Nicolae Iorga - “Chestiunea Dunării (Istorie Europei Răsăritene în
legătură cu această chestie)”, ediție îngrijită de Victor Spinei. Institutul European, Iași, 1998, 332 pagini.
Nu este lipsită de interes reeditarea lucrării lui Nicolae Iorga, cu toate că
de la apariția primei ediții au trecut 85 de ani. Această repunere sub lumina tiparului face parte din efortul întreprins de reputați specialiști, în ultima vreme, de a revalorifica opera marelui predecesor. Editorul acestei apariții tipografice, Victor Spinei, s-a remarcat și cu prilejul reeditării critice a principalei sinteze a lui Nicolae Iorga – Istoria Românilor, ajunsă la volumul IV. Opera de față a apărut într-un moment de maturitate a istoricului, când activitatea publicistică a acestuia ajunsese la apogeu. Nicolae Iorga editase deja numeroase documente cu privire la istoria românilor, la care se adaugă volumele de documente alese și culese din arhivele orașelor din Ardeal. Alături de acestea, Nicolae Iorga a pus la dispoziția specialiștilor importante lucrări de sinteză referitoare la istoria universală și cea a românilor. Această lucrare - Chestiunea Dunării (Istorie Europei Răsăritene în legătură cu această chestie), a fost concepută într-o perioadă în care autorul ei, Nicolae Iorga, era implicat în viața politică tot mai activ. În 1907 a intrat în Parlament ca deputat iar în 1910 a înființat Partidul Național Democrat, împărțind președinția acestuia cu A.C. Cuza. Tema dezbătută “chestiunea Dunării” este în strânsă legătură cu evenimentele contemporane ce au determinat ample dezbateri în scena politică românească, războaiele balcanice. Volumul Chestiunea Dunării, față de celelalte opere ale lui Nicolae Iorga, are un specific diferit deoarece este o lucrare asupra căreia autorul nu s-a aplecat într-un mod riguros. Lucrarea de față reunește un ciclu de prelegeri referitoare la zona Dunării, începând din antichitate – perioada de stăpânire a tracilor – mergând până la razboiul de independență, trecând prin toate epocile istorice. Aceste prelegeri au fost ținute în cadrul Școlii de Război din București, fiind consemnate de Henri Stahl, colaborator fidel al autorului. În ceea ce privește structura, lucrarea are în conținut 25 de lecții în care impresia conceperii precipitate rămâne pregnantă, dând impresia unei discuții cu cititorul, deși notele inițiale ale lui Stahl au fost revazute și adăugite de Nicolae Iorga înainte de publicare. Datorită contribuțiilor editorului, această ediție este mai completă. Studiul introductiv referitor la chestiunea Dunării în cadrul concepției istoriografice ale lui Nicolae Iorga cuprinde date lămuritoare oferite de Victor Spinei legate de circumstanțele apariției cărții în 1913, totodată sintetizând viziunea lui Iorga privitoare la trecut și concepțiile sale istoriografice. Nu în ultimul rând este prezentat modul de abordare al marelui istoric referitor la chestiunea Dunării de-a lungul timpului. Este făcută o amplă analiză istorică dar și istoriografică a acestei teme, fapt ce suplinește anumite carențe ale acestei lucrări ce sunt datorate conceperii sale precipitate. Este de apreciat faptul că în ceea ce privește normele de editare, Victor Spinei s-a condus după criteriile adoptate pentru reeditarea marii sinteze de istorie a românilor despre care am amintit anterior. Editorul a urmărit să preia cât mai fidel textul original, încercâd să introducă cititorul într-o ambianță lingvistică familiară nui Nicolae Iorga și contemporanilor săi din epoca imediat anterioară primului război mondial. S-au păstrat numeroase forme lingvistice, toponime și hidronime românești arhaice, precum și neologisme cu tentă mai veche care astăzi au o formă modificată. Editorul a adăugat alături de nota explicativă, pentru identificarea acestor neologisme, dar și pentru a avea o ediție cât mai completă din punct de vedere științific, un indice de nume foarte bine alcătuit, ce ușurează foarte mult căutarea anumitor repere, în condițiile unei densități informaționale considerabile specifice operei lui Nicolae Iorga. Astfel, putem concluziona că lucrarea Chestiunea Dunării (Istorie Europei Răsăritene în legătură cu această chestie) a lui Nicolae Iorga, deși astăzi chestiunea Dunării nu mai e de prim plan politic, subliniază încă o dată infulența puternică pe care trecutul o are asupra prezentului.