Sunteți pe pagina 1din 9

I.

Rolul analizatorului vizual


Analizatorul vizual permite vederea, asigurand transformarea energiei radiatiilor cu
lungimea de unda cuprinsa intre aproximativ 400 si 750 nm.
El asigura astfel procesul vederii, care permite:
o perceperea spatiului inconjurator si a organizarii acestuia, precum si
interactiunea cu mediul inconjurator
o perceperea formelor, contururilor
o perceptia miscarii
o recunoasterea obiectelor
o scrisul si cititul, cu rol in invatare si comunicare
o etc
Prezinta de asemenea rol important in echilibru si este punct de plecare a
numeroase reflexe

II. Retina – descriere, straturi, cel pigmentare


Retina, tunica nervoasa a ochiului, se intinde anterior pana la ora serrata si este
mai subtire la nivelul foveolei.
Topografic, prezinta:
- retina maculara, cu 3 zone: foveolara, parafoveolara si perifoveolara
- retina periferica, extinsa de la periferia maculei la ora serrata
- ora serrata, zona de tranzitie dintre retina si pars plana
Histologic, retina este formata din 10 straturi. In structura sa gasim celule
neuronale si celule gliale (Müller, microglii, macroglii), dispuse intr-o arhitectura
specifica datorata relatiilor sinaptice neuronale, conexiunilor radiale si orizontale ale
celulelor Müller si matricii intercelulare.
Retina tapeteaza ¾ posterioare ale globului ocular si este formata dinspre exterior
spre interior din urmatoarele straturi:
- epiteliul pigmentar retinian
- stratul celulelor fotoreceptoare
- membrana limitanta externa
- stratul nuclear extern
- stratul plexiform extern
- stratul nuclear intern
- stratul plexiform intern
- stratul celulelor ganglionare
- stratul fibrelor nervoase
- membrana limitanta interna

1
a.) Stratul epiteliului pigmentar, unistratificat, incepe de la marginea discului
optic si se continua pana la nivelul corpului ciliar. Celulele epiteliului pigmentar trimit
prelungiri (microvili lungi si scurti, procese si creste viloase) care inconjoara 1/3 externa
a segmentului extern al celulelor fotoreceptoare.
Functiile epiteliului pigmentar sunt axate pe:
- sinteza si degradarea moleculelor matriceiinterfotoreceptoare, a melaninei,
fagocitoza discurilor segmentelor externe ale celulelor fotoreceptoare, sinteza
de vitamina A
- realizarea barierei coroido-retiniene (sau uveo-retiniene)
- transportul ionic activ (Na+, Ca2+, apa, clor, magneziu, aminoacizi)
- absortia energiei luminoase

b.) Stratul segmentelor externe ale celulelor fotoreceptoare


Celulele fotoreceptoare sunt celulele cu conuri si celulele cu bastonas.
Topografia celulelor fotoreceptoare:
- in fovee sunt celule cu con pentru culorile verde si rosu, dispuse paralel, cu
segmentul extern cilindric
- la 130 microni de fovee scade densitatea celulelor cu con si apr celulele cu
bastonas a caror densitate creste in zona parafoveolara
- in retina periferica sunt celule cu conuri cu segmentul extern conic, separate de
celule cu bastonas
- la 1mm posterior de ora serrata dispar celule cu bastonas, iar celulele cu conuri
sunt modificate

c.) Membrana limitanta externa reprezinta o linie de aderenta intercelulara intre


membranele celulelor fotoreceptoare si celulele Müller, celule gliale care izoleaza si
separa fiecare celula fotoreceptoare

d.) Stratul nuclear extern este format din nucleii celulelor fotoreceptoare. Stratul
nuclear extern lipsaste la nivelul foveei, insa in regiunile parafoveal si perifoveala,
datorita deplasarii centrifuge a nucleilor apar 1-12 straturi nucleare

e.) Stratul plexiform extern este format din doua zone: o zona externa (formata
din axonii celulelor fotoreceptoare) si o zona interna (care contine sinapsele dintre
fotoreceptori si celulele bipolare si orizontale).
- celulele cu conuri prezinta spre extremitatea interna un axon (fibra interna) care
face sinapsa prin intermediul unui pedicul cu dendrita celulei bipolare.
Pediculul este o structura membranoasa presinaptica cu diametrul de cca 7
microni care are numeroade indentatii in care patrund atat dendritele celulelor
bipolare cat si cele ale celulelor orizontale. Fiecare indentatie contine aceste
structuri organizatesub forma de triade in care procesul central este dendrita
celulei bipolare pitice si cele doua procese lateraleapartin celulelor orizontale.
In afara triadelor exista sinapse cu dendritele celululor bipolare difuze.
- celulele cu bastonas au un axon a carui extremitate interna este rotunda sau
ovala si se numeste sferula. Aceasta face sinapsa cu dendritele celulelor

2
bipolare si telodendritele celulelor orizontale. Fiecare sferula se conecteaza cu
mai multe celule orizontale si cu 1-4 celule bipolare. Fiecare celula bipolara
face sinapsa cu sute de celule cu bastonas.
Neurosinapsele stratului plexiform sunt de doua tipuri: neurosinapse celula
fotoreceptoare-celula bipolara si neurosinapsa celula fotoreceptoare-celula
orizontala.
- neurosinapsele celula fotoreceptoare-celula bipolara pot fi situate fie la nivelul
jonctiunii bazale (la extremitatea externa a axonului intr-o cavitate
membranara), fie la nivelul prelungirii axonale (la extremitatea interna numita
pedicul in cazul celulelor cu conuri si sferula in cazul celulelor cu bastonas)
- neurosinapsele celula fotoreceptoare-celula orizontala se cracterizeaza prin
faptul ca prelungirea dendritica a celulei orizontale patrunde intr-o invaginatie
membranara. Pe suprafata citoplasmica a sinapsei membrana prezinta o
densificare formata din proteine filamentoase. Exista conexiuni de tip zonula
adherens si macula adherens intre dendritele celulelor orizontale invecinate.
Prin intermediul neurosinapselor stratului plexiform extern celulele bipolare
intrvin in sublinierea contrastelor dintre o zona centrla si cea periferica a campului
receptor. Celulele orizontale au rolul de amplificator de semnal al al acestui
proces de organizare a campului receptor. In cazul celulelor cu conuri campul
receptor mentine antagonismul centru-periferie nu pentru lumina-intuneric, ci
pentru lungimi de unda diferite (de ex rosu-verde).

f.) Stratul nuclear intern contine corpurile celulare ale celulelor bipolare,
celulelor orizontale, celulelor amacrine si celulelor interplexiforme.

III. Celulele cu bastonas

Celulele cu bastonas sunt in numar de 120-150 milioane si poseda un segment extern


si unul intern. Segmentul extern prezinta un sistem de 2000 discuri membranare
suprapuse care si-au pierdut contactul cu membrana celulara. Membrana discurilor
contine 108 molecule de rodopsina, fotopigment sensibil la lumina cu lungimea de unda
de 500nm format din retinal si opsina. Discurile se formeaza la baza segmentului unde
inglobeaza opsina si pe masura producerii se deplaseaza distal. Ulterior sunt fagocitate de
celulele stratului epitelial pigmentar.
Sunt prezente mai ales in retina periferica si mai putin in macula; in fovee sunt
absente

IV Celulele cu conuri

Celulele cu conuri sunt in numar de 6-7 milioane si prezinta un segment extern si un


segment intern. Segmentele externe ale conurilor foveale sunt cilindrice si cele ale
conurilor extrafoveale sunt conice. Aceste segmente contin un sistem de discuri
membranare suprapuse care au continuitate cu membrana celulara. Membranele
discurilor contin 3 tipuri de fotopigmentcare asigura celulelor cu conuri sensibilitati
spectrale diferite: conuri sensibile la culoarea rosie (care absorb lumina cu lungimea de

3
unda de 565 nm), conuri sensibile la culoarea verde (530 nm) si conuri sensibile la
albastru (450 nm). Rodopsina se sintetizeaza la baza procesului extern in reticulul
endoplasmatic ai apoi este impachetata in aparatul Golgi in membrana discurilor care
apar la baza segmentului; pe masura ce avanseaza devin paralele si ajung la extremitatea
distala (in circa 10 zile) unde sunt fagocitate de celulele epiteliului pigmentar. S-a
constatat ca discurile conurilor sunt de fapt invaginari ale membranei celulare..
Segmentul extern este conectat de cel intern printr-un col subtire pe care se observa un
cil. Segmentul intern este alcatuit din doua zone: elipsoidul (zona externa) si mioidul
(zona interna). Elipsoidul este bogat in mitocondrii, contine 1-2 centrioli din care
porneste cilul sau corpul bazal. Mioidul contine reticulul endoplasmic rugos si corpul
Golgi.

V. Celulele bipolare, multipolare si de asociatie in retina

Celulele bipolare reprezinta protoneuronul caii vizuale , interneuroni cu


dispozitie radiara a caror dendrite fac sinapsa cu celulele fotoreceptoare si axoni cu
celulele ganglionare. Criteriul arhitecturii sinaptice a impartit celulele bipolare in celule
bipolare-bastonas, celule bipolare pitice (invaginate sau turtite), celule bipolare difuze
(invaginate, turtite, gigante), celule bipolare bistratificate gigante, celule bipolare-con
albastru. Celulele bipolare-bastonas sunt localizate in periferia foveei si fac sinapsa cu
zeci de sferule ale celulelor cu bastonase in stratul plexiform extern, datorita faptului ca
fiecare sferula face sinapsa cu mai multe celule bipolare, campurile receptoare ale acestor
celule se suprapun. Celulele bipolare pitice invaginate prezinta dendrite care participa la
formare triadelor la nivelul pediculului conului. In regiunea foveala fiecare con face
sinapsa cu o celula bipolara, dar cu cat celulele sunt situate mai periferic numarul de
celule care fac sinapsa cu o singura celula bipolare creste. Celulele bipolare pitice turtite
au dendrite care fac sinapsa la suprafata pediculului conului (nu se invagineaza). Celulele
bipolare-conuri fac sinapsa cu mai multe conuri si pot fi invaginate sau turtite. Celulele
bipolare gigantice au o arborizatie dendritica orizontala in stratul plexiform extern pe
suprafete cu diametrul de 100 microni. Toate celulele bipolare au axoni care patrund in
stratul plexiform extern unde se ramifica in procese telodendritice.
Stratul celulelor multipolare (ganglionare) contine circa 750.000-1.500.000 de
celule. Fiecare celula multipolara primeste aferente indirecte dela circa 100 celule cu
bastonas sau 3-6 celule cu conuri. In regiunea foveala campul receptor e mic, fiecarei
celula cu con corespunzandu-i o celula multipolara. Celulele multipolare sunt de doua
tipuri:
- celule multipolare pitice – au dendrite ce se arborizeaza pe o arie cu diametru de 10
microni si fac sinapsa cu celule bipolare pitice si cu celule amacrine; fiecare celula
multipolara primeste aferente de la o singura celula ganglionara, dar aceasta face sinapsa
cu mai multe celule multipolare, doar in regiunea maculara exista o relatie de 1:1
- celule multipolare difuze au camp dendritic larg si polisinaptic. Ele pot fi unistratificate,
multistratificate, deplasate si gigante
Axonii celulelor multipolare strabat nervul optic, chiasma optica si tractul optic pana la
neuronii corpului geniculat lateral
Celulele orizontale sunt interneuroni gaba-ergici ce conecteaza fotoreceptorii.
Sunt de trei tipuri – tipul I – conecteaza celulele cu conuri de celulele cu bastonase, tipul

4
II - conecteaza celulele cu conuri si tipul III care conecteaza celulele cu conuri rosii de
cele cu conuri verzi
Celulele amacrine sunt localizate in partea interna a stratului nuclear intern.
Raspund la stimuli mobili sau variatii de contrast; au rolul de a modula semnalul dintre
celulele fotoreceptoare si celulele ganglionare

VI. Campul vizual, arii corespondente

Campul vizual este zona din spatiu care e perceputa la un moment dat cu ajutorul
vederii. Campul vizual normal se extinde nasal aproximativ 60 de grade, 100 grade
temporal, 60 de grade superior si 75 de grade inferior. Portiunea superioara a campului
vizual este vazuta cu portiunea inferioara a retinei, si invers.
Portiunea centrala a campului vizual, care poate fi perceputa simultan cu ambii
ochi, poarta numele de camp vizual binocular, iar portiunile periferice reprezinta campul
vizual monocular. Campul vizual binocular se extinde lateral cu aproximativ 60 de grade
de o parte si de alta a planului mediosagital
Corespondenta retiniana normala permite cortexului vizual interpretarea locatiei
obiectelor excentrice fixatiei ca venind din aceeasi directie a spatiului. Elementele
retiniene ale celor 2 ochi care prezinta aceeasi directie vizuala subiectiva sunt numite
puncte corespondente. Pentru un anumit punct de pe retina, (daca apartine campului
vizual binocular), exista un punct corespondent pe retina celuilalt ochi, toate celelalte
puncte sunt necorespondente.

VII. N. optic, chiasma optica si tractul optic


Nervul optic este format din aproximativ 1,3 milioane de axoni cu originea in
celulele multipolare de la nivelul retinei. Axonii sunt inveliti de astrocite si se afla in
stratul fibrelor nervului optic si converg spre discul optic. Grupati in fascicule, axonii

5
strabat lamina cribroasa sclerala si se continua in partea intraorbitara a n. optic. N.
optic i se descriu urmatoarele portiuni:
- partea intraorbitala – lungime de 4 cm, diametru de 4 mm, directie spre
posterior si medial; este inconjurat de meninge, de aa. ciliare posterioare si de
conul muscular format de muschii extrinseci ai globului ocular. Are rapoturi:
o medial: a. oftalmica, a. centrala a retinei
o lateral: a. lacrimala, ggl. ciliar, nervul abducens
o superior: v. oftalmica sup, r. sup a n oculomotor
o inferior: v. oftalmica inf, r. inf a n oculomotor
- partea intracanaliculara – strabate canalul optic (5-6 mm lungime)
impreuna cu a. oftalmica, situata infero-lateral
- partea intracraniana – situata in fosa craniana mijlocie, lungime de cca 1
cm; se indreapta spre medial si patrunde in unghiul anterolateral al chiasmei
optice; are raporturi:
o superior: a.+v. cerebrala anterioara, bandeleta olfactiva
o inferior: cortul hipofizei, a oftalmica, sinusul cavernos

Chiasma optica este o structura nervoasa in forma literei X, situata in partea


anterioara si inferioara a ventriculului III, in santul chiasmatic al corpului sfenoidului.
Fibrele temporale si cele maculare temporale trec nedecusate, in tractul optic de aceeasi
parte; fibrele nazale si cele maculare nazale decuseaza si trec in tractul optic opus
Tracturile optice contin fibre ce deservesc acelasi hemicamp vizual. Ele continua
unghiurile postero-laterale ale chiasmei optice. Fiecare tract se indreapta spre posterior,
avand raport post-med cu tuber cinereum si apoi medial cu pedunculul cerebral. Fibrele
tractului optic ajung la corpul geniculat lateral si se grupeza in 2 contingente:
- radacina mediala, contine fibre comisurale supraoptice
- radacina laterala, fibre aferente retiniene partial decusate si fibre eferente

6
VIII. Corpul geniculat lateral

Reprezinta o prelungire ovoidala posterioara a talamusului. Fibrele tractului optic


patrund prin polul anterior al corpului geniculat lateral si radacina sa mediala il separa
de pedunculul cerebral. Contine circa 1 milion neuroni
Are raport: posterolateral cu girul hipocampic
posteromedial cu corpul geniculat lateral
Este conectat cu coliculul superior prin bratul coliculului superior – contine fibre
ce mediaza reflexe cu centrul in nucleii pretectali si coliculi
CGL are 2 parti:
- partea ventrala – formeaza nucleul pregeniculat – se extinde pana in regiunea
subtalamica
- partea dorsala - nucleul geniculat lateral dorsal (principal), are 6 straturi
suprapuse, convexe spre exterior, numerotate dinspre profund spre superficial

Straturile 1, 4, 6 primesc informatii de la ochiul opus, iar 2, 3, 5 primesc


informatii de la acelasi ochi. In partea concava a lamelei ajung aferente de la tractul
optic, iar din partea convexa pleaca fibrele radiatiilor optice
Straturile 1 si 2 contin neuroni magnocelulari, care culeg informatii
implicate in declarea miscarii si vederii in profunzime. Straturile 3-6 contin neuroni
parvocelulari – disting culoarea si contururile

IX. Aria vizuala principala


Informatiile vizuale de la corpul geniculat lateral sunt proiectate la nivelul
cortexului vizual, situat la nivelul lobului occipital. Ariile corticale vizuale sunt ariile
Brodmann 17, 18 si 19.
Aria Brodmann 17 (V1) reprezinta cortexul vizual primar si mai este numita si
“cortex striat”. Numele vine de la stria lui Gennari, vizibila cu ochiul liber, care
reprezinta axoni mielinici din CGL care se termina in stratul 4 al substantei cenusii.
Este situata de o parte si de alta a santului calcarin si se extinde pe fata mediala a
emisferei cerebrale, pana spre cuneus si santul cingular.

7
Substanta cenusie la acest nivel are 6 straturi; majoritatea aferentelor de la CGL
ajung in stratul 4 si secundar in stratul 1. Stratul 4 este subdivizat in 4A, 4B, 4Cα si
4Cβ. In 4Cα ajung majoritatea aferentelor magnocelulare si in 4Cβ ajung majoritatea
aferentelor parvocelulare.
Prezinta fenomenul de magnificare corticala –astfel celor 10° centrale ale retinei
le corespund 50-60% din suprafata cortexului vizual, iar retinei circa 80%. Jumatatea
superioara a ariei vizuale principale primeste informatii din jumatatea inferioara a
campului vizual si invers.
Aria vizuala principala proceseaza informatii privind frecventa spatiala,
orientarea, miscarea, directia, viteza si secundar culoarea

Aria Brodmann 18 (V2) este aria vizuala secundara, si proceseaza informatii


privind orientarea, frecventa spatiala si culoarea. Lezarea ei este responsabila de
majoritatea cazurilor de acromatopsie.
Aria Brodmann 19 (V3) este aria vizuala de asociatie, cu rol in vizualizarea
procesele de miscare globala.
Aria V4 si cortexul inferotemporal au rol in recunoasterea formelor geometrice si
imaginilor, iar aria V5 are rol in controlul proceselor de miscare a globilor oculari

X. Cai reflexe cu punct de plecare vizual


- reflexul pupilar fotomotor
- calea pupilo-dilatatorie
- reflexul de acomodatie
- reflexul oculocefalogir
- reflexul de clipire

XI. Tulburarile acuitatii vizuale

8
- mm. extrinseci ai globului ocular
- coroida si sclerotica
- aparatul lacrimal
- calea vizuala