andri

foc *
nţii Apenini

ustii, sălbatici,
o-Veneţie,
în orgie
ii lunatici,

e doisprezece
ub vântul rece
trece!

s-aprinde,
oaznic tunet,
răsunet
ânci se-ntinde.

oie bună.
ând cunună,
furtună:

mea de aur
esfatează
mă turbează,
ş pe taur.

tot aice,
tul voi zie,
trămetul pice!

până la moarte!
de plăcere
durere,
elei soarte.

i după mine
pele pline
lumine!

erul tună,
atan râde,
deschide
ă-mpreună.

a se-ngrozeşte,
nchetuieşte
se-ntăreşte!

t în lume
 ânge-n mine!
şi se-nchine
e-al meu nume.

care frânge!
ce nu plânge!
e bea sânge!"

eodată
pe munte,
în frunte
ăgeată!...

de focurele,
albăstrele,
e-acele!