Sunteți pe pagina 1din 1

Stelele zambeau luminos deasupra noptii racoroase de primavara. O noapte de carantina ca oricare alta.

Deodata, simturile se ascutira, preventiv. Parea ca totul este in regula, insa nu era. Din toate partile se
asmutira asupra lui sfere minuscule, bule ce se spargeau usor la atingere. Corpul lui se dilata, incercand
sa previna atacul ce se dadea asupra lui…

Antidotul isi facu simtita prezenta.

El incerca din rasputeri sa prevada spatiile unde se putea ascunde, insa nu mai era cale de scapare. Prea
mult isi facuse de cap. Plamanii respirau mai bine acum. Dupa un timp nedeterminat, febra scazu in
intensitate. Nu mai avea sanse, singura scapare era iesirea din organism. Insa simturile prevazute inca
din timpuri imemorabile nu il lasara balta!

Asa cum scapase si de tratamentul dintr-un trecut de lume uitat, evoluand impreuna cu omul de rand si
ajutat de genetica, avea si acum sanse mari sa supravietuiasca...

Un simplu stranut fu de ajuns. Soarele ii zambea iara, va scapa cu siguranta. Zbura lin… Din picaturile de
spirt simplu ce se scurgeau cu incetinitorul in jurul lui, una il lovi din plin… Virusul muri. Cu ultimele
zvacniri incerca sa urle, sa strige dupa camarazii sai, insa se topi. Ultimele raze de lumina il invaluira intr-
o imbratisare calda, atmosfera il astepta zambitoare, intr-un spatiu fara frontiere, mortal. Persoana
virusata se vindeca miraculous dupa cateva zile iar medicii, surprinsi de puterea antivirusului, bucurosi
din cale afara, anuntara cu surle si trambite moartea coronavirusului!

Prima data cand am vazut-o eram timid. Prea timid. Cu toate acestea, momentul acel primordial a trecut
repede. Chiar prea repede. M-a intampinat zambitoare, chiar daca eram un necunoscut pentru ea. Zilele
si anii au trecut, indiferent de nepasarea noastra de a savura timpul ce nu poate fi intors.

Ne-a fost alaturi mereu, chiar si atunci cand aveam probleme in cuplu. De multe ori m-am simtit ca un
copil. Al ei… Al unei mame care se comporta mai frumos decat meritam. Este de ajuns oare sa ii
multumesc pentru tot ce a facut pana acum sau pentru ajutorul din viitor?

Cu toate ca de multe ori gandirea comuna se intersecteaza in fericiri de moment, exista si acele ruperi
de ritm, cand nu ne putem intelege, cand eu nu pot intelege sau accepta diversele lucruri marunte.

Au existat momente delicate, asa cum nu exista viata intr-un univers perfect sau trai fara obstacole. Insa
un lucru e cert, cu un zambet si o putere de convingere poti realiza multe. Cati oare suntem in stare sa
trecem cu bine de obstacolele zilnice? Sunt oare lucrurile materiale de ajuns pentru a ne cumpara locul
in sistemul divin ce ne asteapta? Un gand, un gest sau o vorba pot schimba vieti, o clipa de neatentie
insa poate lua totul. Vom trece peste. Lucrurile se rezolva si de la sine. Viata e mai frumoasa cand are
cine sa iti fie alaturi, cu o vorba, un mesaj sau simple cuvinte care iti pot schimba viitorul mai mult sau
mai putin, in bine.

Toate au trecut, altele vin si pleaca, timpul se scurge iar sfarsitul pare departe. Ce ramane de facut? Sa
traim cum putem, cu bune si rele, fara a uita de unde am pornit si unde vrem sa ajungem!