ACADEMIA DE POLIŢIE „Alexandru Ioan Cuza”

FACULTATEA DE POLIŢIE
MASTERAT: MANAGEMENTUL INVESTIGĂRII FRAUDELOR

Criminologie aplicată în investigarea fraudelor

Alexandra Sandu
alexandra.msandu@gmail.com

Rezumat
Cyberspațiul reprezintă un domeniu global în mediul informațional constând din rețeaua interdependentă
de infrastructuri informatice, incluzând Internet-ul, rețelele de comunicații electronice, sistemele
informatice, procesoarele și controlerele încorporate. În principiu, cyberspațiul nu trebuie să fie confundat
cu Internetul real (ca rețea), ci trebuie privit ca însumând aspectele sociale și psihologice, pe care i le
conferă, prin utilizare, psihicul uman individual și societatea în ansamblu. Cyberspațiul cuprinde
identitățile și obiectele care există în rețelele de computere utilizate de indivizii umani în diverse scopuri.
Având în vedere prevederile art.15 alin.1 din Codul penal, putem aprecia faptul că infracțiunea din
cyberspațiu reprezintă o faptă comisă în aria noilor tehnologii, care trebuie să fie prevăzută de legea
penală, să fie săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o.

Cuvinte cheie: cyberspatiu, infractori, victime, criminologie

Introducere

Criminalitatea în cyberspațiu reprezintă o noțiune vastă şi generică care se referă la infracţiunile comise
utilizând computerele şi reţeaua Internet. Infracţiunea ca fenomen care se petrece în realitatea socială
îmbracă următoarele aspecte: aspectul material care reprezintă o manifestare exterioară a individului;
aspectul uman care reprezintă o activitate omenească; aspectul social care priveşte relaţiile sociale;
aspectul moral-politic care reprezintă atitudinea morală şi politică a făptuitorului faţă de valorile sociale;
aspectul juridic care reprezintă o încălcare a unei norme juridice penale. Infracțiunea care se săvârșește în
cyberspațiu este analizată atât ca act individual antisocial, cât și ca act juridic. În paleta infracţiunilor
comise în spaţiul virtual nu se poate concepe ca o faptă de natură penală să nu urmărească încălcarea unor
valori ocrotite de lege. Analiza criminologică a infracțiunilor ca fapte antisociale individuale urmărește
cunoașterea din punct de vedere științific a condițiilor și a cauzelor care generează faptele penale, în
scopul de a perfecționa actul de justiție penală. Există mai multe diferențe între criminalitatea care se
săvârșește în cyberspațiu și criminalitatea tradițională, atât în comiterea infracțiunilor cât și referitor la
investigarea acestora. Această situație creează o dificultate pentru urmărirea, descoperirea și condamnarea
infractorilor din cyberspațiu în cadrul sistemului juridic actual. De exemplu, de multe ori infractorul din
cyberspațiu este departe de locul unde se săvârșește fapta ilicită. Infractorii din cyberspațiu pot alege locul
unde ei se vor afla în momentul când infracțiunea se săvârșește, întrucât criminalitatea din cyberspațiu nu
necesită prezența fizică a infractorului la locul săvârșirii faptei ilicite. Referitor la furtul de date
informatice, spre deosebire de furtul tradițional, infractorul din cyberspațiu are mai multe opțiuni de unde
poate fura datele informatice: în primul rând infractorii din cyberspațiu pot fura datele informatice din
server-ul principal, în al doilea rând din server-ul back up care deține o copie completă a serverului
principal, în al treilea rând în timpul schimbului de date dintre cele două puncte de emisie și recepție, și în
al patrulea rând prin intermediul unei pagini web care prezintă datele pentru utilizatorul final. Consider că
nu este importantă tot timpul metoda aleasă de infractorul din cyberspațiu pentru a săvârși fapta ilicită,
întrucât există o șansă mare ca atacul să treacă neobservat de către victimă. În încercarea de a defini
crimele care se săvârșesc în cyberspațiu, consider că este important să se aibă în vedere dimensiunile
spațiale și temporale ale criminalității și devianței. Crimele tradiționale sau offline prezintă anumite
caracteristici generale, care sunt statice în timp și spațiu. Infractorii în mediul offline sunt prezenți întrun
anumit moment și într-un anumit loc pentru a săvârși o infracțiune. Același lucru poate fi susținut și
pentru țintele infracțiunii (victimele, proprietatea, etc), care se află în aceleași dimensiuni spațiale și
temporale cu cele ale infractorului. Pentru ca o infracțiune să fie săvârșită în mediul offline, aceasta
trebuie să fie recunoscută ca o infracțiune, aflată în interiorul constrângerilor temporale și spațiale. Prin
urmare, sunt de părere că legea și normele sociale convenționale, la un moment dat și într-un anumit loc
trebuie să recunoască un comportament ca fiind ilicit, pentru ca acesta să fie considerat ca fiind
infracțional. Caracteristicile criminalității din cyberspațiu sunt diferite de cele ale infracțiunilor offline.
Acest lucru se datorează în primul rând, dezvoltării tehnologiei informației și comunicațiilor. Rețelele
informaționale permit ca spațiul și timpul să fie separate, acest lucru însemnând că o acțiune aflată într-o
zonă spațio-temporală să aibă efect în afara acestei restricții138. Referitor la activitatea infracțională,
aceasta înseamnă că infractorii din cyberspațiu au posibilitatea de a ataca victimele lor de la distanță.
Dimensiunea temporală a criminalității din cyberspațiu de asemenea, este afectată. Noile tehnologii
permit infractorilor să comită o infracțiune în cyberspațiu într-un timp mult mai rapid decât în spațiul
offline. De exemplu, o tranzacție ilegală poate avea loc la o distanță foarte mare în câteva milisecunde
sau, o persoană poate fi hărțuită în mediul online la o distanță mare în timp real. 2. Infractorul în
cyberspațiu Codul penal din România nu a prezentat o definiție a infractorului, însă această noțiune,
conform prevederilor articolelor 46-48 din Codul penal, se referă la persoana care a săvârșit o infracțiune,
în calitate de autor, coautor, instigator sau complice. Având în vedere prevederile art.15 alin.1 din Codul
penal, rezultă faptul că infractorul reprezintă acea persoană care săvârșește cu vinovăție o faptă prevăzută
și sancționată de legea penală. Ținându-se cont de studiile criminologice efectuate până în prezent, în
literatura de specialitate s-a observat faptul că există componente de ordin biologic, social, psihologic,
cultural, politic, economic care favorizează conduita infracțională, care definește personalitatea, caracterul
și conduita infractorilor. Așadar în domeniul criminologiei, calitatea de infractor constă în cunoașterea
mecanismelor și factorilor care generează rezoluția infracțională și conduita criminala.
Infractorii din cyberspațiu pot fi experți în domeniul noilor tehnologii, cum sunt de exemplu, hackerii,
experții în securitatea sistemelor informatice, programatorii și alți specialiști în domeniul Internetului. De
asemenea, infractorii din cyberspațiu pot acționa ca un grup organizat prin schimbul de informații fără a
dezvălui identitatea lor pe Internet, îngreunând activitățile de investigare ale organelor de punere în a
aplicare a legii.

Clasificarea infractorilor din cyberspațiu

Cercetătorii criminologi care s-au specializat în cunoașterea și înțelegerea criminalității și victimizării în

cyberspațiu au realizat periodic studii în legătură cu categoriile de infractori în cyberspațiu. Eforturile
acestora completează modificările și noua înțelegere despre categoriile de infractori în cyberspațiu, aduse
prin evoluțiile dreptului și a tehnologiei informației și comunicațiilor. Unii cercetători criminologi au
susținut ideea că nu este tocmai adecvată încercarea de a clasifica infractorii din cyberspațiu, deoarece
criminalitatea din cyberspațiu este foarte răspândită, încât realizarea profilului infractorilor nu este
practică sau folositoare. Este dificil de a răspunde la întrebarea care sunt categoriile de infractori în
cyberspațiu, nu numai datorită faptului că orice persoană poate realiza un abuz asupra unui sistem
informatic, ci și datorită evoluției normelor sociale și standardelor culturale referitoare la comportamentul
etic. Astfel, apreciem faptul că, ceea ce o persoană consideră imoral, necorespunzător din punct de vedere
social, sau ilegal poate să nu fie considerat în același mod de către o altă persoană. Prin urmare, stabilirea
categoriilor de infractorii în cyberspațiu depinde atât de o combinație de factori sociali, tehnologici și
legali, cât și de modul în care aceste categorii de infractori sunt definite. O clasificare cuprinzătoare a
infractorilor din cyberspațiu este următoarea:

1. Utilizatorii neglijenţi care violează politicile de securitate sau nu respectă practicile de securitate, şi
prin urmare, datele care se află în reţea pot fi afectate;

2. Infractorii tradiţionali care comit infracţiuni convenţionale, aceștia folosind computere sau alte tipuri de
dispozitive electronice pentru comunicaţii şi care păstrează înregistrările în sprijinul activităţilor lor
infracţionale;

3. Şarlatanii şi hoţii incluzând pe aceia care practică activităţi de „phishing”, „spoofing”, „spimming”
(mesaje comerciale nesolicitate trimise printr-un sistem de mesagerie instantanee), sau „înşală” oamenii
în alte moduri în vederea obţinerii de câştiguri financiare;

4. Hacker-ii, computer trespassers (intruşii informatici) şi password crackers (spărgătorii de parole)

cunoscuţi şi sub numele de hacker-i „white hat” sau „gray hat”, care urmând tradiţia eticii originale a
hacker-ilor, folosesc computerele pentru a explora ilegal, pentru a învăţa, şi pentru a prelua controlul
asupra sistemelor ca să facă pozne, şi care ar putea să găsească, să exploateze, sau să expună
vulnerabilităţile de securitate;

5. Creatorii şi distribuitorii de cod cu intenţii criminale (malicious code writers and distributors) care
creează, copiază, sau lansează viruşi perturbatori sau distructivi, cai troieni, viermi, sau programe
adware/spyware; 6. Piraţii de muzică, de filme, şi de software, care folosesc tehnologia informaţiei și
comunicațiilor pentru a încălca drepturile de autor prin copierea, distribuirea, descărcarea, vânzarea, sau
posesia ilegală de aplicaţii, de fişiere de date, sau de cod;

7. Hărţuitorii care utilizează tehnologiile pentru a ameninţa, a deranja, sau a obliga;

8.Hărţuitorii, pedofilii, sau alţi infractori cyber sex care folosesc metode online atunci când au nevoie să
obţină plăcere sexuală ilegală de la oameni, sau să obţină controlul asupra acestora;

9. Trişorii academici care utilizează o varietate de instrumente şi tehnici pentru a plagia sau pentru a trişa
atunci când e vorba de realizarea de lucrări sau de susţinerea de examene, sau care falsifică metode de
cercetare sau descoperiri în vederea obţinerii profitului sau a faimei;

10. Infractorii organizaţi care folosesc computere sau dispozitive electronice în cursul afacerilor lor legale
şi ilegale;

11. Spionii industriali, guvernamentali şi independenţi care folosesc instrumente şi metode de spionaj de
o complexitate variată, incluzând spyware-ul şi aplicaţiile keylogger pentru a spiona în scopuri personale
sau profesionale;

12. Teroriştii pe Internet care caută să îşi promoveze scopurile sociale, religioase, sau politice prin
inducerea fricii pe scară largă, sau prin deteriorarea fie a infrastructurii critice, fie a infrastructurii
informaţionale critice.

2.2. Motivația infractorilor din cyberspațiu

Înțelegerea motivației infractorilor din cyberspațiu este utilă în cadrul desfășurării unei investigări pentru
stabilirea profilului infractorului din cyberspațiu în scopul identificării corecte a suspectului. Cele mai des
întâlnite motive pentru săvârșirea infracțiunilor din cyberspațiu sunt următoarele:

 Profiturile financiare

Majoritatea infracțiunilor săvârșite în cyberspațiu au ca motivație infracțională obținerea de câștiguri

financiare.

 Motivele emoționale
Multe dintre infracțiunile cibernetice sunt săvârșite și datorită unor motive emoționale cum sunt:
supărarea, furia, sau chiar răzbunarea pentru greșelile reale sau imaginare. Furia îi poate determina pe
oameni să săvârșească anumite fapte, pe care în mod normal nu le ar săvârși. O persoană foarte supărată
este temporar cel puțin o persoană tulburată emoțional. Infractorii cibernetici care acționează din furie ar
putea fi de exemplu, soți disprețuiți, angajați concediați, parteneri de afaceri care se simt că au fost
înșelați sau furați, etc. Răzbunarea diferă de furie prin aceea că este de obicei mai bine planificată și nu
este un răspuns imediat. Aceste caracteristici ale răzbunării o determină să fie un act mai puțin emoțional,
și prin urmare mai periculos, deoarece infractorii cibernetici motivați de răzbunare beneficiază de un timp
mai mare pentru a-și întocmi planul, să-și acopere urmele lor și să-și reducă posibilitatea de a fi prinși.
Infractorii cibernetici motivați de furie pot fi orice persoană care în mod obișnuit nu este angajată într-o
activitate infracțională. Furia și răzbunarea nu reprezintă singurele motivații infracționale care implică
emoții. Infractorii din cyberspațiu comit infracțiuni și ca urmare a altor motivații infracționale de ordin
emoțional sau psihologic. De exemplu, unii hackeri ar putea accesa neautorizat unele sisteme informatice
în scopul dovedirii unui grup de hackeri că pot efectua acest lucru, obținând în final un sentiment de
apartenență la acel grup. De fapt, uneori hackerii săvârșesc acte în grupuri, pe care de altfel nu le-ar
săvârși în mod individual. Totodată infractorii din cyberspațiu săvârșesc infracțiuni în scopul obținerii de
atenție. Un alt motiv emoțional al infractorilor cibernetici îl reprezintă loialitatea față de prieteni și dorința
de a-l ajuta.

 Motivele politice

Infractorii cibernetici care săvârșesc infracțiuni din motive politice cuprind membrii ai grupurilor
extremiste care utilizează Internetul pentru a răspândi propaganda, a ataca diferite site-uri web și rețele
ale dușmanilor politici, a fura bani în scopul finanțării activităților lor sau pentru a-și coordona și planifica
activitățile lor. Infractorii din cyberspațiu care săvârșesc infracțiuni din motive politice cuprind o gamă
largă de criminali, pornind de la hackerii care doar doresc să facă o declarație politică, până la grupurile
teroriste organizate, cum sunt de exemplu, Hezbollah, Hamas și Al-Qaida.

Cyberterrorism-ul se referă la utilizarea Internetului și a funcțiilor sistemelor informatice în scopul

perturbării sau închiderii infrastructurii critice și a serviciilor guvernamentale ale unei țări.

 Impulsurile sexuale

În literatura de specialitate există dezbateri de mult timp printre psihologi și psihiatri referitoare la
cauzele care determină apariția comportamentului sexual deviant, ce reprezintă un comportament sexual
care este în afara legii sau încalcă normele sociale. Nu orice comportament deviant sexual este ilegal sau
considerat dăunător. În situația când stimularea sexuală este asociată cu violența sau cu ținte nepotrivite,
cum sunt de exemplu, copiii, atunci se creează condiții favorabile de săvârșire a unor activități
infracționale care pot avea urmări grave.

 Afecțiunile psihice grave

Unele persoane sunt motivate să se angajeze într-un comportament ilegal și antisocial pentru ascunderea
unor afecțiuni psihice, ce se manifestă prin următoarele simptome: lipsa de control a impulsurilor, lipsa de
inhibare, halucinații, paranoia, hiperactivitate, incapacitatea de a se concentra, existența unor deficiențe în
comunicare. Astfel, subliniem faptul că este mult mai ușor pentru acești infractori să-și ascundă boala
psihică de care suferă în mediul online, unde nu trebuie să vină în contact fizic cu alte persoane, decât în
spațiul real. Prin urmare, considerăm faptul că infracționalitatea săvârșită în cyberspațiu ce este motivată
de afecțiuni psihice grave este dificil de investigat, tocmai pentru că motivațiile criminalului nu sunt
logice sau raționale.

2.3. Personalitatea infractorului în cyberspațiu

Personalitatea reprezintă un element stabil al conduitei unei persoane, ceea ce o caracterizează și o

diferențiază de o altă persoană. Cunoașterea personalității infractorului este importantă pentru
identificarea măsurilor de prevenire și combatere a fenomenului criminalității. Studiul personalității
criminalului în cyberspațiu implică o abordare a tututor factorilor sociali care determină și influențează
comportamentul infracțional în spațiul virtual, precum și a caracteristicilor psihice ale infractorului din
cyberspațiu. Criminologia analizează modul cum influențează săvârșirea infracțiunilor cele trei elemente
ale personalității: temperamentul, aptitudinile și caracterul. Temperamentul este latura dinamico-
energetică a personalității și reprezintă ansamblul trăsăturilor fiziologice și nervoase ale unei persoane,
care determină diferențieri psihice și de comportament între indivizi. Aptitudinile reprezintă dispoziții
naturale și dobândite de a efectua anumite sarcini. Caracterul se referă la trăsăturile, particularitățile și
valorile în funcție de care o persoană se ghidează în acțiunile privind relațiile pe care le are în
societate146 . Fiecare infracțiune săvârșită în cyberspațiu are o anumită particularitate pe care trebuie să o
avem în vedere, iar posibilitatea de săvârșire a unei infracțiuni este determinată de o serie de trăsături de
personalitate, ce sunt influențate de factori, cum sunt de exemplu, vârsta și sexul criminalului din
cyberspațiu, anumite dizabilități psihice, etc.

Principalele componente ale structurii personalității criminalului din cyberspațiu sunt următoarele:

 Factorii biologici și ereditari;

 Cel mai apropiat mediu social: familia și statutul socio-economic al membrilor acesteia; particularități
privind educația copiilor; școala, atitudinea față de procesul de învățare, relațiile cu profesorii și colegii de
clasă; prietenii și statutul lor social, valorile și statutul copilului într-un grup de prieteni;

 Caracteristicile personale și psihologice: caracteristicile caracterului și temperamentului; sfera valorii

motivaționale; nivelul de pretenții, stima față de propria persoană și eventualele conflicte în acest
domeniu, relația referitoare la profesia aleasă, înțelegerea motivației privind alegerea profesiei, locul
profesiei alese în sistemul de valori al societății, planurile de viitor;

 Nivelul de conștientizare a reglementării juridice privind desfășurarea activităților în mediul online.

Factorii referitori la relațiile de familie care afectează formarea personalității copilului, ce au favorizat
apariția comportamentului criminal în cyberspațiu sunt următorii: creșterea minorilor în cadrul familiilor
monoparentale; existența unei educații familiale având o moralitate scăzută; lipsa unor relații normale
între părinți și copii.

3. Victima în cyberspațiu

Pentru fiecare formă de criminalitate există cel puțin o victimă a acesteia. Victima sau persoana vătămată,
conform prevederilor art.79 din Codul de procedură penală din România reprezintă persoana care a suferit
o vătămare fizică, materială sau morală. Conform științelor dreptului penal și al criminologiei, victima
reprezintă orice persoană umană care suferă direct sau indirect consecințele fizice materiale sau morale
ale unei acțiuni sau inacțiuni criminale. Victimele infracțiunilor din cyberspațiu sunt de obicei
organizațiile ale căror sisteme sunt accesate neautorizat, cât și clienții acestor organizații. Victimologia
reprezintă „știința care analizează comportamentul și personalitatea victimei, raportată la conceperea,
realizarea și consecințele directe ale actului agresional asupra victimei” . Victimizarea reprezintă procesul
prin care un act cauzează prejudicii sau pierderi pentru una sau mai multe persoane. Victimizarea în
cyberspațiu se referă la procesul prin care unele persoane sau organizații sunt afectate de crimele săvârșite
în cyberspațiu. În literatura153 de specialitate sunt prezentate trei tipuri de victimizăre: primară,
secundară și terțiară, ce depind de cine suferă prejudiciul sau pierderea. În cadrul victimizării primare,
victima reprezintă ținta directă a infracțiunii. De exemplu, în această situație victime primare pot fi
persoanele ale căror calculatoare aVictimizarea secundară se produce atunci când victima este ținta
indirectă a infracțiunii. În acest caz, victima secundară este afectată ca urmare a unei asocieri cu o victima
primară care a suferit direct un prejudiciu, de exemplu, în calitate de membru de familie, prieten sau
asociat, dar în schimb, aceasta nu a încercat în mod direct prejudiciul. De exemplu, în acest caz, victimă
secundară poate fi un angajator al unei victime primare a unei infracțiuni de furt de identitate, care suferă
un prejudiciu ca urmare a scăderii performanțelor victimei primare la locul de muncă din cauza stresului
și a lipsei de la locul de muncă provocate de infracțiunea de furt de identitate. Victimizarea terțiară se
referă la societățile comerciale care se confruntă cu efectele indirecte ale criminalității. De exemplu, în
această situație, victime terțiare pot fi consumatorii de bunuri și servicii care sunt obligați să plătească un
preț mare pentru acestea din cauza furtului din magazine a C.D.-urilor cu muzică și a pirateriei online.
Totodată, ratele și impozitele mai mari și teama de crimă pot produce victimizare terțiară. Există patru
categorii de prejudicii pe care victimele le pot încerca: prejudiciul fizic, prejudiciul material, prejudiciul
moral și prejudiciul social. Prejudiciul fizic include decesul și vătămările corporale cauzate prin
împușcare, înjunghiere, etc. Prejudiciul moral se referă la pierderea sănătății mintale sau la afectarea
psihologică ca urmare a infracțiunii săvârșite, generând anxietate, depresie, tulburări de stres
posttraumatic, furie și teama de o viitoare victimizare. Prejudiciul material se referă la furtul de bani sau a
altor forme de active financiare ce reprezintă obiective generale în criminalitatea în cyberspațiu, precum
și la afectarea proprietății, cum ar fi de exemplu, producerea unor daune asupra componentei hardware și
software a computerului. De asemenea, prejudiciul financiar implică și efectuarea unor cheltuieli directe
(de exmplu, pentru a plăti anumite facturi sau pentru a repara diferite pagube produse), cât și efectuarea
unor cheltuieli indirecte ca urmare a achiziționării unor articole destinate prevenirii criminalității în
cyberspațiu. Alte cheltuieli indirecte includ diferite taxe din domeniul juridic, creșterea ratelor de
asigurare și pierderea salariilor din cauza timpului de lucru neefectuat. Prejudiciul social poate să apară ca
urmare a criminalității în cyberspațiu, în situația când o societate trebuie să iasă din afaceri după ce a
pierdut toate informațiile despre clienți și conturi financiare în timpul efectuării unui acces neautorizat la
un sistem informatic. Victimele primare pot suferi un prejudiciu fizic, moral, material și social. Victimele
secundare pot suferi un prejudiciu moral, material și social. Victimele terțiare pot suferi un prejudiciu
material. În comparație cu formele tradiționale de criminalitate, victimizarea în cyberspațiu este diferită.
În primul rând există o preocupare referitoare la gravitatea crimei. Infracțiunile tradiționale contra
persoanei, mai ales infracțiunile violente pot cauza un prejudiciu fizic victimei. Prin urmare, considerăm
faptul că, criminalitatea în cyberspațiu poate cauza un prejudiciu fizic indirect, ca urmare a lipsei
contactului fizic dintre victimă și infractor. Întrucât o vătămare fizică reprezintă un semn foarte clar că s-a
săvârșit o infracțiune contra integrității corporale sau sănătății persoanei în spațiul real, victimizarea în
cyberspațiu nu poate fi evidențiată la fel de ușor. Totuși, acest punct de vedere nu ia în considerare alte
prejudicii, cum ar fi de exemplu, cele morale și materiale, pe care o victimă din cyberspațiu le poate
suferi, chiar dacă acestea ar putea fi la fel de distrugătoare. În al doilea rând, atacurile săvârșite prin
intermediul sistemelor informatice determină pierderi de informații pentru victimele din cyberspațiu, sub
forma furtului, manipulării, distrugerii sau refuzului de acces la datele stocate în sistemele informatice. În
spațiul real, prejudiciile financiare se referă la bani, activele financiare sau la alte bunuri tangibile. În
schimb, în cyberspațiu banii pot exista în format digital sub forma unor date aflate în bănci, carduri
bancare și conturi, aceste informații fiind stocate în sistemele informatice, astfel prezentând un mare
interes pentru infractorii din cyberspațiu. În mod similar sunt interesante pentru infractorii din cyberspațiu
și alte date informatice ce sunt stocate pe dispozitive de stocare media (de exemplu, agende computerizate
–PDAs-Personal digital assistants-, C.D.-uri, unități flash) cu condiția ca infractorii din cyberspațiu să
poată accesa aceste dispozitive. Imediat ce infractorii din cyberspațiu au intrat în posessia acestor date
informatice, aceștia le pot utiliza și pentru a comite alte infracțiuni în cyberspațiu.u fost infectate cu viruși
sau organizațiile ale căror servere au fost accesate neautorizat.