Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Trazodona
Trazodona
Depresia şi creierul
Depresia este o boală reală, ale cărei cauze nu sunt încă complet clare. Cu toate acestea, s-a
recunoscut faptul că există o legătură între apariţia acestei boli și o alterare în activitatea
desfășurată de serotonină. Prin urmare, depresia nu este un semn de „slăbiciune de caracter",
ci o boală gravă care afectează oameni de toate vârstele, de toate rasele, cu diferite niveluri de
educație și care se clasifică pe locul al doilea ca frecvenţă după hipertensiunea arterială, dacă
se iau în considerare cele mai răspândite boli cronice din practica medicinii generale.
Aproximativ unul din 10 pacienți tratați de un medic de familie suferă de depresie.
Pentru a înțelege unele dintre motivele care au condus la dezvoltarea acestei boli, este util să
amintim modul în care funcţionează celulele care alcătuiesc creierul nostru.
Celulele creierului (neuroni) comunică intens între ele. Schimbul de informații are loc prin
transmisia unor semnale electrice. Din acest motiv, celulele creierului au o structură
caracteristică: există o secțiune centrală, denumită corpul celulei, de la care porneşte o fibră
lungă denumită axon, care are sarcina de a face să alunece de-a lungul acesteia mesajul
electric generat în neuron şi de a-l face să ajungă la un alt neuron. Această cea de-a doua
celulă primeşte mesajul prin ramificaţii, denumite dendrite, care sunt conectate la ramificările
care provin de la axonul primului neuron prin puncte de contact denumite sinapse.
Una dintre aceste substanţe chimice este serotonina. Există şi alți neurotransmițători, cum ar fi
noradrenalina, dopamina, acetilcolina, histamina, glicina și GABA (acidul gamma-
aminobutiric). Prin urmare, neuronii care utilizează serotonina constituie sistemul
serotoninergic, în timp ce cei care utilizează noradrenalina sunt denumiţi noradrenergici și așa
mai departe.
Atunci când mesajul care trebuie transportat ajunge la sinapse, de la acestea pornesc
neurotransmițătorii, cum ar fi serotonina, care trebuie să ajungă în locuri specifice, denumite
receptori, ale neuronului adiacent, pentru a se asigura transmiterea mesajului. După acest
eveniment, la neurotransmițătorul utilizat pentru transmiterea mesajului pot să apară o serie de
evenimente care întrerup livrarea mesajului la neuronul destinatar:
neurotransmiţătorul ajunge prea departe de sinapsă si este absorbit de alte celule ale
sistemului nervos, altele decât neuronii (celulele gliale);
neurotransmițătorul poate fi distrus de enzime specifice, cum ar fi monoaminooxidaza
(IMAO) pentru serotonină, noradrenalină şi dopamină;
neurotransmițătorul poate fi recaptat la locul de plecare al sinapsei (re-uptake).
Este cunoscut faptul că atât trazodona, cât şi metabolitul său m-clorfenilpiperazina acţionează
asupra neuronilor de la care trebuie să pornească mesajul, precum şi asupra receptorilor aflaţi
pe neuronul la care trebuie să ajungă mesajul.
Insomnia de durată mai mare de patru săptămâni este considerată cronică și necesită o analiză
atentă, atât pentru că afectează calitatea vieții subiectului, cât și pentru că insomnia este un
factor de risc clar pentru dezvoltarea depresiei.
Insomnia poate fi abordată fie prin tratamente non-farmacologice, fie prin tratamente
farmacologice. Trazodona şi alte antidepresive pe bază de serotonină au avantajul de a atenua
tulburările de somn, cu o pondere a efectelor secundare mai mică decât cea asociată altor
tipuri de medicamente.