Aprobat prin Ordinul

directorului entităţii „XXX”

nr. din 28 decembrie 2018
Politicile contabile pe anul 2019
1. Dispoziţii generale
1.1. Contabilitatea se ţine de serviciul contabil (art. 18 din Legea contabilităţii şi
raportării financiare).
Variante admisibile:
■ contabilitatea se ţine de către o firmă de audit (de consultanţă) în bază contractuală;
■ contabilitatea se ţine de către fondator (pentru entitățile indicate la art. 2 lit. e) sau
persoana fizică (dacă desfășoară activitate profesională în sectorul justiției).
1.2. Politicile contabile şi modificările acestora se aplică prospectiv (pct. 6 şi 15 din SNC
„Politici contabile,modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente ulterioare”).
Variantă admisibilă: politicile contabile şi modificările acestora se aplică retroactiv (pct.
17 din SNC „Politicicontabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente
ulterioare” şi pct. 19, 22 din IAS „Politicicontabile, modificări ale estimărilor contabile şi
erori”).
1.3. Răspunderea pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare revine
conducătorului (directorului)entităţii (art. 18 lit. b) alin. (2) din Legea contabilităţii şi
raportării financiare).
Variante admisibile:
 conducătorului, administratorului – pentru entitățile indicate la art. 2 lit. a), c) și d);
 fondatorului – pentru entitățile indicate la art. 2 lit. e);
 persoanei fizice care desfășoară activitate profesională în sectorul justiției (notar,
avocat, executor judecătoresc,mediator, administrator autorizat) – pentru entitățile
indicate la art. 2 lit. f).
1.4. Contabilitatea se ţine în baza sistemului contabil în partidă dublă cu prezentarea
situaţiilor financiare complete(art. 5 alin. (3) din Legea contabilităţii şi raportării
financiare).
Variante admisibile:
■ contabilitatea se ţine în baza sistemului contabil în partidă dublă cu prezentarea
situaţiilor financiaresimplificate;
■ contabilitatea se ţine în baza sistemului contabil în partidă dublă cu prezentarea
situaţiilor financiareprescurtate;
■ contabilitatea se ţine în baza sistemului contabil în partidă simplă fără prezentarea
situaţiilor financiare.
1.5. Entitatea înregistrează elementele contabile în baza contabilităţii de angajamente
(art. 6 din Legea contabilităţiişi raportării financiare).
1.6. Faptele economice se perfectează prin formulare tipizate de documente primare,
precum şi formulare elaboratede entitate de sine stătător (art. 11 alin. (4) din Legea
contabilităţii şi raportării financiare) care sînt prezentate înanexa 1.
1.7. Documentele primare se întocmesc pe suport de hîrtie (art. 11 alin. (5) din Legea
contabilităţii şi raportăriifinanciare).
Variantă admisibilă: documentele primare se întocmesc în formă electronică.
1.8. Responsabilitatea pentru întocmirea şi semnarea documentelor primare o poartă
persoanele prevăzute în anexa 2 (art. 18 alin. (2) din Legea contabilităţii şi raportării
financiare).
1.9. Documentele de casă, bancare şi de decontare se semnează de către conducătorul
(directorul) şi contabilul-şef al entităţii (art. 11 alin. (13) din Legea contabilităţii şi
raportării financiare).
Variantă admisibilă: documentele de casă bancare şi de decontare se semnează
unipersonal de directorul entităţii.
1.10. Entitatea contabilizează faptele economice în baza planului de conturi de lucru
prezentat în anexa 3 (art. 14 alin. (2) din Legea contabilităţii şi raportării financiare).
Variantă admisibilă: entitatea contabilizează faptele economice în baza Planului general
de conturi contabile.
1.11. Entitatea utilizează formularele registrelor contabile, elaborate de sine stătător
(art. 15 alin. (2) din Legea contabilităţii şi raportării financiare), care sînt prezentate în
anexa 4.
1.12. Registrele contabile se întocmesc în formă electronică (art. 15 alin. (4) din Legea
contabilităţii şi raportării
financiare).
Variantă admisibilă: registrele contabile se întocmesc pe suport de hîrtie.
1.13. Registrul contabil obligatoriu care serveşte drept bază pentru întocmirea situaţiilor
financiare este Cartea mare (art. 15 alin. (2) din Legea contabilităţii şi raportării
financiare).
Variante admisibile:
■ registrul contabil obligatoriu este balanţa de verificare;
■ registrul contabil obligatoriu este registrul-jurnal de evidenţă a operaţiunilor
economice;
■ registrul contabil obligatoriu este (de indicat denumirea altui registru centralizator
aplicat de entitate).
1.14. Perioada de gestiune coincide cu anul calendaristic (art. 24 alin. (1) din Legea
contabilităţii şi raportării financiare).
Variantă admisibilă: perioada de gestiune cuprinde perioada de la ____ pînă la _____
(de indicat datele concrete ale perioadei de gestiune, de exemplu, pentru instituţiile de
învăţămînt cu autonomie financiară – de la 1 septembrie pînă la 31 august).
1.15. Situaţiile financiare se semnează de către conducătorul (directorul) entităţii (art.
31 din Legea contabilităţii şi raportării financiare).
Variante admisibile:
 conducătorului, administratorului – pentru entitățile indicate la art. 2 lit. a), c) și d);
 fondatorului – pentru entitățile indicate la art. 2 lit. e);
 persoanei fizice care desfășoară activitate profesională în sectorul justiției (notar,
avocat, executor judecătoresc,
mediator, administrator autorizat) – pentru entitățile indicate la art. 2 lit. f).
1.16. Situaţiile financiare se prezintă pe suport de hîrtie (art. 31 alin. (1) din Legea
contabilităţii şi raportării financiare).
Variantă admisibilă: situaţiile financiare se prezintă în formă electronică (pe suport
magnetic sau în reţeaua Internet).
1.17. Inventarierea elementelor contabile se efectuează în termenele prevăzute în
anexa 5 (art. 16 din Legea contabilităţii şi raportării financiare).
1.18. Pragul de semnificaţie se stabileşte în mărime absolută (de indicat suma concretă,
de exemplu, 10 000 lei) ca un criteriu unic aplicabil pentru toate elementele contabile
(pct. 30 din SNC „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi
evenimente ulterioare”).
Variantă admisibilă: pragul de semnificaţie se stabileşte în mărime relativă pentru grupe
separate de elemente contabile şi constituie, de exemplu, pentru elementele de bilanţ
2% de la valoarea totală a activelor la sfîrşitul perioadei de gestiune, iar pentru
elementele situaţiei de profit şi pierdere – 5% din suma anuală a veniturilor din
vînzări.
1.19. Erorile contabile se corectează prin înregistrări contabile de stornare şi
suplimentare (pct. 33 din SNC „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile,
erori şi evenimente ulterioare”).
Variante admisibile:
■ erorile contabile se corectează prin înregistrări contabile de stornare, inverse şi
suplimentare;
■ erorile contabile se corectează prin înregistrări contabile inverse şi suplimentare.
1.20. Documentele contabile se păstrează pe suport de hîrtie (art. 17 alin. (2) din Legea
contabilităţii şi raportării financiare).
Variantă admisibilă: documentele contabile se păstrează în formă electronică.
1.21. Entitatea aplică normele de consum al carburanţilor şi lubrifianţilor şi normele de
parcurs al anvelopelor pentru mijloacele de transport auto (anexele 6 şi 7) elaborate în
baza normelor aprobate prin Ordinele Ministerului Transporturilor şi Gospodăriei
Drumurilor al Republicii Moldova nr. 172 din 09.12.2005 şi nr. 124 din 29.07.2005.
2. Procedee contabile pentru care actele normative prevăd diferite variante
Imobilizări necorporale şi mijloace fixe
2.1. Mijloacele fixe cuprind imobilizările corporale transmise în exploatare, valoarea
unitară a cărora depăşeşte plafonul valoric prevăzut de legislaţia fiscală (pct. 4 din SNC
„Imobilizări necorporale şi corporale”).
Variantă admisibilă: mijloacele fixe cuprind imobilizările corporale transmise în
exploatare, valoarea unitară a cărora depăşeşte pragul de semnificaţie stabilit de
entitate (de indicat mărimea concretă, de exemplu, 10 000 lei, 15 000 lei sau o altă
sumă).
2.2. Imobilizările necorporale şi corporale se recunosc iniţial pe obiecte de evidenţă al
căror nomenclator este stabilit de directorul entităţii (pct. 5 din SNC „Imobilizări
necorporale şi corporale”).
2.3. Evaluarea ulterioară a imobilizărilor necorporale şi corporale se efectuează la
valoarea contabilă (pct. 17 din SNC „Imobilizări necorporale şi corporale”).
Variantă admisibilă: evaluarea ulterioară a imobilizărilor necorporale şi corporale se
efectuează în baza modelului reevaluării (pct. 75 din IAS 38 „Imobilizări necorporale” şi
pct. 31 din IAS 16 „Imobilizări corporale”).
2.4. Duratele de utilizare a imobilizărilor necorporale şi corporale se stabilesc în funcţie
de modelul utilizării acestora şi sînt prezentate în procesele-verbale de primire-predare
(pct. 20 din SNC „Imobilizări necorporale şi corporale”).
Variantă admisibilă: duratele de utilizare a imobilizărilor necorporale şi corporale se
stabilesc prin ordinul conducătorului (directorului) entităţii.
2.5. Valoarea reziduală a mijloacelor fixe este nesemnificativă şi se consideră nulă (pct.
20 din SNC „Imobilizări necorporale şi corporale”).
Variantă admisibilă: valoarea reziduală a mijloacelor fixe se stabileşte pe obiecte de
evidenţă şi se reflectă în procesele-verbale de primire-predare a mijloacelor fixe.
2.6. Amortizarea imobilizărilor necorporale şi mijloacelor fixe se calculează prin metoda
liniară (pct. 22 din SNC „Imobilizări necorporale şi corporale”).
Variante admisibile:
■ amortizarea imobilizărilor necorporale şi mijloacelor fixe se calculează prin metoda
unităţilor de producţie;
■ amortizarea imobilizărilor necorporale şi mijloacelor fixe se calculează prin metoda de
diminuare a soldului cu majorarea ratei (normei) uzurii liniare de două ori (sau în altă
mărime stabilită de entitate) (pct. 25 din SNC „Imobilizări necorporale şi corporale”).
2.7. Amortizarea imobilizărilor necorporale şi mijloacelor fixe se calculează începînd cu
prima zi a lunii care urmează după luna transmiterii acestora în utilizare (pct. 28 din
SNC „Imobilizări necorporale şi corporale”).
Variantă admisibilă: amortizarea imobilizărilor necorporale se calculează începînd cu
data transmiterii acestora în utilizare.
2.8. Amortizarea mijloacelor fixe se calculează începînd cu data transmiterii acestora în
utilizare (pct. 28 din SNC „Imobilizări necorporale şi corporale”).
Variantă admisibilă: amortizarea mijloacelor fixe se calculează începînd cu prima zi a
lunii care urmează după luna transmiterii acestora în utilizare.
2.9. Amortizarea nu se calculează (de indicat tipurile de imobilizări necorporale şi
corporale pentru care nu se calculează amortizarea) (pct. 48 şi 61 din SNC „Imobilizări
necorporale şi corporale”).
2.10. Costurile de ieşire a mijloacelor fixe se înregistrează ca cheltuieli curente (pct. 65
din SNC „Imobilizări necorporale şi corporale”).
Variante admisibile:
■ costurile de ieşire a mijloacelor fixe se înregistrează ca cheltuieli anticipate, cu
decontarea ulterioară la cheltuieli curente conform metodei liniare (sau în altă bază
raţională stabilită de entitate);
■ costurile de ieşire a mijloacelor fixe se decontează pe seama provizionului constituit
anterior.
Investiţii imobiliare
2.11. Pragul de semnificaţie privind delimitarea investiţiei imobiliare de proprietatea
imobiliară utilizată de posesor constituie 25% (sau alt indicator) din suprafaţa investiţiei
imobiliare (pct. 6 din SNC „Investiţii imobiliare”).
2.12. Costurile ulterioare de întreţinere a investiţiilor imobiliare se înregistrează ca
cheltuieli curente (pct. 18 din SNC „Investiţii imobiliare”).
Variantă admisibilă: costurile ulterioare de întreţinere a investiţiilor imobiliare, cu
excepţia amortizării, se înregistrează ca cheltuieli anticipate, cu decontarea ulterioară la
cheltuieli curente după metoda liniară (sau altă metodă stabilită de entitate).
2.13. Evaluarea ulterioară a investiţiilor imobiliare se efectuează conform metodei
bazate pe valoarea justă (pct. 20 din SNC „Investiţii imobiliare”).
Variantă admisibilă: evaluarea ulterioară a investiţiilor imobiliare se efectuează conform
metodei bazate pe cost.
2.14. Amortizarea investiţiilor imobiliare evaluate conform metodei bazate pe cost se
calculează prin metoda liniară (pct. 30 din SNC „Investiţii imobiliare”).
Variante admisibile:
■ amortizarea investiţiilor imobiliare evaluate conform metodei bazate pe cost se
calculează prin metoda unităţilor de producţie;
■ amortizarea investiţiilor imobiliare evaluate conform metodei bazate pe cost se
calculează prin metoda de diminuare a soldului, cu majorarea normei liniare de două ori
(sau în altă mărime stabilită de entitate).
2.15. Costurile de ieşire a investiţiilor imobiliare se înregistrează ca cheltuieli curente
(pct. 43 din SNC „Investiţii imobiliare”).
Variante admisibile:
■ costurile de ieşire a investiţiilor imobiliare se înregistrează ca cheltuieli anticipate, cu
decontarea ulterioară la cheltuieli curente conform metodei liniare (sau în alt mod
stabilit de entitate);
■ costurile de ieşire a investiţiilor imobiliare se decontează pe seama provizionului
constituit anterior .
Contracte de leasing
2.16. Prima de asigurare aferentă activului primit în leasing financiar, cu excepţia
costului asigurării în drum, se înregistrează ca costuri/ cheltuieli curente (pct. 14 din
SNC „Contracte de leasing”).
Variantă admisibilă: prima de asigurare aferentă activului primită în leasing, cu excepţia
costului asigurării în drum, se înregistrează ca cheltuieli anticipate, cu decontarea
ulterioară la costuri/cheltuieli curente conform metodei liniare (sau în alt mod stabilit de
entitate).
2.17. Duratele de funcţionare utilă a activelor primite în leasing financiar coincid cu
duratele stabilite în contractele de leasing (pct. 20 din SNC „Contracte de leasing”).
Variantă admisibilă: duratele de funcţionare utilă a activelor primite în leasing financiar
constituie cel mai mic termen dintre termenul contractului de leasing şi durata de
funcţionare utilă stabilită pentru activele similare proprii.
2.18. Amortizarea activelor primite în leasing financiar se calculează prin metodele
aplicate pentru activele similare proprii (pct. 21 din SNC „Contracte de leasing”).
2.19. Costurile direct atribuibile intrării (restituirii) activelor primite în leasing operaţional
şi costurile de întreţinere se înregistrează ca costuri/cheltuieli curente, în funcţie de
destinaţia şi locul de utilizare a activului respectiv (pct. 27 din SNC „Contracte de
leasing”).
Variantă admisibilă: costurile direct atribuibile intrării (restituirii) activelor primite în
leasing operaţional şi costurile de întreţinere se înregistrează ca cheltuieli anticipate, cu
decontarea ulterioară în limita termenului de leasing la costuri/cheltuieli curente
conform metodei liniare (sau în alt mod stabilit de entitate).
2.20. Plăţile de leasing operaţional se înregistrează la costuri/cheltuieli curente în părţi
egale pe durata termenului de leasing (pct. 28 din SNC „Contracte de leasing”).
Variantă admisibilă: plăţile de leasing operaţional se înregistrează la costuri/cheltuieli
curente (de indicat baza sistematică de înregistrare a plăţilor de leasing stabilită de
entitate).
2.21. Costurile aferente reparaţiei activelor primite în leasing operaţional se
înregistrează ca cheltuieli curente (pct. 29 din SNC „Contracte de leasing”).
Variante admisibile:
■ costurile aferente reparaţiei activelor primite în leasing operaţional se înregistrează ca
cheltuieli anticipate;
■ costurile aferente reparaţiei activelor primite în leasing operaţional se înregistrează ca
costuri ale activităţilor
auxiliare.
2.22. Costurile aferente returnării activelor transmise în leasing se înregistrează ca
cheltuieli curente (pct. 50 din SNC „Contracte de leasing”).
Variantă admisibilă: costurile aferente returnării activelor transmise în leasing se
înregistrează ca cheltuieli anticipate, cu decontarea ulterioară la cheltuieli curente
conform metodei liniare (sau în alt mod stabilit de entitate).
Deprecierea activelor
2.23. Decizia privind deprecierea activelor se aprobă de conducerea entităţii (pct. 11 din
SNC „Deprecierea activelor”).
2.24. Pierderile din deprecierea activelor se contabilizează într-un cont separat (pct. 24
din SNC „Deprecierea activelor”).
Variantă admisibilă: pierderile din deprecierea activelor se contabilizează prin
diminuarea directă a costului de intrare (corectat) a activului depreciat.
2.25. Pierderile din deprecierea unui grup de active se repartizează proporţional cu
valoarea contabilă a activelor grupului (pct. 26 din SNC „Deprecierea activelor”).
2.26. Pierderile reluate din deprecierea activelor se repartizează proporţional cu
valoarea contabilă a activelor grupului (pct. 42 din SNC „Deprecierea activelor”).
Creanţe şi investiţii financiare
2.27. Suma prejudiciului material se înregistrează ca venituri curente (pct. 32 din SNC
„Creanţe şi investiţii financiare”).
Variantă admisibilă: suma prejudiciului material se înregistrează ca venituri anticipate,
cu decontarea ulterioară la venituri curente în bază liniară (sau în alt mod stabilit de
entitate).
2.28. Creanţele compromise se decontează la cheltuieli curente prin metoda directă
(pct. 37 din SNC „Creanţe şi investiţii financiare”).
Variantă admisibilă: creanţele compromise se decontează prin metoda provizioanelor
(corecţiilor).
2.29. Mărimea corecţiilor privind creanţele compromise se determină pe fiecare creanţă,
pornind de la suma absolută a creanţelor compromise (pct. 41 din SNC „Creanţe şi
investiţii financiare”).
Variante admisibile:
■ mărimea corecţiilor privind creanţele compromise se determină pe grupe de creanţe,
în funcţie de termenul de achitare expirat al acestora;
■ mărimea corecţiilor privind creanţele compromise se determină pe creanţe în
totalitate, pornind de la volumul vînzărilor nete în perioada de gestiune şi cota
pierderilor aferente creanţelor compromise;
■ mărimea corecţiilor privind creanţele compromise se determină în baza (de indicat
baza concretă de determinare a mărimii corecţiilor aplicată de entitate).
2.30. Mărimea corecţiilor privind creanţele compromise se determină în baza clasificării
creanţelor după termenul de achitare în următoarele grupe (de indicat grupele de
creanţe) (pct. 43 din SNC „Creanţe şi investiţii financiare”).
2.31. Diferenţa dintre costul de intrare şi valoarea nominală a obligaţiunilor se
amortizează prin metoda liniară pe măsura calculării dobînzii (pct. 60 din SNC „Creanţe
şi investiţii financiare”).
Variantă admisibilă: diferenţa dintre costul de intrare şi valoarea nominală a
obligaţiunilor se amortizează prin (de indicat metoda concretă aplicată de entitate).
2.32. Valorile mobiliare ieşite se evaluează după metoda costului mediu ponderat (pct.
69 din SNC „Creanţe şi investiţii financiare”).
Variantă admisibilă: valorile mobiliare ieşite se evaluează după metoda FIFO.
Stocuri
2.33. Contabilitatea stocurilor se ţine în expresie cantitativă şi valorică (art. 17 alin. (5)
din Legea contabilităţii şi raportării financiare, pct. 10 din SNC „Stocuri”).
Variantă admisibilă: contabilitatea stocurilor se ţine în expresie valorică.
2.34. Obiectele de mică valoare şi scurtă durată cuprind bunurile valoarea unitară a
cărora nu depăşeşte plafonul stabilit de legislaţie (pct. 6 subpct. 3) din SNC „Stocuri”).
Variantă admisibilă: obiectele de mică valoare şi scurtă durată cuprind bunurile valoarea
unitară a cărora nu depăşeşte (de indicat mărimea pragului de semnificaţie stabilit de
entitate).
2.35. Bunurile cu o pondere nesemnificativă (de indicat ponderea concretă, de exemplu,
2–5% în totalul stocurilor) se decontează direct la costuri şi/sau cheltuieli curente în
momentul achiziţionării lor (pct. 9 din SNC „Stocuri”).
Variantă admisibilă: bunurile cu o pondere nesemnificativă în totalul stocurilor se
înregistrează în conturile de evidenţă a stocurilor la achiziţionare şi se decontează la
costuri şi/sau cheltuieli curente la transmiterea în folosinţă.
2.36. Costurile de producţie se repartizează între produse cuplate proporţional valorii de
vînzare probabile a fiecărui
produs (pct. 18 din SNC „Stocuri”).
Variantă admisibilă: costurile de producţie se repartizează între produse cuplate
proporţional (de indicat baza concretă de repartizare aplicată de entitate).
2.37. Produsele secundare cu valoarea nesemnificativă (de indicat mărimea pragului de
semnificaţie pentru astfel de produse, de exemplu, 2–5% din valoarea totală a
stocurilor) se evaluează la valoarea realizabilă netă care se deduce
din suma totală a costurilor de producţie (pct. 18 din SNC „Stocuri”).
2.38. Materialele consumate la prestarea serviciilor se includ în costul serviciilor (pct. 19
din SNC „Stocuri”).
Variantă admisibilă: materialele consumate la prestarea serviciilor nu se includ în costul
serviciilor, dar se contabilizează ca operaţiuni separate de ieşire a stocurilor.
2.39. Producţia în curs de execuţie se determină prin inventariere la finele perioadei
(pct. 20 din SNC „Stocuri”).
Variante admisibile:
■ producţia în curs de execuţie se determină prin metode tehnice de constatare a
gradului de finalizare;
■ producţia în curs de execuţie se determină prin metode tehnice de constatare a
stadiului de efectuare a operaţiunilor tehnologice.
2.40. Stocurile importate se evaluează în lei moldoveneşti prin recalcularea valutei
străine la cursul de schimb al
BNM stabilit la data întocmirii declaraţiei vamale (pct. 26 din SNC „Stocuri”).
Variantă admisibilă: stocurile importate se evaluează în lei moldoveneşti prin
recalcularea valutei străine la cursul de schimb al BNM la data devamării şi/sau la data
trecerii către entitate a dreptului de proprietate asupra stocurilor
procurate stabilită în contract.
2.41. Capacitatea normală de producţie se stabileşte pe fiecare produs/serviciu (grupe
de produse/servicii) şi constituie (de indicat mărimea concretă a capacităţii normale de
producţie) (pct. 30 din SNC „Stocuri”).
2.42. Costurile indirecte de producţie se repartizează pe tipuri de produse
fabricate/servicii prestate proporţional salariilor de bază ale muncitorilor încadraţi în
activităţile de bază şi auxiliare (pct. 31 din SNC „Stocuri”).
Variante admisibile:
■ costurile indirecte de producţie se repartizează pe tipuri de produse fabricate/servicii
prestate proporţional sumei totale a costurilor directe de producţie;
■ costurile indirecte de producţie se repartizează pe tipuri de produse fabricate/servicii
prestate proporţional numărului de maşini-ore lucrate;
■ costurile indirecte de producţie se repartizează pe tipuri de produse fabricate/servicii
prestate proporţional cantităţii de produse fabricate;
■ costurile indirecte de producţie se repartizează pe tipuri de produse fabricate/servicii
prestate proporţional (de indicat baza concretă de repartizare aplicată de entitate);
2.43. Stocurile ieşite se evaluează prin metoda FIFO după fiecare ieşire (sau în baza
soldului final stabilit în urma inventarierii) (pct. 33, 36 din SNC „Stocuri”).
Variante admisibile:
■ stocurile ieşite se evaluează prin metoda identificării specifice;
■ stocurile ieşite se evaluează prin metoda costului mediu ponderat calculat după
fiecare intrare a stocurilor (la sfîrşitul perioadei de gestiune sau în alt mod stabilit de
entitate).
2.44. În cursul perioadei de gestiune stocurile se evaluează prin metoda costului
standard (pct. 39 din SNC „Stocuri”).
Variantă admisibilă: în cursul perioadei de gestiune stocurile se evaluează prin metoda
preţului cu amănuntul.
2.45. Valoarea realizabilă netă a stocurilor se determină prin metoda categoriilor
(elementelor) de stocuri (pct. 46 din SNC „Stocuri”).
Variante admisibile:
■ valoarea realizabilă netă a stocurilor se determină prin metoda grupelor omogene de
stocuri;
■ valoarea realizabilă netă a stocurilor se determină prin metoda volumului total de
stocuri.
2.46. Obiectele de mică valoare şi scurtă durată, valoarea unitară a cărora nu depăşeşte
1/6 din plafonul stabilit de legislaţie, se decontează la costuri/cheltuieli curente, active
imobilizate etc. în momentul transmiterii în exploatare (pct. 51 din SNC „Stocuri”).
Variantă admisibilă: obiectele de mică valoare şi scurtă durată, valoarea unitară a
cărora nu depăşeşte 1/6 din plafonul stabilit de legislaţie, se decontează la
costuri/cheltuieli curente, active imobilizate etc. prin calcularea uzurii.
Cheltuieli anticipate
2.47. Cheltuielile anticipate cuprind valoarea anvelopelor, acumulatoarelor procurate
separat de mijloacele de transport, formularele cu regim special, valoarea activelor
transmise în leasing financiar şi alte costuri suportate în perioada curentă, dar care se
referă la perioadele viitoare.
2.48. Cheltuielile anticipate se decontează la costuri/cheltuieli curente prin metoda
liniară (pct. 8 din SNC „Cheltuieli”).
Variantă admisibilă: cheltuielile anticipate se decontează prin metoda (de indicat
metoda concretă de decontare aplicată de entitate).
Capital propriu şi datorii
2.49. Entitatea constituie rezerve (de indicat componenţa concretă) pe seama profitului
net (pct. 18 din SNC „Capital propriu şi datorii”).
2.50. În componenţa altor elemente de capital propriu se include surplusul de
reevaluare (pct. 27 din SNC „Capital propriu şi datorii”).
Variante admisibile:
■ în componenţa altor elemente de capital propriu se includ fondurile (pentru ONG);
■ în componenţa altor elemente de capital propriu se includ subvenţiile (pentru
entităţile cu proprietate publică).
2.51. Veniturile anticipate se decontează la venituri curente în mod uniform (pct. 64 din
SNC „Capital propriu şi datorii”).
Variantă admisibilă: veniturile anticipate se decontează la venituri curente prin (de
indicat metoda concretă de decontare aplicată de entitate).
2.52. Diferenţa dintre suma datoriilor privind bunurile primite în gestiune economică şi
valoarea contabilă a bunurilor returnate se decontează la venituri curente (pct. 65 din
SNC „Capital propriu şi datorii”).
Variante admisibile:
■ diferenţa dintre suma datoriilor privind bunurile primite în gestiune economică şi
valoarea contabilă a bunurilor returnate se recuperează în numerar sau sub altă formă
de compensare;
■ diferenţa dintre suma datoriilor privind bunurile primite în gestiune economică şi
valoarea contabilă a bunurilor returnate se decontează la majorarea capitalului social.
2.53. Entitatea constituie provizioane pentru acoperirea cheltuielilor (pierderilor)
eventuale privind reparaţia şi deservirea în cursul perioadei de garanţie a activelor
vîndute (pct. 81 din SNC „Capital propriu şi datorii”).
Variantă admisibilă: entitatea nu constituie provizioane (sau constituie provizioane – de
indicat tipurile acestora).
Costuri de producţie
2.54. Costurile de producţie cuprind costurile materiale directe şi repartizabile; costurile
cu personalul directe şi repartizabile; costurile indirecte de producţie (pct. 13 şi 14 din
Indicaţiile metodice privind contabilitatea costurilor de producţie şi calculaţia costului
produselor şi serviciilor).
Variantă admisibilă: costurile de producţie cuprind (de indicat nomenclatorul concret al
articolelor de costuri stabilit de entitate).
2.55. Contabilitatea costurilor de producţie se ţine separat pe activităţile de bază şi
auxiliare în ansamblu pe entitate (pct. 10 din Indicaţiile metodice privind contabilitatea
costurilor de producţie şi calculaţia costului produselor şi serviciilor).
Variantă admisibilă: contabilitatea costurilor de producţie se ţine separat pe activităţile
de bază şi auxiliare, iar în cadrul acestora – pe subdiviziuni şi tipuri de produse/servicii.
2.56. Perioada de calculaţie o constituie luna (pct. 5 din Indicaţiile metodice privind
contabilitatea costurilor de producţie şi calculaţia costului produselor şi serviciilor).
Variante admisibile:
■ perioada de calculaţie o constituie trimestrul;
■ perioada de calculaţie o constituie anul;
■ perioada de calculaţie o constituie (de indicat perioada concretă de calculaţie stabilită
de entitate).
2.57. Contabilitatea costurilor de producţie se ţine cu aplicarea conturilor de gestiune
(pct. 16 din Indicaţiile metodice privind contabilitatea costurilor de producţie şi
calculaţia costului produselor şi serviciilor).
Variantă admisibilă: contabilitatea costurilor de producţie se ţine fără aplicarea
conturilor de gestiune.
2.58. Costurile materiale repartizabile se atribuie produselor cuplate proporţional
normelor de consum al materialelor (pct. 24 din Indicaţiile metodice privind
contabilitatea costurilor de producţie şi calculaţia costului produselor şi serviciilor).
Variante admisibile:
■ costurile materiale repartizabile se atribuie produselor cuplate proporţional volumului
produselor fabricate (în expresie cantitativă sau convenţional-cantitativă);
■ costurile materiale repartizabile se atribuie produselor cuplate proporţional (de indicat
baza concretă de repartizare stabilită de entitate).
2.59. Valoarea justă a deşeurilor recuperabile se repartizează între produse cuplate
proporţional normelor deşeurilor (pct. 26 din Indicaţiile metodice privind contabilitatea
costurilor de producţie şi calculaţia costului produselor şi serviciilor).
Variantă admisibilă: valoarea justă a deşeurilor recuperabile se repartizează între
produse cuplate proporţional (de indicat baza concretă de repartizare stabilită de
entitate).
2.60. Consumul energiei se repartizează pe obiecte de calculaţie proporţional normelor
de consum al energiei (pct.27 din Indicaţiile metodice privind contabilitatea costurilor de
producţie şi calculaţia costului produselor şi serviciilor).
Variante admisibile:
■ consumul energiei se repartizează pe obiecte de calculaţie proporţional capacităţii de
consum;
■ consumul energiei se repartizează pe obiecte de calculaţie proporţional numărului de
maşini-ore lucrate;
■ consumul energiei se repartizează pe obiecte de calculaţie proporţional (de indicat
baza concretă de repartizare stabilită de entitate).
2.61. Costurile cu personalul repartizabile se includ în costul produselor/serviciilor
proporţional salariilor tarifare (normative) (pct. 32 din Indicaţiile metodice privind
contabilitatea costurilor de producţie şi calculaţia costului produselor şi serviciilor).
Variante admisibile:
■ costurile cu personalul repartizabile se includ în costul produselor/serviciilor
proporţional retribuţiilor calculate în acord;
■ costurile cu personalul repartizabile se includ în costul produselor/serviciilor
proporţional (de indicat baza concretă de repartizare stabilită de entitate);
2.62. Serviciile prestate şi produsele transmise reciproc între subdiviziunile (secţiile)
auxiliare ale entităţii se evaluează la costul normativ (planificat) (pct. 40 din Indicaţiile
metodice privind contabilitatea costurilor de producţie şi calculaţia costului produselor şi
serviciilor).
Variantă admisibilă: serviciile prestate şi produsele transmise reciproc între
subdiviziunile (secţiile) auxiliare ale entităţii se evaluează (de indicat modul concret de
evaluare stabilit de entitate).
2.63. Entitatea aplică normele pierderilor de producţie aprobate prin ordinul
conducătorului (directorului) entităţii.
2.64. Costurile producţiilor şi unităţilor de deservire se contabilizează într-un cont de
gestiune separat (pct. 48 din
Indicaţiile metodice privind contabilitatea costurilor de producţie şi calculaţia costului
produselor şi serviciilor).
Variantă admisibilă: costurile producţiilor şi unităţilor de deservire se contabilizează ca
cheltuieli curente.
2.65. Entitatea calculează costul total şi costul unitar al produselor fabricate/serviciilor
prestate (pct. 51 din Indicaţiile metodice privind contabilitatea costurilor de producţie şi
calculaţia costului produselor şi serviciilor).
Variantă admisibilă: entitatea calculează costul total al produselor fabricate/serviciilor
prestate.
2.66. Costul produselor fabricate se calculează prin metoda globală (pct. 51 din
Indicaţiile metodice privind
contabilitatea costurilor de producţie şi calculaţia costului produselor şi serviciilor).
Variante admisibile:
■ costul produselor fabricate se calculează prin metoda pe faze varianta cu
semifabricate (sau varianta fără semifabricate);
■ costul produselor fabricate se calculează prin metoda pe comenzi;
■ costul produselor fabricate se calculează prin metoda costului standard;
■ costul produselor fabricate se calculează prin metoda (de indicat metoda concretă
aplicată de entitate).
Venituri
2.67. Veniturile din vînzări cuprind veniturile din comercializarea produselor şi mărfurilor
(pct. 5 din SNC „Venituri”).
Variantă admisibilă: veniturile din vînzări cuprind (de indicat componenţa concretă a
veniturilor din vînzări, în funcţie de particularităţile activităţii entităţii, de exemplu,
venituri din prestarea serviciilor/executarea lucrărilor, contractele de leasing).
2.68. Veniturile se recunosc separat pentru fiecare tranzacţie (pct. 9 din SNC
„Venituri”).
Variantă admisibilă: veniturile se recunosc pe componente distincte ale tranzacţiei.
2.69. Veniturile din prestarea serviciilor se recunosc după metoda prestării integrale
(pct. 21 din SNC „Venituri”).
Variantă admisibilă: veniturile din prestarea serviciilor se recunosc după metoda
procentului de finalizare în baza volumului efectiv al serviciilor prestate (sau în baza
ponderii volumului efectiv al serviciilor prestate în volumul total al serviciilor prevăzute
de contract, ponderii cheltuielilor suportate la o dată prestabilită în totalul cheltuielilor
prevăzute de contract).
2.70. Veniturile sub formă de dobînzi se recunosc în baza condiţiilor contractuale pe
măsura survenirii termenelor de plată a dobînzilor stabilite în contractul încheiat între
entitate şi utilizatorul activului (pct. 29 din SNC „Venituri”).
Variantă admisibilă: veniturile sub formă de dobînzi se recunosc în baza metodei
dobînzii efective prevăzută în IAS 39 „Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare”
(pct. 29 din SNC „Venituri”).
2.71. Ajustarea veniturilor în cursul perioadei de gestiune se efectuează prin întocmirea
înregistrărilor contabile inverse în debitul conturilor de evidenţă a veniturilor (explicaţii
la clasa 6 „Venituri” din Planul general de conturi contabile).
Variantă admisibilă: ajustarea veniturilor în cursul perioadei de gestiune se efectuează
prin întocmirea înregistrărilor contabile de stornare în creditul conturilor de evidenţă a
veniturilor.
Cheltuieli
2.72. Costul vînzărilor cuprinde valoarea contabilă (costul efectiv) al produselor şi
mărfurilor vîndute (pct. 20 subpct. 1) din SNC „Cheltuieli”).
Variantă admisibilă: costul vînzărilor cuprinde (de indicat componenţa concretă a
costului vînzărilor, în funcţie de particularităţile activităţii entităţii, de exemplu, costul
serviciilor prestate/lucrărilor executate, serviciilor aferente contractelor de leasing).
2.73. Cheltuielile de distribuire cuprind cheltuielile prevăzute în anexa 8 (pct. 24 din
SNC „Cheltuieli”).
2.74. Cheltuielile administrative cuprind cheltuielile prevăzute în anexa 9 (pct. 26 din
SNC „Cheltuieli”).
2.75. Alte cheltuieli operaţionale cuprind cheltuielile prevăzute în anexa 10 (pct. 28 din
SNC „Cheltuieli”).
2.76. Ajustarea cheltuielilor în cursul perioadei de gestiune se efectuează prin
întocmirea înregistrărilor contabile inverse în creditul conturilor de evidenţă a
cheltuielilor (explicaţii la clasa 7 „Cheltuieli” din Planul general de conturi contabile).
Variantă admisibilă: ajustarea cheltuielilor în cursul perioadei de gestiune se efectuează
prin întocmirea înregistrărilor contabile de stornare în debitul conturilor de evidenţă a
cheltuielilor.
Diferenţe de curs valutar şi de sumă
2.77. Operaţiunile de export/import de active/servicii şi alte tranzacţii de comerţ
internaţional se contabilizează iniţial în monedă naţională prin aplicarea cursului oficial
al leului moldovenesc la data întocmirii declaraţiei vamale (pct. 7 subpct. 3) din SNC
„Diferenţe de curs valutar şi de sumă”).
Variante admisibile:
■ operaţiunile de export/import de active/servicii şi alte tranzacţii de comerţ
internaţional se contabilizează iniţial în monedă naţională prin aplicarea cursului oficial
al leului moldovenesc la data întocmirii documentului primar care confirmă trecerea
dreptului de proprietate asupra activelor sau prestarea serviciilor;
■ operaţiunile de export/import de active/servicii şi alte tranzacţii de comerţ
internaţional se contabilizează iniţial în monedă naţională prin aplicarea cursului oficial
al leului moldovenesc la (de indicat data concretă prevăzută de legislaţie sau stabilită de
entitate).
2.78. Activele şi datoriile în valută străină se recalculează în moneda naţională la data
raportării (pct. 13 din SNC „Diferenţe de curs valutar şi de sumă”).
Variante admisibile:
■ activele şi datoriile în valută străină se recalculează în monedă naţională lunar;
■ activele şi datoriile în valută străină se recalculează în monedă naţională trimestrial;
■ activele şi datoriile în valută străină se recalculează în monedă naţională (de indicat
periodicitatea concretă de recalculare stabilită de entitate).
2.79. Operaţiunile exprimate în valută străină sau unităţi convenţionale se
contabilizează iniţial în monedă naţională prin aplicarea cursului oficial de schimb al
leului moldovenesc (pct. 18 din SNC „Diferenţe de curs valutar şi de sumă”).
Variantă admisibilă: operaţiunile exprimate în valută străină sau unităţi convenţionale se
contabilizează iniţial în monedă naţională prin aplicarea cursului de schimb al leului
moldovenesc stabilit de părţile contractante.
2.80. Achitarea creanţelor şi datoriilor aferente operaţiunilor cu rezidenţii exprimate în
valută străină sau unităţi convenţionale se contabilizează în monedă naţională prin
aplicarea cursului de schimb la data achitării creanţelor şi datoriilor (pct. 19 din SNC
„Diferenţe de curs valutar şi de sumă”).
Variante admisibile:
■ achitarea creanţelor şi datoriilor aferente operaţiunilor cu rezidenţii exprimate în
valută străină sau unităţi convenţionale se contabilizează în monedă naţională prin
aplicarea cursului de schimb la data livrării (procurării) activelor şi/sau prestării
(beneficierii) serviciilor;
■ achitarea creanţelor şi datoriilor aferente operaţiunilor exprimate în valută străină sau
unităţi convenţionale se contabilizează în monedă naţională prin aplicarea cursului de
schimb stabilit în mărime fixă de către părţile contractante.
Impozit pe venit
2.81. Entitatea aplică regimul de impozitare cu plata impozitului pe venitul din
activitatea operaţională (art. 54 alin. (3) din Codul fiscal).
Variantă admisibilă: entitatea aplică regimul general de impozitare cu plata impozitului
din venitul impozabil.
2.82. Cheltuielile privind impozitul pe venit se contabilizează în baza metodei impozitului
pe venit curent (pct. 34 din SNC „Cheltuieli”).
Variantă admisibilă: cheltuielile privind impozitul pe venit se contabilizează în baza
metodei impozitului pe venit amînat conform IAS 12 „Impozitul pe profit” (pct. 36 din
SNC „Cheltuieli”).
3. Procedee contabile elaborate de sine stătător (art. 16 alin. (4) din Legea
contabilităţii şi raportării
financiare)
În acest compartiment trebuie incluse procedeele contabile care nu sînt prevăzute în
SNC şi alte acte normative contabile. Posibilitatea elaborării a unor astfel de procedee
(metode) este prevăzută în art. 16 alin. (4) din Legea contabilităţii şi raportării
financiare şi pct. 8 din SNC „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori
şi evenimente ulterioare”. În acest caz, trebuie aplicate în următoarea consecutivitate
prevederile:
1) Cadrului general conceptual pentru raportarea financiară;
2) IFRS şi SNC în care se examinează probleme similare;
3) altor acte normative privind problema respectivă sau o problemă analogică.
Anexe la Ordinul privind politicile contabile
■ Anexa 1 „Formularele documentelor primare elaborate de entitate”;
■ Anexa 2 „Lista funcţiilor persoanelor responsabile de întocmirea şi semnarea
documentelor primare”;
■ Anexa 3 „Planul de conturi de lucru”;
■ Anexa 4 „Formularele registrelor contabile elaborate de entitate”;
■ Anexa 5 „Normele de consum al carburanţilor şi lubrifianţilor”;
■ Anexa 6 „Normele de parcurs al anvelopelor pentru mijloacele de transport auto”;
■ Anexa 7 „Componenţa cheltuielilor de distribuire”;
■ Anexa 8 „Componenţa cheltuielilor administrative”;
■ Anexa 9 „Componenţa altor cheltuieli ale activităţii operaţionale”.