Training &

Coaching Transformativ

5+ Metode de echilibrare
emoţională rapidă

de Cristian Munteanu
- Master Trainer NLP
-Master Trainer wingwave
-www.cristimunteanu.ro

© Training & Coaching Transformativ 2017

 Eşti Liber?
Te-a enervat cineva în ultimile zile? Poate soţia/soţul, poate şeful, unul
dintre părinţi?
Dacă da, atunci dă-mi voie sa îţi spu ceva:
NU eşti liber! Eşti sclavul emoţiilor tale!
Este ca şi cum ai avea un buton roşu, pe care când apasă cineva, automat
te enervezi... Dar lucrurile se pot schimba
Richard Bandler, unul din fondatorii NLP avea o vorbă:
“Cine conduce autobuzul?”
Dacă viaţa ta ar fi un autobuz, atunci cine conduce autobuzul tău?
Cine este responsabil pentru ce se întâmplă în viaţa ta?
Guvernul? Ruşii? Americanii? Şeful? Soţia/Soţul? Criza? Clienţii? ...
Dacă ei sunt responsabili, atunci avem o mică problemă...
Pentru că atunci înseamnă că lucrurile nu sunt sub controlul tău, deci orice ai face nu le poţi
îmbunătăţi...
În NLP, folosim pentru aceasta ecuaţia CAUZĂ -> EFECT
Aceasta spune că o anumită cauză determină un anumit efect.
Dacă altcineva este responsabil pentru ceea ce se întâmplă în viaţa ta, atunci altcineva îţi conduce
autobuzul vieţii tale şi eşti încă în partea efectului.
Pentru a deveni stăpânul vieţii tale nu trebuie decât să te muţi din partea de EFECT în partea de
CAUZĂ a acestei ecuaţii. Când faci asta, realizezi cu adevărat că eşti creatorul vieţii tale, şi
resposabil pentru rezultatele obţinute.
Pare simplu, nu?
 Pentru a putea să ne utilizăm mai bine creierul, hai să vedem cum funcţionează.
În linii mari,avem o parte conştientă şi o parte inconştientă.
MINTEA CONŞTIENTĂ MINTEA INCONŞTIENTĂ
Procesele de care suntem conştienţi la un Restul – adică toate procesele care au loc în
moment dat. minte şi de care nu suntem conştienti.
Capacitate limitată de procesare = Capacitate foarte mare de procesare:
maxim 140 biti/secundă => generează 2 milioane biţi/secundă – percepţie;
7+/-2 unităţi informaţionale În total aprox 200 milioane biţi/secundă
Poate administra câteva sarcini simultan Administreaza mii de sarcini simultan
Volitivă: stabileşte obiective şi evaluează Rutinieră: monitorizează funciţiile motorii,
rezultate respiraţia, digestia, etc.
Gândeşte abstract: îi plac activităţi şi idei Gândeşte concret - cunoaşte lumea prin simţuri
noi (VAKOG)
Memorie de scurtă durată: aproximativ 20 Memorie de durată: stochează TOT
de secunde - experienţe; atitudini; trăiri; valori şi convingeri
trecute
Temporală: percepe timpul şi trecerea lui Atemporală: orientată pe prezent; nu face
diferenţă între: prezent, amintiri, imaginaţie

teritoriul emoţiilor
Cîteva din presupoziţiile (axiomele) NLP, care ne pot ajuta să ne înţelegem mai bine sunt:
1. Harta nu este teritoriul – Noi interacţionăm cu lumea exterioară în mod indirect, prin
intermediul simţurilor noastre, cu ajutorul cărora creem reprezentări interne. Aceste
reprezentări nu sunt realitatea însăşi, şi ele pot fi foarte diferite de la om la om. Chiar şi
pentru substantivele concrete pot fi diferenţe de la om la om (MASĂ – cineva are
prezentarea unei mese pătrate cu 4 picioare, din lemn, altcineva paote fi rotundă , cu
un picior, din metal
5. Oamenii nu sunt comportamentele lor – Oamenii sunt mult mai mult decât
comportamentele lor. Dacă cuiva îi punem o etichetă de “ticălos”, atunci îl reducem la
acel lucru.
6. În spatele fiecărui comportament există o intenţie iniţială pozitivă, chiar dacă nu pare.
8. Calibrarea se face la comportament, şi nu la ce spun oamenii. Cu alte cuvinte, ia în
considerare ce fac efectiv, şi mai puţin ce spun că vor face.
9. Fiecare persoană face cea mai bună alegere posibilă într-o situaţie dată. La
experienţele de viaţă pe care le are şi la nivelul ei.
10. Fiecare om are toate resursele necesare pentru a reuşi şi a-şi atinge obiectivele.
Ţinând cont şi de axioma anterioară, tot ceea ce avem de făcut este să te conectăm cu
resursele tale, şi automat vei face alegeri mai bune.
12. Iti conduci mintea si esti astfel responsabil pentru rezultatele obtinute. Aici este
legătura cu “şoferul autobuzului” de mai sus.
Regulile de funcţionare a minţii inconştiente (extras):

1. Mintea inconştienta stochează amintirile temporal (în relaţie cu timpul) şi

atemporal (fără legatură cu timpul). De exemplu, limbajul este stocat atemporal.
2. Organizează toate amintirile (utilizează linia timpului, folosind emoţiile)
3. Face asociaţii (leagă idei şi lucruri similare) şi învaţă RAPID.
4. Reprimă amintirile cu emotii neplacute NEPROCESATE. Toţi avem un mecansim
natural de procesare a emoţiilor de peste zi. Atunci când are loc un eveniment cu
încărcătură emoţională prea mare, mecansimul respectiv nu îl poate procesa, şi
inconştientul ia acest eveniment şi îl reprimă (ca şi cum l-ar băga într-o “pungă neagră”).
În extremă, acest proces poate duce la amenzie temporară.
5. Scoate la suprafata amintirile reprimate pentru rezoluţii (pt. a le elibera emoţiile şi a
raţionaliza experinţele). În clipa în care inconştientul consideră că putem reprocesa
acel eveniment, desface înapoi “punga neagră”. O face pentru că el vrea ca sistemul să
funcţioneze cât mai bine şi să fie cât mai curat.
6. Poate menţine reprimate amintirile pentru protecţie. (dacă consideră că încă nu le
putem reprocesa)
8. Protejează corpul. Menţine integritatea corpului. Va face întotdeauna asta. De
exemplu, în clipa în care apare un pericol neprevăzut, trece automat pe program de
supravieţuire – Luptă sau Fugi.
9. Este domeniul emoţiilor. Inconştienul percepe importanţa unui lucru în funcţie de
intensitatea emoţiilor implicate. El nu face diferenţă între emoţii (plăcute sau neplăcute).
Cu cât este mai puternică emoţia cu atât acel lucru este mai important!
Regulile de funcţionare a minţii inconştiente (extras):

19. Ia totul personal (perceptia este proiectie). Datorită diferenţei enorme dintre
capacitatea de procesarea a Inconştientului şi cea a Conştientului, rezultă automat că
peste 99,99% din informaţie o prelucrăm la nivel Inconştient. Inconştientul analizează
permanent infomaţiile primite din exterior, cu cele care există deja în creier, căutând
eventualele pericole. Automat, orice informaţie care este INTERPRETATĂ ca fiind un
potenţial pericol, va declanşa un anumit comportament. Acesta are o mult mai mare
legătură cu trecutul nsotru decât cu persoana din faţa noastră.
Carl Gustav Jung, spunea că Inconştienul este “nevoit” să proiecteze lucrurile în exterior,
pentru a da posibilitate sistemului să conştientizeze problema şi pe urmă să o rezolve.
21. Nu proceseaza negatia. Nu poţi să nu te gândeşti la un lucru fără ca întâi să te
gândeşti la acel lucru. De exemplu, te rog să nu te gândeşti că am în mână jumătate de
lămâie proaspăt tăiată, pe care o duc la gură şi o ling.... Ai început să salivezi? De ce?
Eu am spus să nu te gândeşti la asta! 
Integrând Regula 9 cu 21, rezultă că nu este eficient să ne gândim la lucururi care nu vrem
să se înâmple sau de care ne este frică, pentru că, cu cât mai mult facem asta, cu atât
Inconştientul va percepe că ne dorim acel lucru (nu percepe negaţia) şi că acel lucru
este foarte important (intensitatea emoţiilor), deci,va face tot posibilul ca să ajungem
acolo.... Românii au o vorbă: De ce îţi este frică nu scapi!
Din cauza aceasta, este mult mai bine să ne concentrăm pe ce vrem cu adevărat, ca şi cum
deja s-a întâmplat deja şi adăugând emoţii plăcute în spate! Nu uitaţi că Inconştientul nu
face diferenţă între amintiri, prezent şi ceva imaginat (foloseşte aceleaşi circuite
neuronale pentru percepţie şi pentru imaginaţie!).
O echipă de oameni de știință din Finlanda a făcut un studiu – au cerut oamenilor să răspundă unde au simțit
diferite emoţii în corpurile lor. Au descoperit astfel rezultate surprinzător de consistente, chiar și în culturi total
diferite. Harta rezultată:
Din punctul meu de vedere, nu există emoţie bună sau rea (toate
emoţiile au rolul lor), ci mai degrabă placută sau neplăcută.

Deci – ce putem face?

1. Primul pas este întotdeauna CONŞTIENTIZAREA!
Orice emoţie are întotdeauna o reflexie în corp – o senzaţie pe care o
simţim într-o anumită parte a corpului(sau în tot corpul)! Deci, dacă
avem o emoţie neplăcută, observăm unde o simţim!
2. Pasul 2: pentru a monitoriza mai uşor totul, folosim Scala Subiectivă a
Intensităţii Emoţiilor. Astfel de la -10 la +10 (unde -10 = cea mai
puternică senzaţie neplăcută, +10 = cea mai puternică senzaţie
plăcută, iar 0 = ceva neutru) stabilim intensitatea emoţiei percepute.
-10 0 +10

Pe urmă, folosim una din metodele descrise ma jos, monitorizând cu

scala descrisă mai sus modificările apărute.
Astfel, ajungem la Metodele de Echilibrare Emoţională:

1. Recadrarea (schimbarea intrebărilor interne):

Gândirea umană este un permanent ciclu de întrebare-răspuns.
Dacă ne punem întrebări prost formulate, vom avea răspunsuri slabe.
De ce eu? De ce mie?
Dacă ne punem întrebări de calitate, vom avea răspunsuri de calitate.
Ce este bun în asta?
Ce pot să invăţ din asta?
2. Schimbarea caracteristicilor vizuale ale reprezentărilor interne

Orice reprezentare internă (o amintire sau ceva imaginat) are anumite cararacteristici.
Luaţi o problemă pe care o aveţi, şi observaţi cum o percepeţi vizual: poate fi film sau imagine,
este la o anumită distanţă, are o anumită mărime, este color sau alb negru, are o anumită
luminozitate, contrast, dacă este film are o anumită viteză. Te poţi vedea şi pe tine în acea
reprezentare (eşti disociat) sau vezi reprezentarea prin ochii tăi (eşti asociat).
Pentru a schimba intensitatea emoţională, ne putem “juca”
cu imaginea respectivă. Ţineţi cont că Inconştientul
învaţă RAPID, deci trebuie să o faceţi foarte repede!
Imaginaţi-vă că este ca şi cum aveţi o telecomandă, şi luaţi
acel film, şi schimbaţi lucrurile de mai sus foarte rapid,
observând modificările care apar în emoţiile percepute!
Apăsaţi stop şi transformaţi filmul în imagine!
Dacă cumva eşti asociat (nu te vezi în imagine), disociază-te
repede – ieşi din corpul tău!
Foarte rapid, scoateţi toate culorile, dând pe alb-negru!
Întunecaţi / Luminaţi complet!
Trimiteţi imaginea rapid la distanţă foarte mare!
Şi monitorizaţi cu ajutorul Scalei Subiective a Intensităţii
Emoţiilor totul....
3. Schimbarea caracteristicilor auditive ale reprezentărilor interne
De obicei, reprezentările interne au şi parte auditivă: fie vocea cuiva, fie anumite zgomote,
fie chiar vocea noastră internă, care ne spune uneori lucruri nu prea plăcute.
Putem remarca aici, că aceste sunete au şi ele anumite caracteristici: Intensitate, ton,
viteză, vin din interiorul nostru/din exterior, dacă vin din exterior – direcţia, distanţa, etc.
Nu uitaţi că “Tonul face muzica!”
Deci, ce putem face? – Atenţie, schimbările trebuie să fie rapide!!!
Dăm volumul mai încet, schimbăm vocea (una feminină, sau vocea lui Mickey Mouse, etc)
modificăm viteza, direcţia, distanţa, etc.
De exemplu, cum ar suna “EŞTI INCOMPETENTĂ!” când foloseşti o voce sexy, joasă, cu
intensitatea şi viteza la jumătate faţă de viteza normală?
Monitorizează schimbările cu ajutorul scalei!
4. Schimbarea caracteristicilor Kinestezice ale reprezentărilor interne
Aici lucrăm direct pe emoţia (mai precis pe senzaţia din corp) pe care o simţim. Din
cauza aceasta, este important să ne dăm seama de MIŞCAREA pe care o are
senzaţia. Apoi începem să rotim emoţia neplăcută SENS INVERS faţă de cum se
roteşte ea!
Uneori “- NU SE MIŞCĂ!”. Orice emoţie are o anumită mişcare, chiar dacă uneori nu ne
dăm seama din prima CUM se mişcă.
Dacă nu s-ar mişca în maxim 5 secunde şi-ar pierde
energia şi ar dispărea.
Deci, dacă nu ne dăm seama cum se mişcă, dăm o
rotaţie forţată!
Se pot întâmpla 3 lucruri:
1. Nimic = asta înseamnă că este greşită axa de rotaţie.
2. Se diminuează senzaţia = asta înseamnă ce deja
o mişcăm invers, deci continuăm rotaţia
3. Se intesifică = am nimerit direcţia naturală de rotaţie,
deci inversăm repede direcţia!
5. Trăirea emoţiei
Noi nu trăim emoţiile, mai ales cele neplăcute. Fugim cât putem de ele, sau
“analizăm” situaţia, dar “analizând” situaţia, nu facem decât să aducem
noi emoţii peste cele vechi.
Trăirea emoţiei, implică timp. Facem primii doi paşi, si pe urmă observăm
senzaţia, dar cu DIALOG INTERN ZERO! Treptat, trăind emoţia respectivă,
îşi pierde din energie, şi se modifică sau dispare.
Şi surpriză! Tehnica numărul 6!
Tehnica Fluturelui (din wingwave)
- Faceţi primii doi paşi
- Încrucişaţi mâinile pe piept ca în imagine
- Se bate alternativ pe bratul opus (ritm rapid!)
- Atenţia trebuie să stea pe senzaţie!
- După 10-15 secunde (nu faceţi pe perioade mai
lungi!)– inspiraţi adânc
- Se revine la pasul 1 şi se reia dacă este cazul,
până totul este OK
Dacă apare o urgenţă şi vrei să mă contactezi rapid,
poţi să o faci
direct la 0722.592.578
sau la email
contact(at)cristimunteanu.ro
• MULTUMESC!