CONTEMPLAREA RĂSTIGNITULUI CARE I-A VORBIT LUI FRANCISC DE

ASSISI ÎN BISERICA „SAN DAMIANO”

SALUTUL

P. Binecuvântaţi-l şi lăudaţi-l pe Dumnezeu!

T. Binecuvântat să fie Domnul în veci.

P. Binecuvântat să fie Tatăl care ne-a iubit şi care ni

l-a dăruit pe însuşi Fiul său.
T. Binecuvântat să fie Domnul în veci.

P. Binecuvântat să fie Domnul nostru Isus Cristos

care şi-a dat viaţa pentru noi!
T. Binecuvântat să fie Domnul în veci.

P. Binecuvântat să fie Duhul Sfânt, iubirea Tatălui şi

a Fiului, cel dintâi dar făcut de Domnul Înviat celor
care cred!
T. Binecuvântat să fie Domnul în veci.

Să ne rugăm: Dumnezeule, Tată bun, care nu ai

cruţat pe Fiul tău Unul născut, dar l-ai dat pentru noi păcătoşii, deschide-ne inimile ca să
ascultăm Evanghelia patimii, morţii şi învierii, pentru ca, acceptând în viaţa noastră misterul
crucii să putem intra în gloria împărăţiei tale. Prin Cristos Domnul nostru. T. Amin.

Din „Legenda celor trei însoţitori” (FF 1411)

În timp ce Francisc trecea prin apropierea bisericii Sf. Damian, a fost inspirat să intre. Intrând,
începu să se roage plin de fervoare în faţa imaginii Crucifixului, care îi vorbi cu aceste
cuvinte: „Francisc, nu vezi casa mea care aproape se dărâmă? Mergi deci şi restaureaz-o”.
Tremurând şi plin de stupoare, tânărul a răspuns: „Voi face cu plăcere, Doamne”. El însă
înţelesese greşit: gândea că ar fi vorba de acea biserică, care, datorită vechimii ei, era în ruină.
Datorită acelor cuvinte rostite de Cristos, Francisc s-a umplut de o bucurie iradiantă; simţea în
sufletul său că Crucifixul i-a transmis mesajul”.
Spre lauda lui Cristos. Amin.
Cântec

SĂ CONTEMPLĂM RĂSTIGNITUL

Introducere
În comuniune cu întreaga familie franciscană, care sărbătoreşte 800 de ani de la întâlnirea
dintre Francisc şi Răstignitul din biserica Sf. Damian, dorim să pătrundem misterul crucii prin
meditarea diferitelor personaje prezente în această icoană, care, prin atitudinea lor, ne vorbesc
despre iubirea nemăsurată a lui Dumnezeu. Acest moment de rugăciune să ne ajute să ne
îndreptăm zilnic privirea spre această oglindă, în care se oglindeşte fericita sărăcie, sfânta
umilinţă şi negrăita iubire a lui Cristos Isus.
 STAŢIUNEA ÎNTÂI
Isus i-a iubit pe ai săi până la moarte

P. Ne-nchinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm

T. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea

Din Evanghelia după Sf. Ioan (13, 1-5.12-17)

Iar înainte de sărbătoarea Paştilor, ştiind Isus că a sosit

ceasul Lui, ca să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubind pe ai
Săi cei din lume, până la sfârşit i-a iubit. Şi făcându-se Cină, şi
diavolul punând în inima lui Iuda fiul lui Simon Iscarioteanul, ca
să-l vândă, Isus, ştiind că Tatăl I-a dat Lui toate în mâini şi că de
la Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu merge, S-a sculat de la Cină,
S-a dezbrăcat de haine şi, luând un ştergar, S-a încins cu el. După
aceea a turnat apă în vasul de spălat şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă
cu ştergarul cu care era încins. După ce le-a spălat picioarele şi Şi-a luat hainele, S-a aşezat iar
la masă şi le-a zis: Înţelegeţi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiţi pe Mine: Învăţătorul şi
Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt. Deci dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat vouă
picioarele, şi voi sunteţi datori să ca să spălaţi picioarele unii altora; Că v-am dat vouă pildă,
ca, precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi. Adevărat, zic vouă: Nu este sluga mai mare
decât stăpânul său, nici solul mai mare decât cel ce l-a trimis pe el. Când ştiţi acestea, fericiţi
sunteţi dacă le veţi face.

Din Îndemnuri IV
Domnul spune: „Nu am venit ca să fiu slujit dar ca să slujesc”. Cei care investiţi cu
autoritate asupra celorlalţi, atât trebuie să se bucurie de acel oficiu ca şi cum ar fi aleşi ai
oficiului de a spăla picioarele fraţilor. Şi tot atât să se întristeze dacă le este luată această
responsabilitate cât s-ar întrista dacă le-ar fi luată slujirea de a spăla picioarele, îndepărtând
astfel o comoară frauduloasă care pune sufletul în pericol.

Din regula non bollata

Şi nimeni să nu fie numit prior, dar toţi să fie numiţi simplu fraţi minori. Şi fiecare să
spele picioarele celuilalt.

Reflexie
Trupul lui Cristos, în Răstignitul din Sf. Damian, este încins cu un şorţ în amintirea
acelui gest de slujire şi iubire împlinit faţă de ucenicii săi. Francisc de Assisi, este marcat în
mod viu de această imagine a lui Cristos care se face slujitor. Şi în memoria acestui fapt
împlinit de Domnul, vrea ca aceia care exercită vreo autoritate să fie consideraţi miniştri şi
slujitori ai celorlalţi fraţi, şi ca toţi să se numească „minori”. Privind la acel veşmânt
înţelegem în mod mult mai profund ceea ce spune Sf. Ioan: „Iubindu-i pe ai săi până la sfârşit
i-a iubit”.

Să ne rugăm
În tine, Doamne Isuse, care ai spălat picioarele Apostolilor, recunoaştem că Dumnezeu
este cel care se face mic şi slujitor din iubire pentru noi. Îndepărtează imaginile noastre false
de Dumnezeu, şi ajută-ne să primim tot ceea ce tu ne-ai revelat despre Tatăl, care împreună cu
tine şi cu Duhul Sfânt vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor. Amin.

STAŢIUNEA A DOUA
Isus, Bunul Păstor, oferă viaţa sa

P. Ne-nchinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm

T. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat
lumea

Din Evanghelia după Sf. Ioan ( 10, 14-18)

Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc pe ale Mele şi

ale Mele Mă cunosc pe Mine. Precum Mă cunoaşte Tatăl
şi Eu cunosc pe Tatăl. Şi sufletul Îmi pun pentru oi. Am şi
alte oi, care sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să
le aduc, şi vor auzi glasul Meu şi va fi o turmă şi un
păstor. Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi
pun sufletul, ca iarăşi să-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun.
Putere am Eu ca să-l pun şi putere am iarăşi ca să-l iau. Această poruncă am primit-o de la
Tatăl Meu.

Din Îndemnuri IV (FF 155)

Să privim toţi cu atenţie, fraţilor, spre bunul păstor care pentru salvarea oilor a suportat
patima şi moartea pe cruce. Turma Domnului l-a urmat în încercare şi persecuţie, în jignire şi
foame, în lipsuri şi ispite şi în late lucruri asemănătoare; şi au primit în schimb de la Domnul
viaţa veşnică. De aceea este o mare ruşine pentru noi slujitorii Domnului, că sfinţii au împlinit
aceste opere în timp ce noi vrem să primim gloria şi cinstea doar pentru că le povestim.

Reflecţie
Francisc ne invită să-l contemplăm pe Cristos, Bunul Păstor, care-şi dă viaţa pe cruce
pentru noi. Să ne lăsăm învăluiţi şi transformaţi de privirea plină de iubire şi de milostivire a
Domnului, pentru ca şi noi, împreună cu el, să devenim capabili să ne oferim viaţa pentru
fraţi.

Cântec: Misericordias Domini in aeternum cantabo. (2 vv)

 STAŢIUNEA A TREIA
Isus, Judecătorul milostiv

P. Ne-nchinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm

T. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea

Din Evanghelia după Sf. Ioan (5, 21-24)

Căci, după cum Tatăl scoală pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce
voieşte. Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului. Ca toţi să cinstească pe
Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl care L-a trimis.
Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are
viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.

Din Regula non bollata (FF 69)

Toţi iubim din toată inima, din tot sufletul, cu toată mintea, cu toată capacitatea şi
tăria, cu toată inteligenţa şi puterea, cu tot elanul, cu toată afecţiunea, cu cele mai profunde
sentimente, cu toate dorinţele şi voinţa pe Domnul Dumnezeu, care ne-a dăruit tuturor trupul,
sufletul şi viaţa sa; care ne-a creat, ne-a salvat, şi ne va mântui doar prin milostivirea sa; el
care este autorul oricărui bine şi care ne face bine nouă murdari şi mizerabili, putrezi şi rău
mirositori, ingraţi şi răi.

Reflecţie
Într-un imn liturgic se cântă: „O fericită cruce care ai deschis braţele lui Isus
Răscumpărătorul, balanţă a marii răscumpărări, care ai sustras prada infernului”. Braţele
Răstignitului din Sf. Damian se deschid tocmai sub forma unei balanţe făcând referinţă la te,a
judecăţii despre care vorbeşte Sf. Ioan: „Tatăl a încredinţat orice judecată Fiului” (In 5, 22).
Cristos este judecătorul plin de milostivire, este Bunul Păstor, nemărginit în iubire. De aceea
Francisc ne invită să-l iubim cu toată inima, să-i răspundem plini de afecţiune Celui care ne-a
mântuit din milostivire.

Cântec: Misericordias Domini in aeternum cantabo. (2 vv)

 STAŢIUNEA A PATRA
Isus este proclamat „Rege”

P. Ne-nchinăm ţie Cristoase şi te

binecuvântăm
T. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea

Din Evanghelia după Sf. Ioan (19, 17-22)

Şi ducându-Şi crucea, a ieşit la locul ce se cheamă al Căpăţânii, care evreieşte se zice

Golgota,. Unde L-au răstignit, şi împreună cu El pe alţi doi, de o parte şi de alta, iar în mijloc
pe Iisus. Iar Pilat a scris şi titlu şi l-a pus deasupra Crucii. Şi era scris: Iisus Nazarineanul,
Împăratul iudeilor! Deci mulţi dintre iudei au citit acest titlu, căci locul unde a fost răstignit
Isus era aproape de cetate. Şi era scris: evreieşte, latineşte şi greceşte. Deci arhiereii iudeilor
au zis lui Pilat: Nu scrie: Împăratul iudeilor, ci că Acela a zis: Eu sunt Împăratul iudeilor. Pilat
a răspuns: Ce am scris, am scris.

Reflecţie
Crucifixul din Sf. Damian redă inscripţia în limba ebraică, latină şi greacă privind
identitatea regală a lui Isus: „Isus Nazarineanul Regele iudeilor”. Sfântul din Assisi, în
scrierile sale, ne vorbeşte de Cristos care domneşte, prin iubirea sa, tocmai de pe lemnul
crucii; de asemenea, el mai afirmă că modalitatea cea mai eficace de a participa la regalitatea
lui Cristos este trăirea sărăciei: „Aceasta este, fraţilor mei dragi, perfecţiunea înaltei sărăcii,
care vă constituie moştenitori şi regi ai Împărăţiei cerurilor, care vă face săraci în lucruri
materiale şi bogaţi în virtuţi”.

Să ne rugăm cu Francisc (FF288)

Da-ţi Domnului, o familiile popoarelor,
Da-ţi Domnului slavă şi cinste,
Da-ţi slavă numelui Domnului.

Oferiţi Domnului trupurile voastre

Şi luaţi pe umerii crucea sa sfântă,
Urmaţi până la sfârşit poruncile sale sfinte.

Să se cutremure în faţa Lui tot pământul

Spuneţi printre neamuri: „Domnul stăpâneşte”.
Slavă Tatălui…
 STAŢIUNEA A CINCEA
Maria contemplă pe Fiul ei răstignit

P. Ne-nchinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm

T. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea

Din Evanghelia după Sf. Luca (2, 49-51)

Şi El a zis către ei: De ce era să Mă căutaţi? Oare, nu ştiaţi că în cele

ale Tatălui Meu trebuie să fiu? Dar ei n-au înţeles cuvântul pe care l-a spus
lor. Şi a coborât cu ei şi a venit în Nazaret şi le era supus. Iar mama Lui
păstra în inima ei toate aceste cuvinte.

Din scrisoarea Sf. Clara către Ermenetrude din Bruges (FF

2915)

Iubeşte-l din toată inima pe Dumnezeu, şi pe Isus, Fiul său răstignit

pentru noi păcătoşii, şi să nu pierzi niciodată din mintea ta amintirea lui.
Meditează fără obosire misterul crucii şi suferinţele Mariei aflată la
picioarele crucii.

Reflecţie
Maica lui Isus, în reprezentarea crucifixului de la Sf. Damian, este prezentată într-o
atitudine de contemplare şi de reflecţie, în timp ce ni-l arată pe Fiul său. Evangheliile ne spun
că Maria, în faţa evenimentelor trăite de Isus, păstra totul în inima sa şi medita asupra lor; mai
mult, la nunta din Cana Galileii se adresează slujitorilor cerându-le să asculte de Isus. Şi noi,
asemenea Mariei, suntem invitaţi să contemplăm continuu misterul lui Isus, fără a lăsa să ne
scape din minte amintirea sa şi îndemnând oamenii să privească la Isus.

Cântec: Misericordias Domini in aeternum cantabo. (2 vv)

 STAŢIUNEA A ŞASEA
Isus şi ucenicul iubit

P. Ne-nchinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm

T. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea

Din Evanghelia după Sf. Ioan (19, 26-27)

Şi stăteau, lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui
Cleopa, şi Maria Magdalena. Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care
Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului:
Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.

Din Scrisoarea către creştini

Şi toţi aceia care se vor comporta în acest mod, făcând aceste lucruri şi
perseverând în ele până la sfârşit, Duhul Domnului se va odihni deasupra lor,
făcând din ei locuinţa sa. Şi vor fi fii ai Tatălui ceresc, îndeplinind operele sale,
precum şi rude, fraţi şi mame ale Domnului nostru Isus Cristos.

Reflecţie

Apostolul Ioan, în icoana din Sf. Damian, se află alături de învăţător, ca la ultima cină.
Acestui ucenic Isus i-o încredinţează pe mama sa, spunând: „Iată mama ta”. Şi ucenicul Iubit
se înclin spre Maria pentru a o primi ca un dar preţios. În ucenicul iubit suntem reprezentaţi
noi toţi care o primim pe Maria şi împreună cu care străbatem unicul drum al mântuirii:
drumul iubirii.

Cântec: Laudate omnes gentes, laudate Dominum.

 STAŢIUNEA A ŞAPTEA
Isus primeşte de la un slujitor al templului un act de milostivire

P. Ne-nchinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm

T. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea

Din Evanghelia după Sf. Marcu (15, 33-36)

Iar când a fost ceasul al şaselea, întuneric s-a făcut peste tot pământul
până la ceasul al nouălea. Şi la al nouălea ceas, a strigat Isus cu glas
mare: Eloi, Eloi, lama sabahtani?, care se tălmăceşte: Dumnezeul Meu,
Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit? Iar unii din cei ce stăteau acolo,
auzind, ziceau: Iată, îl strigă pe Ilie. Şi, alergând, unul a înmuiat un burete
în oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea, zicând: Lăsaţi să vedem dacă
vine Ilie ca să-L coboare.

Din Scrisoarea către toţi creştinii (FF 187-188)

Să-l iubim aşadar pe Dumnezeu şi să-l adorăm cu o inimă şi o minte curată, deoarece
el însuşi, căutând aceasta mai mult decât orice alt lucru, a spus: Adevăraţii adoratori îl adoră
pe Tatăl în duh şi adevăr. De fapt, toţi cei care-l adoră, trebuie să-l adore în duh şi adevăr. Şi
să înălţăm către el laude şi rugăciuni, zi şi noapte, spunând: „Tatăl nostru care eşti în ceruri”,
pentru că noi trebuie să ne rugăm mereu fără să obosim.

Reflecţie

A întinde unui condamnat la moarte un burete înmuiat în oţet era considerat un cat de
pietate. Acest gest împlini de un slujitor al templului, este interpretat, într-un mod mai
profund, ca un gest profetic făcut Aceluia care este adevăratul templu, în care Tatăl poate fi
adorat. În timp ce admirăm acest act de milostivire, Francisc ne invită să privim cu atenţie
spre noul templu care este Cristos şi să ne rugăm mereu Tatălui în duh şi adevăr.

Cântec: Laudate omnes gentes, laudate Dominum.

 STAŢIUNEA A OPTA
Isus moare pe cruce

P. Ne-nchinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm

T. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea

Din Evanghelia după Sf. Luca (23, 44-46)

Şi era acum ca la ceasul al şaselea şi întuneric s-a făcut

peste tot pământul până la ceasul al nouălea. Când soarele s-a
întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâşiat pe la mijloc. Şi
Isus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez
duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul.

Din Scrisoarea către toţi creştinii (FF 183-184)

Isus l-a rugat pe Tatăl spunând: „Tată, dacă este posibil să treacă de la mine acest
potir”. Şi sudoarea lui s-a transformat în picături de sânge care îi curgeau pe frunte. Totuşi şi-
a încredinţa voinţa sa Tatălui, spunând: „Tată facă-se voia ta; nu cum vreau eu dar cum vrei
tu”.
Şi voinţa Tatălui său a fost aceasta, ca fiul său binecuvântat şi glorios, pe care el ni l-a
dăruit şi s-a născut pentru noi, să se ofere pe sine însuşi, prin sângele său, ca sacrificiu şi
victimă pe altarul crucii, nu pentru sine, deoarece prin intermediul său toate lucrurile au fost
create, dar ca ispăşire pentru păcatele noastre, făcându-se, astfel exemplu pentru ca şi noi să-l
urmăm. Şi el doreşte ca toţi să fim mântuiţi prin mijlocirea sa şi să-l primi într-o inimă curată
şi într-un trup curat.

Reflecţie

Dumnezeu este iubire, iar voinţa sa este ca această iubire să pătrundă în orice om. Din
acest motiv ni l-a dăruit pe Fiul său, care, asemenea „bobului de grâu căzut în pământ” s-a
oferit pe sine şi a devenit arborele vieţii şi care înălţat la cer a atras pe toţi la sine. Isus ne-a
dat un exemplu, iar noi, cum ne îndeamnă Francisc, vrem să-l urmăm, aşa încât tot mai mulţi
să fie atraşi de el, experimentând această iubire care ne vindecă şi ne mântuieşte.

Cântec: Laudate omnes gentes, laudate Dominum.

 STAŢIUNEA A NOUA
Isus şi centurionul

P. Ne-nchinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm

T. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea

Din Evanghelia după Sf. Marcu (15, 38-39)

Şi catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos.

Iar sutaşul care stătea în faţa Lui, văzând că astfel Şi-a dat duhul, a zis: Cu
adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!

Din Scrisoarea către întreg Ordinul (FF 214-215)

În numele Preasfintei Treimi şi a sfintei Unităţi a Tatălui, şi a Fiului şi a

Sfântului Duh. Amin!
Tuturor fraţilor cu reverenţă şi dragoste… fratele Francisc, om neimportant şi
fragil, slujitorul vostru cel mai mic, vă salută în Cel care ne-a mântuit şi ne-a
spălat în preţiosul său sânge. Ascultând de numele lui, să-l adoraţi cu teamă
şi reverenţă plecaţi la pământ: Doamne Isuse Cristoase, Fiul celui PreaÎnalt este numele său,
binecuvântat în veci.

Reflecţie

Alături de Maria Magdalena şi de Maria mama lui Iacob, putem observa, fără aureolă,
centurionul. Acest funcţionar militar îşi are privire aţintită asupra lui Isus şi proclamă în faţa
sa, adevărata identitate a lui Cristos Răstignit: este Fiul lui Dumnezeu! Această credinţă
devine şi mai concretă printr-un gest tipic tradiţiei orientale: cu trei degete ale mâinii drepte
exprimă credinţa în Sfânta Treime, în timp ce cu cele două degete îndoite mărturiseşte
credinţa în cele două naturi ale lui Cristos: cea divină şi cea umană. Să ne fixăm şi noi privirea
spre Isus Răstignit, cel care ne-a mântuit şi ne-a spălat în preţiosul său sânge; şi, împreună cu
Francisc, să-l adorăm cu dragoste şi reverenţă.

Imnul celor mântuiţi (Ap 4, 11; 5, 9.10.12)

Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru,

să primeşti slava şi cinstea şi puterea,
căci Tu ai zidit toate lucrurile şi prin voinţa Ta ele s-au făcut şi există.
Vrednic eşti să iei cartea şi să deschizi peceţile ei, fiindcă ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat
lui Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din toată seminţia şi limba şi poporul şi neamul; Şi I-ai
făcut Dumnezeului nostru împărăţie şi preoţi, şi vor împărăţi pe pământ.

Vrednic este Mielul cel înjunghiat ca să ia puterea şi bogăţia şi înţelepciunea şi tăria şi cinstea
şi slava şi binecuvântarea.

Slavă Tatălui…

STAŢIUNEA A ZECEA
Isus şi mulţimea care-şi bate pieptul

P. Ne-nchinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm

T. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea

Din Evanghelia după Sf. Luca (Lc 23, 47-48)

Iar sutaşul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu

adevărat, Omul Acesta drept a fost. Şi toate mulţimile care veniseră la
această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-şi pieptul.

Din „Leggenda Maggiore” a Sf. Bonaventura (FF 1180)

Omul lui Dumnezeu, rămânând singur, umplea pădurile de suspine, uda pământul cu lacrimi,
îşi bătea pieptul, şi, parcă aflând aici un sanctuar mai intim, vorbea cu Dumnezeu. Îi
răspundea Judecătorului, îl implora pe Tatăl, dialoga cu Prietenul său. Tot acolo, a fost auzit
de fraţi care-l observau cu pietate, cum suspina şi striga Bunătatea divină în favoarea
păcătoşilor; plângea cu vocea tare, patima Domnului, ca şi cum ar fi avut-o dinaintea ochilor.

Reflecţie

Pe Calvar, câteva persoane, prin harul lui Dumnezeu, pătrund cu proprii ochi lumina
misterului crucii şi încep să intre în viziunea exprimată de profesiunea de credinţă a
centurionului. Şi noi, deşi credem în Isus, avem nevoie în mod continuu să ne schimbăm
privirea şi să ne îndreptăm ochii în lumina credinţei pentru a învăţa, a gândi şi a evalua
lucrurile după Dumnezeu şi nu după oameni. Ca şi Francisc, să lăsăm ca lumina credinţei să
transforme privirea noastră şi să ne reînnoim alegerea noastră de a-l urma în mod radical pe
Domnul.

Cântec: Laudate omnes gentes, laudate Dominum.

 STAŢIUNEA A UNSPREZECEA
Isus şi grupul femeilor credincioase

P. Ne-nchinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm

T. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea

Din Evanghelia după Sf. Marcu (15, 40-41)

Şi erau şi femei care priveau de departe; între ele: Maria Magdalena, Maria,
mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosi, şi Salomeea, Care, pe când era El în
Galileea, mergeau după El şi Îi slujeau, şi multe altele care se suiseră cu El la
Ierusalim.

Din A doua scrisoare a Sf. Clara către Sf. Agneza de Boemia (FF 2879-
2880)

Fii atentă, o prea nobilă regină, la Mirele tău… Meditează, contemplă

şi străduieşte-te să-l imiţi. Dacă cu el vei suferi, cu el vei domni; dacă cu el vei
plânge, cu el te vei bucura; dacă alături de el vei muri pe crucea încercărilor,
vei dobândi cu el locuinţa cerească în strălucirea sfinţilor.

Din A treia scrisoare a Sf. Clara către Sf. Agneza de Boemia (FF 2888)
Îndreaptă-ţi ochii spre oglinda eternităţii, fixează-ţi sufletul în strălucirea gloriei,
aşează-ţi inima în Cel care este chipul divinei substanţe, şi transformă-te pe deplin, prin
intermediul contemplaţiei în imaginea divinităţii sale.

Reflecţie

În stânga Crucifixului o găsim pe Maria Magdalena şi Maria mama lui Iacob alături de
celelalte femei care-l însoţeau pe Isus de-a lungul călătoriilor sale apostolice, preocupându-se
să asigure Domnului şi apostolilor, cele necesare vieţii de zi cu zi. Îl urmează pe Isus până pe
calvar, dându-ne astfel un mare exemplu de fidelitate şi de perseverenţă în credinţă, chiar şi în
momentul dur al crucii. Maria, mama lui Iacob, întinde mâna spre Isus şi împreună cu Maria
Magdalena mărturiseşte că acel Cristos Răstignit este Fiul lui Dumnezeu. Cu ochii fixaţi la
Cel Răstignit să-i cerem lui Dumnezeu Tatăl harul fidelităţii şi al perseverenţei în credinţă.

Să ne rugăm cu Francisc (FF 233)

Dumnezeule atotputernic, veşnic, drept şi milostiv, dă-ne nouă, sărmanilor, prin

puterea dragostei tale, să facem ceea ce ştim că tu vrei, şi să voim întotdeauna ceea ce îţi place
Ţie, pentru ca, iluminaţi şi purificaţi în suflet şi aprinşi de focul Sfântului Duh, să putem călca
pe urmele Fiului Tău preaiubit, ale Domnului nostru Isus Cristos, şi prin singur harul tău,
Preaînalte, să putem ajunge la tine, care în Treimea desăvârşită şi în simpla Unitate trăieşti şi
domneşti în glorie, Dumnezeu atotputernic în toţi vecii vecilor. Amin.

STAŢIUNEA A DOISPREZECEA
Isus şi naşterea Bisericii

P. Ne-nchinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm

T. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea

Din Evanghelia după Sf. Ioan (19, 31-34)

Deci iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce, căci era
mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i
ridice. Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele celui dintâi şi ale celuilalt, care era răstignit
împreună cu el. Dar venind la Isus, dacă au văzut că deja murise, nu I-au zdrobit fluierele. Ci
unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă.

Din „Leggenda Maggiore” a Sf. Bonaventura (FF 1038)

Francisc, numaidecât auzind îndemnul Răstignitului: „Mergi şi repară-mi casa, care,

după cum vezi, se dărâmă”, iată că este predispus să asculte, concentrându-şi întreaga sa
misiune asupra restaurării zidurilor bisericii, chiar dacă cuvântul divin se referea în special la
acea Biserică, pe care Cristos a dobândit-o cu sângele său, aşa cum Duhul Sfânt îl va face să
înţeleagă şi cum el fa face cunoscut mai târziu fraţilor.

Reflecţie

Din coasta străpunsă a lui Isus s-a născut prima comunitate creştină, adunată nu doar
în jurul Mântuitorului, însă cu el unită propriului său trup. Pe cruce are loc nunta dintre
Cristos şi Biserică, iar Cristos aduce ca daruri, chiar sângele şi apa sa: botezul şi Euharistia.
Acesta este marele mister de care vorbeşte Paul în scrisoarea către efeseni (5, 32): unirea
nupţială dintre Cristos şi Biserică! Din acest adevăr se naşte marea iubire a lui Francisc pentru
Biserică, slujirea şi angajamentul său. Şi nouă acum, ca şi atunci lui Francisc, Cristos ne
adresează invitaţia: Mergi, iubeşte şi slujeşte Biserica pe care am dobândit-o cu sângele meu!

Cântec: Unde doi sau trei

STAŢIUNEA A TREISPREZECEA
Isus cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt

P. Ne-nchinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm

T. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea

Din Evanghelia după Sf. Ioan (14, 8-11)

Filip I-a zis: Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl şi ne este de ajuns. Isus i-a zis: De atâta
vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl.
Cum zici tu: Arată-ne pe Tatăl? Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl este întru Mine?
Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl – Care rămâne întru Mine –
face lucrările Lui. Credeţi Mie că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine, iar de nu, credeţi-Mă
pentru lucrările acestea.

Reflecţie

În partea de sus a Crucifixului din Sf. Damian se vede mâna lui Dumnezeu Tatăl care
indică prezenţa Duhului Sfânt, adică a Aceluia care este numit, şi în rugăciune, degetul dreptei
Tatălui, puterea sa. Această prezenţă divină pe Calvar vrea să ne înveţe că patima este un
mister care implică întreaga Treime. Tatăl îl încredinţează din iubire pentru noi oamenii pe
Fiul său, care, întărit de Duhul Sfânt, înfăptuieşte opera mântuirii noastre. Francisc ne
aminteşte că Duhul ne susţine şi pe noi pe drumul Evangheliei, făcându-ne fii ai Tatălui
ceresc, fraţi şi rude ale Domnului nostru Isus Cristos.

Cântec: Lăudat să fii Părinte

 STAŢIUNEA A PAISPREZECEA
Isus se coboară în iad şi urcă la cer

P. Ne-nchinăm ţie Cristoase şi te

binecuvântăm
T. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat
lumea

Din Scrisoarea Sfântului apostol Paul către

Filipeni (2, 6-11)

Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o

ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se
asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător
făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce. Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat
şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; Ca întru numele lui Isus tot
genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Şi să
mărturisească toată limba că Domn este Isus Cristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl.

Reflecţie

Isus s-a coborât în iad pentru a ne elibera din sclavia păcatului şi

a morţii, şi pentru a ne conduce împreună cu el la Tatăl. În icoana din
Sf. Damian este reprezentat ceea ce Sf. Paul le scrie Filipenilor: în
numele lui Isus să se plece tot genunchiul, în cer şi pe pământ. Întreaga
economie a mântuirii, pe care noi o celebrăm în timpul triduu-mului
pascal, este pictată în această icoană pentru a ne aminti că roadele
libertăţii şi triumfului fiecărei fiinţe provine de la Cristos mort şi înviat,
care distruge porţile infernului şi urcă împreună cu toţi în gloria lui
Dumnezeu Tatăl.

Să ne rugăm

O Tată, Salvatorul oamenilor, Fiul tău s-a coborât în infern pentru a trezi de la moarte
pe Adam şi pe toţi patriarhii, profeţii şi cei drepţi, conducându-i în împărăţia ta. Condu-ne şi
pe noi, prin harul tău, acolo unde vederea ta nu mai este împiedicată de nimic, unde iubirea ta
e perfectă şi comuniunea cu tine umple de fericire iar bucuria este fără sfârşit. Îţi cerem toate
acestea prin Cristos Domnul nostru. Amin
 RITUL ÎNCHEIERII

P. Domnul să fie cu voi

T. Şi cu Duhul tău

P. Dumnezeu care prin patima Fiului său ne-a manifestat marea sa iubire, să vă
facă să gustaţi din bucuria Duhului în umila slujire a fraţilor.
T. Amin.

P. Cristos Domnul, care ne-a salvat prin crucea sa de moartea veşnică, să vă

dăruiască viaţa fără de sfârşit.
T. Amin.

P. Voi care-l urmaţi pe Cristos umil şi suferind, să puteţi avea parte de învierea
sa.
T. Amin.

P. Şi binecuvântarea lui Dumnezeu Atotputernicul, a Tatălui şi a Fiului şi a

Duhului Sfânt, să coboare asupra voastră şi să rămânea pururi cu voi.

T. Amin.

P. Merge-ţi în pace
T. Mulţumim lui Dumnezeu

Pr. Virgil Blaj OFMConv.