Abaterile de la buna conduită în

cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară”.

Buna conduită în cercetarea științifică și activitatea universitară este

reglementată de Legea 206 din 27 mai 2004 și sunt completate de Codul de Etică și
deontologie profesională al personalului de cercetare și dezvoltare, prevăzut de Legea
319/2003 privind Statutul personalului de cercetare- dezvoltare, precum și de codurile de
etică ale fiecărui domeniu în parte.

În ciuda denumirii generice de „bună conduită”, aceasta cuprinde o serie largă de

norme în multitudinea de procese pe care o presupune cercetarea, atât în activitatea științifică
propriu-zisă și în desfășurarea publicării și popularizării științifice, cât privitoare la
conducerea instituțiilor de profil și a acordării premiilor, distincțiilor și atestatelor specifice
acestei profesii.

Abaterile privitoare la activitatea științifică privesc două direcții: falsificarea sau

confecționarea de rezultate și date ce nu se bazează pe realitate, ci pe simulări ori și
îngreunarea a muncii altei persoane prin sabotare sau împiedicare deliberată. În cadrul legii
numărul 206 din 2004 se face distincția între falsificare și confecționare de date, astfel a
falsifica înseamnă a raporta selectiv datele cercetării, respingerea datelor nedorite și
manipularea aparaturii ori a reprezentărilor, iar confecționarea privește datele ce nu sunt
rezultate dintr-o muncă de cercetare. Îngreunarea, împiedicarea sau sabotarea altor persoane
poate însemna atât blocarea accesului la baza materială din instituțiile universitare și de
cercetare, cât și distrugerea aparaturii ori a documentelor, datelor sau a substanțelor și
materiilor necesare pentru derularea activitățiilor de cercetare- dezvoltare.

În privința publicării și comunicării cercetărilor efectuate, cele mai cunoscute

abateri sunt plagiatul, autoplagiatul și autoratul comunicat defectuos în lucrări. Reprezintă
abateri de la normele autoratului neacordarea titlului de autor persoanei cu o muncă
considerabilă în cadrul lucrării, menționarea ca autor a unei persoane ce nu a contribuit
semnificativ în cadrul acesteia, dar și includerea în lista de autori a unei persoane fără acordul
acesteia, în ciuda muncii depuse. Alte abateri privesc introducerea de informații false în
lucrări în procesele de solicitare de finanțare, burse, granturi ori posturi universitare și de
cercetare-dezvoltare. Sau publicarea neautorizate de autori a informațiilor, descoperirilor sau
rezultatelor obținute.
 Normele de respectat în cazul distincțiilor, premiilor, granturilor, evaluărilor de
orice fel specifice profesiei privesc comunicarea conflictelor de interese posibile și
discriminarea pe motive de religie, rasă, etnie, vârstă, sex, orientare sexuală, politică sau
religioasă ori alte pretexte de a discrimina. Persoanele ce se află în funcții de conducere și
evaluare trebuie să aibă în vedere că este interzis abuzul de autoritate ce poate fi aplicat
pentru obținerea calității de autor sau coautor în lucrări la care nu au luat parte, pentru a
aduce sieși ori unei alte persoane renumerări în plus sau alte beneficii de pe urma proiectelor
ce se desfășoară în instituția din care este parte sau pentru a impune un punct de vedere
personal drept „literă de lege” pentru cei din subordinea sa. De asemenea, este interzisă
obstrucționarea activității unei comisii de etică sau a Consiliului Național de Etică în cursul
cercetării unei abateri de la normele de bună conduită.

Persoanele implicate în activități de cercetare- dezvoltare au, de asemenea,

obligația de a comunica orice posibilă abatere de la normele sus-numite, contrariul atrăgând
după sine o abatere personală. Deopotrivă, neîmplinirea obligațiilor contractuale și legale,
inclusiv celor aferente contractului de mandat sau de finanțare, reprezintă tot o încălcare a
normelor, dar rezultatele contradictorii, diferențele de interpretare a datelor, de concepție
experimentală sau practică sau diferențele de opinie sunt factori comuni ai câmpului de
cercetare, astfel nu reprezintă o abatere.

În munca de cercetare, pot apărea ușor situații de conflict de interese, astfel că

condițiile lor sunt prevăzute în fiecare regulament de organizare și funcționare a instituțiilor
publice centrale, locale sau fără personalitate juridică ce coordonează competiții, concursuri
și evaluări în domeniul cercetării și dezvoltării. De exemplu, o persoană nu poate participa
direct ca evaluator sau indirect prin luarea de decizii nominale de selecție sau evaluare dacă
respectiva persoană face parte din lista de personal a instituției, proiectului ori a altor proiecte
în aceiași linie de cercetare ori de concurs ori persoane ce sunt acesteia soți, afini ori rude
până la gradul III.

Instituția cea mai importantă care se îngrijește de urmarea normelor de etică în

activitatea de cercetare ștințifică și activitatea universitară este Consiliu Naţional de Etică a
Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării. Consiliul Național de Etică este un
organism consultativ, fără personalitate juridică de pe lângă autoritatea juridică de cercetare-
dezoltare. Acesta are propriile reguli după care funcționează, dintre care vom aminti câteva
ce privesc atribuțiile și modul în care este structurat și funcționează.

Este obligatoriu ca membrii consiliului să fie personalități recunoscute pentru

contribuțiile lor în câmpul vizat, dar și specialiști avizați în domeniul juridic și al eticii de
cercetare și dezvoltare. Consiliul de Etică are drept atribuții adaptarea permanentă a Codului
de Etică la vremurile pe care le trăim și în funcție de situațiile specifice pe care le întâlnesc,
urmărește aplicarea sa în unitățile și instituțiile de cercetare și dezvoltare, formulând opinii și
recomandăriîn legătură cu probleme de natură etică pe care le ridică comunitatea științifică.
În urma analizei sesizărilor, contestațiilor sau autosesizării, redactează hotărâri prin care
constată dacă a fost realizată o abatere de la normele de bună conduită și în cazul în care au
fost regăsite abateri, numesc persoana ori persoanele ce sunt responsabile pentru acestea și
precizează sancțiunile ce urmează acestora.

Unitățile și instituțiile ce fac parte din sistemul național de cercetare și dezvoltare

sunt responsabile așadar pentru respectarea normelor și a valorilor etice în procesele
desfășurate, primind astfel ajutor în ocrotirea lor de la comisiile de etică ce sunt înființate pe
lângă consiliile științifice sau după caz, pe lângă cele de administrație, membrii acestora
alegând membrii comisiilor. Aceste comisii au obligația de a urmări aplicarea normelor și de
a înființa la nevoie, comisii de analiză ce vor urmări sesizările și autosesizările privitoare la
încălcarea lor.

Sancțiunile pentru încălcarea normelor pot fi avertismente scrise, retragerea și

corectarea lucrărilor cu probleme de etică, suspendarea, pierderea funcției și chiar a locului
de muncă prin desfacerea contractului de muncă.

În încheiere, Codul de Etică este linia conducătoare în desfășurarea activității de

cercetare -dezvoltare științifică și cea universitară deoarece succesul în această comunitate de
mari dimensiuni poate conduce la abateri din dorința de succes.

Declar că am întocmit personal prezenta lucrare.