1.

Violenţa are loc atunci când cuvintele sau faptele unei persoane sperie, provoacă durere şi
suferinţă altei persoane. De asemenea, atunci când cineva ameninţă că va lovi sau va face rău
altcuiva. 

2. Violența simbolică]

Violența simbolică este cu putință fiindcă cei care dețin puterea au legitimitate în contextul unor
practici încetățenite. Celelalte culturi diferite sunt delegitimate, marginalizate sau excluse. Pe
baza simțului comun, cei dominanți își sacralizează propria cultură și îi determină pe cei
dominați să accepte poziția lor inferioară ca „naturală”, „doxică” . Dacă această stare devine
neconvenabilă, prima reacție necesară este punerea „doxei” sub semnul întrebării (vezi de
exemplu metoda trezirii conștiinței în contextul strategiilor feministe de eliberare din „logica
patriarhală”). Feminismul poate să tindă el însuși spre violență simbolică atunci când își
adjudecă prerogativa de a reprezenta experiențele și interesele femeilor în general, fără să țină
cont de contexte particulare
3. Violenţa de gen este manifestarea cea mai brutală a inegalităţii existente la nivelul societăţii noastre.
Victimele acestui fenomen sunt femeile pentru simplul fapt că agresorii lor nu le recunosc drepturile
minime de libertate, respect şi capacitate de decizie.

4.victima VÍCTIMĂ, victime, s. f. 1. Persoană care suferă chinuri fizice sau morale din partea
oamenilor, a societății, din cauza propriilor greșeli etc. 2. Persoană care suferă de pe urma unei
întâmplări nenorocite (boală, accident, jaf, crimă etc.). 3. (În antichitate) Animal sau om care era
sacrificat unui zeu.

5.Victimizarea este atunci când iei o decizie care duce la consecințe neplăcute

(pe care nu le-ai anticipat) și apoi nu recunoști că tu ai luat decizia care te-a dus
acolo, sugerând că ai fost forțat de împrejurări (adică că ți-a fost luată
capacitatea de decizie)
6. Victimizarea secundară reprezintă actele de re-traumatizare a unei victime
care a suferit un abuz. Se manifestă prin blamarea victimei și nu a agresorului,
pentru cele întâmplate, stigmatizarea sau discriminarea acesteia și, în general,
prin refuzul prezumției de nevinovăție.

Cel mai des întâlnit caz de victimizare secundară este asupra femeilor care au
fost asaltate sexual. De exemplu, discursul despre cum o femeie era îmbrăcată
indecent și astfel a cerut să fie violată.

7.agresor, agresori, -oare, 
(Persoană fizică sau stat) care organizează sau săvârșește o agresiune

 
AGRESÓR , s. atacator, cotropitor, invadator, năvălitor
8.membru al familiei (1) Prin membru de familie se înţelege:
a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele
devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude;
b) soţul;
c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi
şi copii, în cazul în care convieţuiesc.
(2) Dispoziţiile din legea penală privitoare la membru de familie, în limitele prevăzute
în alin. (1) lit. a), se aplică, în caz de adopţie, şi persoanei adoptate ori descendenţilor
acesteia în raport cu rudele fireşti.
9.Abuzul reprezintă orice acţiune voluntară a unei persoane care se află într-o relaţie de
răspundere, încredere sau de autoritate faţă de acesta, prin care sunt periclitate viaţa,
dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea
fizică sau psihică a copilului şi se clasifică drept abuz fizic, emoţional, psihologic, sexual şi
economic.
10.Neglijarea este o forma non-fizica a violentei si reprezinta incapacitatea sau refuzul
adultului de a asigura dezvoltarea copilului in toate aspectele vietii sale.
11.ordin de protectie Ordinul de protecţie provizoriu 
provizoriu se emite de către poliţiştii care, în exercitarea
atribuţiilor de serviciu, constată că există un risc iminent ca viaţa, integritatea fizică ori libertatea unei
persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violenţă domestică.
12.trafic de persoane Traficul de persoane este “Recrutarea, transportul, transferul,
adăpostirea sau primirea de persoane, inclusiv schimbul sau transferul de control
asupra persoanelor în cauză, efectuate sub amenințare sau prin uz de forță sau prin
alte forme de constrângere, prin răpire, prin fraudă, prin înșelăciune, prin abuz de
putere sau profitând de starea de vulnerabilitate sau prin oferirea sau primirea de bani
sau de alte foloase pentru a obține consimțământul unei persoane care deține controlul
asupra alteia, în vederea exploatării.
13.exploatare-a fi pus sa muncesti in conditi inumane,
14.adapost-locuinta,camin

15.locuinta protejata Locuințele protejate reprezinta o alternativă pentru tineri cu

handicap mintal, care părăsesc sistemul de protecția copilului sau sunt internate în
centrele rezidențiale și nu au nici un suport familial, dar pot fi reintegrați în societate.
Prin activitatea acestor locuințe protejate contribuie la prevenirea marginalizării tinerilor
cu handicap mintal asigurând suport pentru a începe o viață nouă independentă.
Activitatea de protecție specială și reinserție socială a tinerilor cu dizabilități mintal este
coordonată de Serviciului locuințe protejate în domeniul asistenței sociale a persoanelor
adulte
16.Serviciu social- Ce sunt serviciile sociale
Serviciile sociale reprezintă activitatea sau ansamblul de activităţi realizate pentru a
răspunde nevoilor sociale, precum şi celor speciale, individuale, familiale sau de grup,
în vederea depăşirii situaţiilor de dificultate, prevenirii şi combaterii riscului de
excluziune socială, promovării incluziunii sociale şi creşterii calităţii vieţii.
.17.Egalitatea de gen este atunci când femeile și bărbații se bucură, în aceeași măsură,
de bunurile cu valoare socială, de oportunități, de resurse și recompense. Scopul nu
este ca femeile și bărbații să devină la fel, dar ca posibilitățile și șansele lor de viață să
devină și să rămână egale
18.discriminarea

Discriminarea este o acțiune care presupune un tratament diferit, nedrept față de persoane din
cauza apartenenței lor la un anumit grup social. Există mai multe forme de comportamente
discriminatorii, dar toate au comun faptul că implică o anumită formă de excludere sau de
respingere.[1]

În majoritatea țărilor 
țărilor democratice 
democratice există legi împotriva discriminării, iar egalitatea de
tratament este în general garantată de 
de Constituție.
Constituție. Cu toate acestea, fenomenele de
discriminare există și în absența unor legi pro-discriminare, și împotriva eforturilor
legislative de combatere a fenomenului.

Printre cele mai frecvente fenomene de discriminare se află: discriminarea pe criterii

de 
de vârstă,
vârstă, de avere, de convingeri politice, de 
de naționalitate,
naționalitate, de 
de rasă,
rasă, de 
de sex,
sex, de 
de religie,
religie,
de 
de orientare sexuală 
sexuală 
Prin discriminare se intelege orice 
orice deosebire, excludere, restrictie 
restrictie sau 
sau preferinta 
preferinta pe
baza criteriilor prevazute de legislatia in vigoare.
Criteriile stabilite de legislatia romaneasca sunt:
• rasa
• nationalitate
• etnie
• limba
• religie
• categorie sociala
• convingeri
• sex
• orientare sexuala
• varsta
• handicap
• boala cronica necontagioasa
• infectare HIV
• apartenenta la o categorie defavorizata
• precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea
recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic,
economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice.