Graul-sistemul de lucrari ale solului,samanta si

semanatul culturii,

Lucrările de pregătire a solului înainte de înființarea culturii de grâu trebuie

să aibă în vedere activarea proceselor microbiologice de mineralizare din sol,
reducerea încărcăturii de buruieni, prevenirea apariției bolilor, combaterea
dăunătorilor și conservarea apei din sol. Foarte important, se va avea în vedere
asigurarea unui raport optim aer/apă pentru sistemul radicular al grâului.
Grâul preferă solurile mijlocii, lutoase şi luto-argiloase, cu capacitate mare
de reţinere a apei, permeabile, cu reacţie neutră sau slab acidă (pH = 6 – 7,5). Cele
mai favorabile pentru grâu sunt solurile bălane, cernoziomurile, cernoziomurile
cambice, cernoziomurile argilo-iluviale, solurile brun-roşcate. Nu sunt potrivite
pentru grâu solurile pe care stagnează apa, fiind expuse la asfixiere pe timpul iernii
sau acolo unde apa freatică se ridică, în anumite perioade, până în zona
rădăcinilor. De asemenea, nu sunt potrivite solurile uşoare, cu permeabilitate prea
ridicată, pe care plantele pot suferi de secetă, precum şi solurile prea acide sau
prea alcaline.
Lucrările se efectuează după recoltarea plantei premergătoare, deja
fermierii fiind împărțiți între cei care practică arătura și cei care au renunțat la ea,
preferând lucrări minime de prelucrare a solului. Dacă se merge pe arătură
aceasta se face la o adâncime de 20-25.Patul germinativ pentru cultura de grâu se
va pregăti cu grapele cu discuri, în agregat cu grape cu colţi reglabili, prin una –
două treceri, iar în preziua semănatului printr-o lucrare cu combinatorul
perpendicular pe direcţia de semănat.
În această fază se poate aplica și o fertilizare de toamnă cu fosfor și potasiu.
În ultimii ani, acest tip de fertilizare a devenit tot mai popular în fermele care fac
tehnologie de vârf și care doresc să atingă producții de peste 7 tone la hectar la
grâu. În literatura mai veche, tehnologia clasică recomandă că odată cu pregătirea
terenului, se aplică 20 – 30 tone gunoi de grajd/ha, o dată la 3 – 4 ani şi
îngrăşăminte pe bază de fosfor şi potasiu, în cantitate de 40 – 60 kg substanţă
activă/ha. În lipsa gunoiului de grajd, cantitatea de fosfor şi potasiu creşte la 80 –
100 kg substanță activă (s.a.) la hectar. Fertilizarea culturii de grâu este
necesară pentru a asigura o producție profitabilă la hectar, iar analiza de sol este
instrumentul util care vă oferă informații despre resursele disponibile și despre
carențe. Grâul are nevoi modeste cu privire la fertilizare, cea mai importantă fiind
fertilizarea cu azot.
Fertilizarea grâului cu azot de face mai ales primăvara și diferă în funcție de
necesarul din sol, de cultura premergătoare. Dacă se aplică toamna,
îngrășămintele cu azot de dau în doze de 80-160 kg/ha astfel:
– după leguminoase 60-90 kg/ha primăvara
– după prășitaore timpurii 80-120 kg/ha
– după prășitoare târzii 120-160 kg/ha (aplicarea a 1/3 – 1/2 din doză se dă la
pregătirea patului germinativ, diferenţa de doză se aplică în primăvară, iar după
plante fertilizate cu gunoi de grajd numai în primăvară).
Fertilizarea din primăvară la grâu va avea în vedere următoarele:
– când desimea este mare se întârzie aplicarea până la terminarea înfrăţirii
– pentru a preveni căderea, reducându-se înălţimea plantelor;
– pe solurile cu fertilitate mijlocie 60 – 90 kg/ha;
– pe solurile cu fertilitate mică 40 – 50 kg/ha.
– fertilizarea foliară cu azot a grâului se asociază cu combaterea chimică a
buruienilor, folosind 6 – 8 kg uree pură în 100 l soluţie.
Îngrăşămintele cu fosfor se aplică în doze de 60-80kg/ha P2O5 în funcție de
conținutul solului în acest element.
Îngrăşămintele cu potasiu se utilizează în funcție de conținutul solului în potasiu,
în doză de 60-80 kg/ha K 2O.
Perioada în care se seamănă grâul în România este influențată de zonă. Cele
mai bune rezultate se obţin atunci când în cele 40-50 de zile de la răsărire la
intrarea în iarnă (când temperatura scade sub + 5° C), se acumulează o sumă de
grade de temperatură de 450 – 550° C.
 Calendaristic, epoca de semănat pentru grâu în zonele de câmpie din sudul şi
vestul ţării şi pentru Câmpia Transilvaniei este intervalul 25 septembrie – 15
octombrie, iar pentru zonele colinare – 15-20 septembrie – 1 octombrie. Sigur,
aceste date calendaristice pot varia în funcție de condițiile fiecărui an.
La cultura de grâu, producţii normale se obţin atunci când la recoltare se
asigură 500 – 700 spice pe metrul pătrat. Acest număr se asigură prin
însămânţarea a 400 – 600 boabe germinabile pe metrul pătrat, în funcţie de
capacitatea de înfrăţire a soiurilor.
Cantitatea de sămânță necesară pentru semănatul unui hectar cu grâu este de
200-250 de kilograme, în funcție de valoarea geneticii, de gradul de înfrățire.
Cantitatea de sămânță poate varia în funcție de recomandările furnizorului de
sămânță.
Tratarea semințelor de grâu se poate face de către producător sau direct de către
fermier. Înainte de semănat, sămânţa de grâu se tratează în mod obligatoriu cu
fungicide pentru protejarea împotriva principalelor boli.
Adâncimea de semănat la grâu se stabileşte în funcţie de tipul şi textura
solului, de aprovizionarea cu apă la semănat şi de energia germinativă, fiind
cuprinsă între 4 – 7 cm. Astfel, se recomandă o adâncime la semănat de 3 – 4 cm
pe solurile luto-argiloase sau lutoase şi 5–6 cm pe solurile nisipoase.
Distanța dintre rânduri la semănatul grâului este 12,5 centimetri, de regulă.
Cultura grâului este cea mai importantă cultură agricolă din România. Cereala
păioasă a înregistrat în 2017, dar și în 2018 recolte record de peste 10 milioane de
tone la hectar la nivel național cu o producție medie la hectar de 4.655 de
kilograme în 2018.
Cultura grâului reușește în România ultimilor ani să aducă fermierilor
performanți profituri în creștere, asigurate de producții de peste 10 tone la hectar,
cu medii de 8-9 tone la hectarul cultivat. Soiurile de grâu, tehnologia de cultivare,
fertilizarea cerealelor, tratamentele efectuate la timp și volumul de precipitații
sunt factorii de care depinde recolta de grâu în fiecare an.