Cresterea melcilor comestibili

Mancarurile facute din carne de melci au facut mult timp

parte din meniurile tarilor europene, in special Franta. Nu mai mult
de un secol in urma melcii erau culesi din gradini si campurile din
imprejurimi. Acum cererea este destul de mare ca fermele de melci
sa fie profitabile. Cei mai importanti importatori de melci sunt
Franta si Italia desi restaurantele celorlalte tari nu refuza includerea
melcilor in meniuri.
Crearea unei ferme mari de melci impune o investitie de
timp, echipament si resurse. Ca viitori crescatori de melci ar trebui
sa luati in considerare acesti factori. Totusi sa nu credeti ca
celelalte tipuri de ferme sunt mai usor de mentinut. Sa nu excludeti
experimentarea mai multor metode de crestere a melcilor pana veti
gasi cea mai potrivita pentru mediul dumneavoastra si pentru
specia de melci pe care o detineti pentru ca nu exista o formula
care sa fie perfecta pentru toate situatiile.
Situatiile neplacute care ar putea aparea pe parcursul cresterii
melcilor sunt:
- mortalitatea mare in stocul initial de melci din cauza schimbului
brusc a habitatului.
- inhibatia melcilor din stocul initial fata de imperechere sau
depunderea de putine oua din cauza perioadei de adaptare
- canibalismul ridicat pana veti gasi un echilibru intre temperatura
si umiditate pentru a micsora canibalismul intre nou nascuti
- daunatorii
- mediul de crestere nefavorabil: temperatura scazuta, inundatii etc.
Specii comestibile

Melcii comestibili variaza ca marime intre 1 mm si 312 mm, desi

melcii pe care ii veti creste vor avea 30-45 mm. Cele mai
cunoscute specii de melci sunt Helix Aspersa si Helix Pomatia
existand insa si alte specii comestibile.

Helix aspersa (nu creste in salbaticie in Romania)

alte denumiri: in franceza "Petit gris", "escargot Chagrine", in
italiana "La Zigrinata", "Maruzza", in spaniola "Caracolas",
marimi: cochilia de 30-45 mm cu spirala de 4-5 rotatii
durata de viata: 2-5 ani
mentiuni: nu are habitat natural in Romania, se importa preferabil
din Italia sau Franta, se gasesc ferme de Helix Aspersa in Romania
care simuleaza climatul lor natural.

Helix pomatia
alte denumiri: "melcul de livada", "melcul roman", "lunar",
"melcul de mar" sau "melcul de padure", in franceza "escargot de
Bourgogne" sau "gros blanc", in germana "Weinbergschnecke" si
in italiana "La Vignaiola"
dimensiuni: cam 45 mm lungimea cochiliei
habitat natural: munti impaduriti si vai pana la 2000 m altitudine si
in gradini sau podgorii. Nu suporta bine vantul. Cam 30% din
populatia de melci din Romania sunt Helix pomatia.

Helix pomatia pomatia (subspecie prezenta in Romania)

dimensiuni: inaltimea 38-40 mm, lungimea 38-42mm
caracteristici: cochilia mare, globulara, cu varful conic, cu 4-5
benzi intunecate violet-brune deseori unite intre ele
habitat natural: se gaseste aproape pe tot teritoriul tarii

Helix pomatia banatica (subspecie prezenta in Romania)

dimensiuni: inaltime 43 mm, lungime 51 mm
caracteristici: cochilia cu benzi brune, foarte putin distincte, late si
impreunate cu marginile brun-roscate
habitat natural: in jurul oraselor Cluj, Caransebet si Sighisoara

Helix pomatia sabulosa (subspecie prezenta in Romania)

dimensiuni: inaltime 33 mm, lungime 34 mm
caracteristici: se recunoaste dupa dimensiunile mici si o banda alba
habitat natural: Transilvania si in jurul Bucurestiului, in special in
zonele secetoase si nisipoase

Helix pomatia dobrudschae (subspecie prezenta in Romania)

dimensiuni: inaltime 46 mm, lungime 48 mm
caracteristici: cochilia de culoare galben-bruna si benzi de un brun
inchis
habitat natural: Dobrogea, in special judetul Tulcea

Helix pomatia costelata (subspecie prezenta in Romania)

dimensiuni: inaltime 43 mm, lungime 43 mm
caracteristici: cochilia stramb ombilicata de culoare alb-galbuie cu
benzi brune nu prea intense
habitat natural: in jurul Clujului si in judetul Alba

Helix pomatia cristinae (subspecie prezenta in Romania)

dimensiuni: inaltime 46 mm, lungime 46 mm
aracteristici: cochilia cu benzile transparente si cu striuri de
crestere de culoare bruna
habitat natural: in judetul Arges si Sibiu

Helix pomatia claudiensis (subspecie prezenta in Romania)

dimensiuni: inaltimea 39 mm, lungimea 40 mm
caracteristici: cochilia de culoare bruna-cafenie cu o culoare
albicioasa la periferie, langa sutura si ombilic.
habitat natural: aproape in tot teritoriul tarii
Helix pomatia elsae (subspecie prezenta in Romania)
dimensiuni: inaltime 35 mm, lungime 38 mm
caracteristici: cochilia cu benzi brune-rosii cu apexul galben lucios
habitat natural: in jurul Bucurestiului

Helix pomatia transsylvanica (subspecie prezenta in Romania)

dimensiuni: inaltime 42 mm, lungime 44 mm
caracteristici: cochilia alba cu benzi cafenii inchise
habitat natural: in judetul Alba

Helix Lucorum (specie prezenta si in Romania)

alte denumiri: "melcul de padure", in italiana "La Vignaiola scura"
dimensiuni: inaltimea 28-30 mm, lungimea 38-45 mm
caracteristici: cochilia rotunda si alba cu patru spirale de culori vii
(maro cu bande inchise)
habitat natural: foarte adaptabil la diverse tipuri de terenuri, chiar
si pe cele foarte argiloase. Se gaseste in Dobrogea

Helix Lutescens (specie prezenta in Romania)

dimensiuni: inaltimea 35 mm, lungimea 33 mm
caracteristici: cochilia de culoare alb-galbuie cu benzi palid cafenii
sau uneori unicolora
habitat natural: aproape in tot teritoriul tarii

Specii care se cresc la ferme

Fermierii de obicei cresc doar Helix Aspersa, Helix Pomatia sau
Helix Lucorum. Pentru inceput trebuie sa va hotarati care specie
doriti sa cresteti.
Mentionam ca Helix Pomatia se gasesc in Romania, asa ca puteti
colecta prima generatie direct de pe munti si vai. Sunt mai sensibili
la diferente mari de temperatura si depun mai putine oua. Au pretul
ceva mai mic decat cel al Helix Aspersa. Necesita o perioada mai
mare pentru maturizare, cam de 18-20 luni.
Helix Aspersa, pe de alta parte, sunt mai putin pretentiosi la
conditii si au un pret mai mare chiar daca sunt mai mici decat
Helix Pomatia (4-5,5 euro/kg, informatie din iulie 2004). Prima
generatie de Helix Aspersa va trebui colectata de la alti crescatori
de melci deoarece aceasta specie nu are in mod normal habitatul
natural in Romania. Necesita 12-14 luni pentru maturizare.
Despre Helix Lucorum se gaseste mai putina informatie decat
despre celelalte doua specii desi pare sa aiba cele mai multe
caracteristici asemanatoare cu Helix Pomatia.
In continuare vom explica cum se construiesc mai multe tipuri de
ferme de melci dintre care ferma cu investitii mari se va referi la
crestere de Helix Aspersa si fermele mici se vor referi la Helix
Pomatia.
Pentru informatii actualizate asupra pretului unui kg de melci va
recomandam sa consultati siteul Bursei de la Paris care este un
punct de referinta pentru exportatorii de melci.

Ferme neacoperite
Din informatii care le detinem, o ferma cu o investitie mare, de
ordinul la cateva mii de dolari, devine profitabila din primul
export. Tipul de ferma prezentat se considera a fi cea mai
profitabila din punct de vedere economic deoarece nu necesita
multa munca sau cheltuieli majore (doar apa, curentul cu care se
mentin stropitorile si munca angajatilor care e minima). Aceasta
metoda de a creste melcii este cel mai mult folosita in Italia.
Dezavantajele acestui tip de ferma este ca se obtine o singura
productie pe an.
Pe ce se cheltuiesc banii din investitii:
* un teren destul de mare, preferabil peste 2000 mp (minim pentru
rentabilitate), care sa fie neumbrit si usor inclinat spre nord ca sa
nu se formeze balti in timpul ploilor
* optional, o analiza chimica a solului si a indicilor termici din aer
si din sol din ultimii 15 ani pentru eventuale modificari ( in
capitolul Climatul artificial pentru cresterea melcilor e explicat
mediul acceptat de melci)
* un gard solid care sa inconjoare terenul pentru a apara melcii de
pradatorii terestri (vulpea, ariciul, broaste, nevastuici etc.)
* impartiti terenul pe lungime in fasii de cate (aproximativ) 4 m
dintre care jumatate de metru va fi pentru trecerea lucratorilor si
inconjurati fasiile cu pereti de lemn, plastic, fibra sau tabla subtire
de otel care sa fie cam de 60-70 cm inaltime si 10-15 cm ingropati
in pamant ca sa nu sape melcii pe sub pereti. Pentru a evita iesirea
melcilor se infasoara partea de sus a peretelui cu o banda de cupru
cam de 7 cm latime (unii crescatori sustin ineficienta acestei
metode). Atentionam ca peretele de lemn nu protejeaza ferma
impotriva daunatorilor precum urechelnite, miriapode s.a. O alta
metoda de a mentine melcii in ingraditura este sa indoiti partea de
sus a gardului inauntru, daca este posibil, intr-un V ascutit cu un
unghi de 20 grade. Cochilia melcilor va atinge cu spatele paravanul
inainte sa se tarasca pe partea inclinata si astfel nu va putea inainta.
Helitex Puteti sa inconjurati fasiile de pamant cu Helitex (o plasa
speciala patentata in Italia si garantata pentru 20 ani) cam de 1 m
inaltime (pentru calcul: 3,5 m * lungimea terenului * pretul de
metru de helitex cam de 1m latime) care va fi prinsa la fiecare un
metru de cate un stalp de lemn sau PVC cam de 80 cm inaltime.
Explicatii mai detaliate despre plasa veti primi la cumpararea ei. In
Romania se poate cumpara de la reprezentantul Institutului de
Hericicultura din Italia sau de la firma Alimenti Naturali a carui
date de contact le gasiti in Plan de afaceri.
Trebuie mentionat ca in prezent pretul acestui material este destul
de ridicat in Romania, pentru un hectar de teren ajungandu-se la
aproximativ 8000 euro.
* in fasiile de teren se vor cultiva plantele preferate melcilor (vezi
capitolul Hrana). Se prefera plantele bienale pentru speciile de
melci care ajung la maturitate in doi ani. Pe langa plantele care
cresc in imprejmuiri sa le dati si hrana uscata (vezi capitolul
Hrana)
* se vor agata benzi colorate de rafie de stalpi pentru a inlatura
pasarile pradatoare
* optional: la baza gardului se va pune tabla zincata pentru ca
melcii sa nu fie atrasi de mirosul plantelor autohtone
* se va pune la punct un sistem de irigatii cu aspersoare pentru
umectarea terenului in zilele toride. Cand vor functiona
aspersoarele apa trebuie sa ajunga pe tot teritoriul in care sunt
melcii. Nu lasati zone neacoperite de aspersoare deoarece acele
locuri vor fi evitate de melci sau melcii care sunt deja in locurile
acelea nu vor creste asa ca nu veti face nici o economie punand
mai putine irigatoare. Cand cumparati aspersoarele intrebati
vanzatorul de cele mai fine aspersoare deoarece melcii prefera o
umiditate de tip ceata. Irigarea se va face o data la 2-3 zile timp de
10-12 minute pe inserat doar in lunile secetoase. Aveti grija ca
aspersoarele sa nu fie prea puternice ca sa nu faca balti si sa inece
melcii.
* construiti mici canale de scurgere in caz de ploi puternice.
* pentru melci din specia Aspersa: se va cumpara si un plastic
extrem de fin numit tesuto non tesuto cu care se acopera fasiile de
pamant iarna cand melcii hiberneaza. Acesti melci au nevoie de
acest plastic pentru a rezista frigurilor iernii. Tesuto non tesuto
poate fi cumparat de la reprezentantul Institutului de Helicicultura
din Italia
* optional: se pot pune tevi de scurgeri taiate de-a lungul prin
teritoriul melcilor pe post de ascunzatoare. Tevile de scurgeri nu
trebuie sa fie din cupru sau ciment
* Puneti farfurii pentru apa de baut. Farfuriile trebuie sa fie plate
pentru ca melcii sa nu se inece si sa fie destul de late ca sa aiba toti
melcii acces la ele.
* Pe langa aceste amenajari ar trebui sa aveti si o "maternitate"
despre care se va discuta mai tarziu

Ferme in incaperi
Crearea unei astfel de ferme impune o investitie majora si cere
supraveghere zilnica din partea unui ingrijitor. Totusi aceasta
ferma va permite sa aveti melci maturi de mai multe ori pe an.
Acest tip de ferma s-a adoptat cu succes in Franta unde pretentiosii
cumparatorii pretind sa aiba melci proaspeti pe parcursul intregului
an. Acest tip de ferma nu are o viabilitate la fel de mare ca fermele
neacoperite si reintoarcerea banilor din investitie nu se asteapta din
primul an.

Prima metoda (sere) :

* se construiesc sere (ca orice sera de rosii sau flori) care constau
dintr-o structura din niste arcuri mari peste care se pune o plasa
termoizolanta. Serele iau locul fasiilor de la ferma neacoperita.
Restul constructiei se face ca la ferma neacoperita, inclusiv cu
plantarea mancarii, cu cheltuieli in plus pentru mentinerea
temperaturii, umiditatii si luminozitatii in sere. Conditiile
artificiale care trebuiesc create vor fi discutate mai jos.
A doua metoda (tuneluri de plastic, lemn, fibra sau otel sau cutii
care sa nu fie de carton) :
* in sere sau in incaperi special amenajate se vor aranja niste
tuneluri de plastic din care trebuie taiata o portiune pe lungime
cam de 1/3 -1/4 din tunel. Peste deschizatura se pune un paravan
transparent sau o plasa. Daca se poate inramati paravanul sau plasa
bine intinsa dupa dimensiunile deschizaturii (capac din plasa) ca
accesul la melci sa fie usor. In partea de jos a tunelului faceti o
gaura de diametrul 5 mm pentru a elimina apa nenecesara (ca la
ghivecele de flori). In tunel puneti pamant care sa acopere 1/3 din
aria care o pot ocupa melcii, pe care il veti schimba in mod regulat
deoarece se va umple de mucoase. Daca credeti ca folositi prea
mult pamant puteti puneti pietris sub stratul de pamant care trebuie
sa fie nu mai mic de 5 cm. Optional se poate acoperi partial
pamantul cu muschi de padure. Peste fiecare tunel aranjati un
sistem de irigare cu aspersoare care va mentine umiditatea in
limitele normale cresterii melcilor. Melcii vor "face baie" doar
cateva minute seara. In tub se vor aranja si niste farfurioare cu apa
potabila care trebuie sa fie plate si largi (pentru explicatie vezi
capitolul Ferme neacoperite). Partea buna a acestui tip de ferme e
ca puteti etaja tunelurile astfel incat veti folosi spatiu la toata
capacitatea sa.
"Maternitati" de melci
Daca construiti o ferma intr-o incapere sau in sera trebuie sa aveti
niste cutii sau tuneluri construite dupa metoda a doua de la fermele
din incaperi. Melcii care vor sa depuna oua se vor recunoaste usor
deoarece vor sapa mici gropi. Acei melci vor fi plasati intr-un tunel
astfel construit in care se vor pune cam 4 melci pomatia sau 7
melci aspersa pe metru patrat. Dupa ce au depus oua ii duceti in
imprejmuirea de crestere. Melcii care au depus oua se vor
recunoaste dupa pofta de mancare mai ridicata sau vor muri
imediat dupa depunere. Solul din tuneluri nu trebuie sa fie uscat,
trebuie tinut usor umed. Prea multa umezeala, totusi, este
periculoasa pentru oua va duce la caprarea lor. Ouale vor cloci in
25 zile dupa care melcii vor iesi din cuib la suprafata dupa alte inca
10 zile.
Tinerii melcii care stau pe peretii de lemn sau plastic sunt in
pericol de a se usca fara sa poata ajunge la apa. Pentru aceasta ii
"culegeti" usor cu o frunza si ii puneti inapoi pe pamant sau pe
muschi. Nu atingeti melcii deoarece au cochilia foarte fragila.
Dupa alte 3 saptamani "culegeti" tinerii melci si puneti-i in
ingradirile de crestere.
Pentru melcii crescuti in ferme neacoperite se poate folosi atat
metoda descrisa mai sus cat si plasarea "viitoarelor mamici" in
niste fasii de pamant in care densitatea sa nu depaseasca 4 melci
pomatia sau 7 melci aspersa pe metru patrat. Aveti grija ca
furnicile sau alte insecte sa nu aiba acces in acele fasii ca sa nu fure
ouale. Daca temperatura este prea mica se poate acoperi fasia cu o
folie de plastic lasand totusi aerul sa circule. Ouale astfel depuse au
totusi mai putine sansa de supravietuire si pot fi greu controlate.
Problemele care apar in caz de diferente mari de temperatura sunt
scrise in capitolul Imperecherea si depunerea oualor. Pentru melcii
care au habitatul natural in zona in care aveti ferma sunt sanse
bune sa depuna multe oua fertile in "maternitati" in aer liber in care
dupa aia veti si creste melcii pana la maturitate fara mutarea lor
intr-o alta fasie.
Climatul artificial pentru cresterea melcilor

Temperatura si umiditatea trebuiesc pastrate cu grija in cadrul unor

limite pentru cresterea normala a melcilor.
Temperatura va determina nivelul de activitate a melcilor. Helix
aspersa se va comporta cel mai bine la temperatura de 20 grade.
Un comportament normal se va primi de la orice specie de melci
intre 15 si 23 grade. La temperaturi peste 27 grade melcul va
secreta o mucoasa numita operculum care va "inchide" cochilia
temporar si va intra in starea de hibernare. Aceeasi reactie o veti
primi la temperaturi sub 6 grade, dar la 0 grade sau mai jos corpul
melcului va inceta orice activitate si va muri.
Melcul trebuie sa mentina un echilibru intre apa din propriile
tesuturi si umiditatea relativa din mediu pentru o crestere normala
si o reproducere optima. Melcul este capabil de a absoarbe si
excreta apa prin pori pentru a simula un mediu ud propice
deplasarii. Desi solul trebuie mentinut putin umed sa nu creeati,
intentionat sau din intamplare, mocirle sau noroi in ingraditura
melcului. Pentru a umezi solul se pot folosi stropitoarele folosite
pentru plante, existente in vanzare si destul de ieftine, care vor
functiona cateva minute in timpul serii fara totusi a inunda melcii.
Sa nu uitati sa puneti si niste farfurioare plate cu apa pentru
adapare. Umiditatea relativa preferata de melci este de 80-90%, iar
unele surse recomanda 75% umiditatea pe timpul zilei si 95% pe
timpul noptii. Evitati umiditatea mai mare de 95% pentru o
perioada mai mare de timp deoarece umiditatea in exces poate
ucide melcii. Pentru monitorizarea umiditatii se va folosi un
hidrometru. Dupa depunerea oualor se prefera ca solul sa nu fie
prea umed caci ouale absorb apa si crapa. Un sol favorabil trebuie
sa aiba 80% umiditate. Pentru monitorizarea umiditatii se va folosi
un hidrometru.
Becurile de neon vor imita lumina zilei. Se stie ca activitatile
melcilor depinde de numarul de ore de lumina pe zi. Se pare ca
melcii asociaza ziua de 18 ore cu vara, deci cu perioada de crestere
rapida in care se imperecheaza. Totusi diferite specii raspund
diferit la raportul lumina-intuneric.
Pana veti gasi cel mai bun climat melcilor dumneavoastra va
recomandam mentinerea mediului in cadrul datele din tabelul de
jos:
ziua noaptea
durata luminii 18 ore 6 ore
temperatura 20 grade 17 grade
umiditatea 75% 90%
Solul folosit va fi de calitate medie care sa nu fie prea nisipos si
nici cu continut ridicat de argila. Melcii nu pot sapa daca solul este
prea tare. Solul cu mult nisip nu contine suficienta apa. Un sol bun
este cel care contine 20-40 % materie organica. Solul trebuie sa fie
asemanator cu cel dintr-o gradina unde frunzele si vegetatia sunt
abundente. Daca in ferma ta de melci cresc plante ai mare grija de
ele si mentine-le umede. Daca solul e prea acid neutralizeaza-l cu
calciu si adu-l la o valoare apropiata de pH 7. Pe langa valoarea
pH-ului solului, calciul trebuie sa fie disponibil, atat in sol cat si in
alte surse, pentru a fi luat de melc, avand in vedere ca cochilia unui
melc contine 97-98 % carbonat de calciu. Pentru aceasta puteti
imprastia pe jos coji faramitate de oua de pasari pentru a le oferi
necesarul de calciu. Daca nu exista alta sursa poti folosi piatra de
var. In cazul in care va lipsi calciul melcii vor manca zugraveala
sau noroi in cautarea calciului. Melcii sapa in sol si ingereaza
pamantul. Solurile bune favorizeaza cresterea furnizand unele
substante nutritive. Lipsa unui sol bun duce la dezvoltarea unor
cochilii subtiri si fragile, si chiar daca au o hranire regulata
cresterea poate ramane in urma. Totusi nu lasati melcii fara hrana
cu speranta ca vor manca sol.
Stocul initial de melci

Stocul initial de melci va putea fi colectat din habitatul lor natural.

Cea mai buna perioada de culegere a melcilor este dupa o ploaie de
primavara. In aprilie si mai, uneori si la inceputul lui iunie, va fi
mai usor de gasit melcii deoarece ei ies in cautarea partenerilor
pentru imperechere, in special pe inserate, dimineata sau dupa o
mica ploaie. Cand e prea frig sau prea cald melcii nu vor iesi chiar
daca e sezonul culegerii de melci. Melcii se gasesc mai mult la
liziera padurii, in livezile cu pomi fructiferi, in luncile si in zonele
de deal umbrite. Pentru stocul initial ar fi bine sa ii culegeti in
aprilie pentru a nu scapa perioada de depunere a oualor. Pentru
culegere aveti nevoie de o galeata cu un capac cu gaurele pentru a
nu sufoca melcii. Nu va lasati amagiti de aparenta incetineala a lor
caci melcii vor iesi rapid dintr-o galeata fara capac. Dintre melcii
culesi alegeti-i pe cei mai mari pentru ferma.
In randul melcilor culesi e posibila o mortalitate ceva mai mare
deoarece e dificila adaptarea la un mediu artificial. Melcii care vor
supravietui primele 3-4 zile vor face parte din ferma. In aceasta
perioada vor muri melcii bolnavi sau cei care au mancat frunze
otravitoare sau stropite cu chimicale agricole.
Daca vreti sa cumparati melci pentru material genetic consultati
lista de furnizori de material genetic.
Mentionam ca in Uniunea Europeana culegerea melcilor din natura
este interzisa in prezent.
Odata ce ati facut rost de stocul initial de melci obtinerea primei
generatii va va aduce destule probleme si batai de cap. Problemele
care pot aparea au fost discutate in Introducere. Dar odata ce ati
stabilizat procesul de crestere, adica dupa cea de-a doua generatie
ar trebui sa obtineti cam 1-1,2 kg melci pe m. p.
Va recomandam ca stocul initial sa fie cam de 100-200 melci. In
aceste conditii puteti sa studiati atent comportamentul melcilor si
eventualele probleme ce pot aparea intr-o ferma. Aceasta perioada
va da posibilitatea sa definitivati instalatiile necesare. In plus va
amintim sa pastrati rezerve de capital pentru viitoare cheltuieli din
moment ce prima recoltare se va face abia in vara urmatoare.

Imperecherea si depunerea oualor

Dintre melcii culesi doar cei mai mari vor fi alesi pentru
imperechere. Aceeasi regula se aplica fiecarei generatii. Aceasta va
duce ca dupa doua generatii melcii obtinuti sa fie mai mari decat
melcii culesi la inceputul fermei si se cunoaste ca ouale melcilor
mai mari sunt mai sanatoase si au mai multe sanse sa cloceasca.
Pentru o ferma care a ajuns la numarul maxim de melci care o
poate creste si vrea sa pastreze acest numar ar trebui sa pastrati
cam 20-25% dintre melci pentru reproducere. Desi un melc depune
intre 30-120 oua, in medie, doar 15-20 dintre noi nascuti vor
ajunge la maturitate. Se recomanda ca melcii alesi pentru
imperechere sa aiba 2 ani si sa treaca printr-o perioada de
hibernare, chiar daca induceti in mod artificial aceasta perioada.
Starea de hibernare va ajuta melcii sa depuna mai multe oua si
noua generatie sa fie mai mare ca dimensiune. Nu folositi melcii
pentru mai mult de o imperechere.
Cand melcul este destul de mare si matur, ceea ce poate dura si
cativa ani, dupa cateva ore de "flirt", se va imperechea cu un alt
melc. Aceasta se intampla primavara tarziu sau vara devreme. De
notat ca melcii sunt hermafroditi, adica acelasi individ poate avea
atat organe reproductive masculine cat si cele feminine. Acelasi
melc se poate comporta ca mascul intr-un sezon si ca femela in
urmatorul sezon. Totusi imperecherea se face intotdeauna intre doi
melci din aceeasi specie. Exista cazuri in care un melc nu se va
imperechea cu un alt melc din aceeasi specie doar pentru ca a fost
cules de la o distanta foarte mare (sute km). Un exemplu: Helix
aspersa din sudul Frantei nu se va imperechea cu un alt Helix
aspersa din nordul Frantei.
Pentru imperechere se prefera ca melcii sa fie pusi intr-o alta
ingraditura in care sa fie cam 7 cm de pamant faramicios si nu prea
tare ca melcii sa sape gropi mici cam de 5 cm in sol in care depun
ouale. Aveti grija ca solul sa nu fie greu sau sa fie lutos caci
aceasta ingreuneaza constructia cuiburilor. Solul trebuie sa fie
umed fara sa fie noroios. Un sol bun este acela care are 20-40%
materie organica, temperatura 18-26 grade, cea mai potrivita fiind
21 grade si umiditatea 80%. Luminozitatea de 18 ore pe zi va
incuraja melcii sa se imperecheze. Se recomanda ca densitatea
melcilor in ingraditura pentru imperechere sa nu depaseasca 60
melci pe metru patrat desi imperecherea va fi mai de succes daca
vor fi mai multi melci dintre care sa-si aleaga partenerii.
Imperecherea propriu zisa se va intampla noaptea si va dura de la 3
la 15 ore. Pastrati curatenie in ingraditura pentru imperechere ca
melcii sa nu se imbolnaveasca si fiti atenti la daunatori precum
urechelnite, furnici sau miriapode. Aerisiti incaperea in care se afla
ingraditura atat pe timpul imperecherii cat si dupa ce ouale au fost
depuse. Mancarea si apa puneti-le in farfurioare nu prea adanci si
improspatati-le zilnic. Resturile de mancare le aruncati ca sa nu se
strice si sa confere un mediu neigienic melcilor. Nu atingeti melcii
in aceasta perioada.
La 2 saptamani de la imperechere femela va depune ouale in
cuiburi pregatite din timp. Cuiburile vor fi mici gropi de 5-7 cm
adancime in pamant. Femela va baga capul in cuib si se va tari
inauntru ramanand afara doar cochilia. Apoi prin orificiul genital
aflat in partea posterioara capului va depune ouale. Sunt necesare o
zi sau doua pentru depunerea oualor. Dupa depunerea oualor
femela va acoperi cuibul cu o mixtura de secretie si excremente.
Melcii pierd mult din greutate dupa depunerea oualelor. Cam o
treime dintre ei mor.
Ouale sunt sferice si albe cu un diametru de 3-4 mm. Un cuib
contine intre 40 si 130 oua cu media de 70-90. Si ouale pot fi
comercializate fiind cunoscute sub numele de "caviar francez".
Din oua vor iesi pui de melci cam in 18-21 zile. Aceasta se va
intampla cu succes daca se va mentine temperatura constanta de 21
grade si solul umed fara a-l satura. Nu din toate ouale vor iesi pui,
unele s-ar putea sa nu se dezvolte normal. Intr-un sol saturat cu apa
ouale vor absoarbe apa si vor crapa. Puii nu vor iesi din oua in
acelasi timp. Diferenta dintre primul iesit si ultimul iesit poate sa
fie de 2-14 zile. Primii melci care vor iesi din oua vor manca coaja
de ou care este bogata in calciu. Pofta de calciu ii va face sa
manance si cojile de ou din imprejur. S-ar putea sa manance oua
care nu sunt bine dezvoltate, dupa cum ar putea sa manance si oua
care se dezvolta normal. Dupa ce mananca coaja unui ou care se
dezvolta normal va manca si embrionul dinauntru care e bogat in
proteine. Canibalismul intre noii nascuti este foarte dezvoltat intre
puii de melci. Pentru a evita aceasta trebuie sa micsorati cat de
mult posibil perioada de iesire din oua a melcilor. Acest lucru se
face pastrand o temperatura constanta de 21 grade si solul umed.
Canibalismul nu va putea fi evitat ci doar micsorat. Melcii tind sa
mance doar ouale de propria specie.

Hrana
Perioada de hranire in habitatul natural este din aprilie pana in
octombrie sau poate varia in functie de climat. In primavara melcii
vor manca mult pentru a compensa pierderea greutatii din perioada
hibernarii. In medie melcii mananca pe zi cam 10-20% din
greutatea lor. Melcii nu vor manca neaparat in fiecare zi. Vremea
proasta sau un climat artificial necoresponzator le va micsora pofta
de mancare. O mica irigare seara le va creste pofta de mancare.
Melcii sunt teritoriali si vor ramane intr-o anumita arie daca au
suficienta mancare. Repartizati hrana pe intregul spatiu al
ingraditurii ca melcii sa ramana intr-un singur loc si sa nu consume
energie in cautarea mancarii astfel crescand mai repede si mai
mari.
Pe perioada imperecherii, adica pe la mijlocul lui iulie, melcii nu
vor manca si vor reincepe sa manance imediat ce au depus ouale.
Melcilor n-ar trebui sa li se puna printre mancare antibiotice sau
stimulanti hormonali. Mancarurile cu alcoloizi ce contin chimicale
defensive folosite in agricultura vor fi respinse. Melcii vor manca
mancarurile in care se gasesc toxine sau substante otravitoare desi
le vor dauna mai tarziu.
Mancarea se va pune in niste recipiente destul de largi ca sa
permita tuturor melcilor accesul la mancare. Apa se va pune intr-o
farfurioara destul de plata ca melcii sa nu se inece in apa de baut.
Atat recipientele pentru mancare cat si cele pentru apa vor fi
curatate periodic.
Melcii de aceeasi specie din regiuni diferite pot avea preferinte
diferite pentru mancare. Experimentati mai multe feluri de
mancare pana vati gasi mancarurile lor preferate. Sugestii asupra
mancarurilor lor obisnuite: rapita de ulei, rapita de varza, floarea
soarelui, trifoiul, rosii, cartofi atat cruzi cat si fierti, salata verde,
morcov, castraveti, patrunjel, ceapa verde, leustean, ridichi,
dovleac, papadie, coada soricelui, grau, fasole si fructe precum:
fructe si frunze de mar, caise, cirese, prune, piersici, pere sau mure
ca dude, etc..
Daca cresteti melcii in ferme neacoperite atunci se prefera sa
cresteti plantele direct in ingraditura. Se prefera plantele bienale
pentru melcii care ajung la maturitate in doi ani.
Plantele suculente vor fi mancate cu mai multa placere decat cele
uscate.
Pe langa plante melcii mananca si tarate de grau, ovaz, faina de
porumb, sau de soia sau alte amestecuri mancate de pasari
domestice. Calculele facute de alti fermieri arata ca pentru a creste
un kilogram de melci pana la o marime comerciabila sunt necesare
cam 1,7 kg de astfel de hrana uscata. La inceput hraniti melcii cu
50% tarate si 50% plante. Unii fermieri folosesc gainatul de pui
pentru a oferi melcilor necesarul de proteine si calciu. Gainatul de
pui in amestec cu tarate sau ovaz, faina de porumb, faina de soia,
piatra de var pisata, mazare, orz.
Mancarurile lasate nemancate sa fie stranse ca sa nu se strice si sa
imbolnaveasca melcii.
Printre mancarea obisnuita ar trebui sa le dati si calciu care il
obtineti din cojile de ou de pasare. Presati marunt coaja de oua si
amestecati-o printre tarate, cu cartofi fierti sau presarati pur si
simplu pe pamant caci melcii vor manca cand vor simti
necesitatea. O alta solutie ar fi sa le dati gainat de pasare care
contine mult calciu. In caz ca nu va sunt la indemana nici cojile de
oua si nici gainatul puneti-le in mancare piatra de var pisat.
De notat ca melcii tineri de Helix aspersa mananca si praf de lapte
care e asimilat usor de organismul lor si contribuie la o crestere
rapida.
In lipsa de hrana melcii vor pierde cam o treime din greutate pana
sa moara. Ei pot trai fara hrana cam 8-12 saptamani.

Cresterea
In aceleasi conditii, melcii din aceeasi specie ar putea sa creasca cu
viteza diferita. Pentru ferma se recomanda sa alegeti doar melcii
mari si cei mici sa fie vanduti. Astfel in doua sau trei generatii
dimensiunea melcilor va creste considerabil.
Factorii ce influenteaza cresterea melcilor sunt: densitatea
populatiei (vezi capitolul Densitatea populatiei pentru detalii),
stresul (melcii sunt sensibili la zgomot, lumina, vibratii, conditii
necorespunzatoare, hrana primita neregulat, atingere), temperatura,
umezeala si modul de crestere.

Hibernarea melcilor
Melcii vor intra in starea de hibernare daca temperatura scade sub
6-7 grade Celsius. De notat ca la 0 grade sau mai putin melcii vor
muri. Unele specii vor hiberna si daca vor fi mai putine ore de
lumina pe zi.
Melcul se va pregati dinainte de hibernare. Intai vor cauta o
ascunzatoare: fie se vor ingropa la 3-6 cm adancime de la suprafata
solului, fie vor gasi mici deschideri sub pietre. Apoi vor inchide
deschiderea cochiliei cu o membrana numita operculum.
Operculumul este o secretie care se intareste la contactul cu aerul.
In perioada de hibernare melcul va inceta orice activitate a tracului
digestiv si sistemul respirator va lucra la minim.
Melcul va rezista in starea de hibernare pana la 6 luni. In aceasta
perioada melcul va folosi propriile rezerve de hrana si va slabi
considerabil.
Se pare ca hibernarea joaca un rol important in capacitatea melcilor
de a se imperechea si de a depune oua urmatorul sezon. Studiile
facuta arata ca hibernarea este obligatorie pentru crearea unei noi
generatii de melci de calitate mai mare.
In fermele acoperite pentru hibernare alegeti melcii cei mai mari
care si-i puneti in niste cutii de plastic perforate care vor fi pusi
intr-un loc racoros cam de 5 grade Celsius cu umiditatea de 85%.
Sistemul de iluminare va fi setat la 6 ore de lumina pe zi si 18 ore
de intuneric. Nu aglomerati melcii in cutii si asigurati-va ca cutiile
au o buna aerisire pentru a preveni imbolnavirea melcilor.

Boli si daunatori
Igiena trebuie sa fie necesara prevenirii imbolnavirii melcilor.
Pentru acesta faceti periodic curat in ingraditura, aruncati resturile
de mancare, curatati recipientele pentru mancare si cele pentru apa,
schimbati apa de baut zilnic. Pradatorii melcilor: sobolani, soareci,
pasari, nevastuici, broaste, vulpe, arici, soparle, unele specii de
fluturi, gandaci, greieri, miriapode, precum si diverse ciuperci,
paraziti, bacterii. Exista si unele specii de melci cu tendinte
canibalice care va pot ataca melcii.

Densitatea populatiei
Se recomanda ca densitatea melcilor din ingradituri sa fie de 96-
128 melci pe metru patrat sau in medie 64 de melci mari de Helix
pomatia pe metru patrat. Stiind ca un melc in medie are 8 g, printr-
un calcul simplu obtinem 1 kg de melci pe metru patrat.
In perioada de imperechere densitatea melcilor ar trebui sa fie mai
mica, cam 4 melci pomatia pe mp sau 7 melci aspersa, tinand cont
de fapt ca sunt mai "pudici". Pe de alta parte se pare ca melcii pusi
in grupuri mai mari, cam de 100 melci, se imperecheaza cu mai
mult succes decat melcii pusi in grupuri mai mici. Explicatia
posibila ar fi ca isi au de unde sa-si aleaga partenerul.
Sa nu incercati sa va amagiti si sa puneti mai multi melci pe o
suprafata mai mica deoarece se cunoaste ca melcii vor creste mai
incet si vor avea mortalitatea mai inalta in astfel de conditii chiar
daca au mancare din abundenta. Deasemenea vor depune mai
putine oua dintre care mai putine vor cloci si din care vor iesi o
noua generatie de melci mai mici.