Cistita

 Simptomele şi cauzele cistitei

 Bacteriile responsabile pentru cistită
 Cistita la diferite vârste ale femeii
 Diagnostic şi tratament
 Glosar

Vom parcurge diversele stadii ale sănătăţii femeii, verificând cauzele care, favorizează
apariţia și recurența cistitei. Vom căuta să identificăm posibilităţile adecvate de prevenire și
de tratament al cistitei, atât prin eficiență, cât și prin tolerabilitate. Sugerăm câteva sfaturi
practice pe care fiecare femeie va putea să le urmeze, explicând în mod simplu acei termeni
medicali care uneori pot crea confuzie.

Simptomele şi cauzele cistitei

Cistita este o inflamaţie a peretelui vezicii urinare adesea cauzată de o infecţie care
afectează tractul urinar.

Căile urinare reprezintă un sistem care transportă urina prin intermediul a două canale,
ureterele, de la rinichi la vezica urinară, care acționează ca un rezervor. În momentul urinării,
urina este expulzată în exterior printr-un alt canal scurt: uretra.

Simptome

 Dificultate la urinare, urina fiind eliminată prin picurare

 Durere și arsuri la urinare care persistă chiar și după terminarea micţiunii
 Durere suprapubiană însoțită de senzaţia negolirii complete a vezicii
 Nevoie constantă de a urina
 Uneori prezenţa sângelui în urină
 Aceste simptome pot fi prezente toate sau parţial și pot fi însoțite de turbiditate a
urinei care poate avea un miros neplăcut.

Cistita este de sex feminin?

De ce femeile sunt cele mai afectate?

Cel mai important factor care predispune dobândirea infecției este datorat conformaţiei
anatomice diferite a ultimului tract excretor al femeii faţă de cel al bărbaților, uretra. Uretra
feminina scurta care măsoară aproximativ 3-4 cm, şi apropierea acesteia de vagin şi de rect
constituie factori de risc sporit și o mai mare incidenţă a infecțiilor tractului urinar (ITU) la
femei. Din acest motiv, de fapt,bacteriile din intestin pot ajunge la canalul uretral şi de aici pot
să urce la vezica urinară.Colonizarea poate fi favorizată de secrețiile prezente în mod normal
în vagin.

Mediul vaginal

Dacă pătrunderea bacteriilor în vezică este legată de ascensiunea lor prin uretră, ce rol are
mediul vaginal în cistită?

Un mediu vaginal sănătos reprezintă prima linie de apărare împotriva pătrunderii bacteriilor.
În condiții normale, în vagin sunt prezente microorganisme (lactobacili) care împiedică
dezvoltarea altor bacterii dăunătoare.

Ce este flora vaginală?

Acest termen indică ansamblul de microorganisme care colonizează vaginul și se găsesc în

echilibru dinamic atât între ele, cât și cu mediul care le găzduiește (ecosistem).

Flora vaginală variază odată cu vârsta?

Flora vaginală a fetiţelor nu este aceeaşi cu cea a adolescentelor și femeilor adulte și suferă
modificări ulterioare, odată cu înaintarea în vârstă. Se presupune că aceste caracteristici
variază pe parcursul duratei de viață a femeii în raport cu diferitele faze hormonale.

Hormonii
În ce mod reglează hormonii habitatul vaginal?

Estrogenii realizează, printr-o serie de evenimente al căror scop este acela de a stabili un
mediu vaginal acid, condiția ideală pentru a preveni dezvoltarea bacteriilor care ar putea
modifica confortul femeii. Același ciclu menstrual poate afecta acest echilibru. Prin urmare,
există momente în viața unei femei în care aceasta este deosebit de vulnerabilă şi expusă unor
episoade de cistită care pot apărea în mod recurent.

În cazul în care se întâmplă acest lucru, femeia poate prezenta consecințe psihosociale
serioase: stres fizic și mental, limitări în viața socială și profesională, implicații negative în
comportamentul sexual, putând ajunge până la renunțare din cauza temerii privind reapariția
cistitei ca urmare a contactelor sexuale.

Hormonii au o influenţă inclusiv asupra vezicii?

S-a demonstrat faptul că pentru unele organisme și mai ales pentru Escherichia coli este
importantă capacitatea acestora de a adera la mucoasa vezicală pentru a provoca infecţia.
Aderenţa bacteriei are loc prin extensiile sale denumite pili sau fimbrii. Capacitatea celulelor
vestibulului, vaginului, uretrei de a împiedica aderarea acestor microorganisme variază odată
cu modificările hormonale; se pare că este mai accentuată în primele zile ale ciclului
menstrual și mai redusă în zilele de ovulaţie. De asemenea, s-a demonstrat că aceeaşi
capacitate de apărare scade în stadiile incipiente ale sarcinii și după 65 de ani. Acest lucru ar
putea explica de ce cistita la femei apare de multe ori la intervale regulate.

Alţi factori

Respectarea mediului vaginal reprezintă o condiție indispensabilă în cadrul unui proces de

prevenire a infecțiilor urinare. Anumite obiceiuri comportamentale care privesc stilul de viață
sunt considerate principalii factori de risc responsabili de apariţia cistitei și de creșterea
șanselor de recidivă și reinfectare:

Factorii de risc sunt:

 igiena precară, sexul neprotejat,

 utilizarea tampoanelor vaginale în timpul menstruației,
 utilizarea unor săpunuri non-specifice,
 utilizarea spermicidelor
 alimentaţie neregulată,
 tratamentul nespecific cu antibiotice.

Ce se înţelege prin recidivă şi reinfectare?

Prin recidivă se înţelege infecţia ulterioară cauzată de aceleaşi bacterii ca cele precedente.
Prin reinfectare se înțelege o infecție ulterioară determinată de o specie bacteriană diferită.

Dar vezica nu prezintă mecanisme de apărare?

Mecanismele de apărare ale vezicii urinare sunt multiple, dar cele mai importante sunt legate
de trei factori.

Primul este reprezentat de substanțele sintetizate chiar de vezică, care formează un strat
protector capabil să împiedice aderența bacteriilor patogene la peretele vezicii. Un al doilea
mecanism de apărare este legat de prezența în urină a unei proteine produse de rinichi,
denumită uromucoid, care captează bacteriile care pot fi expulzate prin urinare. Tocmai
micţiunea regulată şi eficientă reprezintă cel de-al treilea factor important de apărare, prin
care are loc o spălare continuă a vezicii urinare și a peretelui uretral, prevenind colonizarea
bacteriilor patogene. Printre mecanismele de apărare trebuie incluse prezența anticorpilor
urinari și aceleași proprietăți antimicrobiene ale urinei (cum ar fi aciditatea). Modificarea
acestor factori (toţi sau o parte dintre aceştia) datorită unor cauze externe sau interne (în
special predispoziția genetică) creşte expunerea la infecții urinare
sus

Bacteriile responsabile pentru cistită

Cea mai mare parte a infecțiilor necomplicate ale tractului urinar este cauzată de bacterii de
origine intestinală. Escherichia coli este cel mai frecvent microorganism și este responsabil
de 85% din infecțiile tractului urinar. Sunt frecvente microorganisme de origine intestinală
sau care provin din zona genitală externă. Identificarea agentului infectant prin urocultură este
importantă pentru diagnostic şi pentru tratament în special la cistitele recidivante, inclusiv
pentru a exclude alte condiții patologice ale aparatului urogenital, de natură neinfecțioasă,
care pot simula semnele şi simptomele unei infecții urinare.

Ce este bacteriuria?

Prezența semnificativă a bacteriilor în urină, pe care aceasta nu le conține în mod normal,

este denumită bacteriurie.La analizarea mostrei de urina, trebuie exclusă contaminarea urinei
de către uretră, vagin şi piele.
Bacteriuria semnificativă indică faptul că numărul mare de bacterii exclude contaminarea
mostrei de urina.
Bacteriuria persistentă indică, în general, că terapia a fost inadecvată; cea mai frecventă
cauză este legată de dezvoltarea de către bacterii a unei rezistențe la antibioticul ales.

Cauzele rezistenței bacteriene

Cele mai probabile cauze sunt:

 o schemă de tratament neadecvată, motiv pentru care reuşesc să se dezvolte bacterii

mai puternice din aceeași specie,

sau

 prezența simultană a altor bacterii rezistente la antibioticul folosit.

Urocultura

Urina de dimineață, după eliminarea primului jet, este colectată într-un recipient steril. Este
necesar ca întreaga zonă să fie spălată corespunzător în prealabil, tehnica de spălare implicând
spălarea organelor genitale din faţă spre spate, prin îndepărtarea labiilor mari, pentru a evita
ca bacteriile prezente în mod normal să denatureze rezultatul analizei. Proba de urină trebuie
să fie dusa imediat la laborator şi nu trebuie lăsat timp îndelungat la temperatura mediului
întrucât cei câţiva germeni prezenţi se multiplică iar rezultatul este denaturat.

Sumar de urină pozitiv:


 Prezență ridicată de leucocite (celule albe), de peste 10.000/ml
 Prezență ridicată de bacterii
 Prezență ridicată de hematii (globule roşii)
 Prezenţă de nitriţi
 Creşterea pH-ului

sus

Cistita la diferite vârste ale femeii

Cistita la fetiţe
Chiar şi fetiţele pot avea episoade frecvente de cistită. Ascensiunea bacteriilor patogene din
uretră este facilitată la această vârstă mai ales de o igienă necorespunzătoare. Este necesar să
fie învăţate încă din copilărie să îşi spele organele genitale în mod corect, din față spre spate,
și să se obişnuiască cu igiena personală de fiecare dată când utilizează toaleta; ar fi
recomandată utilizarea unui săpun uşor acid şi învăţarea acestora să golească vezica în mod
regulat, lucru pe care adesea îl neglijează când sunt ocupate cu joaca. Este necesară adoptarea
unei alimentaţii corecte pentru a menține constant echilibrul florei intestinale, condiție
necesară pentru funcționarea corectă a acesteia.

Cistita la femeile tinere

Cistita necomplicată se observă foarte frecvent la adolescente și

la femeile tinere. Cistita este cauzată în 85% din cazuri de Escherichia coli. Simptomele
cistitei la femeile tinere sunt cele enumerate mai sus.

Este important să nu se confunde cistita cu vaginita. Vaginitele sunt aproape întotdeauna

însoțite de secreții vaginale și, în general, nu prezintă dureri în timpul urinării şi nici durere
suprapubiană.

Cauzele cistitei la femeile tinere

Cea mai importantă cauză a cistitei este reprezentată de contactul sexual (de obicei,
intervalul de apariție a simptomelor este 24-48 ore). Ascensiunea bacteriană din uretră la
vezica urinară este facilitată în mod mecanic de contactul sexual. De asemenea, utilizarea
cremelor spermicide poate facilita infecţia deoarece acestea modifică ecosistemul vaginal și
permit colonizarea agenţilor patogeni. În cazul în care episoadele se repetă frecvent, ar fi
oportună evaluarea partenerului și direcționarea acestuia către teste specifice.
Cistita la femeile tinere poate fi inclusiv bacteriană, legată de microtraumatismul cauzat
uretrei de actul sexual, în special atunci când există o lubrifiere scăzută.

Regulile de igienă personală (a se vedea recomandările utile), o alimentație sănătoasă,

controalele ginecologice regulate, câteva măsuri de precauție, cum ar fi urinarea imediată
după actul sexual pentru eliminarea bacteriilor, pot reduce în mod semnificativ apariția sau
reapariția cistitei.

Cistita în timpul sarcinii

Modificările hormonale specifice perioadei de gravidie sunt responsabile de predispoziţia

crescută la infecții urinare în timpul sarcinii. Creșterea progesteronului scade tonusul
ureterului și uretrei prin modificarea peristaltismului normal. La aceasta se adaugă prezenţa
abundentă în urină a unor substraturi nutritive pentru germeni. Bacteriuria asimptomatică este
prezentă la 2-8% din femeile gravide; dacă nu este monitorizată, se poate complica cu
pielonefrită acută în 15-45% din cazuri.

În timpul sarcinii, infecțiile căilor urinare netratate sunt asociate cu complicaţii materne și
fetale grave: avort, greutate redusă a nou-născutului, ruperea prematură a membranelor,
naștere prematură.

Cistita la vârsta a treia

Cistitele la femeile în vârstă sunt legate în 75% din cazuri de Escherichia coli, dar și de multe
alte specii de bacterii.

Cauzele cistitei la vârsta a treia:

• Modificarea mediului vaginal (atrofie a mucoasei)
• Creșterea riscului de contaminare a uretrei ca urmare a creșterii disfuncţiilor intestinale
(constipaţie)
• Diminuarea mecanismelor de apărare proprii ale vezicii urinare
• Diminuarea generală a mecanismelor de apărare

Majoritatea femeilor în vârstă prezintă o bacteriurie asimptomatică (prezența bacteriilor în

urină, fără niciun simptom), astfel încât este recomandabil ca înaintea tratamentului cu
antibiotice să se îmbunătățească condițiile care o determină:
• îmbunătățirea funcției intestinale (alimentație corectă și activitate fizică)
• îmbunătățirea trofismului organelor genitale externe (terapii topice)
• îmbunătățirea mecanismelor de apărare imunitare

Cistita în timpul menopauzei

Lipsa estrogenilor modifică ecosistemul vaginal, sporind capacitatea de colonizare a
bacteriilor la nivel local. Aceleași modificări hormonale determină o scădere a lubrifierii
vaginale care, însoțită de o atrofie a mucoaselor, creează condițiile care predispun la vaginite
bacteriene sau iritante: poarta de intrare pentru cistite.

Este posibil, de asemenea, ca la această vârstă să fie prezente mici prolapsuri ale vezicii
urinare, responsabile de golirea incompletă a urinei. Reziduul postmicţional care rezultă
devine responsabil de episoadele repetate de cistită.

În aceste condiții, terapia locală de substituție cu ovule si creme pe bază de estrogen poate
favoriza trofismul membranelor mucoase.

Programul de reabilitare a perineului poate îmbunătăți, de asemenea, golirea vezicii.

sus

Diagnostic şi tratament

Prezenţa simptomelor caracteristice nu lasă cu siguranță să treacă neobservat un episod de

cistită. În general, primul episod tinde să nu fie complicat. Totuși, este necesară consultarea
medicului curant și recontactarea acestuia dacă acest prim episod nu s-a rezolvat cu
tratamentul aplicat.

Tratarea corespunzătoare a cistitei încă de la primul episod poate opri ciclul vicios de
recidivă. În aceste cazuri, urocultura arată adesea că microorganismul nu a fost complet
eradicat sau că a avut loc o nouă infecție de care este responsabil un alt agent patogen. Este
întotdeauna foarte important să comunicaţi medicului dumneavoastră câte episoade de cistită
aţi suferit în ultimele 12 luni, aceste date fiind esențiale pentru prescrierea tratamentului
adecvat.

Tratament medicamentos

Medicația adecvată trebuie să aibă drept scop dispariția dezvoltării bacteriilor în urină, în
mod ideal fără efecte secundare majore. În cazul în care bacteriile sunt reduse, dar nu sunt
eliminate, aproape sigur va avea loc o recidivă, care nu este altceva decât aceeaşi infecție
neeradicată. În mod eronat, s-ar putea folosi în administrări ulterioare același medicament
care nu a funcţionat.

Este posibilă şi este oportună preferarea unor terapii diferenţiate şi optimizate pentru bărbați
și femei. De altfel, dreptul tuturor la sănătate depinde de respectarea diferențelor care există
între femei şi bărbaţi.

În acest caz, este deci esențial să se opteze pentru un antibiotic care să asocieze eficacitatea
terapeutică cu respectarea florei bacteriene vaginale, care reprezintă apărarea naturală
împotriva dobândirii unei infecții urinare.

Sfaturi utile

Recomandări generale

 Un aport hidric adecvat zilnic (a se bea cel puțin un litru și jumătate de apă) pentru a
favoriza diureza
 Reglarea funcţiei intestinale
 Evitarea consumului de alimente și băuturi care pot irita intestinul
 Utilizarea unei lenjerii intime din fibre naturale, întrucât materialele sintetice pot
favoriza iritații ale organelor genitale externe
 Favorizarea unei urinări regulate (reţinerea urinei timp de mai multe ore poate fi o
cauză a predispoziţiei către inflamarea vezicii urinare)

Recomandări speciale:

 Pentru fetiţe

Învăţarea acestora să îşi spele organele genitale în mod corect, din față spre spate, și
obişnuirea acestora cu igiena personală de fiecare dată când utilizează toaleta, obişnuirea
acestora să îşi golească vezica urinară în mod regulat.

 Pentru tinerele şi femeile adulte neaflate în perioada sarcinii

Recurente pot fi tratate din nou cu un ciclu de terapie preventivă pe termen lung, după o
sterilizare inițială a urinei. Desigur, trebuie abolită metoda „tratării de unul singur”, fiind
necesară consultarea medicului de familie.

 Pentru femeile gravide

Din cauza riscului crescut al dezvoltării unor afecţiuni renale în această perioadă, se
recomandă un screening pentru bacteriurie în timpul sarcinii. Utilizarea unor medicamente
nedăunătoare pentru făt necesită și în acest caz sfatul medicului.

În toate cazurile de mai sus se recomandă administrarea unui medicament care să nu dăuneze
în niciun fel florei vaginale, aceasta constituind unul din factorii esenţiali de apărare împotriva
cistitei la femei.
sus

Glosar

• Ecosistem: ansamblu de organisme aflate în echilibru dinamic cu mediul și între ele.

• Floră vaginală: microorganisme endogene care colonizează vaginul.
• Habitat: porțiunea de spațiu, delimitată de anumite structuri, care adăposteşte un ecosistem.
• Disurie: dificultate la urinare.
• Tenesm: tensiune dureroasă însoțită de senzație de arsură sau de nevoie continuă de a
defeca sau urina, resimțită la nivelul anusului sau vezicii urinare.
• Nicturie: urinare pe timp de noapte.
• Hematurie: eliminarea din uretră de sânge amestecat cu o cantitate mai mare sau mai mică
de urină.
• Polakiurie: frecvență excesivă a micţiunilor care nu corespunde în mod necesar unei
creșteri a volumului de urină.
• Microorganism: element unicelular vizibil doar la microscop. Este patogen când este
capabil să determine o boală.
• Hormon: substanță produsă într-un organ și transportată de sânge la un alt organ căruia îi
stimulează creșterea și funcția.
• Estrogeni: grup de hormoni secretati mai ales de catre ovar
• Progesteron: hormon ovarian a cărui funcție este de a transforma mucoasa uterină pentru a
facilita fixarea și dezvoltarea ovulului fertilizat. Necesar pentru evoluția sarcinii.
• Escherichia coli: bacil care se găsește în mod normal în intestinul uman și animal, unde
trăiește ca un parazit. Nu este patogen în condiții normale, dar în anumite cazuri poate da
naștere la diferite afecţiuni.
• Leucocite: globulele albe.
• Hematii: globulele roşii.
• Uretrită: inflamația mucoasei uretrei.
• Vaginită: inflamația vaginului.
• Chlamydia: bacterie intracelulară (care se multiplică în celulele infectate).
• Mycoplasmă: microorganisme intracelulare de dimensiuni foarte mici.
• Urocultură: însămânțarea unui mediu de cultură cu o cantitate mică de urină prelevată în
mod steril.
• Antibiogramă: analiza sensibilităţii bacteriilor prezente într-un anumit material la diferite
antibiotice