Facultatea de Educatie Fizica si Sport- Kinetoterapie si Motricitate Speciala

Bazele generale ale atletismului

Profesor Student

Conf. univ. dr. Albina Constantin Odagiu Maria

Anul I
 Atletismul este un mijloc de bază al educaţiei fizice. Prin utilizarea raţională a
sistemului de exerciţii(probe) atletice se aduc contribuţii substanţiale la realizarea sarcinilor
educaţiei fizice la toate vârstele.
Acesta ajută dezvoltarea calităţilor fizice de bază(viteza, detentam rezistenţa), perfecţionarea
deprinderilor utilitare(alergarea, săritura, aruncarea). Este prezent in programele de educaţie
fizică ale elevilor, la nivelul tuturor claselor.

Atletismul dezvoltă legături cu celelalte discipline din sistemul educaţiei fizice şi

sportului şi cu alte discipline ştiinţifice, promovând metode de studiu bazate pe
interdisciplinaritate.

În funcţie de scopul urmărit, aletismul poate fi considerat ca:

1.O componentă a educaţiei fizice, în care se utilizează exerciţii de atletism care contribuie la

îndeplinirea obiectivelor educaţiei fizice; nu sunt strict reglementate în practicarea lor si nu
au un caracter competiţional

2.O disciplină sportivă, ce cuprinde probe de atletism, care în practicarea si desfăsurarea lor
sunt strict reglementate si au un caracter în exclusivitate competiţional.

Sistemul de exerciţii de atletism contribuie la realizarea sarcinilor educaţiei fizice la

toate vârstele, cum ar fi: întărirea sănătăţii şi o dezvoltarea armonioasă, dezvoltarea calităţilor
motrice de bază, însuşirea de deprinderi mortice, însuşirea de cunoştinţe specifice.
Atletismul, ca disciplină sportivă, are la bază întrecerea individuală. Departajarea
concurenţilor se face după valoarea sportivă a fiecărui individ (chiar şi în probele pe echipe
clasamentele au la bază tot rezultatele întrecerii individuale) prin intermediul unor reguli de
întrecere universal valabile şi acceptate. Fiecare dintre probele atletice are la bază regulile
sale proprii, între probe nu există legături de condiţionare.

Pregătirea fizică a unui sportiv de performanţă în aproape orice disciplină sportivă

(sporturi dinamice) nu se poate realiza fără contribuţia mijloacelor din atletism.
Dezvoltarea calităţilor motrice (de viteză, forţă dinamică şi rezistenţă) se poate realiza în
modul cel mai eficient, utilizând mijloacele specifice atletismului.
Având ca puncte de plecare cele câteva probe atletice din programul Jocurilor Olimpice
antice (alergările pe 1, 2, 4 sau 20 ”stadii”, aruncări cu lancea, cu discul etc.), pe parcursul
anilor, atletismul competiţional s-a îmbogăţit ajungându-se astăzi la un număr de 24 probe.

În procesul dezvoltării, fiecare din cele trei categorii de probe – alergări, sărituri,
aruncări –s-a diversificat, şi-a precizat mai bine structura (tehnica), sarcinile motrice, precum
şi regulile de comportament motric (regulamentul probelor) specific în competiţii, formând
sistemul probelor de atletism (S.P.A.) din zilele noastre.

Noţiuniea de joc a primit mai multe înţelesuri: de activitate distractivă (la copii), cât şi
de formă de sport practicată între echipe, după reguli precise.
 Jocurile dinamice sau sportive constituie un mijloc important, prin care se realizează o
parte din sarcinile ce revin educaţiei fizice.
Prin intermediul jocului, se realizează dezvoltarea motrică (calităţi motrice, deprinderi
motrice de bază şi aplicativ-utilitare), şi psihică (percepţii, senzaţii, gândire etc.), dar şi
ameliorarea conduitei în colectiv şi formarea trăsăturilor de caracter.
Putem clasifica jocurile astfel:
1. Jocuri de mişcare (dinamice) elementare, cu reguli simple şi puţine la număr, având în
primul rând scopul de a asigura dezvoltarea fizică generală a elevilor.
2. Jocuri pregătitoare pentru jocurile sportive (ori alte ramuri de sport), cu reguli mai
numeroase şi mai complicate, având drept scop dezvoltarea calităţilor motrice,
însuşirea tehnicii şi a acţiunilor tactice de bază ale diferitelor ramuri de sport;
3. Jocuri sportive, care pe lângă un conţinut foarte bogat, au reguli precise şi mai
complicate.

În funcţie de scopul pe care îl urmăresc, jocurile se pot clasifica în:

-Jocuri pentru dezvoltarea unor forme de manifestare a calităţilor motrice (viteză: de reacţie
la stimul auditiv ori tactil, de accelerare, de repetiţie, de deplasare, forţă: explozivă,
segmentară, rezistenţă: în regim de viteză, în regim de forţă, coordonare, elasticitate etc.);
-Jocuri care conţin deprinderi motrice de bază (alergări, sărituri, aruncări) şi vizează crearea
premiselor favorabile pentru însuşirea tehnicii (alergare: accelerată, alergare în arc de cerc,
alergare de tip ştafetă, alergare peste obstacole, săritură: cu bătaie pe un picior şi aterizare pe
acelaşi picior, pe celălalt picior, pe ambele picioare, aruncare: de tip azvârlire, de tip
împingere, de tip lansare);
-Jocuri pentru dezvoltarea proceselor nervoase superioare şi calităţilor psihice (educarea
atenţiei, educarea analizatorilor, educare moral-volitivă);
-Jocuri pentru însuşirea elementelor tehnice din diferite ramuri de sport, în special din jocuri
sportive (jocuri de manipulare, de conducere, de organizare, de strategie);
-Jocuri cu caracter aplicativ (cu conţinut preponderent de deprinderi
motrice utilitar-aplicative: mers, târâre, escaladare, transport etc.)

Atletismul are ca punct de plecare cele câteva probe atletice din programul Jocurilor
Olimpice antice, ce s-au dezvoltat, ajungându-se la atletismul competiţional de astăzi.
A fost considerat din totdeauna o provocare pentru cunoaşterea limitelor proprii şi depăşirea
lor.