Asta doare

FEMEIA:

Bagami-as! Ah… scuze… imi pare rau… nu v-am vazut. Sunteti ok?

BARBATUL:

Da.

femeia:

Nu. Nu sunteti. V-am lovit cu masa de calcat. Nu v-am vazut. Va doare?

BARBATUL:

Nu.

FEMEIA:

Ba da. Trebuie sa va doara. V-am lovit. Unde v-am lovit?

BARBATUL:

In cap.

FEMEIA:

In cap? Stati sa vad. Sunteti ok?

BARBATUL:

Curge sange?

FEMEIA:

Nu.

BARBATUL:

Vreo vanataie?

FEMEIA:

Nu.

BARBATUL:

Atunci e ok.
 FEMEIA:

Ma duc sa v-aduc niste gheata.

BARBATUL:

E ok. Nu simt astea oricum.

FEMEIA:

Ce astea?

BARBATUL:

Astea, de genul… lovituri in cap cu masa de calcat. Nu ma ranesc.

FEMEIA:

Cum asa?

BARBATUL:

Nu pot simti durerea.

FEMEIA:

Oh Doamne. Ce v-am facut?

BARBATUL:

Nimic.

FEMEIA:

Vorbiti prostii. Auzi la el! Nu poate simti durerea. Ati luat-o razna. Doamne! V-am nenorocit.

BARBATUL:

Nu. Nu. Sunt ok.

FEMEIA:

Shh… fiti atent la mine. Trebuia sa fiu asistenta asa ca stiu cum e cu astea. Ati fost lovit puternic in cap?
Asta e grav.

BARBATUL:

Nu. Nu e grav. Nu cred ca o masa de calcat poate sa te raneasca pentru ca… uite! Mesele de calcat nu
sunt pe lista mea de lucruri care pot sa te raneasca.
 FEMEIA:

Ce?

BARBATUL:

Mai ales ca nu curge sange si nu am nici o vanataie.

FEMEIA:

Pai nu. Ca poti sa te ranesti si daca nu curge sange sau daca nu sunt vanatai.

BARBATUL:

Si am incredere in listea mea ca Paul, fratele meu m-a ajutat cu ea. Si pot sa va dovedesc. Uite. Pun pariu
ca daca iau masa asta de calcat… nu va doare.

FEMEIA:

Au!

BARBATUL:

Aaaa…

FEMEIA:

Au… ce naiba… de ce?

BARBATUL:

Aaaa… imi pare rau. V-a durut?

FEMEIA:

Doamne Dumnezeule!

BARBATUL:

Pai… nu credeam ca… uite,,, nu am nici o masa de calcat in carnetel… da’ poate ar trebui sa fie ca…

FEMEIA:

Ce?

BARBATUL:

Am o liste cu lucruri care te pot rani. Fratele meu Paul ma ajuta cu ea si mesele de calcat nu sunt in lista
asta.
 FEMEIA:

Pai… masa asta de calcat m-a cam ranit.

BARBATUL:

Vad.

FEMEIA:

Si-atunci poate ar trebui s-o treci acolo.

BARBATUL:

Da. Ar trebui sa-mi fie frica de mesele de calcat?

FEMEIA:

Pai daca cineva iti da in cap cu ele atunci da.

BARBATUL:

Da’ nu-i. Uite! Am si o lista cu lucruri de care ar trebui sa-mi fie frica si nu-i nici pe lista asta.

FEMEIA:

Pai nici n-ar trebui sa fie. Pe bune.

BARBATUL:

Nu?

FEMEIA:

Nu. Nu ar trebui sa-ti fie frica de mesele de calcat.

BARBATUL:

Nu?

FEMEIA:

Nu.

BARBATUL:

Dar pot sa te raneasca?

FEMEIA:

Da.
 BARBATUL:

Deci sa-mi fie frica?

FEMEIA:

Nu.

BARBATUL:

Deci nu?

FEMEIA:

Da.

BARBATUL:

Dar pot sa ma raneasca, nu?

FEMEIA:

Pai daca le folosesti asa… atunci da.

BARBATUL:

Aha… inseamna ca mesele de calcat sunt ca Dumnezeu. Numa’ ca invers.

FEMEIA:

Ce?

BARBATUL:

Pai. Mesele de calcat ma ranesc dar nu ar trebui sa imi fie frica de ele, dar Dumnezeu, zice fratele meu
Paul, nu ma raneste dar ar trebui sa imi fie frica de el.

FEMEIA:

Cam asa.

BARBATUL:

Pff… e tot mai complicat.

FEMEIA:

Ce anume?

BARBATUL:

Chestia asta cu ce te raneste, ce nu te raneste, de ce ar trebui sa-ti fie frica, de nu ar trebui sa-ti fie frica.
 FEMEIA:

Esti ok? Nu de alta da’ cam vorbesti pe langa.

BARBATUL:

Da. Da. El zi ca am analgezie congenitala. Unii oameni ii zic…

FEMEIA:

Ce ai?

BARBATUL:

Analgezie congenitala.

FEMEIA:

Cine zice?

BARBATUL:

Fratele meu, Paul. Unii oameni ii zic neuropatie motrica si senzoriala ereditara de tipul 4… adica nu pot
simti durerea. Poti sa-mi tragi una daca vrei… daca vrei sa te convingi.

FEMEIA:

Ah… nu!

BARBATUL:

Haide. Nu ma doare. Vezi?

FEMEIA:

Ooo!

BARBATUL:

Uite!

FEMEIA:

Oooo!

BARBATUL:

Uite!

FEMEIA:

Ooooo!
 BARBATUL:

Incearca!

FEMEIA:

Nu!

BARBATUL:

Hai…

FEMEIA:

Nu!

BARBATUL:

Hai…

FEMEIA:

Nu!

BARBATUL:

Ok. Nu-I musai. Oricum majoritatea nu ma… Pur si simplu pleaca. Poti sa pleci si tu daca… Oricum asta
fac toti cand aud de analgezie. Fratele meu, Paul zice ca n-ar trebui sa le zic la oameni despre mine, ca
asta, analgesia, ii sperie. Chiar m-am pus de curand si pe mine pe lista lucrurilor de care ar trebui sa imi
fie frica, dar…

FEMEIA:

Ddoamen Dumnezeule. Imi pare rau. Te-am lovit.

BARBATUL:

M-ai lovit! Majoritatea pleaca, dart u m-ai lovit.

FEMEIA:

A trebuit sa ma conving… si? Esti ok?

BARBATUL:

Da. Eu nu simt durerea.

FEMEIA:

Bine, bine. Nu simti durerea si esti ok dar…

 BARBATUL:

Pai… curge sange?

FEMEIA:

Nu!

BARBATUL:

Vreo vanataie?

FEMEIA:

Nu!

BARBATUL:

Atunci sunt ok.

FEMEIA:

Pai nu e asa. Ca sunt chestii care te ranesc si nu se vede nimic.

BARBATUL:

Dar…

FEMEIA:

Crede-ma. Sunt chestii care te ranesc si curge sange si apar vanatai. Si sunt chestii care te ranesc si nu se
vede nici sange nici vanatai… dar si astea te ranesc. Marvalyn.

BARBATUL:

Eu sunt Steve de la 3. Camera 11.

MARVALYN:

Eu stau cu prietenul meu Eric… pe care il iubesc foarte mult.

STEVE:

Da. Am vazut cand v-ati mutat.

MARVALYN:

Da. A cazut acopersiul peste noi de la zapada aia mare din Decembrie. Stam aici pana revenim pe linia de
plutire.
 STEVE:

Asta e bine. Pai nu asa zice si Ma Dudley? Ca pensiunea ei e un loc unde pot sta oamenii pana revin pe
lini de plutire. Fratele meu Paul zice ca noi toata viata am incercat sa revenim pe linia de plutire.

MARVALYN:

Ah.

STEVE:

La unii le ia mai mult decat la altii.

MARVALYN:

Da.

STEVE:

Voi faceti galagie.

MARVALYN:

Ce?

STEVE:

Tu si cu Eric. Urlati si trantiti. Stam chiar sub voi.

MARVALYN:

Oh. Scuze pentru asta. Trecem prin niste chestii. Da’ nu-I grav. Oricum scuze… Cum e cu aia?

STEVE:

Cu care?

MARVALYN:

Sa nu simti durerea.

STEVE:

Nu stiu. Nu stiu cum e sa te doara… asa ca nu stiu. Pur si simplu nu simt.

MARVALYN:

De cand… asa te-ai nascut?

 STEVE:

Da. Receptorii mei de durere nu au crescut destul. Fratele meu, Paul zice ca nu s-au dezvoltat complet si
ca…

MARVALYN:

Da’ el de unde stie?

STEVE:

Pai … citeste.

MARVALYN:

Dar…

STEVE:

Da’ macar ma-nvata ce ma poate rani.

MARVALYN:

De ce?

STEVE:

Ca sa nu ma nenorocesc. Trebuie sa stiu ce ma raneste ca sa stiu cand sa-mi fie frica. Ca mintea nu poa’
sa-mi zica cand sa-mi fie frica pentru ca cropul nu stie ce e aia durere, asa ca trebuie sa invat pe de rost ce
m-ar putea rani.

MARVALYN:

Da…

STEVE:

Trebuie sa invat si chestii de care trebuie sa ma feresc. Chestii ca ursii. Arme si cutite. Si foc. Si frica.
Trebuie sa-mi fie frica si de frica… si de fete dragute…

MARVALYN:

Fete dragute?

STEVE:

Da.

MARVALYN:

De fete dragute?
 STEVE:

Da. Pentru ca fratele meu, Paul zica ca ele te pot rani, cate fac sa le iubesti. Si de asta trebuie sa ma
feresc. Iubirea. Dar Paul zice ca totusi din punctual asta de vedere am mare noroc ca sigur nu o sa am de-a
face cu dragostea. Ca am o gramada de minusuri si nu multe plusuri datorita analgeziei.

MARVALYN:

Stai un pic. Cum adica nu vei avea de-a face cu dragostea?

STEVE:

Ca doare.

MARVALYN:

Pai nu ar trebui.

STEVE:

Si in plus am multe minusuri si nu multe plusuri.

MARVALYN:

Stii ceva? Multi sunt asa. Scuze, scuze, scuze. Esti bine? Esti ok?

STEVE:

Pai… curge sange?

MARVALYN:

Nu.

STEVE:

Vreo vanataie?

MARVALYN:

Nu.

STEVE:

Atunci sunt ok.

MARVALYN:

Da. Esti. Imi pare rau pentru… dar… esti asa de dragut.
 STEVE:

Dar tu ai un prieten pe care il iubesti foarte mult.

MARVALYN:

Asa e. Si foarte. Da.

STEVE:

Si m-ai pupat.

MARVALYN:

Da.

STEVE:

Si oamenii care se iubesc nu pupa alti oameni si nici nu spala haine vinery seara. Stiu asta. Oamenii care
se iubesc merg la Moose Paddy vinery seara sau sa danseze undeva sau la patinoar. Se se pupa intre ei nu
cu altii. Auzi! Asta cu tine si cu prietenul tau… nu cred ca e dragoste.

MARVALYN:

Am stat mai mult decat am zis ca stau si lui nu ii place asta.

STEVE:

Cui?

MARVALYN:

Prietenului meu.

STEVE:

Pe care il iubesti foarte tare.

MARVALYN:

Da.

STEVE:

Chiar daca m-ai pupat?

MARVALYN:

Da.
 STEVE:

Ce chestier. Trebuie sa vorbesc cu fratele meu Paul despre asta.

MARVALYN:

Nu, nu , nu! Nu vorbi despre asta cu el. Si spune-I sa nu te mai invete.

STEVE:

Ce?

MARVALYN:

Sa nu te mai invete. Zi-I sa te lase in pace. Ce te invata nu e… ceva ce ar trebui sa stii.

STEVE:

Da’ trebuie sa invat de la el.

MARVALYN:

Azui. Trebuia sa fiu asistenta asa ca stiu cum e cu astea. Trebuie sa te duci la doctor, nu sa tot citeasca…
toate alea.

STEVE:

Dar…

MARVALYN:

Stii ceva? Eu trebuie sa plec.

STEVE:

Da. Trebuie sa pleci. Esti exact… noarmal ca trebuie sa pleci. Toata lumea pleaca.

MARVALYN:

Nu e asta. Ti-am zis. Eric… Nu ii place daca…

STEVE:

Prietenul tau?

MARVALYN:

Da. Nu ii place daca stau mai mult decat am zis ca stau si deja am stat mai mult decat am zis…

STEVE:

Au!
 MARVALYN:

Vaaai. Imi pare atat de rau. Nu creed! Iar te-am lovit.

STEVE:

Au!

MARVALYN:

Stai putin. Ce ai zis?

STEVE:

Au!