DARUL CRĂCIUNULUI

Scenetă a clasei a Va A

Scufița Roșie intră în scenă alergând speriată, în cautarea unui ascunziș.

Scufița: O, Doamne! Unde să mă ascund? Mă urmărește lupul...Și ce frig e

afară și ce pustiu în pădure!
Albă ca Zăpada stă pe un buștean, cu capul în mâini, tristă...

Albă ca Zăpada: Ce strigi așa? Crezi că ești singura necăjită pe lume? Eu mi-
am pierdut piticii! Erau șapte! Știi tu că lumea fără pitici e un loc pustiu? Nici
basmele nu mai au rost fără ei! ( se uită la Scufița) Totuși, cine este lupul
acesta așa de rău care te îngrozește?
Scufița: Nu ai auzit de lup? Anul trecut i-a alergat pe spiridușii lui Moș
Crăciun până când și-au pierdut toate cadourile... E mare, uriaș și are niște
colți ca dinții de fier ai unui fierăstrău. De fapt, mie îmi e frică și de ....bursuci,
găinușe, de furnici, de furtună sau de zăpadă, de tot ce scârțâie, pocnește sau
adie...
Albă ca zăpada: Aha...Cu alte cuvinte, ești o fricoasă, Scufițo!
Împăratul intră agitat, căutând ceva:

Împăratul: Unde e? Unde e? Mi-am pierdut coroana!!!

Albă ca zăpada: Uite un alt necăjit! Ție ce ți s-a mai întâmplat?
Împăratul: Am zis. Mi-am pierdut ce am mai de preț. Coroana!!! Unde ai mai
văzut un rege fără coroană?! O să râdă și lupii de mine!
Intră în scenă Lupul urlând....UUUUUU! Are coroana regelui pe cap. Scufița țipă și se
ascunde după Albă ca Zăpada.

Lupul: Oricum eu râd de tine!

Împăratul se repede la lup, iar acesta fuge râzând.

Împăratul: Coroana mea! Îți ordon să îngenunchezi și să îmi dai coroana!

Lupul: Eu sunt rege acum, iar tu vei fi slujitorul meu! Îngenunchează, deci!
Împăratul mirat: Un rege să îngenuncheze? Cine te crezi, lup nebun?
Lupul: Cât timp ai fost rege, te-ai purtat ca un lup flămând cu supușii tăi. I-ai
furat, i-ai ucis, le-ai furat libertatea! De acum lupul e Rege, iar Regele va fi
lup.
Scufița: Ce bine! Am scăpat și de lup și de rege!
Albă ca zăpada: Dar pe piticii mei i-a văzut cineva? Fără ei mă simt
îngrozitor de singură. (începe să plângă) De Crăciun obișnuiau să îmi cânte
colinde, iar glasul lor însuflețea pădurea! Totul prindea viață! Acum toate
tac... Ce liniște nesuferită!
Lupul se uită la Rege, iar Scufița le face un semn să se adune, apoi le spune ceva în șoaptă.
Apoi încep să cânte O ce veste minunată! Albă ca zăpada se înveselește și cântă și ea cu ei.

Scufița se uită la Lup: Tu chiar ai un glas frumos, Lupule, iar tu, Rege, poți
avea vorba dulce! De acum nu mă mai tem. Mi-am învins frica! Lupul poate fi
chiar cumsecade...
Albă ca zăpada: Parcă am văzut ceva la geam! ( merge și se uită pe geam)
Cine o fi? ( se aud sunete de clopoței) Piticii mei!!! Sunt toți cei șapte! Uite
cum râd și cântă! (se uită cu drag la prietenii săi) Mulțumesc, prieteni!
Cântecul vostru mi-a adus piticii înapoi! (Îi îmbrățișează pe fiecare)
Lupul se uită la Rege: Rege, pentru că astăzi e Crăciunul, îți dau înapoi
coroana. Ai grijă să fii bun și să ai grijă de poporul tău de acum înainte!
Lupul îngenunchează și regele își ia coroana.

Împăratul: Bunătatea este cea mai prețioasă coroană a omului! Am înțeles

asta acum! Fiți buni, prieteni și veți primi și voi bucuria Crăciunului!
Se adună împreună în jurul bradului și cântă Cerul și pământul