Curs2

Agroecosisteme

Def – Agroecositemul este o unitate structural functionala a ecosferei create si

controlata de om pentru obtinerea unor produse agricole.
Ele provin din ecosisteme naturale corora omul le-a imprimat o structura trofica
cu o diversitate redusa, cu o cantitate de substante si un flux de energie
modificate. Chiat daca sunt create de om, agroecosistemele nu sunt artificiale.
In majoritatea ecosistemelor productivitatea biologica se realizeaza in natura in
stransa interdependentacu factorii de mediu.
Prin modificarea intentionata a unor procese din ecosystem, intesificand unele
sau inhiband altele, omul si-a atribuit pe langa functia de constructor si functia
de reglare, intrand in concurenta cu patogenii, daunatorii fitofagi si pradatorii.
Principala deosebire intre ecosistemele natural si agroecosisteme e evidenta la
nivelul productivitatii si a destinatiei productiei realizate.
In ecositemele natural, natura actioneaza in sensul intesificarii productiei
primare nete (biomasa), in timp ce in agroecosisteme, omul urmareste obtinerea
unei productii ridicate sub forma de recolta.
Ecosistemele natural sunt sisteme autonome care se perpetueaza datorita unor
mecanisme proprii de autoreglare, utilizeaza energia soarelui ca sursa de
energie.
Ecosistemele natural poseda capacitatea de autoinvatare si isi corecteaza in timp
erorile si strategiile. Acestea prezinta o anumita diversitate interna , o retea
densa de interactiuni generate de multitudinea speciilor care formeaza biocenoza
lor, fiecare cu partile sale eco-fiziologice si cu nisele ecologice specifice.
Prin modificarea ecosistemelor natural si creearea de agroecosisteme, omul a
redus biodiversitatea, uneori pana la monoculture asigurand dominatia unei
specii folosita pentru sine, deci agroecologiile sunt mentinute in stadiul pionier
al succesiuni ecologice .
Pentru mentinerea stabilitati agroecositemelor, omul intervine cu aport
suplimentar de energie, peste energia provenita de la soare. Acest tip de energie
s.n. energie culturala si e incorporate sub forma de :
- Combustibil fosil
- Pesticide
- Ingraseminte
- Forta de munca animala/umana
Autoreglarea starii unui agroecosistem in jurul unui nivel de echilibru se
obtine printr-un transfer permanent de informative de la om la ecosystem.
Abandonarea de catre om a functiei de reglare determina salbaticirea
agroecosistemelot si transformarea sa in timp prin succesiune intr-un
ecosystem natural
Spre deosebire de ecosistemele natural ale caror f sunt ecologice,
agroecosistemele sunt multidimensional functionale putand fi caracterizate si
descries pe coordonate ecologice, pe coordinate socio-culturale. Aceasta
multifunctionalitate e asigurata de interactiunea dintre subsistemele
component( fizice, chimice, economice, sociale, culturale).
Prin imput- uri materialele energetice si informaationale , omul pune in
valoare resursele natural ale agroecosistemelor.
Structura Agroecosistemului
Aproximativ 30 % din ecosistemele terestre sunt create de om
Monoculturile ocupa aproximativ 12% din suprafata uscatului, iar sub
presiunea cresterii democrafice sunt in continua expansiune.
Spre deosebire de ecosistemele natural, agroecosistemele sunt separate unele
de altele, fiind edificate de catre om si au o existent limitata in timp si spatiu
Agrobiotopul
Ocupa cele mai favorabile biotopuri, aproximativ o treime din suprafata
terestra fiind ocupata de culturile agricole iar 2 treimi revin pajistilor sau
fanetilor, partial sau total gospodarite de om.
Productia agroecosistemului depinde de factorii fizico chimici nutritionali la
care se adauga factorii de natura biologica si factorii de natura socio-
economici.
Agrosistemul creeaza in zonele resp un microclimate caracterizat care e
rezistibil prin mijloace modern de teledetectie prin satelit.
Agrobiocenoza
D.P.D.V al structurii trofice, agroecositemele nu difera de ecosistemele
natural , pentru ca baza trofica e responsabila de plantele verzi, dar d.p.d.v. al
complexitatii biocenozelor si a origini speciilor care le edifice, exista
diferente mari intre cele doua.
Biocenozele ecosistemului natural sunt formate din specii autohtone adaptate
conditiilor biogeografice, specifice zonei responsabile .
Agrobiocenoza contine specii alohtone, straine zonei biogeografice.
Biocenozele naturae prezinta o anumita diversitate interna un numar mare de
specii care satureaza toate nisele ecosistemelor si genereaza numai lanturi
trofice prin care circula o cant mica de substante si un flux de energie redus.
Agrobiocenoza prezinta un numar mic de specii, diversitate specifica redusa,
iar subst si energia circula prin canale putine dar largi si cu capacitate marita.
Prin aplicarea tehnicilor agricole, biocenoza e mentinuta in conditi similar
stadiului initial al succesiunilor ecosistemului.
Aceasta presupune o instabilitate prin instalarea de noi colonisti, ceea ce face
ca o agrobiocenoza sa fie pusa usor invaziei, deci un numar mare de
daunatori pentru cultura.
D.p.d.v structural , agrobiocenoza e formata din speci de plante si animale
domestic care nu pot concora cu rudele lor salbatice fiind dependente de om.
Omul depinde de productivitatea biocenozei si de echilibrul
agroecosistemului, aceasta fiind determinate nu de normele ecologice ci de
cerintele socio-ecologice.
Limitele agroecosistemului in functie de specificul sau se contureaza o
unitate structural de baza ecologic omogena.
Aceasta poate fi reprezentata de o rola, un tronsonde sera sau o hala de
crestere a animaleleor.
Aceste unitati se integreaza in agroecositeme mai complexe cum ar fi o
forma, o asociatie, un complex, regiune agricola.