RECTCOLITA ULCEROHEMORAGICA:

DIAGNOSTIC SI TRATAMENT
Rectocolita ulcerohemoragia este o boala inflamatorie nespecifica, cu etiologie nescunoscuta,
care afecteaza deseori adultul tanar. Aceasta afecteza mucoasa rectala si colonica, respectand
intestinul subtire.
Investigatiile necesare pentru diagnosticul acestei patologii sunt paraclinice, imagistice si
histologice. Paraclinic se evidentiaza cresteri ale VSH, PCR, leucocitoza, anemie,
hipoalbuminemie, hipokaliemie. De asemenea, calprotectina, un marker biologic derivat din
neutrofile, poate fi folosit in programele de screening. Investigatiile imagistice sunt reprezentate
de colonoscopie cu intubatie ileala si biopsie, rectosigmoidoscopie endoscopica, radiografia
abdominala pe gol, examenul radiologic cu contrast si tranzitul de intestin subtire. La
endoscopie se evidentiaza o mucoasa hiperemica cu granulatii pseudopolipoide, care pot sangera
usor; ulceratii liniare adanci, respectiv micsorarea sau absenta haustratiilor colonice.Radiografia
abdominala pe gol poate pune diagnosticul de megacolon toxic, cand dilatarea colonului
transvers este mai mare de 6 centimetri.
Examenul radiologic cu contrast este utilizat doar in unele cazuri selectionate, fiind
contraindicate in puseul acut. Acesta poate evidentia absenta haustratiilor normale, colon cu
aspect de tub, aspect granular al mucoasei si ulceratii sub forma de spiculi. Ulceratiile profunde
au aspectul characteristic de “ulceratie in buton de camasa”. Examenul histologic este efectuat
pentru evidentierea displaziei si pentru diagnosticul diferential cu cancerul. Elementele
identificate de catre examenul histologic sunt: congestie, edeme, infiltrate inflamator in lamina
propria, abcese criptice, depletie de mucus in celulele caliciforme. In afectiunile de lunga durata
celulele Paneth sufera procesul de metaplazie. Infiltratul celular duce astfel la ingrosarea
importanta transmucoasa a laminei propria. Extensia bolii se cuantifica dupa clasificarea
Montreal, avand in vedere criteriile macroscopice si endoscopice, iar activitatea bolii se
stabileste dupa scorul Mayo ( frecventa scaunelor, sangerare rectala, aspectul mucoasei si
evaluarea globala a afectatii efectuata de medic).
Tratamentul medical presupune corectarea deficitelor metabolice sau hematologice, prin
administrarea de fier, calciu, acid folic si presupune, de asemenea, tratamentul leziunilor.
Substantele farmacologice eficace in aceasta patologice s-au dovedit a fi: corticosteroizii,
imunosupresoarele si derivatii de sulfsalazina. Derivatele de acid 5-aminosalicilic sulfatate si
non-sulfatate actioneaza prin inhibitia ciclooxigenazei, 5-lipooxigenazei, leucotrienei B4 si
tromboxanului A2. Sunt folosite mai ales in perioadele de remisiune ale bolii, doza de atac fiind
3-6g Salazopirina , 4g Mesalazina si doza de intretinere 1-2 g/zi respectiv 2-4g/zi. Efectele
adverse sunt greata, varsaturi, cefalee, malabsorbtia folatilor , anemie hemolitica, leucopenie si
infertilitate masculina. Corticoizii (metilprednisolon, prednison, prednisolon, intravenos, clisme
si spuma cu administrare intrarectala) actioneaza prin inhibarea activitatii leucocitelor, a
marginatiei, chemotactismului si prin blocarea eliberarii de acid arahidonic. Acestia sunt
indicate pentru remisia perioadelor acute si nu pentru mentinerea remisiunii. Doza recomandata
este de 0,5-0,75 mg/ kgc/zi. Efectele adverse sunt hipoglicemie, hiperlipemie, hirsutism,
cataracta, hipertensiune si acnee. Imunomodulatoarele sunt utilizate in formele corticorezistente,
pentru terapia de mentinere. Cele mai utilizate sunt Azatioprina si 6- Mercaptopurina, in doze de
2-4 mg/zi pentru Azatioprina si 1,25- 2,5 mg/zi pentru 6- Mercaptopurina.
De asemenea, mai sunt utlizati si agentii biologici: anti tumor necrosis factor ( anti TNF) .
Acestea se leaga si neutralizeaza TNF si inhiba proliferarea celulelor T, favorizand apoptoza.
Exemple de agenti anti TNF sunt: infliximab si adalimumab. Antibioticele utilizate in aceasta
patologie sunt Metronidazolul si Ciprofloxacinul.
O serie de complicatii ale acestei patologii, necesita tratament chirurgical, spre exemplu:
rectoragii masive, megacolonul toxic, ocluzii prin stricturi, RCUH acuta fulminant ce nu
raspunde la tratamentul cu corticoizi si suspiciunea unui cancer de colon. Pana de curand,
operatia de electia a fost rectocolectomie totala cu ileostomie Brooke. Noile tehnici sunt
reprezentate de rectocolectomie subtotala cu prezervarea canalului anal si anastomoza ileoanala;
sau prezervarea rectului cu anastomoza ileorectala. Anastomoza cu canalul anal sau cu rectul se
realizeaza prin intermediul ileonului sau printr-un rezervor realizat din anse ileale.
Asadar, tratamentul rectocolitei ulcerohemoragice nu este unul specific si curativ. Scopul terapiei
este obtinerea unei remisii clinic si endoscopice, cresterea calitatii vietii si prevenirea puseelor
acute, respective evitarea colectomiei.

BIBLIOGRAFIE
 Stanciu C., Trifan A., Note de curs gastroenterologie, Editia 2, Editura “ Gr. T. popa”
U.M.F Iasi, 2012,
 Angelescu N., Tratat de patologie chirurgicala, Editura medicala, editia 2003