Auzul fonematic

Auzul fonematic este caracteristica auzului fizic prin care sunetele vorbirii sunt
diferențiate între ele; Chiar dacă auzul fizic nu este afectat este posibil ca auzul
fonematic al copilului să prezinte turburări.

Discriminarea auditivă este puntea de legătură dintre ceea ce auzim şi ceea ce

reproducem. Când copilul începe să vorbească începe să imite sunetele pe care
le aude (gângurit, onomatopee, silabe cuvinte). Copilul ascultă, înțelege,
discriminează şi reproduce sunete prin imitație în funcție de stimulii auditivi  pe
care îi primește.

Când copiii au dificultăți în sfera auzului fonematic, în special în sesizarea

diferențelor dintre sunete, acest lucru se va reflecta în pronunție (înlocuiește
sunetele apropiate din punct de vedere al articulării (astfel P devine B şi R devine
L), dificultăți de achiziție a scris-cititului (disgrafie auditivă şi dislexie fonematică),
şi în utilizarea inadecvată a unor cuvinte (ex. paronime: Am mulți prieteni
la scoală – în loc de școală).

Ce pot face părinţii acasă pentru a preveni aceste dificultăți:

1. Să-i citească copilului încă din perioada în care pare că acesta nu înțelege
ceea ce i se citește, acest lucru îl familiarizează cu sunetele limbii vorbite.
Capacitatea auditivă a copilului se dezvoltă încă dinainte de a se naște
între lunile 6 -7 şi poate răspunde prin mișcări bruște la zgomotele
puternice. Încă din această perioadă copilul începe să se familiarizeze cu
sunetele limbii vorbite de părinți.
2. La vârstele mici se pot utiliza cu succes onomatopeele “Cine face mor,
mor, mor?”şi sunetele din mediul înconjurător: “Mașina merge brum, brum,
brum, şi trenul merge ciu, ciu ciu”.
3. Recitarea de poezii cu rime de exemplu: “1,2,3 baba la bordei,/ Curăță
ardei, / Pentru Moș Andrei. / Moş Andrei s-a dus la piață / şi-a căzut cu
nasu-n gheață ”
4. Jocuri de genul “Telefonul fără fir…” “Baba oarba” “Spune cine te-a
strigat”.
5. Un joc simplu care poate fi făcut împreună cu copiii preșcolari acasă este
următorul: Copilul trebuie să bată din palme doar atunci când aude un
anumit sunet, varianta ușoară este atunci când părintele spune rar
sunetele alfabetului într-o ordine oarecare; varianta mai grea este când
acesta enumeră cuvinte iar copilul trebuie să decidă dacă cuvântul
respectiv conține sunetul țintă.
Cele mai frecvente greșeli se produc între sunetele: C – G, S – Ş, R – L, F – V, 
P – B, F – V, D- T, S – Z,

Educarea auzului fonematic în cazul unei tulburări de pronunţie.

În unele cazuri, copilul care prezintă dislalie (nu pronunță corespunzător anumite
sunete)

poate prezenta tulburări ale auzului fonematic, chiar dacă auzul fizic este perfect
normal. Acest lucru presupune o dificultate în recunoașterea sunetelor şi
discriminarea acestora ducând astfel la o pronunţie defectuoasă.

Chiar dacă în tratarea unei tulburări de pronunție cel mai important aspect pare a
fi pronunția corectă a sunetului deficitar, important este ca logopedul şi copilul să
lucreze la educarea și formarea auzului fonematic, acesta ajutând la
conștientizarea de către copil a diferențelor între două sunete asemănătoare (ex:
r şi l).

Înainte ca copilul să pronunțe sunetul logopedul trebuie să se asigure că cel mic

sesizează diferența între două sunete distincte, dar apropiate fonologic (l şi r),
acest lucru făcându-se utilizând imagini, cuvinte paronime, poezii prin diferite
metode:

– să spună dacă două cuvinte sunt la fel sau diferite, ex.:

rac – lac

rup – lup

care – cale

car – cal

– să indice imagine corespunzătoare cuvântului pronunțat,

– repetare de cuvinte cu ajutor vizual;

– să spună dacă un anumit cuvânt conține sunetul țintă;

– să ghicească cuvinte care conțin sunetul țintă;

– pronunțarea unor serii silabe opuse, ex.:

la le li lo lu

ra re ri ro ru

– poezii cu paronime ex.:

De privești atent în zare

Vezi un cal lângă un car

Şi apare, pe cărare

Chiar un cavaler călare

Îmbrăcat numai în zale.

Este primul din coloană

Pe cap poartă o coroană

Este rege, scrie-o lege

Și în luptă

Sabia i-a fost chiar ruptă.

Toate aceste exerciții se extind pe întreg demersul logopedic pentru ca cel mic să
sesizeze diferența şi să își autocontroleze pronunția, un exemplu bun sunt
poeziile care conțin cuvinte cu sunetul afectat.

Bibliografie

1. Buică (2004) Bazele defectologiei, 2004, ed Aramis Bucureşti.

E Verza (2003) Trata de logopedie , editura Humanitas

1. Vraşmaş (2012) 8 LOG. Program de exercitii logopedice pentru

remedierea dislaliei, editura Arlequin
2. Dumitrana (1999) Educarea limbajului în învăţământul preşcolar, editura
Compania.