Sunteți pe pagina 1din 11

Romania

First Instance Judgment

1. Court: Judecatoria Sector 1 Bucuresti (Court of First Instance, First District,


Bucharest) – not mentioned in the document (taken from its Internet portal).
2. Judge(s) – not mentioned
9. Legal representatives – not mentioned

Contract de vanzare cumparare incheiat in temiul Legii nr. 112-1995. Caracterul in


solidum al obligatiei de despagubire pentru sporul de valoare adus imobilului.

4. Judgment reference number and 5. Date of judgment

Tip: Sentinţă civilă


Nr./Dată: 3061 (21.02.2006)
Autor:
Domenii asociate:
Contracte

Prin sentinţa civilă nr. 3061/21.02.2006 instanta a respins acţiunea precizată formulată de
reclamanţii D.M. şi D.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. R. S.A. ca fiind introdusă împotriva
unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis în parte acţiunea precizată formulată de
reclamanţii D.M. şi D.A. în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL FINANŢELOR
PUBLICE şi MUNICIPIUL BUCUREŞTI prin Primarul General, a obligat pârâtul
MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE să plătească reclamanţilor suma de 1.138,47 lei,
reprezentând pretul actualizat platit in temeiul contractului de vanzare-cumparare nr.
1152/20.09.1999 şi a obligat pârâţii MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE şi
MUNICIPIUL BUCUREŞTI prin Primarul General, în solidar, să plătească reclamanţilor
suma de 15.129 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului situat în
Bucureşti, C.P. sect. 1.

3. Case number, 7. Name of parties, 8. Procedural positions of parties and 11. Procedural
history

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 26362/1.11.2005, reclamanţii D.M. si
D.A. au chemat in judecata pe paratii Ministerul Finantelor Publice, Municipiul Bucuresti si
S.C. R. S.A., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea
acestora, in solidar, la plata sumei de 37833427 lei plus 17,5% reactualizata, reprezentand
pretul contractului de vanzare-cumparare a carui nulitate absoluta a fost constatata prin
decizia civila nr.2263A/12.11.2002 a sectiei a III a civila a Tribunalului Bucuresti pentru
locuinta din Bucuresti, C.P. si la plata sumei de 3000 de euro in lei la cursul zilei din data
efectiva a platii reprezentand imbunatatirile, transformarile si modificarile aduse locuintei
anterior chemarii in judecata pentru nulitatea contractului de vanzare-cumparare, cu cheltuieli
de judecata.
In motivarea cererii lor, reclamantii au aratat ca la data de 20.09.1999 au semnat contractul de
vanzare–cumparare cu plata in rate nr.1152 pentru locuinta situata in Bucuresti, C.P. cu S.C.
R. S.A. ca reprezentant al vanzatorului Municipiul Bucuresti.
Tribunalul Bucuresti Sectia a III a Civila, prin decizia civila nr. 2263A/12.11.2002 a constatat
nulitatea absoluta a sus-amintitului contract.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 55 alin. 2 si 3 , 53 alin. 4 si 5 din Legea nr.10/2001,
art. 1337, 1340, 1341,1345,1346 Cod civil, art. 986, 992 Cod civil, art. 25 alin 2 din Decretul
nr. 31/1954.

6. Date of Hearing and 10. Facts

La termenul din 6.12.2005, reclamantii au depus o cerere precizatoare a capatului 2 din


cererea introductiva indicand lucrarile efectuate:1. instalatie utilizare gaze naturale- 250
euro,2. instalatie de incalzire-700 euro, 3. instalatie sanitara- montat cada baie, lavoar, vas
W.C., oglinda baie, spalator baie inox- 150 euro, 4. montat geam termopan la baie-200 euro,
5. montat faianta la baie- 5 mp, 6.montat faianta la bucatarie- 10 mp, 7. reparat, raschetat,
paluxat parchetul-50 euro, 8. refacut gletul de ipsos, tencuiala si vopsitoria lavabila pe cca 75
mp-650 euro, 9. reconditionat si vopsit tamplaria exterioara si interioara-usi, ferestre, tocuri-
200 euro, 10. montat jgheb pentru preluarea apelor meteorice pe 15 mp- 100 euro, 11. montat
aparat aer conditionat – 500 euro, 12. instalatie si intalare telefon- 50 euro, 13. instalare cablu
antena satelit- 100 euro, 14.diverse lucrari de intretinere a apartamentului in stare buna.
La data de 17.11.2005 paratul Ministerul Finantelor Publice a formulat intampinare, prin care
a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
In motivare a aratat ca stabilirea calitatii procesuale pasive implica clarificarea prealabila a
unei probleme de drept substantial, anume obligatia de plata a sumei de bani reprezentand
pretul actualizat, mai precis izvorul acestei obligatii.
In conditiile anularii contractului de vanzare–cumparare, obligatia de plata nu este intemeiata
pe raspunderea vanzatorului pentru evictiune, ci pe principiile efectelor nulitatii actelor
juridice, anume al retroactivitatii si in special al repunerii părtilor in situatia anterioara.
Fiind lamurit acest aspect de drept substantial pe plan procesual, calitate procesuala pasiva nu
poate avea decat unitatea administrativ-teritoriala vanzatoare atat pentru faptul ca nu a fost
parte contractanta in raportul juridic dedus judecatii, cat si pentru faptul ca prevederile art.51
alin. 3 nu sunt norme cu caracter procesual. De asemenea, art. 51 alin 3 din Legea 10/2001
dispune ca “plata sumelor ...se face de catre M.F.P.”, or, este evident ca legiuitorul a folosit
termenul de plata in sens obisnuit, general, insemnand plata efectiva a banilor, si nu in sensul
sau juridic dat de art. 1091 Cod civil, adica de mod de stingere a obligatiei.
Parata a mai aratat ca trebuie avute in vedere prevederile art. 41 din Normele de aplicare a
Legii nr.112/1995 aprobate prin H.G.nr.20/1996 potrivit carora unitatile specializate care
evalueaza si vand apartamente le ce fac obiectul Legii nr.112/1995 au obligatia sa incaseze
contravaloarea acestora de la cumparator, sa retina comisionul de 1 % potrivit art. 13 lit a din
acelasi act normativ. Prin urmare, la plata comisionului de 1 % trebuie obligata mandatara
Primariei , societate comerciala.
La aceeasi data a formulat intampinare si parata S.C. R. S.A., prin care a invocat exceptia
lipsei calitatii procesuale pasive.
In motivare a aratat ca a avut calitatea de intermediar al vanzatorului, raporturile dintre părti
fiind guvernate de contractul de mandat in temeiul carora efectele actului juridic incheiat se
produc in patrimoniul mandantului fara ca in sarcina mandatarului sa ia nastere drepturi si
obligatii proprii in masura in care nu a depasit limitele mandatului sau. ‘
Sumele incasate din vanzarea locuintelor in baza Legii nr.112/1995 nu au apartinut si nu
apartin S.C.R. S.A. intrucat aceste sume sunt destinate bugetului de stat.
In ceea ce priveste cel de-al doilea capat de cerere, parata a aratat ca contravaloarea
imbunatatirilor urmeaza sa fie platita de cei care au obtinut beneficiul apartamentului si nu de
catre cei chemati in judecata in prezenta cauza. In acest sens sunt si dispozitiile art. 43 din
O.G. nr.40/1999.
In drept au fost invocate disp. art 115-118 Cod de procedura civila.
Prin incheierea din 10.01.2006, instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a
paratului Ministerul Finantelor Publice si a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a
paratei S.C. R. S.A., pentru considerentele expuse in incheierea de sedinta de la acea data.
Analizand actele si lucrarile dosarului , instanta a retinut urmatoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1152/20.09.1999 Primăria Municipiului Bucureşti,
reprezentantă prin mandatar S.C. R. S.A., a vândut în baza Legii nr.112/1995 reclamantilor
D.M. si D. A. apartamentul nr.3 situat in C.P., sector 1, achitand conform situatiei depuse la
dosar de catre societatea vanzatoare 40.454.215 lei, reprezentand 11.290.427 lei avans,
26.343.000 lei rate, 2.713.388 lei dobanda si 107.400 lei penalitati de intarziere
Prin decizia civilă nr. 2263A/12.11.2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti-Secţia a III-a
Civilă în dosarul nr.5855/2002, irevocabilă, a fost admis apelul declarat de apelantii
reclamanti C.S., C.A.L. si C.B.V. împotriva sentintei civile nr.5809/20.06.2002 a Judeactoriei
Sectorului 1 Bucuresti, a fost schimbata in parte sentinta atacata în sensul că a fost admisa in
parte actiunea modificata. În consecinţă, prin decizia civila nr. 2263A/12.11.2002 pronunţată
de Tribunalul Bucureşti-Secţia a III-a Civilă, anterior menţionată, s-a constatat nulitatea
absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.1152/20.09.1999 încheiat între Primăria
Municipiului Bucureşti, reprezentantă prin S.C. R. S.A. şi reclamantii din prezenta cauză,
D.M. si D.A.

12. Indentification of isssues for determination

În raport de această situaţie, a fost formulată de reclamantii D.M. si D.A. acţiunea precizată,
prin care s-a solicitat obligarea pârâului Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei de
27.833.427 lei, reprezentând preţul actualizat în funcţie de rata inflaţiei, plătit de reclamanti
pentru cumpărarea apartamentului.
Întrucât în speţă contractul de vânzare-cumpărare nu mai este în vigoare, fiind desfiinţat prin
constatarea nulităţii absolute a acestuia, se pune într-adevăr problema repunerii în situaţia
anterioară, potrivit principiului „restitutio in integrum" ce guvernează efectele nulităţii,
devenind incidentă astfel obligaţia de restituire a prestaţiilor efectuate în temeiul contractului
nul, ce reprezintă unul dintre principiile efectelor nulităţii actului juridic civil, fundamentat pe
faptul juridic licit al îmbogăţirii fără justă cauză.
Avand in vedere ca banii proveniţi din vânzarea apartamentului, potrivit art.39 din Normele
Metodologice pentru aplicarea Legii nr.112/1995 au fost viraţi într-un fond al pârâtului
Ministerului Finanţelor Publice, iar art. 50 alin.3 din Legea nr.10/2001 prevede că plata
preţului actualizat plătit de chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost
desfiinţate se face de către M.F.P. din fondul extrabugetar constituit în temeiul art.13 alin .6
din Legea nr.112/1995, nedistingându-se în ceea ce priveşte comisionul de 1%, se justifică în
cauză calitatea procesuală pasivă a acestuia.

13. Discussion (reasons)

Sub aspectul dreptului material, restituirea integrală a prestaţiilor efectuate în executarea


actului juridic constatat nul, fondată pe îmbogăţirea fără justă cauză, presupune actualizarea
sumelor plătite de cumpărător cu titlu de preţ, rate de credit şi dobânzile aferente, precum şi
orice alte cheltuieli necesare şi utile, în raport de indicele de inflaţie, astfel că pentru a se evita
mărirea patrimoniului pârâţilor şi micşorarea patrimoniului reclamantei, restituirea va avea ca
obiect nu aceeaşi cantitate de monedă, ci o cantitate de monedă care să aibă aceeaşi putere de
cumpărare.
Prin urmare, suma la a cărei restituire sunt îndreptăţiti reclamantii constă în sumele
reprezentând avansul, ratele lunare contractuale stabilite, precum şi dobânda totală plătite de
acestia, mai putin penalitatile de intarziere, pentru care se afla in culpa actualizate fiecare in
parte de la data platii, în sumă totală de 1.138,47 lei.
In ceea ce priveste cel de-al doilea capat de cerere, din declaratiile martorilor coroborate cu
constatarile la fata locului ale expertului expuse in raportul intocmit, a rezultat ca pentru
perioada materializata intre momentul cumpararii apartamnetului si cel al chemarii in judecata
a reclamantilor pentru nulitatea contractului, datorita starii tehnice nesatisfacatoare a
apartamentului cumparat, au executat o serie de lucrari.
Aceste lucrari au constat in:1. instalatie utilizare gaze naturale, 2. instalatie de incalzire-care
poate fi insa ridicata, 3. instalatie sanitara- montat cada baie, lavoar, vas W.C., oglinda baie,
spalator baie inox, 4. montat geam termopan la baie, 5. montat faianta la baie- 8.6 mp, 6.
montat faianta la bucatarie- 8.4 mp, 7. reparat, raschetat, paluxat parchetul-, 8. refacut gletul
de ipsos, tencuiala si vopsitoria lavabila pe cca 75 mp, 9. reconditionat si vopsit tamplaria
exterioara si interioara-usi, ferestre, tocuri-, 10. montat jgheb pentru preluarea apelor
meteorice pe 15 mp, 11. montat aparat aer conditionat – care poate fi insa ridicat, 12.
instalatie electrica si intalare telefon, 13. instalare cablu antena satelit, valoarea totala a celor
care nu pot fi ridicate si care au fost solictate prin cererea precizatoare fiind de15.129 lei.
Potrivit naturii lor, o parte din aceste cheltuieli sunt necesare, adica facute pentru conservarea
imobilului si o parte sunt utile, intrucat au sporit valoarea acestuia.
Prin dispozitiile art.48 alin.1 si 3 din Legea nr.10/2001 s-au instituit reguli speciale in materia
garantiei pentru evictiune, prevazandu-se ca in cazul in care imobilul care se restituie a fost
preluat fara titlu valabil, obligatia de despagubire pentru sporul de valoare adus imobilului cu
destinatie de locuinta prin imbunatatiri necesare si utile revine statului sau unitatii detinatoare.
Din modul de redactare a acestui text de lege, care nu indica anumite situatii in care raspunde
statul si altele in care raspunde unitatea detinatoare, rezulta ca obligatia celor doua subiecte de
drept nu este conjucta (divizibila).
Intrucat nu s-a prevazut expres ca obligatia este solidara, dar s-a recunoscut creditorului
dreptul de a urmari pe oricare din debitori si fara a se stabili ca unul dintre ei este obligat in
subsidiar, inseamna ca din punct de vedere pasiv exista o pluralitate de legaturi de sine-
statatoare, iar din punct de vedere activ o singura creanta care indreptateste la plata intregului,
astfel ca sunt intrunite conditiile obligatiei in solidum.

14. Disposal of case (operative part)

Fata de aceste considerente, instanţa a admis in parte acţiunea precizată şi a obligat pârâtul
Ministerul Finanţelor Publice să plătească reclamanţilor suma de 1.138,47 lei, reprezentând
pretul actualizat platit in temeiul contractului de vanzare-cumparare nr. 1152/20.09.1999 si a
obligat pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Municipiul Bucureşti prin Primarul General, în
solidar, să plătească suma de 15.129 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor aduse
imobilului situat în Bucureşti, C.P: sect. 1.
Romania
Appellate Judgment

2. Judge(s) – not mentioned


9. Legal representatives – not mentioned
6. Date of hearing – not mentioned

Contract de vânzare- Tip: Decizie


cumpărare acţiuni. Vicierea Nr./Dată: 12 (15.01.2007)
consimţământului prin dol.
Inexistenţa. Confirmarea Autor: Secţia a VI-a comercială
actului prin executarea Domenii asociate:
obligaţiei de către debitor. Contracte

Contract de vânzare-cumpărare acţiuni. Vicierea consimţământului prin dol. Inexistenţa. Confirmarea actului
prin executarea obligaţiei de către debitor.

10. Facts

În fapt, între părţi a intervenit contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr.9/18.09.2001 având ca obiect un
nr. de 1.319.299 acţiuni reprezentând 50,96% din capitalul social al SC Hidromecanica SA.
La cererea intimatei SC Alexander Co SRL, cumpărătoare s-au încheiat acte adiţionale ce au avut ca obiect
declararea termenelor de plată a preţului, de asemenea, ulterior constatării inadvertenţelor existente între
situaţia reală a patrimoniului şi cele cuprinse în dosarul de prezentare părţile au încheiat o convenţie privind
menţinerea în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, convenind să renunţe la efectele
pactului comisoriu stipulat în art.5.7, ce opera ca urmare a neachitării diferenţei de preţ.
Întrucât SC Alexander CO SRL nu ţi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin actele adiţionale, la termenul din
9.10.2003 Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului a notificat desfiinţarea de
drept a contractului ca urmare a nerespectării obligaţiei de plată a preţului.
Reclamanta, ulterior constatării neconcordanţelor existente între documentaţia avută în vedere la încheierea
contractului şi situaţia reală a patrimoniului, invocate drept motiv de nulitate, a ales executarea în continuare
a contractului: solicitând atât eşalonarea plăţii preţului cât şi înlăturarea pactului comisoriu pentru
neîndeplinirea acestei obligaţii.
Cauza de nulitate invocată, consimţământul viciat prin dol potrivit art.960 şi 961 C.civ., nu atrage nulitatea
absolută a convenţiei ci nulitatea relativă, care nu exclude confirmarea. Aşa cum am reţinut, a rezultat fără
îndoială intenţia reclamantei de a confirma actul anulabil, prin alegerea executării acestuia.
Va reţine şi incidenţa principiului nemo audiatur propriam turpitudinem allegans – potrivit căruia nimănui nu
îi este îngăduit a se prevala de propria culpă în afirmarea unui drept.
Reclamanta a susţinut în temeiul dispoziţiilor art.953 C.Civ. art.960 C.civ. şi 961 C. civ. vicierea
consimţămîntului prin dol ceea ce presupune inducerea în eroare a unei persoane prin mijloace viclene sau
dolosive, pentru a o determina să încheie un act juridic.
Rezultă că dolul ca viciu de consimţământ presupune un element obiectiv utilizarea de mijloace viclene
pentru a induce în eroare şi un element subiectiv, intenţia.
Aceste elemente nu pot fi socotite întrunite câtă vreme cumpărătorului îi era recunoscut dreptul la informare
prin lege art.9 0.U.G 88/1997; art.3.76, art.3.78, art.3.91, art.3.95, art.3.96 din contract documentele de
prezentare fiind destinate a asigura potenţialului cumpărător cunoaşterea principalelor date şi informaţii de
natură tehnică, economică, financiară şi juridică în vederea efectuării de către aceasta a propriului raport de
expertiză.
Mai mult, prin contract cap. VIII cumpărătorul s-a obligat şi a garantat vânzătorul că a desfăşurat propria
investigaţie due diligence în vederea obţinerii de informaţii satisfăcătoare cu privire la activitatea societăţii.
În consecinţă neîndeplinirea propriilor obligaţii, neexercitarea dreptului la informare recunoscut de lege,
constituie argumente suficiente pentru a înlătura susţinerile privind intenţia de a induce în eroare potenţialul
cumpărător.

1. Court, 4. Judgment reference number and 5. Date of judgment

(Curtea de Apel – Bucureşti, secţia a VI-a comercială. Decizia comercială nr. 12/ 15 ianuarie 2007)

3. Case number (before the court of first instance), 7. Name of parties, 8. Procedural positions of parties and
11. Procedural history

Prin cererea, înregistrată sub nr. 6282/2004, pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta SC AC SRL, a
chemat în judecată pârâta APAPS, solicitând anularea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni
nr.9/18.09.2001, pentru vicierea consimţământului prin dol; restabilirea situaţiei anterioare încheierii
contractului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a învederat că părţile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr.
9/18.02.2001, având ca obiect pachetul de acţiuni, deţinut de pârâtă la SC H SA reprezentând 56,96 % din
valoarea capitalului, pentru un preţ de 2,22 USD/acţiuni preţul total fiind de 2.029.152 USD, ce urma a fi
achitat în avans 40% şi diferenţă în 2 tranşe egale valoric.
S-a învederat că, în cursul anului 2003, pe parcursul derulării contractului cumpărătorul a descoperit în urma
unor investigări inadvertenţe esenţiale între datele cuprinse în dosarul de prezentare, avute în vedere la
încheierea contractului şi situaţia patrimonială reală a societăţii: valoarea capitalului social şi structura
activelor din patrimoniul societăţii comerciale erau inferioare, prin înstrăinări succesive parte din activele
societăţii construcţie şi terenurile aferente patrimoniul societăţii fusese diminuat, cu mult înainte de
întocmirea documentaţiei de prezentare, capitalul social de 64 miliarde lei există la data de 27.06.1996
conform înregistrării menţiunilor la Registrul Comerţului.
S-a invocat reaua credinţă a vânzătoarei APAPS, care în calitate de succesoare în drepturi a FRS avea
cunoştinţă de modificările intervenite în structura patrimoniului societăţii.
În drept au fost invocate disp. art. 953-961 Cod civil, cu deosebire 960-961 Cod civil.
Prin cerere precizatoare (fila 143 dosar fond) recurenta a solicitat, în ceea ce priveşte capătul II de
cerere,restabilirea situaţiei anterioare încheierii acestui contract, prin restituirea sumelor achitate în valoare
de 46.043.196.496 lei, reactualizată în raport de indicele inflaţiei până la data plăţii efective.
Prin întâmpinarea formulată la 17.11.2004, pârâta AVAS a solicitat respingerea acţiunii formulate.
S-a susţinut că reclamanta nu a produs probe cu privire la mijloacele viclene întrebuinţate de pârâtă, de
natură a vicia consimţământul acesteia, manopere fără de care reclamanta nu ar fi consimţit la încheierea
contractului; înstrăinarea activelor societăţii, anterior încheierii de contractului de vânzare-cumpărare de
acţiuni a cărei anulare se solicită era de notorietate, contractele de vânzare-cumpărare ale acestora fiind
încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale.
Prin cererea înregistrată sub nr.7812/2004, pe rolul Tribunalului Bucureşti, AVAS a solicitat obligarea
pârâtei SC AC SRL la plata sumei de 4.111.578,98 USD cu titlul de daune interese în temeiul art.21 0.U.G
nr. 25/2002 cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a desfiinţării de drept a contractului de
vânzare-cumpărare de acţiuni nr.9/18.09.2001.
Prin încheierea de la 17.11.2004 (fila 89) dosar 6282/2004, Tribunalul Bucureşti a dispus conexarea
dosarului 7812/2004 apreciind incidente disp. art.164 C.pr.civ.
Prin cerere precizatoare formulată la 18 ian.2005 (fila 96) AVAS a majorat câtimea obiectului acţiunii cu
suma de 187.599,84 USD, invederând instanţei că ulterior introducerii acţiunii iniţiale prin hotărârea
291/29.10.2004 dosar 46/2003 al Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi
Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti; AVAS a fost obligată la plata onorariului de succes
convenit prin art.6 din condiţiile speciale al contractului de servicii de consultanţă prestate, ce au avut ca
obiect privatizarea SC Hidromecanica SA.
Prin încheierea de la 16.02.2005 (fila 134 Vol.II) tribunalul a constatat calitatea de succesoare în drepturile
generale ale reclamantei a numitei LVK, cesiunea dreptului litigios fiind convenită de părţi prin contractul de
împrumut încheiat la 7.08.2004 (fila 93-94 d. Vol.II).
Prin încheierea de la 8.06.2005 (fila 207 Vol.II) s-a încuviinţat cererea părţilor privind disjungerea cauzei ce
formează obiectul dosarului 7184/2004 de cea care formează obiectul dosarului 6282/2004, conform disp.
art.165 C.pr.civ.
Prin sentinţa comercială nr. 5819/28.06.2006 pronunţată în dosarul 23420/3/2004 (6282/2004) Tribunalul
Bucureşti a admis acţiunea, a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr.9/18.09.2001;
a obligat AVAS să restituie suma de 1.369.681 USD, în lei la data plăţii; a obligat pârâta la plata sumei de
58.154,73 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut consimţământul viciat prin dol al reclamantei care nu a avut
posibilitatea să cunoască situaţia patrimonială reală a SC H SA întrucât întocmirea dosarului de prezentare s-
a realizat cu ignorarea înstrăinărilor succesive a unor active importante valoric – construcţii şi terenuri
aferente, aspect relevat de expertizele administrate.
De asemenea, au fost reţinute concluziile raportului de expertiză contabilă potrivit cărora patrimoniul
societăţii nu s-a diminuat prin înstrăinările survenite în perioada 1.01.1999 – 31.12.2001 lei, dimpotrivă a
crescut la suma de 82.467.803.000 lei, creştere însă irelevantă în raport cu rata inflaţiei..
Fluctuaţiile valorice ale patrimoniului societăţii nu au avut drept urmare modificări ale valorii capitalului
social, acţionarii nu au adoptat o hotărâre de majorare sau diminuare a acestuia ulterior anului 1996.
Instanţa a apreciat irelevant atât faptul că reclamanta a încheiat mai multe acte adiţionale, privind eşalonarea
plăţii diferenţei de preţ, întrucât eroarea trebuie să existe la momentul încheierii actului juridic, cât şi
obligaţia reclamantei de a efectua propria investigaţie, consemnate în contractul de vânzare-cumpărare de
acţiuni.
S-a reţinut viciat prin dol consimţământul cumpărătorului SC AC SRL la încheierea contractului de vânzare-
cumpărare de acţiuni nr.9/18.09.2001, în temeiul art.960 Cod civil; în temeiul art.953 Cod civil s-a dispus
anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.9/18.09.2001 a admis capătul de cerere privind restabilirea
situaţiei anterioare actului juridic.

12. Indentification of issues for determination

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta AVAS, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate,
solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei respingerea acţiunii.
În primul motiv de apel s-a criticat soluţia primei instanţe care a omis a se pronunţa cu privire la excepţia
nulităţii cererii de chemare în judecată pentru lipsa semnăturii invocată prin concluziile scrise; în cel de al
doilea motiv de apel s-a susţinut interpretarea eronată a materialului probator din analiza căruia rezulta că în
urma înstrăinărilor intervenite activul patrimonial nu a fost afectat.
Cel de al treilea motiv de apel a privit înlăturarea nejustificată a apărărilor pârâtei precum şi ignorarea
dispoziţiilor legale din domeniul privatizării, potrivit cărora reclamanta avea obligaţia efectuării propriei
investigaţii asupra situaţiei economice a societăţii.
S-a susţinut interpretarea eronată a disp. art. 960 Cod civil întrucât nu au fost probate reaua credinţă a
AVAS; săvârşirea unor acţiuni sau inacţiuni cu caracter doloziv; ignorarea invocării propriei culpe de către
reclamantă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata LVK a solicitat respingerea apelului formulat de apelanta AVAS ca
neîntemeiat.
S-a susţinut că intimata, verificând dosarul de prezentare însoţit de actele doveditoare extrase de carte
funciară în care nu fuseseră operate înstrăinările principalelor active, nu a apreciat necesar a efectua propria
investigaţie.
Modificările intervenite nu se oglindeau nici în documentele contabile verificate de către cumpărător –
bilanţul contabil şi balanţele financiare din anul anterior vânzării; din verificările efectuate de către expert,
rezultând înregistrarea falsă în evidenţele contabile a unui profit nerealizat de 16.667.837.000 lei.
De asemenea s-a susţinut irelevanţa actelor adiţionale prin care s-a solicitat eşalonarea plăţii preţului de către
cumpărător.

13. Discussion (reasons)

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea apreciază apelul întemeiat pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată rap. la disp. art.133 alin.1 C.pr.civ.
excepţie invocată prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei după încheierea dezbaterilor, prin care s-a
susţinut lipsa semnăturii reprezentantului legal al SC AC SRL.
Dispoziţiile art.133 alin.1 C.pr.civ. ce sancţionează cu nulitatea lipsa semnăturii de pe cererea de chemare în
judecată sunt imperative. Faptul că în privinţa semnăturii art.133 alin.2 C.pr.civ. recunoaşte în mod explicit
pârâtului dreptul de a o invoca, nu are drept consecinţă înlăturarea caracterului de ordine publică, nefiind
posibil ca instanţa să soluţioneze o cerere căreia îi lipseşte un element esenţial.
Astfel, excepţia de ordine publică poate fi reiterată în condiţiile art.294 alin.1 teza II C.pr.civ.
Instanţa constată că cererea de chemare în judecată a fost semnată de către apărătorul ales, împuternicire
avocaţială nr.367039/16.12.2003 (fila 8 dosar fond Vol.I semnată de către reprezentantul legal al societăţii în
condiţiile art.68 alin.3 C.pr.civ. mandatul fiind presupus dat pentru toate actele judecăţii, chiar dacă nu
cuprinde nici o arătare în această privinţă.
În consecinţă apreciază excepţia nulităţii cererii pentru lipsa semnăturii, rap. la pe disp. art.133 alin.2
C.pr.civ. ca neîntemeiată, şi în consecinţă o va înlătura.
În fapt, între părţi a intervenit contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr.9/18.09.2001 având ca obiect nu
nr.1.319.299 acţiuni reprezentând 50,96% din capitalul social al SC H SA.
La cererea intimatei SC AC SRL s-au încheiat 7 acte adiţionale ce au avut ca obiect decalarea termenelor de
plată a preţului; de asemenea, ulterior constatării inadvertenţelor existente între situaţia menţinerii reală a
patrimoniului societăţii şi cele cuprinse în dosarul de prezentare părţile au încheiat o convenţie privind
menţinerea în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni convenind să renunţe la efectele
pactului comisoriu stipulat în art.5.7, ce opera ca urmare a neachitării diferenţei de preţ.
Întrucât SC AC SRL nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin actele adiţionale, la termenul din 9.10.2003
AVAS a notificat desfiinţarea de drept a contractului ca urmare a nerespectării obligaţiei de plată a preţului.
A rezultat că SC AC SRL, ulterior constatării neconcordanţelor existente între documentaţia avută în vedere
la încheierea contractului şi situaţia reală a patrimoniului, invocate drept motiv de nulitate a ales executarea
în continuare a contractului, solicitând atât eşalonarea preţului cât şi înlăturarea pactului comisoriu pentru
neîndeplinirea acestor obligaţii (f.154-164 dosar fond Vol.II).
Cauza de nulitate invocată, consimţământul viciat prin dol potrivit art.960 şi 961 Cod civil, nu atrage
nulitatea absolută a convenţiei, ci nulitatea relativă, care nu exclude confirmarea. Aşa cum am reţinut, a
rezultat fără îndoială intenţia reclamantei de a confirma actul anulabil, prin alegerea executării acestuia.
Va reţine şi incidenţa principiului „nemo audiatur propriam turpitudinem allegans” potrivit căruia nimănui
nu îi este îngăduit a se prevala de propria culpă în afirmarea unui drept.
Reclamanta a susţinut în temeiul disp. art.953 Cod civil, art.960 Cod civil şi art.961 Cod civil vicierea
consimţământului prin dol, ceea ce presupune inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau
dolosive, pentru a o determina să încheie un act juridic.
Rezultă că dolul ca viciu de consimţământ presupune un element obiectiv – utilizarea de mijloace viclene
pentru a induce în eroare şi un element subiectiv – intenţia.
Or, aceste elemente nu pot fi socotite întrunite câtă vreme cumpărătorului îi era recunoscut dreptul la
informare prin lege art.9 0.U.G 88/1997; art.3.76; art.3.78; art.3.91; art.3.95; art.3.96 documentele de
prezentare fiind destinate a asigura potenţialului cumpărător cunoaşterea principalelor date şi informaţii de
natură tehnică, economică, financiară şi juridică în vederea efectuării de către acesta a propriului raport de
expertiză.
Mai mult, prin contract cap.8, cumpărătorul s-a obligat şi a garantat vânzătorul că a desfăşurat propria
investigaţie due diligence în vederea obţinerii de informaţii satisfăcătoare cu privire la activitatea societăţii.
În consecinţă, neîndeplinirea propriilor obligaţii, neexercitarea dreptului la informare recunoscut de lege,
constituie argumente suficiente pentru a înlătura susţinerile privind intenţia de a induce în eroare potenţialul
cumpărător la încheierea actului, întrucât nu poate fi reţinută culpa apelantului.
Astfel cele constatate prin expertizele efectuate nu au relevanţă, întrucât, reclamanta era obligată să
efectueze propria investigaţie.
A rezultat, aşa cum s-a arătat în cererea introductivă că reclamantul ulterior constatării modificărilor de
esenţă operate în patrimoniul societăţii a ales executarea contractului solicitând succesiv, amânarea
termenului de plată a preţului.
Nu este lipsit de relevanţă nici faptul că acţiunea a fost promovată de către reclamantă ulterior acţionării în
judecată de către AVAS, în vederea constatării desfiinţării de drept a contractului ca urmare a neachitării
diferenţei de preţ cu consecinţa obligării la plata despăgubirilor.

14. Disposal of case (operative part)

Faţă de acestea apreciază în mod greşit prima instanţă a reţinut vicierea consimţământului reclamantul prin
dol rap. la disp. art.953, art.960 şi art.961 Cod civil, culpa pentru încheierea unui contract în condiţii
dezavantajoase, a admis apelul în temeiul art.296 C.pr.civ. a schimbat în tot sentinţa atacată şi pe fond a
respins cererea ca nefondată.
Romania
Judgment in Cassation

2. Judge(s) – not mentioned, 3. Case number – not mentioned, 6. Date of hearing – not
mentioned and 9. Legal representatives – not mentioned

Contract vânzare-cumpărare. Antecontract. Acţiune pentru pronunţarea unei hotărâri


care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Prescripţie

Cuprins pe materii : Drept civil. Obligaţii. Partea specială. Contract de vânzare-cumpărare.


Antecontract. Hotărâre care să ţină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare. Prescripţia
extinctivă

Index alfabetic : Drept civil


- antecontract de vânzare-cumpărare
- hotărâre care să ţină loc de act autentic
- prescripţia extinctivă

C. civ., art. 942, art.969, art. 1073 şi urm., art. 1294


Decretul nr. 167/1958, art. 1, art. 3, art. 7, art. l6 lit.a

Antecontractul, de vânzare-cumpărare a unui imobil, este o promisiune bilaterală de a


contracta; în caz de neexecutare a obligaţiei asumate, răspunderea este contractuală, iar
executarea silită în natură, a obligaţiei de a face, se asigură prin acţiunea personală având
ca obiect pronunţarea unei hotărâri care ţine loc de act de vânzare-cumpărare, supusă
termenului de prescripţie prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Termenul prescripţiei curge din momentul încheierii contractului, însă atunci când
promitentul cumpărător a preluat imobilul, deţinerea lui, cu acordul promitentului-vânzător,
echivalează cu recunoaşterea dreptului acestuia, în sensul art. 16 lit. a din decret.
Prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă în momentul în care promitentul-
vânzător se manifestă expres în sensul negării dreptului promitentului-cumpărător.

1. Court, 4. Judgment reference number, 5. Date of judgment

Î.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr.1212 din 17 februarie 2005

7. Name of parties, 8. Procedural positions of parties, 10. Facts and 11. Procedural history

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 6692 din 30 octombrie 2003,
confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia nr. 304 din 19 februarie 2004, a respins
ca prescrisă acţiunea prin care reclamantele M.V. şi M.R. au cerut, în contradictoriu cu pârâta
M.L., să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru
un imobil situat în Bucureşti.

12. Indentification of issues for determination

În esenţă, s-a reţinut că, prin actul încheiat între părţi, la 1 septembrie 1986, s-a născut, în
sarcina acestora, obligaţia de a face, că acţiunea este personală şi s-a prescris în termenul de 3
ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958, care a curs de la data antecontractului de vânzare-
cumpărare şi s-a împlinit înainte de data acţiunii de 7 august 2003.
13. Discussion (reasons)

Recursul reclamanţilor este fondat.


În raport cu probele administrate şi susţinerile părţilor, la data formulării cererii, care are ca
obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, dreptul
la acţiune nu era prescris.
Între părţi s-a încheiat, la data de 1 septembrie 1986, un antecontract prin care acestea s-au
angajat să încheie ulterior contractul de vânzare-cumpărare, asumându-şi obligaţia de a face.
Deoarece antecontractul este o promisiune bilaterală de a contracta, în caz de neexecutare a
obligaţiei asumate răspunderea este contractuală, iar executarea silită în natură a obligaţiei de
a face se asigură prin acţiunea personală având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care ţine
loc de act de vânzare-cumpărare, supusă termenului de prescripţie prevăzut de art. 3 din
Decretul nr. 167/1958.
Acest termen curge din momentul încheierii convenţiei, însă atunci când promitentul-
cumpărător a preluat imobilul, deţinerea lui cu acordul promitentului-vânzător, echivalează cu
recunoaşterea dreptului acestuia, în sensul art. 16 lit. a) din decret.

În asemenea situaţii, prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă în momentul în care


promitentul-vânzător se manifestă expres, în sensul negării dreptului promitentului-
cumpărător.
Or, în prezenta cauză, reclamanţii-recurenţi au preluat bunul odată cu încheierea
antecontractului de vânzare-cumpărare din 1 septembrie 1986, având stăpânirea lui şi în
prezent, iar pârâta-intimată, în întâmpinare, confirmă acest fapt, precizează că recunoaşte
dreptul reclamanţilor la acţiune şi cere să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act
autentic de vânzare-cumpărare.
Raportat la aceste împrejurări, care fac dovada recunoaşterii de către intimata-pârâtă a
dreptului recurenţilor-reclamanţi, greşit s-a reţinut că excepţia invocată, din oficiu, de prima
instanţă, este întemeiată.

14. Disposal of case (operative part)

Pentru considerentele expuse, s-a admis recursul s-a casată hotărârea pronunţată de instanţa de
apel şi s-a trimis cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare, urmând ca instanţa de trimitere să
procedeze conform art. 297 (1) C.proc.civ.

S-ar putea să vă placă și