată).
Indiferent de tipul de aport datorat, asociatul care nu îl va efectua va fi
obligat la plata de despăgubiri şi a dobanzilor legale pană la data depunerii
aportului. De asemenea, asociatul care nu a afectuat obligația de a depune aportul
poate fi exclus din societate.

Suma aporturilor aduse de asociaţi, excluzând aportul în muncă, formează

capitalul social.
Capitalul social este de două feluri:
 capitalul social subscris =totalitatea aporturilor la care asociaţii s-au obligat;
 capitalul social vărsat =valoarea, totalitatea aporturilor efectuate de către
asociaţi.
Legea nr.31/1990 modificată şi republicată reglementează următoarele
plafoane minime de capital social pentru societățile comerciale:
 200 lei- pentru societatea cu răspundere limitată (S.R.L.);
 90.000 lei- societatea pe acțiuni (echivalentul a 25.000 euro).
Pe întreaga durată de funcţionare a societăţii comerciale, capitalul social este
fix, ceea ce înseamnă că pe toată durata de existență a societăţii, valoarea activului
patrimoniului societăţii trebuie să fie cel puţin la nivelul capitalului social. Dacă
acest activ scade sub nivelul capitalului social, legea (art. 69 legea nr. 31/1990)
prevede obligativitatea reîntregirii sale sau reducerea capitalului social.
Capitalul social poate fi modificat, în sensul măririi sau micşorării sale,
numai prin modificarea actului constitutiv cu respectarea tuturor cerinţelor legale
(articolele 207-210 din legea nr. 31/1990).
Dacă însă legiuitorul a prevăzut la anumite tipuri de societăţi un minim legal
de capital social, reducerea acestuia sub acest prag îi obligă pe asociaţi să îl
reîntregească, în caz contrar, intervenind dizolvarea societăţii.
 2.Intenţia asociaţilor de constitui societatea şi de a colabora în
desfăşurarea activităţii comerciale

Alt element esenţial al actului constitutiv îl constituie elementul psihologic,

adică intenţia asociaţilor de a înfiinţa o societate şi de a colabora, de a conlucra la
desfăşurarea activităţii acesteia. Participarea asociaților presupune interesul
acestora în a se implica în problemele societății respective, fapt care întăreşte
scopul comun al asociaților de a realiza obiectivul propus.
Colaborarea asociaţilor presupune o egalitate juridică între aceştia, nepunandu-
se problema unei subordonări a unui/unora dintre asociați, dacă aceştia au
participat cu un aport mai mic decat alt asociat/alți asociați.

3. Participarea asociaţilor la beneficii (profit) şi la pierderi

Drepturile şi obligațiile asociaților sunt prevăzute în actul constitutiv.

În cazul societăților în nume colectiv, în comandită simplă şi în cazul
societeților pe acțiuni, în contractul de societae trebuie să se prevadă „partea
fiecărui asociat la beneficii şi la pierderi”, iar în cazul societăților pe acțiuni şi a
celor în comandită pe acțiuni se stabileşte „ modul de distribuire a beneficiilor şi de
suportare a pierderilor”.
Dincolo de formulările diferite utilizate în Legea 31/ 1990 (a societăților),
este evident că toți asociații, indiferent de tipul de societate, trebuie să participe la
caştig şi să suporte pierderile.
Prin beneficiu (profit) se înţelege în general un câştig evaluabil în bani
rezultat din orice activitate economică dar, prin lărgirea noţiunii de profit, prin
acesta se înţelege şi evitarea înregistrării unor pierderi sau realizarea de economii.
Articolul 67 din legea nr. 31/1990 prevede că cota-parte din profit ce se
plăteşte fiecărui asociat constituie dividend.
Dividendele se distribuie de regulă asociaţilor proporţional cu cota lor de
participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel.
Totuşi, asociaţii/acţionarii sunt liberi să stabilească prin actul constitutiv o
repartizare egală a beneficiilor şi pierderilor, sau o repartiţie inegală a beneficiilor,
deşi aporturile sunt egale.
Sunt interzise însă clauzele leonine, adică acele clauze prin care numai unii
asociaţi şi-ar asuma doar caştigul şi nu ar participa la pierderi.
Forma actelor constitutive
Actul constitutiv se încheie de regulă sub semnătură privată şi trebuie
semnat de toţi asociaţii.
Actul constitutiv este obligatoriu redactat şi autentificat de notarul
public atunci cȃnd:
 printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un imobil;
 se constituie o societate în nume colectiv sau în comandită simplă;
 societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie publică.

În cele trei situații de mai sus, adică atunci cand actul este redactat de către
un notar, actul constitutiv este încheiat în formă autentică.

Note bibliografice:

1.Angheni, S., “Drept comercial. Profesioniştii-comercianţi, editura C. H. Beck,

Bucureşti, 2013;
2. Mihăilă,S., Dumitrescu, A.-D., “Drept comercial român, editura C. H. Beck,
Bucureşti, 2013;
3.Păun, C.” Dreptul afacerilor. Teoria. Profesioniştii. Impozitarea”, editura
Universul Juridic, Bucureşți, 2015.