Sunteți pe pagina 1din 12

ROMÂNIA ÎN PERIOADA CEAUȘISTĂ

CE ESTE COMUNISMUL?
Ca sistem social, comunismul este un tip de societate egalitaristă în care nu
există proprietate privată şi nici clase sociale. În comunism toate bunurile
aparţin societăţii ca întreg, şi toţi membrii acesteia se bucură de acelaşi statut
social şi economic. Probabil cel mai cunoscut principiu al unei societaţi
comuniste este: "Fiecare după puteri, fiecăruia după nevoi."

Ca mişcare politică, comunismul este o ramură a mişcării socialiste, de care se


diferenţiază în principal prin dorinţa comuniştilor de a instaura un sistem
comunist în locul unuia capitalist, de multe ori prin metode revoluţionare
armate.

Cum a apărut această ideologie?


Fondatorul ei este Karl Marx, un filosof și economist german din secolul al
XIX-lea. El lupta pentru egalizarea claselor sociale și, totodată, anularea
acestora. Conform opiniei sale, cei care dețineau mijloacele de productie erau
cei bogați care îi exploata pe cei săraci, iar ei nu dispuneau decât de forță de
muncă. Comuniști visau la o societate globală în care toți să fie egali. Cu toate
că dânsul spunea că socialismul va fi instaurat pentru prima dată în Marea
Britanie, el a apărut de fapt în Imperiul Rus, in anul 1917.

Trăsăturile comunismului
Regimul communist are următoarele trasaturi

este o formațiune social–economică în dezvoltarea societății,


caracterizată prin proprietatea de stat asupra tuturor mijloacelor de
producție si prin regim totalitar de extremă stânga.
ideologia, teoria înfăptuirii orânduirii comuniste a unei false fericiri
generale.
Regimul communist este utopic= ansamblul doctrinelor premarxiste
privind o societate întemeiatã pe desființarea proprietății private și pe
egalitatea socială si economicã.
comunism stiinţific = socialism stiintific.
Marile puteri comuniste din Europa
Cea mai mare putere comunistă din Europa este Uniunea Republicilor
Sovietice Socialiste (URSS) în frunte cu secretarul general Iosif
Vissarionovici Stalin care a condus in perioada 03.04.1922-05.03.1953.
URSS-era compusă din 15 Republici Sovietice Socialiste dintre care și :
- RSS Moldovenească (Republica Sovietică Solcialista Moldovenească)
- RSFS Rusă( Republica Sovietică Federativă Socialistă)
- RSS Lituaniană (Republica Sovietică Socialistă Lituaniană)
- RSS Letonă(Republica Sovietică Socialistă Letonă)
-RSS Bielorusă (Republica Sovietică Socialistă Bielorusă)
URSS a fost cea mai mare putere comunistă din Europa deoarece a
exploatat Agricultura sovietică care deținea numeroase ferme si colective,
culturi de cereal care au dus la creșterea economic a țării.

Instaurarea comunismului în Europa

După Al Doilea Război Mondial, Armata Roșie a ocupat cea mai mare
parte a teritoriului care fusese mai înainte stăpânit de țările Axei: au
fost zone de ocupație
sovietice în Germania și Austria iar Ungaria și Polonia erau practic sub
ocupație militară, deși formal, mai târziu, erau țări aliate. Guverne pro-
sovietice au fost aduse la putere în România, Bulgaria și Cehoslovacia iar
în Iugoslavia și Albania au ajuns la putere guverne conduse de comuniști
locali. Finlanda și-a păstrat în mod formal independența, dar era izolată
din punct de vedere politic și dependentă din punct de vedere economic
de Uniunea Sovietică. Grecia, Italia și Franța au fost sub puternica
influență a partidelor comuniste locale, care priveau cu simpatie la
Moscova. Stalin a sperat că odată cu retragerea americanilor din Europa,
tot continentul o să rămână sub dominația sovietică. Ajutorul american
pentru tabăra anti-comunistă în războiul civil din Grecia a schimbat
situația. Stalin a decis să aibă controlul direct asupra sateliților din
Europa Centrală: toate țările urmau să fie conduse de partidele comuniste
locale, care trebuiau să încerce să introducă modelele sovietice în zonă.
Ideologia comunistă era cunoscută în zonă încă de la sfârşitul primului
războiului mondial, era dezaprobată de opinia publică, iar în unele ţări -
cazul României - activiştii cu o asemenea orientare fuseseră puşi sub
interdicţia legii. Rapiditatea cu care s-a extins dominaţia Moscovei prin
instaurarea regimurilor totalitare de stânga a confirmat faptul că "Stalin
avea o strategie pentru aceste state pe care a implementat-o în contextul
când zona a fost ocupată de Armata Roşie.
Reprezentanți ai țărilor comuniste din Europa

POLONIA- În Polonia, 1944,activa un


guvern democrat-popular adus de tancurile sovietice dar care nu
era recunoscut de puterile occidentale. În iunie 1945 a fost alcătuit
guvernul de uniune națională prin intrarea a o parte din guvernul de
la Londra, insă preponderența au avut-o comuniștii. Președinte al
noului parlament(Seimul)a fost ales liderul comunist Boleslaw
Bierut, iar guvernul democrat popular era condus de Josef
Cyrankiewicz.

CEHOSLOVACIA- In
Cehoslovacia guvernul cu care s-a întors președintele Edward
Benis în luna mai 1945, fusese modelat la Moscova cu toate că
avea în componenta sa miniștrii necomuniști. Rezultatele alegerilor
desfășurate pe data de 26 mai 1946 au dat câștig de cauză
comuniștilor dar insuficient pentru a guverna singuri.Postul de
premier va fi ocupat de comunistul Klement Gottwald. in toamna
anului 1947, comuniștii au declanșat un atac asupra tuturor celor
suspectati de a nu fi de acord cu calea comunista de evolutie.
Premierul Gottwald l-a somat pe președintele Bernes să accepte
demisia miniștrilor necomuniști și să se formeze un guvern fără
reactionari. Astfel comuniștii cehoslovaci care păruseră să fie cei
mai blânzi din Europa Centrală și de Est,aveau să se releve în anii
’50 ca partidul cel mai stalinist probabil din zonă.
BULGARIA- În Bulgaria a doua zi după
pătrunderea Armatei Roșii,a avut loc o insurectie(luptă liberă,
organizată) cu un caracter comunist. Pentru ași consolida pozițiile
în vederea instaurării unui regim totalitarist stalinist,comuniștii s-
au grăbit să organizeze alegeri(18 noiembrie 1945)pe care le-au
câștigat. La 8 septembrie in urma unui referendum,a fost abolita
monarhia si Bulgaria proclamata Republica Populara.La 22
noiembrie 1946,dupa alte alegeri se formeaza un cabinet condus de
un vechi cominternist Gheorghi Dimitrov iar la 4 decembrie 1947 a
fost adoptata o constitutie care a legiferat instituirea regimului
dictaturii proletariatului.

GERMANIA DE EST- Decizia Comisiei


Consultative Europene din 1944 in definirea zonelor de ocupație, a
plasat Berlinul adânc în zona de est sovietică. Imediat după
înfrângerea Germaniei,URSS a început să izoleze zona estică și s-o
transforme într-o regiune satelit din punct de vedere economic.
Uniunea Sovietică dorea să obțină avantaje rapide și maxime din
propria zonă de ocupație. U.R.S.S. a început controlul asupra
Germaniei de est înaintea conferinței de la Potsdam, concentrându-
și atenția în continuarea Partidului Comunist și stabilirea unui
sindicat centralizat, sub control comunist. Creată la 9 iunie,
administrația militară sovietică a autorizat, sub directa conducere a
mareșalului G.K.Jukov, crearea a patru “partide democratice”
antifasciste: Partidul Comunist German(K.P.D), Partidul Social-
Democrat(S.P.D.), Partidul Creștin-Democrat(C.D.U.) si Partidul
Liberal(L.D.P.D.). La sfârșitul anului 1946, sovieticii au pregătit
intens preluarea controlului efectiv de către Partidul Socialist Unit
a tuturor guvernelor din zona de est.
IUGOSLAVIA- Regimul comunist
din Iugoslavia beneficia de cea mai bună poziție dintre toate
guvernele socialiste din Europa de Est. Forțele partizanilor , care
numărau 8.000.00 de oameni , dețineau controlul militar total.
Unica limitare a puterii acestuia constă în acordul semnat intre
Tito si Subarnic in privința includerii guvernului lui și a câtorva
membri ai guvernului în exil de la Londra.

UNGARIA- In Ungaria s-a constituit,în


decembrie 1944 Frontul Național de independență(alcătuit din
reprezentanții micilor proprietări,din național-țărăniști,socialiști și
comuniști)care la 21 decembrie desemnează un guvern provizoriu
aflat sub controlul unei comisii militare conduse de mareșalul
sovietic Voroşilov. La 1 februarie 1946,Ungaria a fost proclamată
republică având pe Tildi Zoltan președinte și pe agrarianul Nagy
Ferenc șef al guvernului.La alegerile generale din 31 august
1947,prin falsuri și inșelăciuni,comuniștii grupați in Frontul
Independenței au obținut majoritatea parlamentară.S-a constituit un
guvern de coaliție in care comuniștii erau predominanți.

ALBANIA- În Albania partizanii s-


au folosit de multă abilitate de înfrângerile catastrofale suferite de
forțele naziste in Balcani și la 23-24 octombrie 1944 Barat
hotărăște instaurarea unui guvern condus de liderul lor Enver
Hodja. La 1 decembrie 1944 au loc alegeri pentru Adunarea
Constituantă fără adversari, comuniștii au obtinut 93,88% din
totalul sufragiilor.Noul lor a proclamat la 11 februarie 1946
Albania republica populară cu o constituție imprumutată de la
Iugoslavia.

Începutul comunismului român

Cauza fundamentală a comunizării acestui spațiu românesc și a


Europei de Est după 1945 a fost intrarea acestui spațiu sub ocupația
militară directă a armatei sovietice .
După ce sub presiunea sovietica, o pate dintre posturile din guvern
au fost ocupate de comuniști, trimisul lui Stalin, Andrei Vâșinski, l-
a fortat pe regele Mihai, la 6 martie 1945, să numească un govern
procommunist, în frunte cu dr. Petru Groza. A doua zi după
instaurarea guvernului Petru Groza, pe 7 martie a avut loc
întâlnirea Anei Pauker cu Evgheni Suhalov, în cadrul căreia i s-a
înmânat planul de comunizare al României. La 19 noiembrie 1946,
comuniștii au falsificat alegerile, atribuindu-șimajoritatea
covârșitoare în Parlament. Ei și-au impus controlul asupra tutror
instituțiilor, trecând la sovietizarea statului. Regele Mihai a fost
forțat să semneze actul de abdicare la 30 decembrie 1947 și să
părăsească țara. Astfel era înlăturată și ultima instituție politică a
României interbelice, țara intrând complect sub controlul
comuniștilor. Noua denumire oficială a statului era Republica
Populara Română. Constituțiile României comuniste au reflectat
noile realități politice „ Art. 3. Republica Populară Română s-a
născut ca rezultat al eliberării de către forțele armate ale U.R.S.S
(…) și al doborârii puterii moșierilor și a capitaliștilor de către
masele populare (…), sub conducerea Partidului Comunist Român
(PCR).”
„Art. 2. În strânsa unire, clasa muncitoare, clasa conducătoare in
societate, țărănimea, intelectualitatea celelalte categorii de
oameni ai muncii, fără deosebire de naționalitate, construiesc
orânduirea socialistă, creând condițiile trecerii la comunism.”
„Art. 3. În Republica Socialistă Română, forța politică
conducătoare a întregii societăți este Partidul Comunist Român.”
În primi ani de dominație comunistă, resursele secătuite de război
ale Româmiei au fost exploatate de sovietici prin intermediul
companiilor mixte româno-sovietice SovRom, care se suprapunea
uriașelor despăgubiri de război plătite URSS-ului. Un mare număr
de oameni au fost închiși din motive politice, economice sau
altele.

Regimul comunist di România în


timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej(1948-
1965).

Gheorghe Gheorghiu s-a născut într-o familie de muncitori, Tănase


Gheorghiu și soția sa, Ana. . În 1930 a intrat în rândurile Partidului
Comunist Român. Este arestat între martie 1933 si august 1944, ca
urmare a rolului jucat în organizarea grevei de la Atelierele Grivița,
fiind condamnat în același an la închisoare, începându-și ispășirea
pedepsei în închisoarea Doftana.
Ales în fruntea Partidului Comunist în anul 1945, Gheorghe
Ghiorghiu-Dej (1901-1965) a respectat ordinele lui Stalin,
impunând și în România modelul sovietic în toate domeniile. În
1946-1947, el a fost membru al delegației române conduse de
Gheorghe Tătărescu la tratativele de pace de la Paris. Partidul unic
s-a format in anul1948 prin „înghițirea” Partidului Social Democrat
(PSD) de catre cel communist. Noua formațiune a fost numită
Partidul Muncitoresc Român. Opozanții politici ( Iuliu Maniu, Ion
Mihalache sau Gheorghe Brătianu, dar și mulți alții) au fost
condamnați la închisoare sau la muncă forțată în lagăre, un numar
mare de persoane pierzându-și viața în detenție în închisori precum
Sighet, Gherla Râmnicu-Sărat ori la munca forțată, la Canalul
Dunăre-Marea Neagra Corneliu Coposu, fruntaș al Partidului
Național Țărănesc despre anii de temniță „ Fereastra celulei era
permanent oblonită pe dinafară, ca să nu poți observa cerul. (…)
Nu aveai voie să te așezi pe pat. Toți deținuții, chiar dacă erau
bătrâni sau bolnavi , erau bătuți metodic de gardieni”. Teroarea
asupra populației era exrcitată de organelle de represiune, Miliția
si Securitatea, ajutate de informatori. Dar românii nu și-au pierdut
speranța că regimul totalitar va fii înlăturat, astfel că acțiunile
anticomuniste nu au incetat. De exemplu, până în 1962, în munți,
au luptat grupuri înarmate, dar acestea au fost înfânte de autorității.
Mijloacele de informare în masă, învățământul și cultura au fost
obligate, prin cenzura, propaganda, distorsionarea voită a realității,
să susțină regimul comunist.

Influența sovietică- Influența politică sovietică din timpul lui


Stalin s-a exercitat prin liderii de partid în frunte cu Gheorghe
Gheorghiu-Dej (perceput în toate mediile ca un lider animat de
convingeri staliniste puternice). Până la moartea lui Stalin din
1953, Gheorghiu-Dej nu a schimbat cu nimic linia de represiune
politică insuflată de la Moscova, represiune care
viza întreaga societate românească. Pentru consolidarea puterii sale,
Dej nu s-a dat în lături să elimine și lideri de etnie română, instigând
la eliminarea fizică a lui Ștefan Foriș (1946) și la arestarea lui
Lucrețiu Pătrășcanu (1948). Gheorghe Gheorghiu-Dej a murit în
1965 de cancer la ficat. Au existat numeroase zvonuri cu privire la o
iradiere intenționată a liderului comunist în timpul ultimei sale vizite
la Moscova, ca urmare a politicii sale tot mai independente .

Nicolae Ceaușescu (1918-1989)


Ceaușescu s-a născut în satul (actualmente orașul) Scornicești din
județul Olt, la 26 ianuarie 1918, într-o familie de țărani cu 10 copii.
Tatăl său, Andruță, avea 3 hectare de pământ, câteva oi și își mai
susținea familia din croitorie. Mama lui, Alexandrina (născută
Lixandra), era o femeie supusă și muncitoare. Casa lor avea două
camere. Mămăliga era mâncarea de bază. Nicolae a făcut patru clase
la școala din sat. Ceaușescu nu a avut cărți și adesea mergea la
școală desculț. Nu avea prieteni, era nervos și imprevizibil. La vârsta
de 11 ani, după absolvirea școlii primare, Ceaușescu pleacă la
București, unde se angajează ca ucenic de cizmar. Dosarul său de
cadre indica faptul că nu era chiar de „origine sănătoasă”: tatăl său a
fost primar liberal, iar fratele său Florea a fost legionar. În 1932
devine membru al Partidului Comunist din România, formațiune
politică aflată în ilegalitate la acea vreme. Este arestat prima oară în
1933 pentru agitație comunistă în timpul unei greve. În 1934
urmează încă trei arestări – pentru colectare de semnături în sprijinul
eliberării unor muncitori feroviari acuzați de activitate comunistă și
pentru alte acțiuni similare. După cel de-al doilea război mondial, în
timp ce controlul sovietic asupra României devenea tot mai
pronunțat, Ceaușescu a fost numit secretar al Uniunii Tineretului
Comunist – U.T.C. - (1944-1945).

România în perioada ceaușistă

După moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, conducerea


statului roman a fost prluată de Nicolae Ceaușescu. Nicolae
Ceaușescu a fost ales noul Secretar General al PCR în 1965 și șef al
statului în 1967. S-a revenit la denumirea de partid comunist iar
denumirea oficială a țării a fost schimbat în Republica Socialistă
România. Dupa o scurta perioadă de încercări de reforme, de
destindere internă și de întărire a legaturilor cu Occidentul, din 1971
Nicolae Ceaușescu a instaurat un puternic cult al personalității și a
acumulat principalele funcții în partid și în stat. Special pentru el a
fost creată, în 1974, funcția de președinte al țarii. Rapida creștere
economică, susținută prin mari credite obținute din vest, nu a putut fi
menținută și a scăzut gradual în intensitate până s-a ajuns la
austeritate și la represiune internă, care au avut ca rezultat Revoluția
din decembrie 1989 și prăbușirea regimului comunist și în România.
Regimul ceaușist a intrat într-o criză economică puternică, datoria
externă a țarii crescând la peste 11 miliarde de dolari. Aceasta a fost
rambursată în perioada 1983-1989, la dorința lui Ceaușescu,
populația trebuind să suporte lipsa alimentelor, a căldurii în locuințe
etc. În aceste condiții, acțiunile împotriva regimului s-au intensificat.
În 1977, greva minerilor din Valea Jiului a fost înăbușită. Peste un
deceniu , muncitorii de la Brașov s-au revoltat împotriva dictaturii
lui Ceaușescu, acțiunea lor fiind însă reprimată. Disidenții, prcum
Doina Cornea sau Gheorghe Ursu, au fost persecutați pentru opiniile
lor anticomuniste. Mai mult,chiar șase foști funtași ai partidului i-au
trimis lui Ceaușescu în martie 1989 Scrisoarea celor șase

„ Cetațenii români vă reproșează nerespectarea Constituției (…)


Fabricile si instituțiile au primit ordin să lucreze și duminica.
Corespondența este violată systematic, iar convorbirile noastre
telefonice sunt întrerupte prin violarea articolului 34 care le
garantează.”

Sfârșitul regimului ceaușist

Revoluția Română din 1989 a constat într-o serie de proteste, lupte


de stradă și demonstrații în luna decembrie a anului 1989, care au
dus la sfârșitul regimului comunist din România și la căderea lui
Nicolae Ceaușescu.
Românii au inceput revoluția anticomunistă la data de 16
decembrie 1989, prin demonstrațiile de la Timișoara. Organele de
ordine au acționat violent împtriva demonstranților, până la 20
decembrie 1989, dar nu i-au putut înfrânge. La București, pe dat de
21 decembrie 1989, Nicolae Ceaușescu a convocat un miting,
sperand să demonstreze susținerea pe care o avea regimul sau.
Demonstrația s-a transformat ăn manifestație anticomunistă, astfel
ca, în noaptea de 21/22 decembrie 1989, în capital, s-au desfășurat
lupte de stradă între protestatari și forțele de ordine. A doua zi,
Nicolae Ceaușescu a încercat să convoace un nou miting de
susținere a regimului său, dar nu a reușit. În aceste condiții la data
de 22 decembrie 1989, dictatorul, lipsit de sprijin intern, a fugit
împreuna cu soția sa, Elena Ceausescu cu un elicopter, spre
Târgoviște. Puterea a fost preluată, din acea zi, de Consiliul
Frontului Salvării Naționale . Conducerea acestuia a făcut public
un comunicat, prin care se anunța orientarea democratic a țării.
Soții Ceaușescu au fost prinși,judecați si executați într-o unitate
militară de la Târgoviște, la 25 decembrie 1989. Evenimentel
violente au continuat în perioada 22-25 decembrie 1989, ceea ce a
sporit numarul victimelor revoluției anticomuniste din România.
Daca în alte state est-europene regimurile comuniste s-au prăbușit
fără vărsare de sânge, în România acest proces s-a realizat prin
violență,bilanțul official al evenimentelor fiind de 1.104 morți si
3.321 de răniți, civili si militari .