andri

nesc stejarii! E un ger amar, cumplit!

heţate, cerul pare oţelit,
stalină pe câmpii strălucitoare
diamanturi ce scârţâie sub picioare.

e ridică în văzduhul scânteios

oane unui templu maiestos,
ează bolta cerului senină,
aprinde farul tainic de lumină.

eţ, fantastic!... Mii de stele argintii

ul templu ard ca vecinice făclii.
lui altare, codrii - organe sonoare
pătrunde, scotând note-ngrozitoare.

intire, fără viaţă, fără glas;

n atmosferă, pe zăpadă - nici un pas;
în raza lunii o fantasmă se arată...
alungă după prada-i spăimântată!