MERIDIAN

TRANSORIZONTIC
Nr. 2, aprilie 2016
Ediție semestrială a Colegiului Pedagogic ,,Mihai
Eminescu”, Soroca

Nu există spațiu în studiu. Curiozitatea științifică crește prin îndestulare.

(Erasmus)

Stimați angajați şi elevi!
Orice floare înflorește pentru a ne reaminti că există
Speranță,
că există Renaștere, că există Iubire!
Mesajul Învierii răsună în tot Universul, și fiecare
suflet este chemat
să se armonizeze, prin credință, cu Viața și Lumina,
atunci cînd proclamă:
Hristos a Înviat!
Cu ocazia Sărbătorii de Paști, Vă dorim să Vă
bucurați de plenitudinea învierii!
Cu adîncă prețuire,
administrația
Colegiului Pedagogic „Mihai Eminescu”
din Soroca
RAPORT
de activitate al directorului
Vişniovaia Tatiana
cu privire la realizările
Colegiului Pedagogic
,,Mihai Eminescu” din Soroca
în perioada decembrie 2015 - aprilie 2016
Procesul educaţiei, care necesită răbdare, atenţie şi
perseverenţă, trebuie, în mod obligatoriu, să se muleze pe un
caracter ales al educatorului. Nu este suficient doar să
elaborăm enunţuri teoretice, un imperativ necesar este să
proclamăm ce trăim, şi să trăim ceea ce spunem.
Cu toţii, cunoaştem că învăţămîntul necesită
schimbare, iar schimbarea poate avea loc numai cu
participarea activă şi implicarea directă a fiecărui actor al
procesului educaţional.
Pe parcursul a trei luni şi jumătate, m-am implicat
activ şi cu suflet în implementarea unor serii de acţiuni,
urmărind o gamă de prerogative:
I. Dezvoltarea, perfecţionarea şi eficentizarea activităţii
manageriale
Pentru a răspunde acestei opţiuni strategice, au fost elaborate
şi apobate:
1. REGULAMENTUL de activitate internă.
2. REGULAMENTUL privind acordarea și mărirea
sporurilor, suplimentelor, premiilor și a altor stimulări
salariale.
3. REGULAMENTUL de activitate al Consiliului profesoral
în Colegiul Pedagogic ”Mihai Eminescu” din Soroca.
4. REGULAMENTUL de activitate al Consiliului de
administraţie în Colegiul Pedagogic ”Mihai Eminescu”
din Soroca.
5. REGULAMENTUL de funcţionare al Catedrelor în
Colegiul Pedagogic ”Mihai Eminescu” din Soroca.
6. REGULAMENTUL de organizare şi funcţionare a
Comisiei pentru Evaluarea Internă şi Asigurare a Calităţii
în Colegiul Pedagogic ”Mihai Eminescu” din Soroca.
7. STRATEGIA de Evaluare Internă a Calităţii în Colegiul
Pedagogic „Mihai Eminescu” din Soroca pentru semestrul
II, anul de studii 2015-2016, și semestrul I, anul de studii
2016-2017.
5.1 Planuri operaționale pentru lunile februarie-aprilie
II. Formarea profesională managerială
1. Certificat de Formare continuă la specialitatea Management
educațional, IȘE, 01.02.2016-20.02.2016, 150 ore;
2. Certificat de participare la trainingul Instrumente web
 folosite în Educație, American Councils for International
Education in Moldova, februarie 2016.

III. Elaborarea curriculelor, în concordanţă cu finalităţile de studiu exprimate în competenţe transversale şi profesionale,
reflectate în profilul ocupaţional al fiecărei specialităţi în parte.

Obiective Nivel de realizare şi concluzii

1) Asigurarea calităţii învăţămîntului
prin prisma perfecţionării, raţionalizării şi
compatibilizării curriculelor la unităţile de
curs.
2) Elaborarea suporturilor de curs şi a
indicaţiilor metodice în concordanţă cu
finalităţile de studiu reflectate în curricule
 Au fost elaborate în conformitate cu cerinţele Cadrului de
referinţă a curriculumului pentru învăţămîntul profesional-tehnic,
aprobat la şedinţa CNC proces verbal nr. 6 din 19 noiembrie 2015,
curricule la toate unităţile de curs pentru semestrul II al anului de studii
2015-2016 .
 Au fost elaborate suporturi de curs pentru unităţile de curs ce nu
dispun de manuale şi resurse informaţionale.

IV.Perfecţionarea şi formarea continuă a cadrelor didactice

Obiective Nivel de realizare şi concluzii

1. Autoevaluarea privind nevoia de perfecționare și
formare continuă şi participarea la programele oferite de
instituţiile acreditate, cu finanţarea asigurată de instituţie.
2. Dezvoltarea competenţelor profesionale şi
manageriale prin instruirea conform Cadrului Naţional al
Calificărilor.
 A fost necesară actualizarea bazei de date privind nivelul
şi nevoile de formare.
 Activitatea s-a rezumat la informarea cadrelor didactice
privind oportunităţile de formare profesională.
 Au participat la cursuri de formare profesională 26 cadre
didactice.
 Este necesară îmbunătăţirea transferului de la activităţile
de formare la activitatea didactică.

V. Dezvoltarea şi îmbunătăţirea spaţiilor de şcolarizare

Obiective Nivel de realizare şi concluzii

1. Amenajarea sălii de  Amenajarea sălii cu draperii - cu contribuția sponsorilor de la fabrica de confecții din
festivităţi. localitate.
2. Amenajarea unei  La moment, se implementează proiectul Access- Consiliile americane pentru
săli de clasă pentru Învăţămîntul Interaţional.
predarea limbii  Cabinet dotat cu tablă magnetică,
străine - engleză. calculator.
3. Aranjarea curţii  Reabilitarea gardului.
instituţiei.  Reînnoirea spaţiilor verzi.
 Bordure, cu contribuția Primăriei orașului: Secția Amenajare.
 Resurse financiare limitate, insuficiente pentru investiţii majore în echiparea instituţiei.

VI. Dezvoltarea relaţiilor de parteneriat

Nivel de
Descrierea activităţii Indicatori
realizare
1. Iniţierea unor parteneriate cu CAN, zona Nord  Acord de colaborare în domeniul
2. Extinderea colaborării cu instituţiile superioare. prevenirii și combaterii actelor de
3. Menţinerea parteneriatului cu Incubatorul de afaceri corupție.
Soroca.  Parteneriat durabil cu
4. Menținerea parteneriatului cu Direcția Situațiilor Universitatea de Studii Politice şi
Excepționale din or. Soroca. Economice Europene “Constantin
5. Relații de parteneriat cu PLATFORMA COMUNĂ Stere” din Chişinău.
DE DIALOG AL DOAMNELOR DEPUTATE DIN  Participarea elevilor în proiectul
PARLAMENTUL RM și SECRETARIATUL Seminarii de instruire cu tema
PARLAMENTULUI. Antreprenoriat.
6. Relații de parteneriat cu proiectul comun al Uniunii Integral  Contract de colaborare cu
Europene/Consiliul Europei COMUS. Direcția Situațiilor Excepționale
din or. Soroca.
 Participarea la Forumul Regional
Parlamentar ”DIALOG CU
CETĂȚENII”, 18.02.2016
 Participarea la ședințele
organizate în cadrul proiectului
 COMUS.

Actul fundamental al instituției poate fi definit ca o competiție pozitivă întru realizarea prevederilor Strategiei de
dezvoltare a învățămîntului vocațional/tehnic, a Noului Cod al Educației, privind transferul și acumularea rezultatelor
învățării, educația și formarea profesională, recunoașterea calificărilor și competențelor care facilitează mobilitatea
transnațională.
Rezumînd acţiunile enunţate mai sus, ţin să menţionez că, în calitate de director al Colegiului Pedagogic “Mihai
Eminescu” din Soroca, urmăresc asigurarea calităţii procesului instructiv - educativ din instituţie, în scopul satisfacerii
cerinţelor corpului profesoral şi al elevilor. De asemenea, contribui la dezvoltarea unui climat educaţional armonios, care să
ducă la motivarea actorilor implicaţi în procesul educativ.
Obiectivul major este ca această instituţie să devină una etalon pentru învăţămîntul profesional tehnic postsecundar și
postsecundar nonterţiar, mereu în parteneriat şi în colaborare cu actorii sociali, asigurind o educaţie de calitate pentru
dezvoltarea individului, în vederea integrării acestuia în plan social, pentru a deveni cetăţean activ şi responsabil, deplin
conştient de propria sa valoare.

Director: Tatiana Vișniovaia

Vişniovaia Tatiana, directorul

Colegiului ,,Mihai Eminescu” din Soroca

Practica de absolvire - primii paşi

spre o carieră de succes

”... practica fară teorie este similară navigației

în mare fară hartă;
teoria fară practică înseamnă să nu navighezi deloc...,,
(Susser)

Unul dintre cele mai importante elemente ce definesc şi determină competitivitatea economică a unei ţări este reprezentat de
nivelul de pregătire profesională a forţei de muncă.
În acest context, în perioada februarie - aprilie 2016, studenţii anului IV, specialitatea Asistenţa socială, şi-au desfăşurat
stagiul de practică tehnologică (de absolvire), combinînd cunoştinţele teoretice cu abilităţile practice.
Armonizarea pregătirii teoretice cu pregătirea practică a fost unul din factorii determinanţi, ce au favorizat identificarea unui
spectru al nevoilor de noi competenţe mult mai dinamice.
Prin intermediul acestui stagiu de practică, studenţii au ajuns să cunoască mai bine implicaţiile carierei pe care şi-au ales-o
şi, consider, că sunt pregătiţi să facă față provocărilor reale din viitoarea lor profesie.
Ca raspuns la nevoile de a asimila cunoștințele și de a-si dezvolta competentele și abilitatile necesare în vederea insertiei pe
piata muncii, practica le-a oferit studentilor o serie de beneficii, precum:
 dezvoltarea aptitudinilor pentru munca în echipa;
 creşterea gradului de responsabilitate în ceea ce priveşte îndeplinirea unor sarcini profesionale la un înalt nivel
calitativ, cu respectarea termenelor- limită;
 dobîndirea de cunoștințe și competenţe în domeniu;
 posibilitatea de a aplica în practică cunoștințele teoretice dobîndite pe parcursul studiilor;
 înţelegerea mai bună a modului de funcţionare a proceselor și sistemelor din domeniu;
 dobîndirea unei experienţe practice, care poate facilita tranziţia de la colegiu la locul de muncă;
 inserţia mai facilă pe piaţa muncii, eventual la instituţia/organizaţia în care s-a desfăşurat stagiul de practică.
Finalizarea acestui stagiu a avut loc într-un mod pozitiv, cu un sentiment de satisfacție, printr-o Conferinţă de totalizare,
dimensionată corect şi raportată la durata stagiului.

Practica în combinație cu exercițiul
perfecțiunii
Studenții de la specialitatea ,, Secretariat-birotică”
sunt deschizători de drumuiri pentru cei care se pregătesc
să îmbrățișeze această specialitate, bazată pe cadrul legal,
atît de în vogă și solicitată în zilele noastre. Ajunși în anul
IV, studenții-practicanți au fost evaluați în cadrul
conferinței de totalizare a practicii de absolvire, ce s-a
desfășurat la 13.04.16, în incinta Incubaorului de afaceri, cu
invitații: Directorul instituției - Vișniovaia Tatiana,
Directorul adjunct pentru instruire - Celac Virgilia,
Directorul adjunct pentru practică – Burlacu Zinaida,
profesorii Rusu Valentina, Ghidirim Liliana, Tanas Diana,
Fiodorciuc Daniela și reprezentatul presei - Nina Neculce.
Stagiul de practică—experiențe inedite
Scopul practicii a fost de a acumula experiență la
obiectul cercetării, întocmirii și îndosarierii diferitor tipuri
de documente și generalizării competențelor acumulate în
cadrul stagiului de practică. Studenții au ascultat formula de
salut și opiniile metodiștilor Ciobanu Galina și Fiodorciuc
Veaceslav cu referire la rezultatele activității practice a
viitorilor specialiști, menționînd oportunitățile și punctele
slabe ale acestora în cadrul stagiului de practică.
Avantaje și performanțe -trepte depășite.
Practicanții s-au autoapreciat critic, au menționat
că au însușit o practică utilă, au fost cointeresați să exerseze
diverse abilități ale secretarului: lucrul cu actele, semnarea
chitanțelor, cercetarea diferitor tipuri de documente.
Emilia Usatîi, șefa catedrei Asistență socială
Spre finalul conferinței, Directorul instituției a
mulțumit cadrelor didactice pentru organizare, iar elevilor-
pentru rezultatele obținute în cadrul stagiului. Experiența
practică este o necesitate, care ajută elevii să se formeze, să-
și aprofundeze și să implementeze cunoștiițele teoretice.
Practicanții au fost apreciați și de Zinaida Burlacu,
responsabilă de desfășurarea stagiiilor de practică,
Dumneaei a evidențiat preformanțele studenților în evoluție
spre finalul anului IV. Funcția de secretar este o funcție
nobilă, care cere multe calități profesionale și umane, pe
care studenții au avut ocazia să le demonstreze în colaborare
cu mentorii săi formatori și în timpul comunicării cu
membrii societății.
În viziunea practicanților Burduja Mihaela și
Botnarevschi Cristina, care au menționat că au acumulat o
experiență bogată în cadrul stagiului de practică, utilitatea,
necesitatea desfășurării practicii permite elevilor să-și
creeze o viziune mai amplă despre meseria aleasă. Impresii
frumoase, competențe generalizate, amintiri plăcute și
experiențe utile au fost integrate în prezentări video.
Diriginta grupei Rebeja Valentina a mărturisit
următoarele: ,,I-am urmărit cu plăcere și interes pe discipolii
noștri pe tot parcursul conferinței. Au dat dovată de
cunoștiințe, abilități și competențe în domeniul specialității
și mulțumesc metodiștilor pentru munca asiduă, depusă în
domeniul formării profesionale a studenților gr .45. Bilanțul
a fost îmbucurător, le urez absolvenților succese la
examenele de calificare.”
Rebeja Valentina,
profesoară de istorie,
grad didactic II
Nu este necesar să faci lucruri
extraordinare pentru a obține
rezultate extraordinare. 
Warren Buffet
 Leac divin

,,Eminescu și Vieru-două ferestre deschise spre Europa multiculturală”

Într-o lume agitată de noile tehnologii, de lipsa de timp și de fuga pentru a reuși ceva, învățarea unei limbi este un
mjloc de a cuceri globul și de a-și forma un viitor.
Învățarea unei limbi are un rol important în formarea personalității elevului și dezvoltă abilități și deprinderi
pentru a face față cerințelor societății moderne.
Prin învățarea limbilor materne și străine, avem posibilitatea de a promova propria cultură.
Limba noastră ,,i-o comoară în adîncuri înfundată , i-un șirag de piatră rară pe moșie revărsată…”
Puțini sunt cei care ne pot purta faima peste tot, dar sunt și o poartă cu mîndrie și fermitate.
Doi poeți, doi bravi luptători cu penița sunt Eminescu și Vieru, care, prin opera lor, au făcut înconjurul lumii, au
atins inimi și suflete, au unit culturi și tradiții, au cîntat graiul nostru strămoșesc și au demonstrat că frumosul va salva
omenirea.
Scriitorul este o persoană aparte, el e un ,,eu,, cu viziune proprie despre lume, cu sentimente adînci şi intense, el e
cel ce creează o lume aparte, o lume ce, mai apoi, va trage în plasele sale cititorii , el e ,, un florar ce aranjează plantele, la
prima vedere atît de simple, într-un mod original, astfel încît compoziția lui să fie unică și frumoasă.”
E dificil de a transmite mesajul unei opere prin traducere, dar se poate face, dacă dorința este mare.
În decursul săptămînii ,,Festivalul cercurilor”, catedrele Filologie și Limbi străine au încercat să demonstrezee că
acești doi poeți au opere ce răsună frumos în orice limbă. Obiectivul principal a fost dezvoltarea gustului estetic și a
nspiritului patriotic.
Timp de 45 de minute, au sunat poeziile vieriene și eminesciene în limbile franceză, italiană, engleză, germană și
rusă: ,,Mîinile mamei”, ,,Ah, iubite, ah”, ,,Făptura mamei”, ,,Luceafărul”, “De ce nu-mi vii” , “O, rămîi ”, “Lacul” etc.
Eminescu nu și-a pierdut din măreție nici atunci cînd a fost rostit în variantele germană și franceză.
Poemul “ Luceafărul” a fascinat auzul spectatorilor și a demonstrat că literatura noastră merită a fi promovată la
nivel mondial.
Durerea din “ Cămășile “ vieriene e tot atît de adîncă și în versurile traduse în franceză. Drama tematică a
consecințelor unui război rămîne actuală oricărei națiuni și oricărui timp. Mamele, în așteptarea feciorilor, au fost și vor fi
peste tot, iar durerea provocată de neștire și așteptare va curma sflete și inimi la fel cum a fost descris în versurile sus-
numite.
Mama e ființa care ți-a dat viață, care te așteaptă, te ajută, te îndrumă, asta ne-o demonstrează versurile “O, mamă,
dulce mamă” de M.Eminescu, ,,Mîinile mamei” și ,,Făptura mamei” de Grigore Vieru.
Recitate și cîntate, versurile celor doi mari poeți au demonstrat că învățarea limbilor străine este utilă, plăcută,
interesantă și apreciată de toți.
Conform tematicii, poeții sunt atît de aproape, că se completează reciproc, formînd un buchet colorat, care poate fi
admirat în perioada oricărui anotimp al anului.
Eminescu, prin versul metaforic, face o introducere pentru “lira în lacrimă a lui Vieru“. Poeții dialoghează prin de
timp și spațiu , ei deschid fereastra spre cultura europeană și chiar spre cea mondială.
Acești poeți au demonstrat cît de frumos sună un vers veritabil în orice limbă, cît de important este să înveți și să
cunoști o limbă strină, pentru a o promova pe a ta proprie, cît de mult înseamnă a te mîndri și a putea demonstra tuturor că
nu există poeți mai buni și mai măreți decît cei ai literaturii noastre.
Prin colaborare și efort, prin trudă și vocație, prin bogăție lăuntrică, participanții la această activitate au adus în
inimile noastre melodicitatea limbii, măreția versurilor eminesciene și vieriene, iubirea de patrie și de frumos.

Strelciuc Veronica,
profesoară de limba
franceză și de limba și
literatura română
 Succesele catedrei Pedagogie, psihologie și metodici particulare

Debutul activității de Master-class s-a desfășurat cu succes.

Din rîndul participanților, au facut parte și profesorii
colegiului de la diverse catedre și elevii din anul IV,
specialitatea ” Pedagogia preșcolară”.
Subiectul orei a fost ,,Suvenirul decorativ”, al cărui
destinație este să împodobească masa de Paști. Elementele
componente ale acestuia reprezintă însăși simbolurile Sfintei
sărbători: puișor din ață fină și pufoasă, ouă modelate din
plastilină, iarbă verde, toate asamblate într-o compoziție
originală, încununată cu luminița ce aduce speranță și
încredere în zile senine, pline de bucurii și sănătate.
Preocuparea propusă a trezit în inimile participanților
Ostapovici Olga, dorința de a crea lucruri frumoase pentru cei dragi, toți au
profesoară tratat cu creativitate și sîrguință suvenirile.
de artă plastică Conlucrarea – timbru al Momentele de surpriză au fascinat prin interpretarea
și istoria culturii succesului deosebită și rezultatul obținut.
și civilizației Scopul activității plastice:
1. Formarea atitudinii fundamental-pozitive pentru
La 14 aprilie 2016, în Colegiul Pedagogic ,,Mihai lucrările hand-made.
Eminescu”, a fost desfășurat un Iarmaroc tradițional, 2. Colaborarea membrilor colectivului de pedagogi și
organizat de cercul ,,Arta decorativă”. ,,Arta decorativă”, din elevi, în vederea intereselor comune.
cadrul catedrei Pedagogie, psihologie și metodici
particulare, își desfășoară activitatea armonios, îmbinînd
diverse tehnici de lucru.
Tematica pascală a iarmarocului a propus o serie de lucrări
decorative și copturi de post. Realizate cu mult drag,
creațiile au oglindit iscusință și originalitate (covorașe, fețe
de masă, mileuri croșetate, broderii...)
Scopul activității:
 Promovarea genurilor de artă decorativă
 Valorificarea tradițiilor și obiceiurilor populare
Au propus, pentru vînzare, lucrări elevii din diverse grupe:
11a, 11b, 21b, 41a, 41b, 31. Pentru organizarea și
desfășurarea iarmarocului, sau implicat grupele 31 și 2 elevi
din grupa 15.
Pe parcursul funcționării iarmarocului, elevii implicați în
organizare s-au isprăvit cu brio, periodic îndemnau
cumpărătorii, făcînd glume și ridicînd buna dispoziție.
Pe mijloacele financiare colectate la iarmaroc s-au procurat
ghiveciuri pentru flori cu care s-au înverzit coridoarele
instituției.
 Înainte de orice, scopul unei cărți este să te facă să gîndești.
Lilia Tașnic, șefa bibliotecii,
grad de calificare I
Cartea e mai scumpă decît o comoară
Pe parcursul celor 40 de ani de activitate în Colegiul
Pedagogic ,,Mihai Eminescu”, am fost mereu pasionată de carte,
deoarece cartea este calea cea mai accesibilă și cea mai apropiată
de sufletul omului spre cunoașterea Lumii și a Universului.
Nicolae Dabija afirma: Și cărțile au suflet: uneori le și auzi, în
preajmă, cum respiră, cum plîng, cum rîd cu tine, cum se miră și-
ți fac din zile triste – sărbători.
Pentru mine, biblioteca este un colț de rai, unde trăiesc momente
de neuitat, alături de cititorii dornici de carte.
Dragostea de carte e precum apa: blîndă prin prezență, destoinică
prin răbdare, puternică prin forță interioară, tăcută în marea-i
trecere prin lume. Iubirea de carte este precum orice copac
rodnic: îți dăruiește, la fel, fructele sale, indiferent, dacă ești un
sfînt sau un nenorocit, la fel face umbră și la fel înflorește, fie că
lumea este în vreme de belșug sau de sărăcie. Dragostea de carte
este precum anotimpurilie, te poți bucura de prezența și roadele
lor, însă nu le poți nici chema, nici alunga, nu le poți opri trecerea
peste sufletul lumii, atunci cînd glasul timpului se face din auzit.
Iubirea de carte este precum o domnișoară frumoasă, ademenește
toate sufletele, dar se dăruiește cavalerului care-și pune viața la
picioarele ei.
Dragostea de carte este precum ziua și noaptea. Ea face ca răul și
binele să se succeadă după măsura lor eternă, pentru că ea,
iubirea de carte, să rămînă dincolo de acestea, însă mereu aproape
de ambele.
În incinta bibliotecii colegiului, la data de 18 aprilie 2016, a avut
loc o activitate literară cu genericul: Să cîntăm o odă cărții!,
dedicată Zilei Mondiale a Cărții. Prima parte a activității a fost
Honore de Balzac
Valentina Popovici, șefa sălii
de lectură, grad de calificare I
Cartea – poartă deschisă spre viitorul nostru
,,...cartea e o făgăduință, o bucurie,
o călătorie prin suflete, gîndiri și frumuseți”
Tudor Arghezi
Biblioteca este universul literei și al slovei, al
marilor poeți și scriitori, în care a răsărit ,,Luceafărul”, ale
cărui porți sînt deschise oricui și-n care doar cei luminați își
pot menține existența, alături de nemuritoarele izvoare.
Menirea oricărei biblioteci este educația și
instruirea prin carte.
Orientarea lecturii, deschisă către noi și potențiată
creativ constituie astfel o problemă de vocație, de înalt
profesionalism, de responsabilitate civică și morală nu
numai față de cititor, dar și de societate.
Biblioteca rămîne o masă deschisă de idei: de
exemplu, citind o carte, în sufletul omului apare dorința de
a se asemăna cu personajul principal, apare un alt fel de
exprimare a gîndurilor și sentimentelor. Multe lucruri poți
afla din carte, ea îți oferă totul. Cartea ne oferă informația,
dar noi trebuie s-o utilizăm pentru a ne îmbogăți și a ne
păstra sufletul saturat și purificat.
Vizitînd biblioteca, beneficiarii pot participa la
activitățile extracurriculare, organizate în colectiv,
îndeosebi, la cele dedicate tradițiilor culturale ale neamului.
Sărbătorile, în special, cele bazate pe tradițiile
culturale ale neamului, sunt un bun prilej nu numai pentru
a pune în evidență talentul, dar și pentru a educa activismul,
responsabilitatea, spiritul de echipă, disciplina, conștiința,
ambițiile sănătoase, interesul față de valorile autentice
consacrată importanței cărților în formarea personalității
cititorilor. Elevii și studenții și-au expus opiniile referior la rolul
cărții în infortmare, în cultivare a gustului estetic, în îmbogățirea
vocabularului și a comunicării, în potențarea inteligenței.
Partea a doua a cuprins un recital de poezie a scriitorilor preferați
și a creației proprii. Activitatea a cuprins concursuri literare, o
victorină, lectura și comentarea eseurilor pe tema cărții. Au
participat elevii și studenții pasionați de lectură, prieteni veritabili
ai cărții, din grupele 21a, 23a, 25, 31, 46. Au fost premiați cu
literatura beletristică învingătorii concursurilor și ai victorinei:
Găvoază Valeria, Rusu Ion, Fornea Augustina, Oscorbin Elena,
Volnițchi Cătălina, Burghelea Alina, Jardan Natalia.
Activitatea a urmărit scopul popularizării cărții și a lecturii,
stimularea vizitării bibliotecii de către elevi și potențarea
creativității lor, urmînd modelele personalităților marcante ale
literaturii naționale și universale.
Stimați utilizatori, biblioteca vă cheamă să atrageți atenția
asupra miracolului cărții și să cultivați dragostea de cuvînt!
Lumina cărții...
O reîntîlnire plăcută cu Măria Sa Cartea
În Republica Moldova, la data de 23 aprilie, se sărbătorește
„Ziua Bibliotecarului” . Această sărbătoare a fost instituită
prin Decretul Președintelui Republicii Moldova din 08
februarie 2010.
În colegiul nostru, această sărbătoare a fost marcată anticipat,
la data de 18 aprilie, printr-o serie de activități captivante,
coordonate de dna Lilia Tașnic , bibliotecară a colegiului.
Dumneaei a depus o muncă titanică, pentru a pune la punct
fiecare detaliu , a dat dovadă de perseverență și
responsabilitate , iar rezultatele obținute s-au dovedit a fi pe
măsura așteptărilor.
Elevii și studenții din colegiu au avut posibilitatea să
participe la cîteva concursuri cu caracter creativ:
- concurs de eseuri cu genericul „ Cartea în viața mea” ;
- concurs de recitare a poeziei proprii sau a celor din creația
unor scriitori notorii;
- victorină literară (cu întrebări legate de operele literaturii
române) .
Activitatea a debutat cu cîteva citate despre lumea minunată
a cărților și a bibliotecii . M-au marcat îndeosebi următoarele
citate :
naționale.
Azi, sursele moderne de informație ne pun în
legătură cu lumea din jur, dar scopul acestora e mai puțin
educativ și mai mult țintește divertismentul.
Internetul ne ușurează cu mult activitatea, însă, în
comparație cu lectura unei cărți, el nu oferă acea stare
lăuntrică, pe care o trăim la lectura cărților. Deși ne dăm
seama că o carte poate aduce mult folos, totuși preferăm
ușurința, modernitatea, adică internetul sau televizorul.
Cum vedem noi biblioteca de mîine?
În primul rînd, cu un spațiu larg, luminos, încălzit,
modernizat, cu literatură nouă, cu calculatoare și televizor,
cu lămpi de masă în sala de lectură, pentru uzul fiecărui
cititor.
În apropierea sălii de lectură, ar trebui să existe loc pentru
relaxarea elevilor și un mic magazin, în care s-ar vinde
ziare și reviste, cărți noi, s-ar putea servi o cafeluță sau un
ceai.
- „Cel mai mare imperiu este imperiul cărții. În el , soarele
nu apune niciodată.”
- „O poezie minunată seamănă cu un arcuș care este trecut
peste fibrele sonore ale ființei noastre. Nu gîndurile sale, ci pe
ale noastre le face poetul să cînte în noi. El este vrăjitor.
Înțelegîndu-l , noi devenim poeți, ca și el. ” ( Anatol France)
La concursul de recitare a poeziei proprii, am prezentat două
lucrări: o revelație pe tema patriotică ” Atunci cînd ai un
neam...”, iar alta - pe tema erotică – „ Iubire idolatră”. Am
încheiat scurta prezentare pe o notă optimistă , cu versurile
„ Și cum unele istorii/ Se lungesc la infinit ,/ Și iubirea
idolatră / Parcă n-ar avea sfîrșit... ”.
De asemenea, am pregătit un colaj de poezii ale poetului
Grigore Vieru : „ Un secol grăbit” , „ Doina” , „Eu nu am,
moarte, cu tine nimic” și „ Ca prima oar... ”. Am depus efort
pentru a reda frenetic emoțiile trăite de poet și mesajul pe care
acesta tinde să-l transmită cititorului.
În cadrul victorinei literare, am avut ocazia să ne
reamintim versurile unor scriitori care , în opinia noastră,
reprezintă etalonul de calitate a literaturii române : Mihai
Eminescu, Lucian Blaga, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi
și Adrian Păunescu.
În eseul meu „Cartea în viața mea”, m-am referit la faptul
că, în zilele noastre, oamenii sunt pasionați din ce în ce mai
mult de mijloacele tehnice informaționale, care înlocuiesc,
treptat, cărțile cu care suntem obișnuiți. Tind însă să cred că
cărțile rămîn o parte esențială a vieții noastre, iar internetul nu
va înlocui niciodată plăcerea de a răsfoi o carte. Cărțile
continuă să mai trăiască și în secolul al XXI-lea.
Finalul a fost însă de o beatitudine nemaiîntîlnită, stare
generată de faptul că am primit drept cadou cîteva cărți cu
care îmi pot îmbogăți biblioteca proprie. Personal, consider că
această activitate a avut un succes grandios, iar fiecare
participant a plecat acasă mai bun și mai receptiv față de
frumusețea ce ne înconjoară.
Găvoază Valeria,
eleva grupei 31, Pedagogie preșcolară
 Caracterul unei școli bune este
ca elevul să învețe în ea mai
mult decât i se predă, mai mult
decât știe însuși profesorul.
(Mihai Eminescu)

Lectura – oază pentru suflet

Poate părea extravagantă şi extrem de îndrăzneaţă următoarea mea afirmaţie, dar pot spune cu cea mai mare certitudine că, în
cazul pasiunii mele, care îmi devorează din ce în ce mai mult timpul liber, orice introducere este de prisos. Este vorba despre o
îndeletnicire umană, datorită căreia, cele mai importante realizări ar fi fost, pur şi simlu, inexistente. LECTURA, anume ea, rămâne a
fi, în ultimă instanţă, un leac pentru suflet, un balsam tămăduitor, căci orice filă presărată cu magia cuvintelor sfinte şi înălţătoare nu
doar îţi vindecă sufletul rănit de societatea în care trăieşti, dar îţi oferă fericitul prilej de-a evada neobservat din mizeria şi nimicnicia
acestui ,,secol grăbit”, în care adevăratele valori de mult nu mai costă nimic... De ce anume lectura? Știu cu siguranţă că veţi fi de
acord cu faptul că doar ea îţi oferă fericitul prilej de-a te regăsi pe tine însuţi, îţi oferă atîta plăcere, bucurie, dar, mai ales, împlinire!
E un zbor fascinant al gîndului-meteor printre pagini, încărcate doldora de viață, trăire, speranță. De fiecare dată, când închei o nouă
carte, îmi place să mă conving de faptul că lectura este un dar divin, ce ne ajută să conştientizăm că suntem Oameni, purtători de
valori supreme și generatori de sentimente profunde. Tulburătoare până la lacrimi, înălţătoare până în cerul sufletului, o carte bună mă
face să mă cutremur de iubire, credinţă, suferinţă, libertate.
Pasiunea mea pentru lectură își are originile în copilărie. Am început să citesc din momentul cînd am însușit alfabetul. Îndrumată de
îngerii mei spirituali, părinții, am făcut primii pași în lumea de vis a cărții. Mai retrăiesc momentul în care am citit pentru prima dată o
carte de povești, dăruită de ei cu ocazia aniversării mele. Eram copleșită de entuziasm, bucurie, fercire, curiozitate, trezindu-mi-se o
sete nepotolită de a citi cît mai mult. Această amintire s-a întipărit în spectrul vieții mele ca începutul călătoriei în paradisul
nemărginit al lecturii. Copilăria mea a fost dedicată totalmente basmelor, ce mi-au oferit minunea întîlnirii cu lumi miraculoase și
personaje fabuloase, care mi-au solicitat fantezia, m-au ajutat să zbor în spații atît de depărtate de realitatea cotidiană, în care mă
aflam, stimulîndu-mi întreaga imaginație. Drumul meu ulterior în lumea lecturii a fost marcat de operele lui Jules Verne: Cinci
săptămîni în balon, Copiii căpitanului Grant, Ocolul pămîntului în optzeci de zile, Căpitan la cincisprezece ani, Insula misterioasă,
cărțile pe care le-am sorbit cu mult nesaț și care au altoit în mine dorința de a explora întregul Univers.
De-a lungul anilor, lectura și-a făurit un loc aparte în muzeul sufletului meu, astfel, ca, în prezent, să devină un înțelept călăuzitor,
care mă determină să citesc continuu, fără a selecta anumite genuri de cărți, fără a ține cont de timp și loc. Oare mai contează aceste
aspecte cînd asociez lectura cu unul dintre lucrurile fără de care nu-mi văd existența? Și o mică concretizare: citesc orice, oriunde și
oricînd am posibilitatea, deoarece sînt ferm convinsă că, la vîrsta mea, orice carte citită este o cărămidă la constituirea mea ca
personalitate. Refugiindu-mă în lumea propriei mele conștiințe, mă văd puternică și sigură, deoarece cartea din mînă îmi sprijină
verticalitatea felului meu de a fi și de a gîndi. Opera lui Druţă, una puternică, închinată toată Adevărului, izvorăște din adînca lui
iubire de oameni, de viaţă, de podoabele şi de tainele ei, de ţară şi de făptura neamului nostru. Marele condeier a cîntat, în romanul
său, cîmpia, baştina, leagănul omului, sursa puterii, vatra primitoare, în care durerile îşi pierd acuitatea, iar bucuriile devin mai mari.
Tocmai acest pămînt-vatră, statornicit în doină şi în istorie, pămînt de legendă şi de dor, devine punctul de legătură al trecutului cu
viitorul, a ceea ce am fost cu ceea ce avem a fi, și, din acest punct de vedere, romanul Povara bunătății noastre are o valoare
inestimabilă. În viziunea lui Ion Druţă, munca ţăranului nu înseamnă a ţi se da ,,o palmă de pământ” pentru trudă, pentru ,,caznă şi
chinuri”, care şi el urmează să fie ,,arat”, ,,semănat”, ,,prăşit”, ,,cosit”, recoltat”, ocrotit de secetă şi de grindină. Acest pămînt pe care-
l muncește țăranul, și nu oricare, ci Onache, se numeşte altfel: istorie, tradiție, cultură. De la țăranul lui Druță, am învățat spiritul,
nobleţea, demnitatea şi frumuseţea dragostei de om şi de viaţă. Acest personaj mi-a insuflat încrederea că nu totul este pierdut și că
întotdeauna este cineva în spate care nu lasă să se piardă adevăratele valori. El este Omul acestui spațiu mioritic, cinstit și deschis, este
omul de alături, care știe a rîde și a plînge cu întreg neamul său. Dintotdeauna, cel mai dureros au trăit momentele de frînturi istorice
copiii. Şi tot ei pot observa cel mai bine nedreptatea, fără a-i găsi vreo scuză. Doar în conştiinţa copiilor, înfloresc veşnic scenele de
groază prin care trec, scene pe care nu le pot şterge din memorie. Din această perspectivă, este scris romanul Din calidor, roman mai
puțin cunoscut între adolescenți, din păcate, dar care are multe să ne învețe. Fiul învăţătorilor din Mana stă în coridorul casei-şcoală şi
priveşte ce se întâmplă în afară şi înăuntru. ,,Calidorul” reprezintă un loc înăuntru şi în afară în acelaşi timp, un loc unde copilul are
dreptul să stea şi unde îi place să stea. „Calidorul” lui Goma este un simbol, simbolul care-l apropie de mama, de părinţi, de strămoşi,
simbolul Basarabiei:,,Galeria casei părinteşti din Mana este buricul pământului. Totul îmi pleacă de acolo şi de atunci, toate mi se
întorc, după ocoluri largi, perfect rotunde, după definitive duşur - atunci şi acolo.”. Copilul trăieşte şocul unei istorii violente,
nedrepte, prin evenimentele care îl afectează decisiv: arestarea tatălui, pentru că a arborat steagul românesc, refugiul disperat din calea
agresorilor, arderea cărţilor româneşti de către ruşi, arderea pădurilor - toate sintetizabile în tendinţa vizibilă a ocupanţilor de a devasta
Basarabia. Copilăria personajului durează atîta timp, cît el stă în Mana, în Basarabia. Atît a copilărit - 9 ani şi 4-5 luni, după care a
trebuit să se obişnuiască, exact cum i-a zis mamă-sa: ,,Lasă, ne obişnuim noi…/-Eu nu vreau să mă obişnuiesc !” Şi asta a şi făcut
toată viaţa: nu s-a obişnuit! Mă gîndesc la faptul că, dacă această carte ar fi în lista lecturilor adolescenților, tînăra generație ar judeca
altfel. Pe mine m-a pus pe gînduri: Cum să mergi, zi de zi, indiferent prin ţara ta, cînd ştii că ea e pe marginea prăpastiei şi noi, cei
care declarăm cu mîna pe inimă că o iubim, nu facem nimic, pentru a o salva?! De ce, cînd conştientizăm că totul e în mîinile
noastre, rămînem reci la problemele cu care ne confruntăm? De ce nu construim un pod al speranţei, ca să trecem pe cealaltă parte
a prăpastiei- viitorul luminos la care visăm? Mai caut încă răspuns… Karl Kaus afirma că „...oamenilor ar trebui să li se interzică
vorbirea”, şi nu pot să-i dau dreptate, deoarece consider că oamenii trebuie să vorbească cît mai mult despre pasiunile lor, să-şi
împărtăşescă impresiile mai des, căci unele din ele, precum cele de lectură, chiar merită să devină contagioase!
Și iar îmi îndrept privirea spre rafturile de cărți ale bibliotecii... În lumea tăcerii, vorbesc doar gîndurile și cărțile, ce se uită cu ochii
larg deschiși în oglinda sufletului meu. E cel mai frumos dialog pe care l-am avut vreodată. Cel mai tainic...

Fortuna Andriana,
eleva grupei 21,,A”,
premianta concursului
,,Biografia mea de cititor”

Dezvoltarea gîndirii critice – imperativ al şcolii secolului

al XXI-lea

„Elevii trebuie să-şi spună unii altora şi să spună lumii ceea ce ştiu.
Spunînd, vor învăţa. Spunînd, vor interpreta lumea aşa cum o văd ei.”
(Judith Renyi)
Bulat Diana,
profesoară de limba şi literatura română,
grad didactic II

Trăim într-o societate aflată în continuă schimbare, pe Demersul didactic se va proiecta conform etapelor lecţiei:
măsură ce lumea devine tot mai complexă, tinerii trebuie, mai Evocarea - elevii sunt solicitaţi să-şi amintească ceea ce ştiu
mult ca oricînd, să fie capabili să rezolve probleme dificile, să în legătură cu tema ce urmează să fie abordată; Realizarea
examineze critic contextul, să cîntărească alternativele şi să ia sensului - elevii integrează ideile din textul dat în propriile
decizii plauzibile. scheme de gîndire; Reflecţia - şcolarii analizează critic ceea ce
A gîndi critic înseamnă a fi curios, a pune întrebări, a au învăţat, primesc feed-back din partea colegilor şi a
căuta răspunsuri, a adopta o poziţie pe baza unei întemeieri învăţătorului, rezolvă sarcini de lucru.
argumentate şi a analiza logic opiniile celorlalţi. Gîndirea
critică este una dintre abilităţile-cheie, care asigură succesul în
societatea cunoaşterii şi a comunicării. Ea se caracterizează
prin: 
 formularea de către fiecare elev a unor  păreri proprii;
 dezbaterea responsabilă a ideilor şi soluţiilor în mod
individual sau în grup;
 alegerea raţională a unei soluţii optime dintre mai
multe posibile;
 rezolvarea de probleme în timp optim şi cu eficienţa
scontată.

Prin folosirea gîndirii critice echitabile, prin empatie Utilizarea

intelectuală, perseverenţă, responsabilitate, se urmăreşte o eficientă a metodelor şi
schimbare profundă în educaţie şi societate. Un mediu tehnicilor de predare
intelectual bogat este posibil numai în cazul în care gîndirea pentru dezvoltarea
critică stă la baza tuturor eforturilor educaţionale. Elevul îşi gîndirii critice, ca de
exemplu: ciorchinele,
 poate transfera cunoştinţele asupra vieţii, dacă a învăţat să
pătrundă în conţinuturile asimilate în mod motivat şi
independent. Pentru a manevra bine informaţiile, va trebui să
aplice un set de deprinderi de gîndire, să parcurgă un proces
sistematic de analiză şi reflecţie critică.
Dezvoltarea gîndirii critice reprezintă un obiectiv important,
care se realizează prin folosirea unor strategii interactive, ce îl
scot pe elev din ipostaza de obiect al formării şi îl transformă
în subiect activ, coparticipant la propria formare. În acest
scop, profesorul trebuie să respecte în cadrul orelor
următoarele condiţii:
 să încurajeze elevii să gîndească independent, să
speculeze, să reflecteze;
 să accepte diverse opinii;
 să implice activ elevii, prin colaborare şi cooperare,
pentru găsirea soluţiilor adecvate;
 să convingă elevii că nu vor fi ridiculizaţi;
 să aprecieze pozitiv gîndirea critică a elevilor;
 să ajute elevii să-şi formuleze propriile accepţii;
 să dea elevilor senzaţia că sunt adevăraţii
descoperitori ai noului.
cubul, cvintetul, mozaicul, linia valorilor, eseul de cinci
minute, jurnalul dublu, colţuri, cercetarea împărtăşită,
controversa constructivă, turul galeriei etc., folosirea
materialelor şi mijloacelor didactice potrivite conţinutului
lecţiei pot forma un ansamblu de atitudini şi comportamente -
abilităţi de comunicare; capacitatea de a înţelege; transfer de
informaţii; interdisciplinaritate şi transdisciplinaritate. Astfel,
elevul îşi va forma opinii independente şi va accepta ca
acestea să fie supuse evaluării, îşi va supune propriile idei şi
ale altora unui scepticism constructiv, îşi va monitoriza
propriile procese de gîndire, va manifesta toleranţă şi
flexibilitate, va testa mai multe soluţii, va fi dornic să
exploreze continuu tot ceea ce-l înconjoară.

Drapelul de Stat

„ În drapelul unei naţiuni, flutură sufletul colectiv al neamului.”

(Tudor Muşatescu)
Uretii Dumitru,
profesor de istorie, grad didactic II
,,Limba, istoria şi pământul sunt trei piloni care ţin o naţiune” (Ion Druță), iar drapelul acestei națiuni este întruchiparea
veșnic vie a limbii și istoriei, pe a căror meleaguri au fost trăite și scrise la vremea lor.
La 27 aprilie, societatea românească din Basarabia a sărbătorit Ziua Drapelului.
Dintre toate simbolurile naţionale, în zilele noastre, drapelul este recunoscut drept cel mai important și primul „scos în
lume” simbol. Eticheta și ritualurile drapelului sunt elaborate detaliat și reglementate cu multă stricteţe în majoritatea ţărilor
lumii. Drapelul (din italiană ”drapello” și franceză ”drapeau”), a provenit de la cuvîntul ”drap” - „bucată de postav, ţesătură de
lînă”. În limba română, termenul de bază „drapel” cunoaște sinonimele ”steag” (din slavonă) și ”stindard” (din italiană).
Drapelele contemporane își regăsesc originea din cele mai vechi timpuri. La început, confecţionate din materiale naturale,
steagurile vor fi ulterior realizate din lemn sau metal, ornate, pictate, încoronate și împodobite în diverse feluri. Primele drapele
naţionale au apărut la sfîrșitul secolului XVIII.
Evoluția istorică a Drapelului de Stat al Republicii Moldova, tricolorul, cu actuala
amplasare verticală a culorilor – albastru, galben, roșu –, cunoaște o cale lungă și
glorioasă. Steagul îmbină vechiul însemn heraldic al Moldovei – tradiționalul cap de bour
și culorile naționale ale neamului moldovenesc. Drapelele au existat, cu certitudine, încă
din timpul lui Bogdan I, voievod al Moldovei, care, cu ajutorul steagurilor sale și ale celor
boierești, a învins, în 1359, oastea regelui Ungariei Ludovic de Anjou.
Cel care a ridicat la un nivel superior valoarea lor a fost Ștefan cel Mare (1457-1504),
întrucît toate cele 24 de ținuturi ale principatului Moldovei aveau steagurile lor. Imaginea celui
mai vechi steag moldovenesc datează cu timpurile marelui domnitor (1467). Diferite izvoare
istorice atestă faptul că, în sec. XV-XIX, erau cunoscute mai multe drapele cu cromatică roșie,
albastră, galbenă, adică culorile naționale au persistat de-a lungul timpului .

Tricolorul a fluturat, conform unor descrieri de epocă, pentru prima oară, la 29 iulie 1839, pe muntele Pleșuva
(zona Comarnic-Prahova). Astfel, arborarea de către francezul Al.Vaillant și slugerul Angelescu, însoțiți de țăranii și ciobanii
din Comarnic, a tricolorului l-a confirmat ca „drapel național al Principatelor Române . Basarabia, pentru o perioadă de mai
mult de 100 de ani (1812-1917), cînd teritoriul dintre Prut și Nistru se află sub dominație rusească, a fost privat de a avea drapel .

Creativitatea înseamnă străpungerea lumescului pentru a găsi minunatul.

 În 1848, steagul adoptat de către revoluționarii din principatele Moldova și Țara
Românească a fost tricolorul albastru-galben-roșu orizontal: „Libertate (cerul albastru), Dreptate
(ogoarele aurite), Frăție (sîngele poporului)”. La 26 aprilie 1848, studenții moldoveni și munteni
din Paris salutau noul guvern revoluționar francez cu un steag național „ca semn frățesc al
moldovenilor și muntenilor”. Deviza scrisă pe flamuri era „DРЕПТАТЕ ФРЪЦІЕ” (Dreptate,
Frăție), fixată pe galben.

Mișcarea de eliberare socială și națională a moldovenilor din stînga Prutului și

Nistrului, în agitatul an 1917, a decurs sub flamura drapelului tricolor național. Din
primăvara anului 1917, tricolorul (numit: „steagul național”, „steagul românesc”,
„drapelul Basarabiei”, „drapelul Republicii Moldovenești” etc.), a fost arborat în satele și
orașele basarabene, precum și la Odesa, Kiev, Sevastopol, oriunde se aflau ostașii
moldoveni . La 17-18 decembrie 1917, tricolorul a fost arborat de Gheorghe Mare pe
clădirea din Tiraspol, unde se desfășurase Congresul Moldovenilor din Transnistria.

Dupa constituirea Republicii Democratice Moldovenești și crearea Sfatului Țării, pe 24

ianuarie 1918, Basarabia își proclamă independența și adoptă drapelul tricolor. Odată cu
înfăptuirea României Mari din decembrie 1918, drapelul oficial al ținutului dintre Prut și Nistru
a devenit tricolorul cu fîșiile dispuse vertical și fără stemă în centru.  
După anexarea forțată a Basarbiei de către URSS în 1940, a fost impus un drapel străin
tradiției istorice și spiritului național al moldovenilor. La 11 aprilie 1952, sesiunea Sovietului
Suprem al R.S.S.M a adoptat alt drapel, reprezentînd o pînză de culoare roșie și verde, avînd în
colțul de sus din stânga, la o depărtare de 1/5 a lungimii pînzei steagului, imaginea secerii și
ciocanului de aur, și deasupra lor, o stea cu cinci colțuri de măsură mai mică.
Totuși, după instaurarea puterii sovietice, în Basarabia au fost încercări de arborare a
tricolorului. În noaptea de 24 ianuarie 1941, cînd Basarabia era ocupată de către sovietici, un
grup de elevi ai Liceului Pedagogic ”Vasile Lupu” din Orhei a arborat tricolorul pe
sediile NKVD-ului, ale „raikomului” și ale altor instituții statale. Zeci de elevi, în frunte
cu Vasile Mahu, directorul Liceului ”Vasile Lupu”, au fost împușcați pentru acest act de curaj.
La începutul lui 1945, Nichifor Manoil, Vasile Pungă, Gheorghe Pungă și Vladimir Arhip din satul Ocnița, Edineț, au
înălțat tricolorul pe acoperișul cantonului din localitate, fiind toți patru condamnați la moarte și executați . La 28 iunie (ziua
ocupării Basarabiei) 1966, în orășelul Alexăndreni de lîngă Bălți, Gheorghe Muruziuc a atîrnat pe coșul fabricii de zahăr
tricolorul românesc. Drapelul a fost confecționat de Muruziuc, care a fost arestat la 3 iulie 1966, și la 16 noiembrie 1966,
Judecătoria Supremă a RSS Moldovenești, după două zile de ședința specială ținută la Bălți, l-a condamnat pe Gheorghe
Muruziuc la doi ani de privațiune de libertate, regim general.
Istoriografa naţională a semnalat mai multe arborări neautorizate ale tricolorului românesc în RSSM și pînă la sfârșitul
anilor ’80 , dar abia valul democratic din acești ani a putut să producă revenirea la tradiţie.
Un interes deosebit pentru simbolurile naţionale s-a manifestat la acţiunile publice ale Mișcării Democratice pentru
Susţinerea Restructurării Cenaclului „Alexie Mateevici”. Pentru prima dată, tricolorul a fost din nou arborat public la Chișinău
în ziua de 19 februarie 1989, la Teatrul de Vară, în următoarele luni acesta cucerind teren în progresie geometrică.
O decizie importantă, ce a determinat, în fond, argumentarea ulterioară la revenirea Tricolorului și Stemei istorice, a
fost adoptarea, la 20 mai 1989, de către Frontul Popular din Moldova, a Rezoluției nr. 3 a Congresului I de constituire a FPM
„Cu privire la însemnele naționale”. În ea, se specifica clar: „Culorile naționale ale moldovenilor au fost, pînă în 1940, albastrul,
galbenul, roșul. La 13 ianuarie și 24 ianuarie 1990, au avut loc ședințele Comisiei Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, în
cadrul cărora au fost ascultate comunicările celor trei grupuri de lucru în domeniul cercetării simbolicii. La 28 februarie 1990, s-
a prezentat un raport ce prevedea organizarea unui concurs pentru noile simboluri ale R.S.S.M. Deja în ajunul tradiționalei
demonstrații de 1 Mai, la Prima Sesiune a Sovietului Suprem al R.S.S.M din 27 aprilie 1990, s-a legiferat oficial Drapelul
tricolor cu stema amplasată în centrul fîșiei galbene (stema urma să fie aprobată ulterior) . Gheorghe Ghimpu a fost acel care a
arborat pentru prima dată, la 27 aprilie 1990, Tricolorul de Stat pe cupola Parlamentului moldav. Manifestații pentru tricolor au
avut loc și în stânga Nistrului. Pe 23 aprilie 2010, Legislativul a declarat ziua de 27 aprilie dată drept Ziua Drapelului de Stat.
 Drapelul  Republicii Moldova  este un tricolor cu benzi
verticale, albastru, galben și roșu, avînd un raport al proporțiilor de 1:2 între lățime și lungime.
Este asemănător cu cele ale Andorei și Ciadului, de asemenea, este asemănător și cu cel
al României, dar diferă prin proporția dintre lățime și lungime (1:2, al Republicii Moldova față
de 2:3, al României), prin nuanța albastrului (cobalt în România) și prin prezența stemei
Republicii Moldova pe culoarea galbenă.
Gheorghe Vrabie, autorul Stemei de Stat a Republicii Moldova, spunea că ”Stema este
sigiliu Statului”, aceasta se regăsește în centrul steagului țării, pe culoarea galbenă și aceasta
rezultă din desenul stilizat al unui vultur (sau al unei acvile) purtînd ca o cruce în ciocul său și
strîngînd în ghearele fiecăruia din picioarelor sale, reprezentate ca niște mîini, cîte
un sceptru de aur și o ramură verde de măslin.
Pieptul păsării este protejat de un scut cu însemnele tradiționale ale Moldovei: capul
de bour, privit frontal, și soarele plasat între coarnele bourului, ambele pe fon roșu, simbolizînd
lumina zilei, respectiv, o floare pentagonală (un trandafir) și luna în faza de crai-nou, plasate
ambele pe fon albastru, simbolizînd renașterea. Cele două romburi sunt aranjate la nivelul de
separare al roșului de albastru. Elementele distincte ale scutului sunt din aur (galbene).
Emblema scutului este realizată cu cele trei culori tradiționale ale
tricolorului: roșu, galben și albastru.

Trei culori cunosc pe lume

Ce le ştiu ca sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Amintind de-un brav popor.

(Ciprian Porumbescu)

Diana Tanas,
pedagog social în căminul
Colegiului Pedagogic,,Mihai Eminescu

Citatul de Nelson Mandela este mottoulCăminul studenţesc

care zilnic – segment
îmi orientează vectoruleducaţional
educaţional. între dedicaţie,
Nu există investiţie mai
realizare
importantă pentru un popor ca investiţia în educaţie şi în oameni. şi necesitate...
Nicio armă nu poate schimba cursul vieţii, decît cea
 educaţională, incipientă în familie şi dezvoltată în anii de liceu şi colegiu.
Principala atribuţie a pedagogului social este organizarea comunã a vieţii şi activitãţii cotidiene. Astfel, pedagogul
social completeazã sau înlocuieşte parţial funcţii ale familiei, lucruri posibile de realizat într-un parteneriat durabil între
pedagogi, părinţi şi diriginţi. Pedagogul social este o persoanã de referinţã în relaţiile cu tinerii în cadrul unei comunitãţii
educative. Mai întîi, trebuie să fii un bun profesor, acel care ştie să fie la dispoziţia copiilor, ştie să-i simpatizeze , să le
înţelegă universul, să sesizeze interesele ce îi animă. Acest lucru implică multă răbdare, momente de incertitudine, dar, la
capătul acestui drum, te aşteaptă multe satisfacţii. Pornind de la momente pozitive, accentuez importanța parteneriatului ce
urmează a fi stabilit între diriginți, părinți si pedagogi sociali. Un rol deosebit îl are consecutivitatea morală, cognitivă,
tratarea anumitor principii în lanţ de către mai multe persoane specializate, promovarea identică a valorilor atit de către
pedagogul social, cît şi de diriginţi şi părinţi, consecutivitatea acţiunilor orientate spre realizarea scopurilor. Astfel, vom
avea rezultate univoce şi durabile, pregătind nu doar din aspect vocaţionl, dar şi cotidian, elevii fiind înzestraţi cu
deprinderi individuale de viaţă, deprinderi orientate spre ceea ce este sănătos şi corect. Rezultatele rezidă din capacitatea
locatarilor de a relaţiona pozitiv şi a coabita, media și preveni conflictele de interese şi a celor axiologice. Deşi este o
activitate grea, îmi reuşeşte să dezvolt la locatari bunul simţ, respectul de sine şi faţă de semeni, bunele maniere, valoarea
estetică şi morală. Recent, în cămin, au fost realizate activități cu tentă educativă, în scopul prevenției suicidale în rîndul
adolescenților, la aceste activități, au participat locatarii căminului cu implicarea activă a Consiliului locatarilor.
Participanții au vizionat filmulețe sensibilizante și provocatoare, și-au expus opinia vis-a-vis de problemă. Pe parcursul
anului școlar, evidențiez implicarea activă în viața obștească a căminului a următorilor locatari: Balan Vera, Samoil
Ecaterina, Andoni Alina, Oscorbin Elena, Oprea Daniela, tinere care dau dovadă de persevernță și atitudine conștiincioasă.
Concluzionez că educația e necesară la timp, e un principiu pedagogic contemporan, actual și foarte persistent. Educați
copii astăzi și nu vom fi nevoiți să-i pedepsim mîine.

Prietenii protecției civile

Motto : ,,PREVENIM, PROTEJĂM,

SALVĂM’’.

Doga Cristina,
profesoară de protecția civilă

În incinta Colegiului Pedagogic “Mihai Eminescu”, Soroca, la 11.04.2016, s-a desfășurat o activitate instructivă de prevenire
a elevilor și a cadrelor didactice despre pericolul în caz de izbucnire a unei situații excepționale.
Activitatea dată a avut scopul de a aduce la cunoștința elevilor cele mai des întîlnite situații excepționale, cum ar fi incendiul,
inundațiile, alunecărie de teren, cutremurul de pămînt etc., precum și pașii de acțiune.
La această oră instructivă, ca invitați, i-am avut pe inspectorii de la Direcția Situațiilor Excepționale Soroca , secția Protecția
Civilă domnul Doga Eugen și Veaceslav Morari. Specialiștii din domeniul au demonstrat elevilor mijloace de protecție individuală și
echipamentul antiincendiar. Elevii anilor I și III au avut posibilitatea să imbrace hainele de pompieri, au fost instruiți cum să
utilizeze masca antigaz, au văzut și alte unelte de lucru pentru salvarea vieților omenești, dar și a bunurilor materiale.
În final, elevii au vizionat un filmuleț de acțiune corectă în caz de incendiu și au fost atenționați asupra precauției la ceea ce fac, și,
în caz de situație de risc, să solicite ajutor la numărul salvatorilor și pompierilor 901.

Noi și clasicii
literaturii române

Lectura este unica modalitate de formare si modelare a unei personalități, iar poezia este un izvor nesecat de
sentimente.
 Niciodată n-am bănuit că poezia te poate captiva într-atît prin tainele sale. Poezia este raza eternității, ce îți
provoaca o stare transorizontică.
Marele Eminescu afirma în opera ”Numai poetul…” că ”Pasări ca el se- ntrec în cîntări”,ceea ce am încercat să facem și
fiecare dintre noi la activitatea extracurriculară, demonstrîndu-ne talentul și dragostea pentru opera lirica a poeților Mihai
Eminescu și Grigore Vieru.
Pentru noi, a fost o experiență nemaipomenită participarea la concursul de declamatori ai poeziei eminesciene și vierene în
diferite limbi europene. Am aflat că acești poeți ne-au dus faima în lume și reprezintă etalonul de cultură românească,
cunoscută în universalitate. Profesorii de literatură ne-au aprins o lumină in inimă, ajutîndu-ne să descoperim farmecul vieții
și lumii prin cuvîntul artistic. Activitatea comună a catedrelor de Limbi străine și Filologie și științe socioumane a avut un
promunțat caracter estetic și socioemoțional, deoarece a fost bazată pe conlucrarea dintre profesori și elevi și orientată spre
formarea valorilor naționale și general umane. Am recitat și am cîntat, am participat la dramatizări, ne-am simțit importanți și
satisfăcuți, capabili de a transmite stări și trăiri. Va indemnam să lecturați cît mai multe poezii, deoarece ele permit sufletului
să se descătușeze în totalitate.

Elevele grupei 33”A”, ”Asistență socială”, Boldescu Corina și Cojocari Iuliana

Citește! Citind mereu,

creierul tău va deveni un
laborator de idei și imagini,
din care vei întocmi înțelesul
și filosofia vieții.
(Mihai Eminescu)

Colegiul de redacție
Redactor tehnic : Iazinschi Valentina
Coordonatori : Bulat Diana, Țurcan Galina, Vovc Mariana,