Notiuni introductive despre agroecologie

Una din ramurile agriculturii contemporane este si agroecologie sau

ecologia Agricola (oikos= casa; ager, agri= teren cultivat).
Agroecologia studiaza mai ales sub raport productiv, influentele
factorilor de mediu asupra plantelor de cultura si a animalelor
domestice (autecologia agricola) precum si strcutura si dinamica
agroecosistemelor ( sinecologia agricola).

Ecologia agricola s-a dezvoltat incepand cu autecologia si

preocuparile de ecofiziologie. Primele lucrari de autecologie agricola
tratau probleme ale fiziologiei plantelor cultivate din punct de vedere
al influentei factorilor de mediu asupra plantelor cultivate. Astfel,pe
baza datelor oferite de ecofiziologie, s-au stabilit caracteristicile
climatelor agricole si ale microclimatelor specifice diferitelor culturi.
Cercetarile de ecofiziologie vegetala au permis cunoasterea
fiziologiei plantelor de cultura din punct de vedere agricol.
Informatiile furnizate de autecologie sunt indispensabile efectuarii
oricarei culture agricole rationale.
Prin cultivare, plantele spontane au insusiri noi. Spre deosebire de
plantele din flora spontana care germineaza neuniform in functie de
spatiile ramase libere dintr-o fitocenoza, semintele plantelor cultivate
germineaza uniform si rapid, supunandu-se ritmului vietii din
terenurile cultivate, astfel, plantele dintr-un teren cultivat se dezvolta
sincron. Coacerea semintelor si inmagazinarea substantelor de rezerva
in diferite organe au loc aproape simultan si pe suprafata cultivata.
Majoritatea plantelor cultivate sunt anuale avand cicluri rapide si
scurte si o productivitate ridicata. Unele plante bianuale sau perene s-
au transformat in plante anuale sunt influenta conditiilor de cultura.
Asa s-a intamplat in zonele cu clima rece, unde au fost introduse
plante din regiunile calde.
Legile generale ale ecologiei si implicatiile lor in ecologia Agricola
In lucrarea sa “ Cercul care se inchide. Natura,om,tehnologie” Barry
Cammoner enumereaza 4 legi fundamentale:
1. Orice lucru este legat de alt lucru. Acesta se refera la
interactiunea dintre fenomenele,procesele natural care se petrec
intr-un sistem natural si elementele care il alcatuiesc.
2. Orice lucru trebuie sa conduca undeva. Conform acestei legi
nicio actiune din interiorul unui sistem natural sau din afara lui,
nu ramane fara urmari. Aceasta lege subliniaza ca in
ecosistemele naturale nu exista deseuri. Tot ce elimina un
organism sau comunitate de organisme este utilizat de altele ca
resursa.
3. Natura stie cel mai bine. Aceasta lege se sprijina pe idea ca
sistemele naturale s-au constituit prin mecanisme cibernetice la
baza carora a stat principiul incercare-eroare-invatare. Conform
acestui principiu, sistemele naturale poseda o structura si un mod
de functionare optim pe care sistemele construite de om le ating
greu. Natura isi intemeiaza existent sistemelor sale pe o
experienta uriasa la scara timpului in timp ce tehnologiile create
de om se bazeaza pe o scara timpului redusa, imposibil de a fi
recompensata prin inteligenta si efort creator.
4. Nimic nu se capata degeaba. In lumea sistemelor naturale, nu
se obtine nimic, fara ca actiunea respectiva sa nu fie platita prin
cheltuieli de energie, transfer de energie. Tot ceea ce omul
extrage din sistem trrebuie inlocuit, astfel sistemul se
dezorganizeaza. Plata acestui pret nu e poate evita, ci doar
amana. Legat de aceasta lege este si legea entropiei care
guverneaza economia proceselor ecologice. Conform acestei
legi,orice proces economic nu este unul circular,ci unul
unidirectional,constand intr-o transformare a entropiei joase intr-
o entropie inalta,adica in deseuri nerecuberabile (poluarea).
Reimers considera ca exista 12 legi fundamentale ale ecologiei:
1. Legea periodicitatii ecologice. In seria sistemelor organizate
ierarhic o anumita structura fundamentala se repeta dupa
anumite legitati in dependenta de actiunile factorului unic de
sistematizare cu toate conditiile de ambianta (structura trofica
piramidala a ecosistemelor).
2. Legea migrarii biogene a atomilor. Conform careia migratia
elementelor chimice in scoarta terestra si in biosfera se
petrece sub actiunea directa sau indirecta a metabolismului
organismelor vii.
3. Legea unitatilor fizico-chimice ale sistemelor vii. Potrivit
careia toate sistemele vii sunt formate dintr-un numar restrans
de elemente chimice si din aceleasi tipuri de substante
organice.
4. Legea constantei materiei vii. Potrivit careia intrarile si
iesirile din biosfera sunt egale dpdv cantitativ, proportia de
substanta vie ramanand neschimbata. Cand omul intervine in
directia sporirii productivitatii de substanta organica,
cantitatea totala de biomasa existenta in biosfera nu se
modifica. Productia din ecosistemele construite de om
compenseaza uneori fosta productie de biomasa din
ecosistemele naturale desfiintate.