Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
P100 3 2019 PDF
P100 3 2019 PDF
P100 3 2019 PDF
– PARTEA A III-A –
PREVEDERI PENTRU
EVALUAREA SEISMICĂ
A CLĂDIRILOR EXISTENTE
INDICATIV P 100-3/2018
BENEFICIAR,
– FEBRUARIE 2018 –
COD DE PROIECTARE SEISMICĂ -
PARTEA A III-A - PREVEDERI PENTRU
EVALUAREA SEISMICĂ A CLĂDIRILOR
EXISTENTE, INDICATIV P 100-3/2008:
REVIZUIRE COD;
REDACTAREA A II-A
2018
ȘEF DE PROIECT:
Viorel Popa
Anexa G Viorel Popa, Radu Văcăreanu, Șerban Dima, Paul Ioan, Dan Bîtcă,
Helmuth Kober, Mircea Bârnaure, Dieltinde Kober
2. Evaluare seismică 11
2.1. Generalități 11
2.2. Operațiile care compun procesul de evaluare 12
2.3. Metodologii de evaluare 12
2.3.1. Metodologia de nivel 1 13
2.3.2. Metodologia de nivel 2 14
2.3.3. Metodologia de nivel 3 14
3. Cerințe de performanță 15
3.1. Cerințe fundamentale 15
3.2. Clase de risc seismic 15
3.3. Necesitatea lucrărilor de intervenție 16
3.4. Proiectarea lucrărilor de intervenție 17
5. Evaluare calitativă 24
5.1. Obiectul evaluării calitative 24
5.2. Alcătuirea clădirii 24
1
5.2.1. Condiții privind configurația structurii 24
5.2.1.1. Condiții privind traseul încărcărilor 24
5.2.1.2. Condiții privind redundanța 24
5.2.1.3. Condiții privind neregularitățile pe verticală 25
5.2.1.4. Neregularități în plan 25
5.2.2. Condiții privind interacțiunile clădirii 25
5.2.2.1. Condiții privind distanța față de construcțiile învecinate 25
5.2.2.2. Condiții referitoare la supante 25
5.2.2.3. Condiții referitoare la componentele nestructurale 25
5.2.3. Condiții privind planșeele 26
5.2.4. Condiții privind alcătuirea elementelor structurale 26
5.2.5. Condiții privind infrastructura și terenul de fundare 27
5.3. Degradarea clădirii 27
6. Evaluare cantitativă 29
6.1. Generalități 29
6.1.1. Starea Limită Ultimă 30
6.1.2. Starea Limită de Serviciu 30
6.2. Acțiunea seismică și combinațiile de încărcări 30
6.3. Modelarea structurii 31
6.4. Metode de calcul 31
6.5. Verificări ale elementelor structurale 31
6.6. Metodologia de nivel 1 – evaluare prin calcul 31
6.7. Metodologia de nivel 2 – evaluare prin calcul 33
6.8. Metodologia de nivel 3 – evaluare prin calcul 34
8. Concluziile evaluării 40
8.1. Stabilirea clasei de risc seismic 40
8.1.1. Gradul de îndeplinire a condițiilor de alcătuire seismică 41
8.1.2. Gradul de afectare structurală 41
2
8.1.3. Gradul de asigurare seismică 41
8.1.3.1. Metodologia de nivel 1 42
8.1.3.2. Metodologia de nivel 2 43
8.1.3.3. Metodologia de nivel 3 44
8.2. Conținutul raportului de evaluare seismică 44
3
C.2.2. Geometria 62
C.2.3. Detalii de alcătuire 62
C.2.4. Materiale 63
C.3. Evaluarea calitativă 63
C.3.1. Lista condițiilor de alcătuire a structurilor din oțel amplasate în zone
seismice 63
C.3.1.2 Metodologiile de nivel 2 și 3 66
C.3.2. Evaluarea stării de degradare a elementelor structurale 68
C.4. Evaluare cantitativa 70
C.4.1. Metodologia de nivel 1 70
C.4.1.2 Valori admisibile ale tensiunilor în cazul aplicării metodologiei de nivel 1
71
C.5. Metodologia de nivel 2 71
C.5.1.1 Factori de comportare 71
C.5.1.2 Valori de calcul utilizate în cazul aplicării metodologiei de nivel 2 72
C.5.1.3 Factorul de amplificare a deplasărilor 72
C.6. Metodologia de nivel 3 72
C.6.1.1 Capacități de deformare inelastică în elementele structurale în cazul
aplicării metodologiei de nivel 3 72
4
D.3.4.1 Evaluarea seismică pentru efectele acțiunii în planul peretelui 89
D.3.4.2 Siguranța față de acțiunea seismică perpendiculară pe planul pereților
97
D.3.4.3 Încadrarea clădirilor cu pereți structurali din zidărie în clase de risc seismic
99
5
1. Generalități
6
(a) protecția vieții și integrității fizice a persoanelor;
(b) menținerea, fără întrerupere, a desfășurării de activități și servicii esențiale
pentru viața socială și economică;
(c) limitarea pagubelor materiale. ( )
Din cauza caracterului imprevizibil, pronunțat aleator, al cutremurelor, eficiența
măsurilor de protecție seismică prezintă un anumit grad de incertitudine. Astfel,
calitatea expertizelor tehnice și a documentațiilor tehnice pentru lucrările de intervenție
trebuie evaluată prin măsura în care se respectă prevederile documentelor normative în
vigoare la data elaborării acestora și nu prin prisma apariției, în cazul unei clădiri, a unor
efecte defavorabile, la incidența unei mișcări seismice severe.
Evaluarea seismică clădirilor existente se realizează cu un grad de încredere mai
redus decât cel asociat proiectării construcțiilor noi, în cele mai multe situații, deoarece:
(a) sunt realizate conform nivelului de cunoaștere de la momentul construirii
acestora;
(b) pot ascunde erori de proiectare și execuție și nu sunt realizate în sistemele actuale
de management și control al calității lucrărilor de construcție;
(c) au suferit degradări specifice exploatării;
(d) pot să fi suferit acțiunea unor cutremure precedente și a unor acțiuni neseismice
cu efecte necunoscute. ( )
Pentru evaluarea seismică sunt necesare valori diferite ale factorilor de siguranță
pentru materiale și structuri, stabilite în funcție de informațiile disponibile și de gradul
de incertitudine al acestora.
Condițiile stabilite prin prezentul cod au caracter minimal și nu sunt limitative.
Acest cod este supus actualizării periodice, pe măsura evoluției progresului tehnic
în domeniul evaluării și proiectării lucrărilor de intervenție la clădiri la acțiunea seismică.
Pe măsură ce prin cercetări teoretice și experimentale se vor obține noi informații
suplimentare privind performanțele, ipotezele, modelele, metodele și valorile de calcul
utilizate, acestea vor constitui baza fundamentării unor amendamente tehnice la
prezentul cod cu respectarea, în condițiile legii, a procedurii de actualizare/revizuire a
reglementărilor tehnice.
Prevederile codului reflectă nivelul de cunoaștere la data elaborării acestuia în ceea
ce privește acțiunea seismică, principiile și regulile de calcul și alcătuire ale
construcțiilor, precum și performanțele și cerințele privind construcțiile și produsele
pentru construcții utilizate.
Compararea directă a rezultatelor sintetice ale evaluărilor seismice realizate pentru
clădiri în diferite perioade nu este semnificativă pentru a obține o ierarhizare a clădirilor
din punct de vedere al susceptibilității de avariere la acțiuni seismice severe din cauza
schimbării periodice a documentelor normative pentru evaluarea seismică a clădirilor
existente.
Ierarhizarea clădirilor din punct de vedere al susceptibilității de avariere la acțiuni
seismice severe se face utilizând proceduri specifice, care nu fac obiectul P100-3.
Concluziile și recomandările unei expertize tehnice devin caduce în cazul
schimbării documentelor normative, față de cele aflate în vigoare la data elaborării
expertizei, în cazul schimbării stării de degradare a construcției, față de situația de la
7
momentul expertizării, sau atunci când s-au produs modificări ale clădirii privitoare la:
funcțiune, sistem structural sau componente nestructurale.
Prevederile codului se adresează specialiștilor cu activitate în construcții (experți
tehnici, verificatori de proiecte, ingineri proiectanți), beneficiarilor, investitorilor sau
proprietarilor construcțiilor, autorităților locale, precum și autorităților de control în
construcții.
Prevederile prezentului cod presupun că procurarea datelor și testele sunt efectuate
de personal cu experiență și că inginerul evaluator are competențele și experiența
necesară pentru tipul de clădire evaluată. (0)
Structura codului
Structura codului P 100-3 este următoarea:
1. Generalități
2. Evaluarea seismică
3. Cerințe de performanță
4. Informații pentru evaluarea seismică
5. Evaluarea calitativă
6. Evaluarea cantitativă
7. Evaluarea fundațiilor și terenului de fundare
8. Concluziile evaluării
Anexa A: Hazardul seismic
Anexa B. Structuri din beton
Anexa C: Structuri din oțel
Anexa D: Structuri din zidărie
Anexa E: Componente nestructurale
Anexa F: Îndrumător de reabilitare seismică a clădirilor existente
Anexa G: Comentarii
Anexa H: Exemple de calcul a lucrărilor de intervenţie structurală la clădiri
existente, vulnerabile seismic
Anexa I: Îndrumător pentru întocmirea raportului de expertiza tehnică
seismică la clădiri
Anexa J: Exemple de rapoarte de evaluare seismică
Capitolele 1-8 și anexele A-E au caracter normativ. Anexele F-J au caracter
informativ. (0)
Definiții generale
În P100-3 sunt valabile definițiile date în P100-1 cu următoarele completări: (0)
Avarie seismică: Defecțiune structurală sau nestructurală (gravă) a unei construcții,
cauzată de acțiunea cutremurului.
8
Beneficiar: Persoană (fizică sau juridică) sau autoritate publică care comandă expertiza
tehnică și, în temeiul unui contract, i se prestează serviciile de expertizare tehnică și i se
predă raportul de expertiză tehnică.
Clasă de risc: indicator sintetic al susceptibilității de avariere seismică a unei clădiri
existente la acțiunea cutremurului de proiectare, corespunzător stării limită ultime.
Clădire: construcție supraterană și, după caz, subterană, având încăperi care servesc la
adăpostirea oamenilor, animalelor, materialelor etc.
Evaluarea seismică: ansamblul investigațiilor care se desfășoară pentru evaluarea
comportării seismice a unei clădiri la acțiunea mișcărilor seismice severe.
Evaluarea calitativă: evaluare pe baza unor proprietăți care sunt observate și care nu pot
fi în general măsurate, cu rezultate numerice, bazată pe judecata inginerească.
Evaluare cantitativă: evaluare prin metode de calcul inginerești care conduce la rezultate
numerice cu unități de măsură.
Examinarea vizuală: procedeu de verificare vizuală, prin măsurători efectuate prin
sondaj a unor elemente adecvat selectate, a corespondenței dintre geometria structurii
existente și planurile de ansamblu.
Expertiza tehnică: cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert tehnic atestat asupra
unei situații sau probleme cu caracter tehnic pentru lămurirea acesteia și, după caz,
pentru identificarea soluției optime de remediere.
Expertiză tehnică la acțiuni seismice: expertiză tehnică care se referă la evaluarea
seismică a unei clădiri, la necesitatea lucrărilor de intervenție și, după caz, la tipul și
anvergura acestora.
Expunere: populația, bunurile materiale, valorile culturale și activitățile economice
expuse la risc, aflate în clădire și în imediata vecinătate a acesteia.
Inspecția în teren: activitățile desfășurate în teren pentru verificarea și completarea
informațiilor privind detaliile clădirii din documentația tehnică de proiectare originală
sau din proiectarea simulată.
Lucrări de intervenție: lucrări de construcție realizate în vederea reducerii
vulnerabilității construcțiilor existente.
Planurile de ansamblu: piesele desenate, parte a documentației tehnice de proiectare,
care descriu geometria structurii și permit identificarea componentelor structurale și a
dimensiunilor acestora.
Notă: De exemplu, asemenea planuri sunt reprezentate de planurile de cofraj la construcțiile de
beton armat sau planurile de montaj la construcțiile de oțel.
Planurile de detaliu: piesele desenate, parte a documentației tehnice de proiectare, care
descriu detaliile de execuție.
Notă: De exemplu: planuri de armare ale elementelor de beton armat, planuri de execuție ale
elementelor metalice, ale nodurilor etc.
Proiectarea simulată: procedeu de reconstituire a unor informații privind detalierea
elementelor structurale și componentelor nestructurale pe baza documentelor normative
și practicii de proiectare sau de execuție din perioada realizării clădirii.
Raport de expertiză tehnică la acțiuni seismice: raport întocmit de către expertul tehnic
atestat în urma expertizării tehnice a unei clădiri la acțiuni seismice.
9
Relevarea clădirii: activitățile de identificare a componentelor structurale și a
principalelor componentelor nestructurale, de măsurare a gabaritelor clădirii,
elementelor structurale și componentelor nestructurale, și de reprezentare grafică a
planurilor de ansamblu.
Notă: Se pot obține, după caz, informații privind cantitatea și poziția armăturilor longitudinale
și transversale în elementele de beton, alcătuirea elementelor metalice etc.
Susceptibilitate de avariere seismică: capacitatea unei construcții de a suferi anumite
avarii sub influența cutremurului
Vulnerabilitate seismică: susceptibilitate la avariere a unei clădiri în urma unei acțiuni
seismice.
Unități de măsură
Se utilizează unitățile de măsură conform prevederilor P100-1. (0)
Simboluri
Se utilizează simbolurile așa cum sunt definite în P100-1. (0)
Documente de referință
Documentele normative de referință sunt cele prevăzute în P100-1 împreună cu
cele din tabelul 1.1
Tabelul 1.1 Standarde de referință specifice părții a III-a a codului P100.
1 SR EN 1997-2:2008 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 2:
Investigarea și încercarea terenului
10
2. Evaluare seismică
Generalități
Evaluarea seismică a clădirilor constă dintr-un ansamblu de operații pe baza cărora
se stabilește susceptibilitatea avarierii seismice, în raport cu hazardul seismic din
amplasament, corespunzător cu stările limită pentru care se face evaluarea și clasa de
importanță-expunere la cutremur a clădirii.
Activitatea desfășurată pentru evaluarea clădirii, rezultatele examinării și studiilor
efectuate în vederea evaluării, concluziile referitoare la siguranța seismică a structurii,
necesitatea lucrărilor de intervenție și, după caz, natura și proporțiile acestor lucrări,
sunt prezentate în raportul de evaluare seismică a construcției, parte a expertizei tehnice.
Conținutul detaliat al expertizei tehnice este prezentat la 8.2.
Scopul expertizelor tehnice la acțiuni seismice se stabilește în acord cu prevederile
P100-3 și cu solicitările beneficiarului.
Expertizele tehnice la acțiuni seismice se întocmesc pentru stabilirea
susceptibilității avarierii la acțiuni seismice severe, a necesității lucrărilor de intervenție
și pentru stabilirea tipului și anvergurii acestora.
Expertizele tehnice pot să nu conțină recomandări privind tipul și anvergura
lucrărilor de intervenție, în următoarele situații:
(a) Expertize tehnice comandate de către autoritățile judiciare sau alte autorități
publice, de către proprietari sau potențiali investitori necesare în cadrul unor
spețe;
(b) Expertize tehnice comandate de potențial investitori pentru stabilirea
oportunității investițiilor;
(c) Expertize tehnice comandate de către companii de asigurare pentru stabilirea
primelor de asigurare;
(d) Expertize tehnice comandate de către proprietari pentru a stabili măsura în care
este posibilă organizarea și desfășurarea de activități permanente și/sau
temporare în spațiile publice ale unor clădiri. ( )
Evaluarea seismică se realizează pentru ansamblul clădirii, alcătuit din structură și
elemente nestructurale, sub acțiunea componentelor verticale și orizontale ale acțiunii
seismice.
Evaluarea seismică se finalizează prin încadrarea clădirii într-o clasă de risc seismic
și stabilirea necesității lucrărilor de intervenție și, după caz, descrierea tipului și
anvergurii acestora.
În cazul în care expertiza tehnică conține recomandări privind tipul și anvergura
lucrărilor de intervenție, nivelul minim de asigurare care trebuie îndeplinit în urma
acestor lucrări se stabilește conform prevederilor capitolului 3.3.
În cazul realizării lucrărilor de intervenție recomandate, expertiza tehnică se poate
completa, detalia sau definitiva la încheierea lucrărilor de decopertare a elementelor
structurale, situație care poate influența volumul, costurile și durata lucrărilor de
reabilitare seismică a clădirii.
Evaluarea seismică poate să se refere exclusiv la documentația tehnică de proiectare
a unei clădiri. În această situație, concluziile expertizei se vor referi strict la
11
documentația analizată și nu la o eventuală clădire realizată pe baza acestei documentații.
(0)
Metodologii de evaluare
12
P100-3 prevede trei metodologii de evaluare a clădirilor, definite prin baza
conceptuală, nivelul de rafinare a metodelor de calcul și nivelul de detaliere a
operațiunilor de verificare:
(a) Metodologia de nivel 1;
(b) Metodologia de nivel 2;
(c) Metodologia de nivel 3. ( )
Alegerea metodologiilor de evaluare se face pe baza unor criterii, cum sunt: (0)
- cunoștințele tehnice în perioada realizării proiectului și execuției construcției;
- complexitatea clădirii, în special din punct de vedere structural, definită de
proporții (deschideri, înălțime), regularitate etc.;
- datele disponibile pentru întocmirea evaluării (nivelul de cunoaștere);
- funcțiunea, importanța și valoarea clădirii;
- condițiile privind hazardul seismic pe amplasament, valorile accelerației
seismice pentru proiectare, ag, și condițiile locale de teren;
- tipul sistemului structural;
- nivelul de performanță stabilit pentru clădire
- scopul expertizei tehnice.
13
(a) evaluarea calitativă a construcției pe baza criteriilor de conformare, de alcătuire
și de detaliere a construcțiilor și a nivelului de degradare. Listele de condiții sunt
date în anexele specifice structurilor din diferite materiale.
(b) evaluarea cantitativă, utilizând metode simplificate de calcul structural și
verificări globale ale structurii (ale efectelor acțiunii seismice), în elementele
esențiale. ( )
14
3. Cerințe de performanță
Cerințe fundamentale
Evaluarea seismică a clădirilor existente urmărește să stabilească, cu un grad
adecvat de încredere, în ce măsură acestea satisfac cerințele fundamentale de referință
utilizate la proiectarea construcțiilor noi.
Cerințele fundamentale pentru proiectarea clădirilor noi (cerința de siguranță a
vieții și cerința de limitare a degradărilor) și stările limită asociate (Starea Limită Ultimă,
ULS, și Starea Limită de Serviciu, SLS), sunt definite în P100-1, unde se indică și
intervalele medii de recurență (IMR) ale acțiunilor seismice luate în considerare pentru
cele două stări limită.
Evaluarea poate avea în vedere cerințe superioare celor fundamentale, prin
adoptarea unor valori superioare ale IMR ale cutremurelor pe amplasament, conform
prevederilor din Anexa A, în funcție de scopul expertizei.
Beneficiarul expertizei tehnice la acțiuni seismice va fi informat de către expert cu
privire la modul de selectare a cerințelor prin adoptarea unor valori superioare ale IMR.
Cerințele fundamentale de referință se diferențiază în funcție de clasa de importanță
și de expunere la cutremur a clădirii evaluate conform P100-1, prin intermediul valorilor
diferențiate ale factorului I,e.
Exprimarea sintetică a susceptibilității avarierii seismice a unei clădiri existente la
acțiunea cutremurului de proiectare, corespunzător Stării Limită Ultime, se face prin
încadrarea acesteia într-o clasă de risc seismic.
În cazul clădirilor existente este permisă asigurarea cerințelor fundamentale definite
în P100-1 pentru mișcări seismice de intensitate mai redusă decât cele considerate la
proiectarea clădirilor noi corespunzătoare unor probabilități mai mari de depășire în 50
de ani decât cutremurul de proiectare.
Notă: Încadrarea unei clădiri din clasa III de importanță și expunere la cutremur în clasa III de
risc seismic arată orientativ că răspunsul așteptat al acesteia la acțiunea cutremurului cu 40%
probabilitate de depășire în 50 de ani (IMR de 100 de ani) este similar cu răspunsul unei clădiri
noi, din aceeași clasă de importanță și expunere la cutremur, proiectate pe baza P100-1 la
acțiunea cutremurului cu 20% probabilitate de depășire în 50 de ani (IMR de 225 de ani). (0)
15
(d) Clasa de risc seismic RsIV, din care fac parte clădirile la care răspunsul seismic
așteptat sub efectul cutremurului de proiectare, corespunzător stării limită ultime,
este similar celui așteptat pentru construcțiile proiectate pe baza documentelor
normative de proiectare în vigoare. ( )
Criteriile pentru încadrarea clădirilor în clase de risc seismic sunt prevăzute la 8.1.
(0)
16
de P100-3 și nu pot înlătura complet posibilitatea de prăbușire la acțiunea cutremurului
de proiectare, asociat Stării Limită Ultime.
Beneficiarul trebuie să asigure completarea lucrărilor de intervenție parțiale imediat
ce resursele necesare și situația din teren permit realizarea lucrărilor de intervenție
stabilite conform (4).
Prin lucrările de intervenție efectuate nu se poate reduce, în nicio situație, nivelul
de asigurare seismică a clădirii existente.
La decizia proprietarului clădirii, la proiectarea lucrărilor de intervenție se pot avea
în vedere cerințe superioare celor definite la (4).
Prin lucrările de intervenție se poate urmări creșterea oricărui indicator dintre cei
trei definiți la 8.1(2).
Expertul tehnic poate recomanda motivat desființarea unei construcții dacă aceasta
necesită lucrări majore de intervenție pentru punerea în siguranță, care depășesc
valoarea de înlocuire a clădirii existente. (0)
17
4. Informații pentru evaluarea seismică
Informații inițiale
Informațiile disponibile pentru evaluarea structurală trebuie să permită:
(a) Identificarea sistemului structural, inclusiv al fundațiilor clădirii;
(b) Identificarea condițiilor de teren;
(c) Stabilirea dimensiunilor generale și a alcătuirii secțiunilor elementelor
structurale, precum și a proprietăților mecanice ale materialelor de construcție.
În cazul oțelului este necesară cu prioritate identificarea proprietăților plastice
(rezistența la curgere, ductilitatea);
(d) Identificarea defectelor de calitate a materialelor și/sau deficiențelor de alcătuire
a elementelor, inclusiv ale fundațiilor, dacă există;
(e) Stabilirea procedurii de reprezentare și evaluare a acțiunii seismice de proiectare
și a criteriilor de proiectare seismică utilizate la proiectarea inițială;
(f) Stabilirea modului de utilizare a clădirii pe durata de exploatare, a modului de
utilizare planificat al acesteia și precizarea clasei de importanță și de expunere
la cutremur, conform P 100-1;
(g) Stabilirea acțiunilor asupra construcției, ținând cont de funcțiunea ulterioară a
acesteia;
(h) Identificarea naturii și a amplorii degradărilor structurale și a eventualelor lucrări
de reparații sau consolidare, executate anterior. Se au în vedere degradările
produse de acțiunea cutremurelor și cele produse de alte acțiuni, cum sunt
încărcările gravitaționale, tasările diferențiale, atacul chimic datorat condițiilor
de mediu sau tehnologice etc. După caz, se va identifica și comportarea seismică
a clădirilor de același tip sau similare. ( )
Pentru evaluarea componentelor nestructurale informațiile trebuie să permită
identificarea și localizarea componentelor care:
(a) în caz de prăbușire totală sau parțială pot afecta siguranța vieții oamenilor din
clădire sau din afara acesteia;
(b) prin interacțiuni necontrolate cu elementele structurii pot conduce la avarierea
acestora;
(c) prin ieșirea din lucru pot cauza întreruperea utilizării clădirii conform funcțiunii
acesteia;
(d) pot da naștere la efecte secundare periculoase (incendii, explozii etc);
18
(e) pot cauza pierderi materiale importante. ( )
În funcție de cantitatea și calitatea informațiilor obținute se adoptă valori diferite
ale factorilor de încredere (CF), conform 4.4.
Informațiile culese trebuie să fie suficiente pentru evaluarea calitativă și cantitativă.
(0)
19
Notă: Cauzele degradării pot fi, de exemplu, execuție defectuoasă, coroziune, degradare
mecanică.
După caz, expertul poate decide repararea locală a zonelor degradate. (0)
Niveluri de cunoaștere
4.3.1. Generalități
Se definesc următoarele niveluri de cunoaștere:
- KL1: Cunoaștere limitată
- KL2: Cunoaștere normală
- KL3: Cunoaștere completă
Factorii considerați în stabilirea nivelului de cunoaștere sunt:
(a) Geometria structurii: dimensiunile de ansamblu ale structurii, dimensiunile
elementelor structurale, precum și ale elementelor nestructurale care afectează
răspunsul structural (de exemplu, panouri de umplutură din zidărie) sau
siguranța vieții (de exemplu, elemente majore din zidărie-calcane, frontoane);
(b) Alcătuirea elementelor structurale și nestructurale, incluzând cantitatea și
detalierea armăturii în elementele de beton armat, detalierea și îmbinările
elementelor de oțel, legăturile planșeelor cu structura de rezistență verticală,
natura elementelor utilizate și modul de umplere a rosturilor cu mortar la zidării,
tipul și materialele componentelor nestructurale, prinderile acestora etc.;
(c) Materialele utilizate în structură și în componentele nestructurale, respectiv
proprietățile mecanice ale materialelor beton, oțel, zidărie, lemn, după caz. ( )
NOTĂ Informații suplimentare specifice structurilor din diferite materiale și componentelor
nestructurale sunt date în anexele B, C, D și E ale prezentului cod.
Alegerea nivelului de cunoaștere se face conform prevederilor de la 4.3.2, 4.3.3 și
4.3.4.
Nivelul de cunoaștere corespunde nivelului minim realizat pentru alcătuirea de
detaliu și materiale.
Expertul poate completa cercetarea inițială a construcției după decopertarea
structurii, o dată cu întreruperea exploatării clădirii și începerea lucrărilor de intervenție.
Pe baza noilor informații obținute se pot revizui concluziile expertizei și soluția de
intervenție. (0)
20
Tabelul 4.1 Nivelurile de cunoaștere
cunoașterii
Nivelul
Proprietățile mecanice ale
Geometria clădirii Alcătuirea de detaliu
materialelor
KL1 (1) din proiectul de (a) din documentația (a) din documentația tehnică
ansamblu original și tehnică de proiectare de proiectare originală
verificarea vizuală originală
sau
prin sondaj în teren
sau
(b) valori stabilite pe baza
sau
(b) Pe baza proiectării standardelor valabile sau
(2) dintr-un releveu simulate în acord cu practicilor de construcție din
complet al clădirii practica la data realizării perioada realizării
construcției și pe baza construcției și din încercări
unei inspecții limitate pe limitate în teren
teren
KL2 (a) din documentația (a) din documentația tehnică
tehnică de proiectare de proiectare originală și
originală, din rapoartele rapoartele originale privind
originale privind calitatea lucrărilor de
calitatea lucrărilor de construire
construire și dintr-o
sau
inspecție limitată pe
teren (b) din specificațiile de
proiectare originale și din
sau
încercări limitate în teren
(b) dintr-o inspecție
sau
extinsă pe teren
(c) din încercări extinse în
teren
KL3 (a) din documentația (a) din documentația tehnică
tehnică de proiectare de proiectare originală, din
originală, din rapoartele rapoartele originale privind
originale privind calitatea lucrărilor de
calitatea lucrărilor de construire și din încercări
construire și dintr-o limitate în teren
inspecție limitată pe
sau
teren
(b) dintr-o încercări
sau
cuprinzătoare în teren
(b) dintr-o inspecție
cuprinzătoare pe teren
21
Alcătuirea de detaliu a elementelor se determină din documentația tehnică de
proiectare originală.
În cazul în care nu se dispune de documentația tehnică de proiectare originală sau
aceasta este incompletă, alcătuirea de detaliu a elementelor se determină prin proiectare
simulată în acord cu practica de la data realizării construcției și pe baza unei inspecții
limitate în teren. Se realizează sondaje în elemente considerate critice pentru a stabili
măsura în care ipotezele adoptate corespund realității.
Proprietățile mecanice ale materialelor se determină din documentația tehnică de
proiectare originală.
În cazul în care nu se dispune de documentația tehnică de proiectare originală,
proprietățile mecanice ale materialelor se determină pe baza standardelor valabile sau a
practicilor de construcție din perioada realizării construcției și din teste limitate în teren
asupra elementelor considerate critice.
În cazul produselor metalice pentru construcții, în situația în care se pot identifica
standardele naționale de produs de la data realizării clădirii, proprietățile mecanice ale
materialelor se pot determina pe baza acestor standarde și încercări limitate în teren, la
decizia expertului tehnic.
Evaluarea cantitativă a structurii bazată pe KL1 va fi realizată prin calcul liniar prin
metoda forțelor laterale statice echivalente sau prin metoda de calcul modal cu spectre
de răspuns. (0)
22
Alcătuirea de detaliu a elementelor se determină din documentația tehnică de
proiectare originală, din rapoartele originale privind calitatea lucrărilor de construire și
dintr-o inspecție în teren limitată
În cazul în care nu se dispune de documentația tehnică de proiectare originală sau
de rapoartele originale privind calitatea lucrărilor de construire, alcătuirea de detaliu se
determină dintr-o inspecție în teren cuprinzătoare.
Proprietățile mecanice ale materialelor se determină din documentația tehnică de
proiectare originală, din rapoartele originale privind calitatea lucrărilor de construire și
din încercări limitate pe teren.
În cazul în care nu se dispune de documentația tehnică originală sau de rapoartele
originale privind calitatea lucrărilor de construire, proprietățile mecanice ale
materialelor se determină dintr-o testare cuprinzătoare în teren.
În cazul produselor metalice pentru construcții, în situația în care se pot identifica
standardele naționale de produs de la data realizării clădirii, proprietățile mecanice ale
materialelor se pot determina pe baza acestor standarde și încercări limitate în teren, la
decizia expertului tehnic.
Evaluarea cantitativă a structurii bazată pe KL3 va fi realizată prin calcul liniar sau
neliniar, static sau dinamic. (0)
Factori de încredere
Valorile de proiectare ale caracteristicilor materialelor din structura existentă se
stabilesc în funcție de valorile factorilor de încredere, CF.
Valorile factorilor de încredere se aleg în funcție de nivelul de cunoaștere realizat,
astfel:
(a) Nivel de cunoaștere realizat, KL1: CF=1,35;
(b) Nivel de cunoaștere realizat, KL2: CF=1,20;
(c) Nivel de cunoaștere realizat, KL3: CF=1,00. ( )
În situații în care condițiile concrete de cercetare în teren nu permit investigațiile și
încercările prevăzute la 4.2, expertul tehnic va aprecia creșterea necesară a valorilor CF.
Factorul de încredere este unic pentru o clădire, caracterizând nivelul de cunoaștere
în ansamblu.
Prin excepție de la (4), în cazul în care prin metoda de calcul aleasă sistemul de
fundații se evaluează separat de suprastructură, se pot utiliza factori de încredere diferiți
pentru sistemul fundațiilor și suprastructură, la decizia expertului (0)
Notă: Această prevedere are în vedere că în cazuri curente nivelul de cunoaștere care poate fi
realizat la nivelul fundațiilor este mai redus decât cel potențial realizabil pentru suprastructură
din cauza dificultăților practice de dezvelire a fundațiilor.
23
5. Evaluare calitativă
Alcătuirea clădirii
Listele condițiilor de verificare pentru structuri din beton, structuri din oțel și
structuri din zidărie sunt detaliate în anexele B, C și D, corespunzătoare structurilor din
diferite materiale. (0)
24
Condiții privind neregularitățile pe verticală
Se identifică eventualele niveluri slabe din punct de vedere al rigidității. Orientativ,
un nivel se considera flexibil (slab) în cazul în care rigiditatea laterală a acestuia este
mai mică cu cel puțin 25% decât cea a nivelurilor adiacente.
Se identifică nivelurile slabe din punct de vedere al rezistenței, la care se pot
concentra deformațiile plastice în structură. Orientativ, un etaj se consideră slab dacă
rezistența sa la forțe laterale este mai mică cu 25% decât cea a etajelor adiacente. La
fiecare nivel se va verifica posibilitatea formării unui mecanism de tip etaj slab.
Se identifică discontinuitățile geometrice semnificative. Se consideră
discontinuitate geometrică semnificativă situația în care dimensiunile pe orizontală ale
sistemului structural activ în preluarea forțelor orizontale prezintă diferențe mai mari de
30% în raport cu dimensiunile acestuia la nivelurile adiacente. La ultimul nivel se admit
reduceri în plan ale sistemului structural mai mari de 30% față de nivelul inferior.
Se identifică neregularitățile în distribuția maselor. Neregularitățile distribuției
maselor afectează semnificativ răspunsul seismic al structurilor în situația în care masa
unui nivel este mai mare cu cel puțin 30% față de cele ale nivelurilor adiacente. Se
exceptează de la această regulă nivelurile cu rol tehnic, având aria mai mică de 25% din
aria nivelului curent, amplasate la partea superioară a clădirilor.
Se identifică discontinuitățile în configurația sistemului structural. Evaluarea
trebuie să evidențieze efectele structurale ale acestor discontinuități. (0)
Neregularități în plan
Evaluarea clădirilor va urmări identificarea structurilor în care dispunerea
neechilibrată a elementelor, a subsistemelor structurale sau a maselor produce efecte
nefavorabile de torsiune de ansamblu. (0)
25
În cazul structurilor în cadre de beton armat sau din oțel se verifică, în principal,
următoarele aspecte:
(a) măsura în care distribuția pereților de umplutură considerați fără rol structural,
dar care prin realizarea efectivă acționează ca elemente structurale, afectează
regularitatea pe verticala construcției (de exemplu, prin crearea unor niveluri
slabe) și pe orizontală (prin crearea unei excentricități semnificative între centrul
maselor și centrul de rigiditate);
(b) interacțiunile necontrolate ale structurii cu pereții de umplutură sau cu alte
elemente de construcție (formarea de stâlpi scurți, de exemplu). ( )
Aspectele specifice care definesc calitativ comportarea seismică a elementelor de
construcție nestructurale, echipamentelor și instalațiilor din clădiri sunt prezentate în
Anexa E. (0)
26
5.2.5. Condiții privind infrastructura și terenul de fundare
Se stabilește măsura în care, prin alcătuirea sa generală, sistemul fundațiilor posedă
suficientă rigiditate și rezistență pentru a îndeplini în condiții optime rolul structural.
Se identifică natura terenului de fundare și eventualele tasări diferențiale sau
deformații remanente, produse de acțiunea cutremurelor sau de alte cauze, precum și
efectele acestora, manifestate sau potențiale, asupra elementelor structurii, inclusiv a
fundațiilor.
La examinarea sistemului fundațiilor (infrastructurii) se vor verifica și condițiile de
alcătuire prevăzute în NP 112.
Se identifică eventualele efecte ale prezenței apei subterane deasupra cotei de
fundare asupra comportării și durabilității fundațiilor și elementelor structurale
adiacente.
Prevederi privind evaluarea sistemului de fundații sunt date în capitolul 7.(0)
Degradarea clădirii
Evaluarea trebuie să stabilească dacă integritatea materialelor din care este realizată
structura a fost afectată pe durata de exploatare a clădirii și, dacă este cazul, măsura
degradării. La inspectarea construcției trebuie să se aibă în vedere că degradările pot fi
ascunse sub finisaje.
Evaluarea va conduce la identificarea cauzelor degradării materialelor:
(a) ca efect al cutremurelor anterioare;
(b) ca efect al tasării terenului de fundare;
(c) ca efect al altor deformații impuse: acțiunea variațiilor de temperatură, contracția
și curgerea lentă a betonului;
(d) ca efect al agenților de mediu sau al agenților tehnologici, în special al apei pure
sau încărcate cu substanțe agresive de diferite naturi;
(e) ca efect al unei execuții defectuoase;
(f) ca efect al incendiilor sau exploziilor. ( )
Examinarea stării elementelor și materialelor va fi înregistrată într-un releveu de
degradări detaliat (în plan și elevații) pentru a stabili efectele asupra siguranței de
ansamblu a structurii.
În cazul elementelor de beton armat se urmăresc:
(a) calitatea slabă a betonului și/sau degradarea lui fizică sau chimică;
(b) zonele cu defecte de execuție care afectează rezistența materialelor și a
elementelor structurale;
(c) existența și gradul de coroziune a armăturilor de oțel;
(d) starea aderenței între beton și armături;
(e) deformațiile remanente semnificative și fisurile din elementele structurale cu
diverse configurații și direcții. ( )
Notă: Se urmăresc, în special, fisurile deschise peste 0,5 mm. În cazul pereților structurali se vor
examina cu prioritate fisurile înclinate, mai ales cele în “x”. În cazul stâlpilor și grinzilor vor fi
27
urmărite situațiile cu cedare potențială cu caracter neductil și efectele interacțiunii cu pereții de
compartimentare și de închidere.
În cazul elementelor de oțel se urmăresc:
(a) rugina, coroziunea sau alte degradări ale oțelului (de exemplu fisuri de oboseală);
(b) deformațiile remanente rezultate din comportarea postelastică sau din pierderea
stabilității (flambaj, voalare);
(c) starea elementelor de îmbinare: suduri, șuruburi, nituri; ( )
În cazul elementelor de lemn se urmăresc:
(a) degradarea lemnului prin putrezire sau ca efect al acțiunii unor microorganisme;
(b) despicarea lemnului ca urmare a unor suprasolicitări locale;
(c) starea de fixare a cuielor și a altor elemente de prindere. ( )
Lista condițiilor de verificare pentru structuri din beton, structuri din oțel și din
zidărie sunt detaliate în anexele la prezentul cod (B, C și D) în funcție de tipul structurii
și natura materialului structural.
În cazul construcțiilor din zidărie, informațiile specifice necesare pentru evaluarea
seismică sunt date în anexa D.
În cazul elementelor nestructurale informațiile specifice necesare pentru evaluarea
seismică sunt detaliate în anexa E. (0)
28
6. Evaluare cantitativă
Generalități
Acest capitol se referă la evaluarea cantitativă a structurilor clădirilor existente.
Evaluarea componentelor nestructurale se face conform prevederilor Anexei E.
Prin evaluarea cantitativă se verifică numeric dacă clădirile existente satisfac
cerințele fundamentale descrise la 3.1.
Pentru evaluarea cantitativă se vor utiliza metodele generale de calcul indicate în
P100-1 împreună cu prevederile suplimentare date în P100-3, specifice procesului de
evaluare.
Reprezentarea acțiunii seismice pentru evaluarea structurilor și componentelor
nestructurale se face conform prevederilor P100-1 și Anexei A la P100-3.
Valorile factorilor de comportare, q, se aleg conform P100-3, după caz, în funcție
de tipul metodologiei de evaluare utilizată. Valorile maxim admise ale factorilor de
comportare, q, sunt date în Anexele B, C și D corespunzătoare structurilor din diferite
materiale.
În cazul clădirilor care nu respectă condițiile de regularitate prevăzute la 5.2.1.3 și
5.2.1.4 se utilizează metodologii de calcul mai complexe sau, în cazul utilizării metodei
forțelor laterale statice echivalente sau a metodei de calcul modal cu spectre de răspuns,
se reduc valorile factorilor de comportare, q, față de valorile maxim admise.
Modul de verificare a elementelor structurale este diferit pentru elementele cu
comportare ductilă sau neductilă.
Verificarea elementelor ductile se face în termeni de deformații sau în termeni de
rezistență, în funcție de tipul metodei de calcul.
Verificarea elementelor neductile se face în termeni de rezistență.
Valorile medii ale proprietăților mecanice ale materialelor din lucrare se obțin din
documentația tehnică de proiectare originală, rapoartele originale privind calitatea
lucrărilor de construire, din încercări in-situ și din alte surse, conform prevederilor 4.2.
Pentru evaluarea cantitativă, în cazul elementelor cu cedare ductilă, valorile de
proiectare ale rezistențelor materialelor se obțin prin împărțirea valorilor medii ale
rezistențelor determinate conform (10) la factorii de încredere definiți la 4.4.
Pentru evaluarea cantitativă, în cazul elementelor cu cedare neductilă valorile de
proiectare ale rezistențelor materialelor se obțin prin împărțirea valorilor medii ale
rezistențelor determinate conform (10) la factorii de încredere definiți la 4.4 și la factorii
parțiali de siguranță ai materialelor.
Notă: Valorile atribuite factorilor parțiali de siguranță pentru beton, oțel, zidărie sau alte
materiale sunt stabilite prin codurile de proiectare specifice structurilor realizate din aceste
materiale.
Evaluarea cantitativă a structurilor de zidărie se realizează conform prevederilor din
anexa D.
Pentru materialele utilizate la realizarea lucrărilor de intervenție, nou adăugate, se
folosesc valorile de proiectare ale proprietăților acestora definite conform P100-1. (0)
29
6.1.1. Starea Limită Ultimă
Cerințele fundamentale ale verificării la Starea Limită Ultimă se stabilesc conform
prevederilor capitolului 3.
Acțiunea seismică relevantă pentru verificări la Starea Limită Ultimă se stabilește
în acord cu prevederile capitolului 3 și Anexei A.
Valorile așteptate ale eforturilor sau deformațiilor elementelor structurale se
determină prin calcul structural, conform P100-1, în acord cu prevederile specifice
pentru fiecare metodologie de calcul din P100-3.
Capacitatea de rezistență a elementelor structurale se determină conform
prevederilor Anexele B și C, corespunzătoare structurilor realizate din diferite materiale.
Valoarea limită a deplasărilor relative de nivel pentru verificări la Starea Limită
Ultimă se alege conform prevederilor P100-1.
Capacitatea de deformare a elementelor structurale se determină conform
prevederilor Anexele B și C, corespunzătoare structurilor realizate din diferite materiale.
(0)
30
1 scalate corespunzător în funcție de intervalele medii de recurență selectate.
Modalitatea și factorii de scalare sunt prevăzuți în Anexa A.
Acțiunea seismică de proiectare se combină cu alte acțiuni permanente și variabile,
conform CR 0. (0)
Modelarea structurii
Se aplică prevederile P 100-1 privind modelarea comportării structurale.
Modelarea pentru calcul a structurii se realizează pe baza informațiilor obținute în
conformitate cu prevederile capitolului 4.
Modelul de calcul permite determinarea efectelor acțiunilor în toate elementele
structurii pentru toate combinațiile relevante de încărcări. (0)
Metode de calcul
Se aplică prevederile P100-1 privind metodele de calcul structural.
Efectele acțiunii seismice pot fi evaluate printr-una din următoarele metode:
(a) calculul la forță laterală static echivalentă;
(b) calculul modal cu spectre de răspuns;
(c) calculul static neliniar;
(d) calculul dinamic neliniar. ( )
În cazul utilizării metodei forțelor laterale statice echivalente sau a metodei de
calcul modal cu spectre de răspuns, spectrul de proiectare se determină utilizând un
factor de comportare q ales în conformitate 6.1, (5) și (6).
Combinarea efectelor componentelor acțiunii seismice se face pe baza prevederilor
din P100-1. (0)
31
Valorile maxime ale factorilor de comportare q sunt date în Anexele B și C,
corespunzătoare structurilor din diferite materiale.
Perioada fundamentală de vibrație a clădirii în direcția considerată T1, necesară
pentru stabilirea valorii spectrale Sd, se poate calcula cu expresia:
3
T1 kT H 4 (6.1)
în care:
H înălțimea clădirii măsurată deasupra cotei teoretice de încastrare (în metri)
kT coeficient care are valorile:
- 0,070 pentru structuri în cadre de beton armat
- 0,045 pentru structuri cu pereți de beton armat și pereți de zidărie
- 0,110 pentru structuri din oțel în cadre necontravântuite
- 0,075 pentru structuri din oțel în cadre contravântuite excentric
- 0,050 pentru structuri din oțel în cadre contravântuite centric
În cazul clădirilor cu structura din cadre de beton armat cu până la 10 niveluri
supraterane, pentru evaluarea aproximativă a perioadei fundamentale se poate utiliza,
alternativ, relația:
T1 = 0,1n (6.2)
în care n este numărul de niveluri deasupra cotei teoretice de încastrare.
Valorile medii ale eforturilor unitare normale în elementele verticale ale structurii,
produse de încărcările gravitaționale, se determină pe baza ariilor aferente de planșeu
utilizând valorile factorizate ale acțiunilor gravitaționale din combinația seismică de
proiectare, stabilite conform CR 0.
Pentru stâlpii marginali se evaluează componenta forței axiale cauzată de forța
seismică orizontală. Valoarea acesteia se determină pe baza valorilor estimate ale
forțelor tăietoare de la extremitățile grinzilor adiacente elementului vertical considerat.
Valorile medii ale eforturilor unitare tangențiale, νm în elementele verticale ale
structurii, stâlpi sau pereți, la nivelul situat imediat deasupra cotei teoretice de încastrare,
se determină cu relația aproximativă:
Fb
vm (6.3)
Ac
în care Ac este suma ariilor pereților dispuși în direcția în care se face calculul sau suma
ariilor secțiunilor de stâlpi ai cadrelor orientate pe direcția în care se face calculul. În
cazul stâlpilor din oțel se consideră numai aria pereților secțiunii al căror plan median
este aliniat cu direcția pentru care se face calculul.
Valorile eforturilor normale unitare din stâlpi și ale eforturilor unitare tangențiale
din toate elementele structurale verticale ale construcției se compară cu valorile
considerate admisibile pentru structurile din diferite materiale. Valorile admisibile sunt
date în lista de condiții pe care trebuie să le respecte clădirea (a se vedea anexele B și
C).
32
Estimarea nivelului de siguranță al elementelor orizontale se face în special prin
procedeele evaluării calitative.
Notă: Dacă, în vederea obținerii unor informații mai complete, se dorește și o evaluare prin calcul
a grinzilor, se determină aproximativ capacitatea de rezistență a acestora și se compară cu
valorile eforturilor din încărcările verticale stabilite pe scheme statice simplificate. Comparația
între aceste valori și valorile eforturilor capabile evidențiază dacă aceste elemente au rezerve și
pentru preluarea unor acțiuni laterale.
În situația în care verificările de rezistență nu sunt satisfăcute se recomandă
aplicarea unei metodologii de nivel superior, dacă prin aceasta este posibil să se
încadreze construcția într-o clasă cu risc mai redus. În general, dacă sunt necesare,
măsurile de intervenție nu se bazează pe rezultatele metodologiei de nivel 1. Fac
excepție clădirile indicate la 2.3.1(3). (0)
33
Ed Rd (6.4)
unde Rd este valoarea efortului capabil
Valoarea de proiectare a efortului capabil, Rd, se determină pe baza prevederilor
Anexelor B și C, corespunzătoare structurilor din diferite materiale.
Valorile de proiectare a efortului capabil, Rd, pentru elemente se calculează
utilizând valorile de proiectare ale rezistențelor materialelor determinate conform 6.1,
(11) și (12).
Prin excepție de la (6), (7), (9), (10), (12) și (13), în cazul în cazul clădirilor realizate
până la intrarea în vigoare a acestui cod, dacă structura îndeplinește toate prevederile de
conformare generală și de alcătuire de detaliu date în P100-1 și materialele utilizate la
realizarea structurii sunt în acord cu prevederile din P100-1, în aplicarea metodologie
de nivel 2 se pot considera următoarele prevederi: (0)
(a) se consideră valorile maxime ale factorului de comportare, în funcție de
materialul structural și tipul structurii, date în P100-1;
(b) se consideră valorile rezistențelor de proiectare stabilite conform P100-1 reduse
cu factorul de încredere determinat conform 4.4;
(c) se determină valorile de proiectare ale capacităților de rezistență și valorile
admisibile ale deplasărilor relative de nivel în acord cu prevederile P100-1. ( )
34
Pentru verificările la Starea Limită Serviciu, deplasările relative ale structurii se
determină la cerința de deplasare corespunzătoare acțiunii seismice asociate acestei stări
limită.
Pentru determinarea cerinței de deplasare ale sistemului SDOF echivalent la Starea
Limită de Serviciu și Starea Limită Ultimă se utilizează spectre de răspuns neliniar,
exprimate în deplasări. La calculul spectrelor de răspuns neliniar se utilizează modele
histeretice de comportare adecvate materialului structural.
Notă: Întrucât structurile existente pot prezenta deficit de rezistență în raport cu cerințele
seismice pentru structuri noi, mobilizarea unui mecanism de plastificare la cutremurul asociat
Stării Limită de Serviciu are probabilitate înaltă.
În calculul static neliniar este recomandată încărcarea structurii până la obținerea
unei deplasări la vârf egale cu 150% din valoarea cerinței de deplasare corespunzătoare
Stării Limită Ultime pentru a identifica eventualele mecanisme de rupere și deficiențe
structurale.
Valorile rotirilor plastice capabile se determină conform prevederilor Anexelor B
și C, corespunzătoare structurilor din diferite materiale.
Valoarea de proiectare a efortului capabil, Rd, se determină pe baza prevederilor
Anexelor B și C, corespunzătoare structurilor din diferite materiale.
Valorile de proiectare a efortului capabil, Rd, pentru elemente se calculează
utilizând valorile de proiectare ale rezistențelor materialelor determinate conform 6.1,
(11) și (12). (0)
35
7. Evaluare a fundațiilor și terenului de fundare
Generalități
Acest capitol cuprinde prevederi privind evaluarea seismică a sistemului de fundații
al clădirii și a terenului de fundare.
Evaluarea calitativă și cantitativă a fundațiilor trebuie să evidențieze măsura în care
este îndeplinit rolul lor în ansamblul structural și situațiile în care fundațiile și, după caz,
substructura clădiri constituie veriga slabă în traseul încărcărilor aplicate structurii către
terenul de fundare.
Pentru evaluarea seismică a fundațiilor și terenului de fundare se vor realiza
investigații geotehnice ale terenului din amplasament, prin mijloacelele cercetării
geotehnice.
Prin excepție de la prevederile (3), la clădirile din clasele de importanță și expunere
la cutremur III și IV, prin decizia expertului tehnic, se pot utiliza date din documentația
tehnică inițială a construcției, dacă aceasta conține date relevante și suficiente referitoare
la teren sau investigații geotehnice întocmite pentru terenuri din vecinătatea
amplasamentului, cu acordul elaboratorilor acestora.
Prin investigațiile geotehnice se va stabili măsura în care terenul de fundare este
sensibil la acțiuni seismice și poate reprezenta factorul decisiv al unei degradări parțiale
sau totale a clădirii (teren lichefiabil, teren în pantă, orizonturi necoezive afânate etc.).
Pentru recomandarea unor lucrări de intervenție asupra fundațiilor sau terenului de
fundare este necesară efectuarea de investigații geotehnice în amplasament.
Pentru proiectarea lucrărilor de intervenție este necesară realizarea de investigații
geotehnice ale terenului în amplasament.
La evaluarea seismică a sistemului de fundare a unei clădiri care nu a fost proiectată
pentru acțiuni seismice vor fi verificate următoarele aspecte:
(a) insuficiența bazei de rezemare, cu risc de rotire excesivă și răsturnare;
(b) depășirea presiunilor acceptabile pe teren;
(c) incapacitatea de a prelua întinderile (tendințele de ridicare), atât la fundații
directe de suprafață, cât și la fundații de adâncime (piloți, barete). ( )
Indicatorii de îndeplinire a cerințelor seismice definiți la capitolul 8 vor ține seama
de ponderea diferitelor categorii de deficiențe și a efectului acestora asupra calității
răspunsului seismic al ansamblului. (0)
36
Investigații geotehnice
La clădirile din clasele de importanță și expunere la cutremur III și IV, necesitatea
și metodele de investigare geotehnică necesare pentru stabilirea caracteristicilor
terenului sunt stabilite de către expertul tehnic.
La clădirile din clasele de importanță și expunere la cutremur I și II, metodele de
investigare geotehnică necesare pentru stabilirea caracteristicilor terenului sunt stabilite
de către expertul tehnic împreună cu un specialist în geotehnică.
Prin excepție de la (2), la decizia expertului tehnic, în cazul în care pentru terenul
din amplasamentul clădirii se dispune de un studiu geotehnic elaborat ulterior intrării în
vigoare a NP 074/2013, acesta poate fi utilizat la evaluarea seismică a clădirii.
Investigarea terenului de fundare se efectuează cu metode corespunzătoare cercetării
geotehnice, cu respectarea prevederilor normativului NP 074 și a standardului SR EN
1997-2. Amploarea investigării se stabilește ținând seama de categoria geotehnică a
lucrării.
Comportarea la acțiuni seismice a terenului de fundare (lichefiabilitate, stabilitate,
deformații excesive, reduceri ale rezistenței la forfecare etc.) va fi evaluată conform
cerințelor SR EN 1998-5.
La construcții fundate pe piloți se pot efectua încercări nedistructive în vederea
stabilirii integrității piloților de tipul testelor dinamice. În vederea stabilirii capacității
portante și a comportării sub solicitări se pot executa încărcări statice de probă cu
respectarea prevederilor normativului NP 045.
În afara lucrărilor de foraje sau de sondaje deschise, cu prelevare de probe în
vederea încercărilor de laborator geotehnic, se pot utiliza una sau mai multe încercări
pe teren, precum:
(a) încercarea de încărcare cu placa;
(b) încercarea de penetrare standard;
(c) încercarea de penetrare cu con sau cu piezocon;
(d) încercarea de penetrare dinamică;
(e) încercarea cu dilatometrul plat. ( )
În vederea determinării parametrilor dinamici ai terenului și a vitezei de propagare
a undelor seismice de forfecare vs se pot utiliza încercări de teren seismice de tip:
(a) downhole;
(b) crosshole;
(c) penetrare cu conul seismic;
(d) dilatometru seismic plat. ( )
Atunci când se urmărește determinarea condițiilor geotehnice la adâncime se vor
utiliza încercările de penetrare, după caz. (0)
37
Calculul infrastructurii și modelul de calcul
Calculul eforturilor și deformațiilor în elementele infrastructurii și calculul tasărilor
terenului se face utilizând un model de calcul adecvat și o modelare realistă a
proprietăților de deformare (rigiditate) ale terenului.
În vederea stabilirii modelului de calcul se respectă prevederile documentelor
normative P100-1, NP 112 sau NP 123, după caz, și ale standardului SR EN 1997-1.
Tipul modelului de calcul este stabilit de către expertul tehnic.
În calculul la acțiunea seismică trebuie considerate valori ale rigidității terenului
adecvate pentru condițiile acțiunii de scurtă durată și a vitezei mari de încărcare a
cutremurului.
Pentru clădirile din clasele de importanță și expunere la cutremur I și II parametrii
caracteristici de interacțiune teren – structură sunt stabiliți de către un specialist în
geotehnică.
Se recomandă utilizarea în calcule a mai multor valori ale caracteristicilor de
deformație ale terenului dintr-un domeniu posibil și probabil de variație, dată fiind
sensibilitatea calculului de interacțiune teren-structură în raport cu caracteristicile de
rigiditate ale modelului.
În calculul seismic al structurii și infrastructurii, în funcție de tipul acestora și de
importanța clădirii, pot fi abordate următoarele modele:
(a) în cazul clădirilor fără subsol, modelul de calcul se fixează la nivelul marginii
superioare a fundațiilor. Calculul fundațiilor se face prin izolarea lor și aplicarea
forțelor de legătură cu suprastructura. În cazul fundațiilor izolate și a sistemelor
de grinzi de fundații modelarea uzuală presupune adoptarea ipotezei de corp
rigid și a unei distribuții liniare a presiunilor pe teren;
(b) în cazul radierelor, modelul recomandat al fundației este de tip placă rezemată
pe resoarte caracterizate de proprietățile idealizate de deformare ale terenului;
(c) în cazul clădirilor cu subsoluri se pot alege mai multe tipuri de modele, cu
niveluri de complexitate diferite, ținându-se cont sau nu de interacțiunea cu
terenul de sub fundație și, eventual, cu terenul din jurul infrastructurii. În cazul
adoptării unor modele simplificate rezultatele vor fi interpretate ținând seama de
limitele modelului. ( )
Verificarea infrastructurii trebuie făcută atât în termenii ce privesc cedarea terenului
de fundare cât și în termenii cedării elementelor infrastructurii, în urma dezvoltării
mecanismului de cedare al suprastructurii.
Capacitatea structurală a sistemului de fundare trebuie verificată. Se vor verifica cu
precădere următoarele aspecte: (0)
(a) rigiditatea și rezistența fundațiilor izolate de mici dimensiuni necesare pentru
preluarea forțelor seismice;
(b) stabilitatea fundațiilor de suprafață sub acțiunea forțelor laterale;
(c) capacitatea de rezistență la compresiune sau tracțiune a piloților pentru preluarea
forțelor axiale generate de acțiunea seismică;
(d) capacitatea portantă laterală a piloților pentru preluarea forțelor orizontale
generate de acțiunea seismică;
38
(e) capacitatea structurală a radierului pentru solidarizarea piloților. ( )
Măsuri de intervenție
În urma evaluării seismice a clădiri pot fi stabilite, după caz, măsuri de intervenție
asupra sistemului de fundare în ansamblu. Acestea pot fi aplicate fundațiilor propriu-
zise, terenului de fundare sau ambelor.
Intervențiile asupra sistemului de fundare pot avea ca scop: mărirea capacității
structurale a fundației prin operații de cămășuire, mărirea capacității portante din punct
de vedere geotehnic a fundației prin subzidire sau prin îmbunătățirea proprietăților
terenului.
Pentru construcțiile din clasele de importanță și expunere la cutremur I și II, la
stabilirea măsurilor de intervenție asupra sistemului de fundare este necesară
colaborarea cu un specialist în geotehnică. (0)
39
8. Concluziile evaluării
40
Gradul de asigurare seismică R3 este mai semnificativ în cazul clădirilor proiectate
pe baza unor documente normative pentru proiectare la cutremur, al căror răspuns la
acțiuni seismice poate fi descris prin modelele curente de calcul cu un grad de încredere
mai mare.
În cazul clădirilor vechi, realizate înainte de 1963, identificarea aproximativă a
mecanismului de cedare, cu grad de încredere acceptabil, nu este întotdeauna posibilă.
În acest caz, evaluarea corectă a susceptibilității de avariere seismică a clădirii trebuie
să se bazeze pe o analiză cuprinzătoare și pe o judecată inginerească a tuturor condițiilor
de alcătuire, a corelației între efectele acestora, operații care necesită competență înaltă
și experiență deosebită. (0)
41
Gradul de asigurare seismică, R3, evidențiază capacitatea de rezistență și de
ductilitate a structurii, în ansamblu, capacitatea de rezistență și stabilitatea
componentelor nestructurale, în raport cu cerințele seismice.
Gradul de asigurare seismică, R3, se stabilește în funcție de gradul de asigurare
determinat pentru structură și, după caz, de gradul minim de asigurare stabilit pentru
componentele nestructurale.
Modul de calcul pentru gradul de asigurare seismică pentru structură depinde de
metodologia de evaluare cantitativă utilizată.
Gradul de asigurare seismică pentru structură, R3, se determină distinct pentru
fiecare direcție orizontală principală ortogonală considerată în evaluarea clădirii.
Pentru clădirile cu pereți structurali din zidărie, gradul de asigurare seismică R3 se
stabilește conform prevederilor din anexa D.
Clasa de risc asociată indicatorului R3(%)se stabilește astfel: (0)(0)
(a) Clasa de risc seismic I, dacă R3<35;
(b) Clasa de risc seismic II, dacă 35≤R3<65;
(c) Clasa de risc seismic III, dacă 65≤R3<90;
(d) Clasa de risc seismic IV, dacă 90≤R3<100. ( )
Metodologia de nivel 1
Pentru elementele verticale ale structurilor de tip cadru sau cu pereți structurali,
gradul de asigurare seismică R3 pentru structură se stabilește în termeni de rezistență, la
nivelul situat imediat deasupra cotei teoretice de încastrare, astfel:
adm
R3 (8.1)
m
unde
vm efortul unitar tangențial mediu calculat conform 6.6(9);
vad m valoarea de referință admisibilă a efortului unitar tangențial în elementele
verticale stabilită conform prevederilor anexelor B și C pentru elemente
de beton armat și, respectiv, oțel.
Pentru structurile din oțel contravântuite, gradul de asigurare seismică R3 pentru
structură se stabilește în termeni de rezistență, la nivelul situat imediat deasupra cotei
teoretice de încastrare, astfel: (0)
R3
F adm
(8.2)
Fb
unde
ΣFadm suma valorilor de proiectare ale proiecțiilor pe orizontală ale forțelor
axiale capabile din diagonalele contravântuirilor verticale de la nivelul
considerat
Fb forța tăietoare de bază calculată conform 6.6(3).
42
Metodologia de nivel 2
Se determină valorile individuale ale indicatorului R3j, pentru fiecare element
structural j, astfel:
Rdj
R3 j (8.3)
Edj
unde
Edj valoarea de proiectare a efortului secțional în elementul j, din combinația
seismică de proiectare relevantă, determinată conform prevederilor 6.7
Rdj valoarea de proiectare a efortului secțional capabil al elementului j
Se stabilește ponderea elementelor structurale cu cedare neductilă, cu precădere a
elementelor verticale aflate în această situație, raportul între valorile de proiectare ale
eforturilor capabile ale elementelor verticale și cele ale elementelor orizontale și se
estimează mecanismul structural probabil de disipare a energiei seismice.
Notă: Aceste informații constituie elemente esențiale în estimarea siguranței seismice a structurii
și pentru încadrarea construcției într-o anumită clasă de risc.
Gradul de asigurare R3 pentru structură se determină la nivelul situat deasupra cotei
teoretice de încastrare și, după caz, la celelalte niveluri dacă acestea prezintă deficit de
rigiditate sau rezistență comparativ cu nivelul de la bază.
Gradul de asigurare R3 pentru structură se determină la fiecare nivel considerat
astfel:
R3
V Rd i
(8.4)
V Edi
unde
VRdi valoarea de proiectare a forței tăietoare asociate capacității de rezistență
a elementului vertical i de la nivelul considerat sau, după caz, proiecția
pe orizontală a valorii de proiectare a forței axiale capabile, în
diagonalele contravântuirilor verticale. Pentru elementele care se
plastifică din încovoiere, cu sau fără forță axială, valoarea VRdi se
consideră egală cu valoarea forței tăietoare din element asociată
plastificării din încovoiere pe mecanismul de cedare considerat. Pentru
elementele care cedează din forță tăietoare se consideră egală cu valoarea
de proiectare a forței tăietoare capabile. Valoarea VRdi se limitează
superior la forța tăietoare maximă care se poate mobiliza în elementul
structural i în situația cedării altor elemente structurale sau a terenului de
fundare;
VEdi valoarea de proiectare a forței tăietoare în elementul i, rezultată din
calculul structural în combinația de încărcare seismică relevantă.
Prin excepție de la prevederile (4) în cazul clădirilor la care cedarea neductilă a unui
element structural poate conduce la colapsul local al clădirii sub încărcări gravitaționale,
43
gradul de asigurare seismică va fi egal cu indicatorul R3j minim al elementelor verticale
de la nivelul considerat:
R3 min( R3 j ) (8.5)
unde R3j se calculează conform (1).
În cazul structurilor cu capacitate redusă de redistribuție a eforturilor între
elementele structurale, în calculul gradului de asigurare R3 conform (4) se ține seama de
posibilitatea redusă de redistribuire a eforturilor. În acest caz, valorile VRdj în elementele
cu surplus de rezistență vor fi limitate în funcție de posibilitățile reale ca aceste elemente
să se încarce suplimentar prin redistribuirea eforturilor de la elementele cu deficit de
rezistență și rigiditate, care pot ceda prematur. (0)
Metodologia de nivel 3
Gradul de asigurare seismică R3 se determină în termeni de deplasare, cu expresia:
(0)
du
R3 (8.6)
ds
ds deplasarea laterală impusă structurii de acțiunea seismică, la nivelul considerat
ca fiind caracteristic, de regulă la vârful construcției
du deplasarea laterală ultimă a clădirii, la același nivel, care corespunde depășirii
capacității de rezistență sau deformare a oricărui element din ansamblul teren-structură-
componente nestructurale, în acord cu cerințele Stării Limită Ultime.
44
Se descrie clădirea prin informații referitoare la sistemul structural și la ansamblul
elementelor nestructurale. Se vor face aprecieri globale, calitative, privind capacitatea
sistemului structural de a rezista la acțiuni seismice. Se vor include date istorice
referitoare la perioada construcției și nivelul reglementărilor de proiectare aplicate, dacă
sunt relevante pentru clădirea expertizată. Se vor descrie lucrările de intervenție
efectuate până la data expertizei, după caz.
Se prezintă nivelul de cunoaștere selectat și metodologia de evaluare.
Se prezintă evaluarea calitativă a gradului de îndeplinire a condițiilor de alcătuire
seismică, R1.
Se prezintă evaluarea calitativă a gradului de afectare structurală, R2.
Se prezintă evaluarea cantitativă a gradului de asigurare seismică R3.
Se prezintă sinteza evaluării, încadrarea clădirii în clasa de risc seismic, și
concluziile evaluării. Se prezintă relevanța fiecărui indicator (R1, R2 sau R3) în evaluarea
seismică a structurii, se motivează alegerea clasei de risc pentru clădire în raport cu
clasele de risc asociate indicatorilor R1, R2 și R3 și cu alte condiții specifice clădirii
evaluate.
Se formulează, după caz, propuneri de intervenție. Expertul tehnic descrie soluția
de principiu de intervenție și precizează, după caz, elementele structurale sau
componentele nestructurale asupra cărora trebuie intervenit. Expertul calibrează soluția
de principiu de intervenție printr-un calcul structural suficient de detaliat pentru acest
scop. În cazul lucrărilor de intervenție parțiale stabilite conform 3.3 (9) expertul
dimensionează lucrările de intervenție.
Conținutul cadru al expertizei tehnice pentru evaluarea seismică a clădirilor
existente este:
45
2.11. Gradul de asigurare structurală seismică R3
2.12. Verificări la starea limită de serviciu
2.13. Sinteza evaluării
2.14. Propuneri de intervenție
3. Concluzii
Anexe
46
Evaluare seismică Raport sintetic
Denumirea lucrării:
Scopul expertizei:
Data expertizei:
Expert tehnic: Legitimație:
Adresa:
Categoria de importanță (HG 766/1997):
Clasa de importanță și expunere la cutremur (P100-1):
Anul construirii:
Funcțiunea clădiri:
Înălțimea supraterană totală (m): Număr de niveluri:
Suprafața construită (mp): Suprafața desfășurată (mp):
Sistemul
structural:
Componente
nestructurale:
Acțiunea seismică (probabilitate de depășire în 50 de ani) SLS SLU
Verificarea la starea limită ultimă:
Metodologia de evaluare prin calcul folosită (P100-3): 1 2 3
Gradul de îndeplinire a condițiilor de alcătuire seismică, R1 :
Gradul de afectare structurală, R2 :
Gradul de asigurare structurală seismică, R3:
Clasa de risc seismic în care a fost încadrată construcția: I II III IV
Descrierea clasei de
risc seismic:
Verificarea la starea
limită de serviciu:
Concluzii:
47
48
Anexa A. Hazardul seismic
49
Tabelul A.1: Factori de scalare pentru determinarea valorilor de vârf ale accelerațiilor
seismice orizontale
Județ ag30/ag225 ag40/ag225 ag100/ag225 ag225/ag225 ag475/ag225
Argeș, Bacău, Botoșani,
Brăila, București, Buzău,
Călărași, Constanta, Covasna,
Dâmbovița, Dolj, Galați,
Giurgiu, Gorj, Harghita, 0,40 0,45 0,80 1,00 1,25
Ialomița, Iași, Mehedinți,
Neamț, Olt, Prahova, Suceava,
Teleorman, Tulcea, Vâlcea,
Vaslui, Vrancea
Alba, Arad, Bihor, Bistrița
Năsăud, Brașov, Caraș
Severin, Cluj, Hunedoara, 0,35 0,40 0,80 1,00 1,35
Maramureș, Mureș, Sălaj, Satu
Mare, Sibiu, Timiș
ag30 valoarea de vârf ale accelerației seismice orizontale cu IMR=30 de ani
ag40 valoarea de vârf ale accelerației seismice orizontale cu IMR=40de ani
ag100 valoarea de vârf ale accelerației seismice orizontale cu IMR=100 de ani
ag225 valoarea de vârf ale accelerației seismice orizontale cu IMR=225 de ani
ag475 valoarea de vârf ale accelerației seismice orizontale cu IMR=475 de ani
50
Anexa B. Structuri din beton
B.2.2. Geometria
(1) Se identifică, după caz: (0)
Structura verticală și structura laterală a clădirii, în ambele direcții principale
ale clădiri;
Modul de descărcare a plăcilor către elementele de reazem;
Modul de descărcare a scărilor pe elementele verticale ale structurii;
Golurile de dimensiuni importante în planșee (inclusiv golurile de scară) și
pereți;
Dimensiunile secțiunilor transversale ale grinzilor și stâlpilor;
Lățimea active a plăcii la grinzile cu profil T;
Forma și dimensiunile pereților structurali;
Lungimea de rezemare a elementelor orizontale prefabricate;
Excentricitățile dintre axele grinzilor și stâlpilor, dezaxarea stâlpilor pe
verticală etc.
51
Raportul dintre secțiunile armăturilor longitudinale superioare și inferioare în
secțiunile de la extremitățile grinzilor;
Acoperirea cu beton a armăturilor longitudinale și transversale;
Lungimile de ancorare și de înnădire ale armăturilor longitudinale;
Forma cârligelor la etrieri și, eventual, la barele longitudinale.
B.2.4. Materiale
(1) Se determină minimal: (0)
Rezistența betonului la compresiune;
Limita de curgere, rezistența la rupere și deformația ultimă a oțelului. ++
52
Tabelul B.1 Lista condițiilor privind alcătuirea seismică – metodologia de nivel 1
Criteriul
neîndeplinit
Criteriul îndeplinit
Neîndeplinire
Neîndeplinire
Criteriu
moderată
majoră
(i) Condiții privind configurația structurii Punctaj maxim:50
Traseul încărcărilor este continuu
Sistemul este redundant (sistemul are suficiente legături pentru a avea
stabilitate laterală și suficiente zone plastice potențiale)
Nu există niveluri slabe din punct de vedere al rezistenței
Nu există niveluri flexibile
Nu există modificări importante ale dimensiunilor în plan ale sistemului
30 – 0–
structural de la nivel la nivel 50
49 29
Nu există discontinuități pe verticală (toate elementele verticale sunt continue
până la fundație)
Nu există diferențe între masele de nivel mai mari de 30 %
Efectele de torsiune de ansamblu sunt moderate
Infrastructura (fundațiile) este în măsură să transmită la teren forțele verticale
și orizontale
(ii) Condiții privind interacțiunile structurii Punctaj maxim: 10
Distanțele până la clădirile vecine depășesc dimensiunea minimă de rost,
conform P100
Planșeele intermediare (supantele) au o structură laterală proprie sau sunt
ancorate adecvat de structura principală 10 5–9 0–4
Pereții nestructurali sunt izolați (sau legați flexibil) de structură
Nu există stâlpi captivi scurți
(iii) Condiții privind alcătuirea elementelor structurale Punctaj maxim: 30
(a) Structuri tip cadru beton armat
Nu există stâlpi scurți
20 – 0–
Efortul axial mediu normalizat în fiecare stâlp respectă condiția νd≤0,30 30
29 19
(calculat utilizând rezistența la compresiune a betonului stabilită conform 6.1,
11)
(b) Structuri cu pereți de beton armat
Grosimea pereților este ≥ 150 mm
Pereții au la capete bulbi sau tălpi cu dimensiuni limitate (prin intersecția 20 – 0–
pereților nu se formează profile complicate cu tălpi excesive) 30
29 19
Efortul axial mediu normalizat în fiecare perete respectă condiția νd≤0,15
(calculat utilizând rezistența la compresiune a betonului stabilită conform 6.1,
11)
(iv) Condiții referitoare la planșee Punctaj maxim: 10
Prin grosimea plăcii și dimensiunile reduse ale golurilor planșeul poate fi 0–
10 5–9
considerat și diafragmă orizontală rigidă 4
53
B.3.1.2 Metodologiile de nivel 2 și 3
(1) Pentru metodologiile de nivel 2 și 3 se verifică lista condițiilor de alcătuire
conform tabelului B.2.
(2) Condițiile care se referă la rezistența elementelor structurale și natura ruperii
potențiale a acestora, se vor verifica după evaluarea capacității de rezistență a
elementelor structurale la diferite solicitări. (0)
Tabelul B.2 Lista condițiilor privind alcătuirea seismică – metodologiile de nivel 2 și 3
Criteriul
neîndeplinit
Criteriul îndeplinit
Neîndeplinire
Neîndeplinire
Criteriu
moderată
majoră
(i) Condiții privind configurația structurii Punctaj maxim:50
Traseul încărcărilor este continuu
Sistemul este redundant (sistemul are suficiente legături pentru a avea
stabilitate laterală și suficiente zone plastice potențiale)
Nu există niveluri slabe din punct de vedere al rezistenței
Nu există niveluri flexibile
Nu există modificări importante ale dimensiunilor în plan ale sistemului
structural de la nivel la nivel 30 – 0–
50
49 29
Nu există discontinuități pe verticală (toate elementele verticale sunt continue
până la fundație)
Nu există diferențe între masele de nivel mai mari de 30 %
Efectele de torsiune de ansamblu sunt moderate
Infrastructura (fundațiile) este în măsură să transmită la teren forțele verticale
și orizontale
(ii) Condiții privind interacțiunile structurii Punctaj maxim: 10
Distanțele până la clădirile vecine depășesc dimensiunea minimă de rost,
conform P100
Planșeele intermediare (supantele) au o structură laterală proprie sau sunt
ancorate adecvat de structura principală 10 5–9 0–4
Pereții nestructurali sunt izolați (sau legați flexibil) de structură
Nu există stâlpi captivi scurți
(iii) Condiții privind alcătuirea elementelor structurale Punctaj maxim: 30
(a) Structuri tip cadru de beton armat
Ierarhizarea rezistențelor elementelor structurale asigură dezvoltarea unui
mecanism favorabil de disipare a energiei seismice: la fiecare nod suma
momentelor capabile ale stâlpilor este mai mare decât suma momentelor
capabile ale grinzilor
Efortul axial mediu normalizat în fiecare stâlp respectă condiția νd≤0,30 20 – 0–
30
(calculat utilizând rezistența la compresiune a betonului stabilită conform 6.1, 29 19
11)
În structură nu există stâlpi scurți: raportul între înălțimea secțiunii și
înălțimea liberă a stâlpului este mai mic decât 3
Rezistența la forța tăietoare a nodurilor este suficientă pentru a se putea
mobiliza rezistența la încovoiere la extremitățile grinzilor și stâlpilor
54
Înnădirile armăturilor în stâlpi respectă condițiile din P100-1
Înnădirile armăturilor din grinzi se realizează în afara zonelor critice
Etrierii în stâlpi sunt dispuși astfel încât fiecare bară verticală se află în colțul
unui etrier (agrafe)
Distanțele între etrieri în zonele critice ale stâlpilor nu depășesc 10 diametre,
iar în restul stâlpului ¼ din latură
Distanțele între etrieri în zonele plastice ale grinzilor nu depășesc 12 diametre
și ½ din lățimea grinzii
Armarea transversală a nodurilor este cel puțin cea necesară în zonele critice
ale stâlpilor
Rezistența grinzilor la momente pozitive pe reazeme este cel puțin 30% din
rezistența la momente negative în aceeași secțiune
La partea superioară a grinzilor sunt prevăzute cel puțin 2 bare continue
(neîntrerupte în deschidere)
(b) Structuri cu pereți de beton armat
Distribuția momentelor capabile pe înălțimea pereților respectă variația cerută
de CR 2-1-1.1 și asigură dezvoltarea unui mecanism favorabil de disipare a
energiei seismice
Secțiunile pereților au la capete bulbi sau tălpi de dimensiuni limitate. Prin
intersecția pereților nu se formează profile complicate cu tălpi excesive în
raport cu dimensiunile inimii
Efortul axial mediu normalizat în fiecare perete respectă condiția νd≤0,15
(calculat utilizând rezistența la compresiune a betonului stabilită conform 6.1,
11)
Rezistența la forță tăietoare a grinzilor de cuplare este suficientă pentru a se 20 – 0–
30
putea mobiliza rezistența la încovoiere la extremitățile lor 29 19
Rezistența la forță tăietoare a pereților structurali este mai mare decât valoarea
asociată plastificării peretelui din încovoiere, deasupra cotei teoretice de
încastrare
Înnădirea armăturilor verticale respect condițiile din P100-1.
Grosimea pereților este ≥ 150 mm
Procentul de armare orizontală a pereților este mai mare decât 0,2%
Procentul de armare verticală a inimii pereților este mai mare decât 0,15% și
armătura este adecvat ancorată
Etrierii grinzilor de cuplare sunt distanțați la cel mult 150 mm
(iv) Condiții referitoare la planșee Punctaj maxim: 10
Placa planșeelor cu o grosime ≥ 100 mm este realizată din beton armat
monolit sau din predale prefabricate cu o suprabetonare adecvată
Armăturile centurilor și armăturile distribuite în placă asigură rezistența
necesară la încovoiere și forța tăietoare pentru forțele seismice aplicate în
0–
planul planșeului 10 5–9
4
Forțele seismice din planul planșeului pot fi transmise la elementele structurii
verticale (pereți, cadre) prin eforturi de lunecare și compresiune în beton,
și/sau prin conectori și colectori din armături cu secțiune suficientă
Golurile în planșeu sunt bordate cu armături suficiente, ancorate adecvat
55
B.3.2. Evaluarea stării de degradare a elementelor structurale
(1) Evaluarea stării de degradare a elementelor structurale se face pe baza criteriilor
date în tabelul B.3.
(2) Distribuția punctajului din tabelul B.3 pe categorii de degradări este orientativă.
Expertul tehnic poate corecta această distribuție atunci când consideră că prin aceasta
se poate stabili o evaluare mai realistă a efectelor diferitelor tipuri de degradări asupra
siguranței structurale a clădirii examinate.
(3) Dacă starea de degradare constatată afectează semnificativ integritatea
elementelor structurale și a legăturilor dintre acestea, se va adapta modelul de calcul
încât acesta să reprezinte cât mai fidel comportarea probabilă a structurii. (0)
Criteriul îndeplinit
Neîndeplinire
Neîndeplinire
Criteriu
moderată
majoră
(i) Degradări produse de acțiunea cutremurului Punctaj maxim: 50
Fisuri și deformații remanente în zonele critice (zonele plastice) ale
stâlpilor, pereților și grinzilor
Fracturi și fisuri remanente înclinate produse de forța tăietoare în grinzi
Fracturi și fisuri longitudinale deschise în stâlpi și/sau pereți produse de
eforturi de compresiune. 26 – 0–
Fracturi sau fisuri înclinate produse de forța tăietoare în stâlpi și/sau pereți 50
49 25
Fisuri de forfecare produse de lunecarea armăturilor în noduri
Cedarea ancorajelor și înnădirilor barelor de armătură
Fisurarea pronunțată a planșeelor
Degradări ale fundațiilor sau terenului de fundare
(ii) Degradări produse de încărcările verticale Punctaj maxim: 20
Fisuri și degradări în grinzi și plăcile planșeelor 11 – 0–
20
Fisuri și degradări în stâlpi și pereți 19 10
(iii) Degradări produse de încărcarea cu deformații (tasarea reazemelor, Punctaj maxim: 10
contracții, acțiunea temperaturii, curgerea lentă a betonului) 10 6–9 1–5
(iv) Degradări produse de o execuție defectuoasă (beton segregat, rosturi de Punctaj maxim: 10
lucru incorecte etc.) 10 6–9 1–5
(v) Degradări produse de factori de mediu: îngheț-dezgheț, agenți corozivi Punctaj maxim: 10
chimici sau biologici etc., asupra:
- betonului 10 6–9 1–5
- armăturii de oțel (inclusiv asupra proprietăților de aderență ale acesteia)
56
B.4. Evaluarea cantitativă
57
Structuri în cadre de beton armat:
realizate înainte de 1963: q=2,0
realizate conform P13/1963 și P13/1970: q=2,5
realizate conform P100/1978-1981: q=3,5
realizate conform P100/1992: q=4,0
realizate conform P100-1/2006: q=4,5
structuri cu pereți:
realizate înainte de 1963: q=2,0
realizate conform P13/1963 și P13/1970: q=2,5
realizate conform P100/1978-1981: q=3,0
realizate conform P100/1992:
cu pereți independenți q=3,5
cu pereți cuplați q=4,0
realizate conform P100-1/2006 (clasa DCM sau DCH)
cu pereți independenți q=3,5
cu pereți cuplați q=4,5
realizate conform P100-1/2006 (clasa DCL) q=2,0
Structuri duale:
realizate conform P100/1978-1981: q=3,5
realizate conform P100/1992: q=4,0
realizate conform P100/2006 (clasa DCM sau DCH): q=4,5
realizate conform P100/2006 (clasa DCL): q=2,0
Structuri tip pendul inversat:
realizate înainte de 1992: q=1,5
realizate după 1992: q=2,0
Structură parter cu stâlpii în consolă conectați la partea superioară prin planșee
cu comportare de diafragmă
Realizate înainte de 1992 q=2,5
Realizate după 1992 q=3,0
Structuri flexibile la torsiune: q=1,5
(2) Pentru structurile cu schelet de beton armat, în concepție gravitațională, cu
panouri de umplutură de zidărie realizate înainte de 1963 valoarea maximă a factorului
de comportare este 2,0.
(3) Valorile maxime ale factorului q indicate la (1) sunt valori aproximative stabilite
pentru structuri care nu respectă decât parțial regulile de alcătuire a construcțiilor
amplasate în zone seismice din codul P100-1 aflat în vigoare. (0)
58
B.4.2.2 Valori de proiectare ale capacităților de rezistență
(1) Valorile de proiectare capacităților de rezistență și de deformație ale elementelor
se determină utilizând valorile de proiectare ale rezistențelor materialelor determinate
conform 6.1 (11) și (12).
(2) Valorile de proiectare ale capacităților de rezistență încovoiere ale elementelor
structurale pentru verificări la Starea Limită Ultimă se determină pe baza modelelor
mecanice specifice tipului de element, considerând valorile de proiectare ale
rezistențelor stabilite conform (1).
(3) Valorile de proiectare ale capacităților de rezistență la forță tăietoare ale
elementelor structurale pentru verificări la Starea Limită Ultimă se calculează pe baza
modelelor mecanice specifice tipului de element, conform prevederilor capitolul
specific construcțiilor din beton din P100-1 și SR EN 1992-1-1.
(4) Capacitățile de rezistență determinate utilizând metode de calcul specifice
elementelor structurale aparținând construcțiilor noi se vor reduce pentru a ține seama
de deficiențele de realizare a elementelor structurale existente, prin raport cu cerințele
pentru elementele construcțiilor noi, și de starea de degradare a acestora.
(5) Alternativ prevederii de la (3), valorile de proiectare ale capacităților de rezistență
la forță tăietoare ale elementelor structurale pentru verificări la Starea Limită Ultimă
se determină conform SR EN 1998-3:2005 A3.3.1, considerând valorile de proiectare
ale rezistențelor stabilite conform (1) și factorul de ductilitate μΔ=4. (0)
59
Tabelul B.4 Valori limită Ti și Ts pentru determinarea valorilor c
Perioada de realizare a clădirii
Înainte de 1963 1963-1981 1981-2006
Tc (s) Ti (s) Ts (s) Ti (s) Ts (s) Ti (s) Ts (s)
1,6 0,50 1,30 0,40 1,20 0,25 1,10
1,0 0,40 1,10 0,25 1,00 0,20 0,80
0,7 0,30 0,80 0,20 0,70 0,10 0,60
(3) Pentru verificarea deplasărilor laterale la Starea Limită Ultimă și la Starea Limită
de Serviciu a clădirilor realizate pe baza codurilor P100-1/2006 și P100-1/2013,
conform sistemului legal de asigurare a calității în construcții, factorul de amplificare a
deplasărilor, c, și, respectiv, factorul de reducere care ține seama de intervalul de
recurență mai redus al acțiunii seismice, v, se determină conform prevederilor codului
de proiectare seismică pe baza căruia a fost proiectată clădirea. (0)
60
(5) Alternativ prevederii de la (3), valorile de proiectare ale capacităților de rezistență
la forță tăietoare ale elementelor structurale pentru verificări la Starea Limită Ultimă
se calculează pe baza modelelor mecanice specifice tipului de element, conform
prevederilor capitolul specific construcțiilor din beton din P100-1 și SR EN 1992-1-1.
(0)
61
Anexa C. Structuri din oțel
C.2.2. Geometria
(1) Datele culese trebuie să includă următoarele aspecte:(0)
Identificarea sistemelor de preluare a forțelor orizontale (în ambele direcții);
Identificarea diafragmelor orizontale (planșee, contravântuiri orizontale);
Forma inițială a secțiunii transversale și dimensiunile acesteia
Erori de execuție și montaj (excentricitățile dintre axele grinzilor și stâlpilor,
dezaxarea stâlpilor pe verticală, deformarea elementelor structurale în timpul
montajului etc.)
62
C.2.4. Materiale
(1) Datele colectate trebuie să cuprindă valorile limitei de curgere, rezistenței de
rupere, alungirii la rupere.
(2) Pentru prelevarea eșantioanelor de probă se vor alege zonele cu tensiuni reduse.
(3) Pentru determinarea proprietăților fizico-mecanice ale elementelor structurale
conformate ca zone disipative încovoiate (zone potențial plastice) se vor utiliza
eșantioane prelevate din inima secțiunii (în cazul secțiunilor din profile laminate)
respectiv din inima și tălpile secțiunilor (în cazul secțiunilor compuse), cu refacerea
ulterioară a capacității de rezistență și deformații acolo unde este cazul.
(4) Pentru determinarea proprietăților fizico-mecanice ale elementelor nedisipative
se vor utiliza eșantioane prelevate din tălpile secțiunii.
(5) Pentru determinarea proprietăților fizico-mecanice ale materialelor din zona
îmbinărilor se vor preleva probe de material din eclise, flanșe și organe de asamblare.
(6) Calitatea îmbinărilor cu sudură va fi atestată prin examinare vizuală,
măsurători și încercări nedistructive (ultrasunete, pulbere magnetică, lichide penetrante
etc.).
(7) Calitatea îmbinărilor cu șuruburi se va face prin verificarea strângerii șuruburilor
și determinarea caracteristicilor fizico-mecanice a materialelor și organelor de
asamblare. (0)
63
Tabelul C.1 Lista condițiilor privind alcătuirea seismică pentru structuri din oțel –
metodologia de nivel 1
Criteriul
Criteriul îndeplinit
neîndeplinit
Neîndeplinire
Neîndeplinire
Criteriu
moderată
majoră
Condiții privind configurația structurii Punctaj maxim: 50
• Traseul încărcărilor este continuu
• Sistemul este redundant (sistemul are suficiente legături pentru a avea
stabilitate laterală și suficiente zone potențial plastice)
• Nu există niveluri slabe din punct de vedere al rezistenței (diferențele de
rezistență laterală între nivelurile succesive sunt mai mici de 20%)
• Nu există niveluri flexibile (diferențele de de rigiditate laterală între
nivelurile succesive sunt mai mici de 30%)
• Nu există modificări importante ale dimensiunilor în plan ale sistemului
structural de la un nivel la altul 30 – 0–
50
• Nu există discontinuități pe verticală (toate elementele verticale sunt continue 49 29
până la fundație)
• Nu există diferențe între masele de nivel mai mari de 50 %
• Nu există tendința de torsiune în ansamblu
• Legătura dintre infrastructură și suprastructură are capacitatea portantă de a
asigura transmiterea eforturilor la terenul de fundare
• Infrastructura (sistemul de fundare) este în măsură să transmită la teren
forțele verticale și orizontale și să asigure stabilitatea la răsturnare a
construcției
Punctaj total realizat
Condiții privind interacțiunile structurii Punctaj maxim: 10
• Distanțele până la clădirile vecine depășesc dimensiunea minimă de rost,
conform P 100-1
• Planșeele intermediare (supantele) au o structură de susținere și preluare a 10 5-9 0-4
foțelor orizontale proprie sau sunt ancorate adecvat de structura principală
• Pereții nestructurali sunt izolați (sau legați flexibil) de structură
Punctaj total realizat
Condiții privind alcătuirea elementelor structurale Punctaj maxim: 30
Structuri tip cadre necontravântuite
- Grinzi:
● zonele potențial plastice (de la capetele grinzilor) au secțiuni din clasa 1 de 20 – 0–
30
secțiune și sunt prevăzute cu legături laterale la ambele tălpi 29 19
● prinderea grindă-stâlp este de tip rigid, de capacitate totală, putând transmite
64
- Stâlpi:
● zonele potențial plastice de la baza stâlpului și de la capătul superior al
plăci de dublare) are suplețea suficient de mică (conform P 100-1) astfel încât
este evitată pierderea stabilității locale
● în dreptul nodului de cadru stâlpul este prevăzut cu rigidizări de continuitate
plăci de dublare
● La capetele barei disipative, la ambele tălpi sunt prevăzute legături laterale
20 – 0–
care împiedică pierderea stabilității generale 30
29 19
● La capetele barei disipative sunt prevăzute pe ambele fețe ale inimii rigidizări
E
lor este 1,5 1,5 e
fy
Punctaj total realizat
Condiții referitoare la planșeu Punctaj maxim: 10
Prin grosimea plăcii din beton și dimensiunile reduse ale golurilor sau prin 0–
existența contravântuirilor orizontale, planșeul poate fi considerat diafragmă 10 5–9
4
orizontală rigidă
Punctaj total realizat
Punctaj total pentru ansamblul condițiilor R1 = ........... puncte
NOTĂ: 1. Punctajul atribuit fiecărui tip de condiții din tabelul C.1 este orientativ. Funcție de
situația concretă a fiecărei clădiri, expertul va putea face redistribuții ale acestor punctaje între
diferitele categorii de exigențe, astfel încât evaluarea structurii prin intermediul acestui
indicator să fie cât mai semnificativă. De asemenea, distribuirea punctajului atribuit fiecăreia
65
din cele patru categorii de condiții, fiecăreia din exigențele care le compun, va fi făcută de
către expertul pe baza ponderii estimate a acestor exigențe pentru construcția examinată.
Criteriul îndeplinit
neîndeplinit
Neîndeplinire
Neîndeplinire
Criteriu
moderată
majoră
Condiții privind configurația structurii Punctaj maxim: 50
Conform criteriu (i) din Tabelul C.1 30 – 0–
50
49 29
Punctaj total realizat
Condiții privind interacțiunile structurii Punctaj maxim: 10
Conform criteriu (ii) din Tabelul C.1 5– 0–
10
9 4
Punctaj total realizat
Condiții privind alcătuirea elementelor structurale. Punctaj maxim: 30
Structuri tip cadre necontravântuite
● Ierarhizarea eforturilor capabile ale elementelor structurale asigură
dezvoltarea unui mecanism favorabil de disipare a energiei seismice, zonele
disipative fiind situate la capetele grinzilor în vecinătatea îmbinării grindă-stâlp
- Grinzi:
● zonele potențial plastice (de la capetele grinzilor) au secțiuni din clasa 1 de 20 – 0–
secțiune. 30
29 19
● ambele tălpi sunt rezemate lateral împotriva pierderii stabilității generale în
66
● zonele potențial plastice de la baza stâlpului și de la capătul superior al
stâlpului aflat la ultimul etaj au secțiuni din clasa 1 de secțiune;
● panourile de inimă ale stâlpilor în zona nodului de cadru (îmbinarea grindă-
plăci de dublare) are suplețea suficient de mică (conform P 100-1) astfel încât
este evitată pierderea stabilității locale;
● în dreptul nodului de cadru stâlpul este prevăzut cu rigidizări de continuitate
E
limitată la valoarea: 0,7 0,7 e
fy
contravântuiri, pot prelua cel puțin 25% din acțiunea seismică în ipoteza în
care contravântuirile verticale au ieșit din lucru 20 – 0–
Diagonalele dispuse în “X” au zveltețea 1,3 e 2,0 e 30
● 29 19
● Diagonalele dispuse în „V“ au zveltețea
2,0 e
● Grinda de cadru este prevăzută în locul de prindere a diagonalelor în „V“ cu
legături laterale la ambele tălpi
● Zveltețea stâlpilor în planul contravântuit este
E
1,3 1,3 e
fy
contravântuiri, pot prelua cel puțin 25%, din acțiunea seismică în ipoteza în 20 - 0-
care contravântuirile au ieșit din lucru; 30
29 19
● Bara disipativă are secțiunea încadrată în clasa 1 de secțiuni;
plăci de dublare
● La capetele barei disipative, la ambele tălpi sunt prevăzute legături laterale
transversale cu grosimea mai mare de 75% din grosimea inimii dar cel puțin
67
de 10 mm și cu lățimea până la marginea tălpii. Rigidizările intermediare sunt
amplasate conform P 100-1;
● Axa diagonalelor se intersectează cu axa barei disipative în dreptul rigidizării
E
Zveltețea lor este 1,5 1,5 e
fy
● Stâlpii au secțiuni încadrate în clasa 1 de secțiuni în zonele potențial plastice.
E
Zveltețea lor în planul contravântuit este 1,3 1,3 e
fy
Punctaj total realizat
Condiții referitoare la planșeu Punctaj maxim: 10
● Placa planșeelor este realizată din beton armat monolit, armăturile distribuite
în placă asigură rezistența necesară la încovoiere și forța tăietoare pentru
forțele seismice aplicate în planul planșeului; golurile în planșeu sunt bordate
cu armături suficiente, ancorate adecvat 6– 0–
10
● Forțele seismice din planul planșeului pot fi transmise la elementele structurii 9 5
verticale (grinzi principale și secundare) prin intermediul conectorilor în cazul
planșeelor din beton sau prin platelajul metalic și/sau contravântuirile
orizontale în cazul planșeelor metalice;
Punctaj total realizat
Punctaj total pentru ansamblul condițiilor R1 = ......... puncte
68
Tabelul C.3 Starea de degradare a elementelor structurale
Criteriul
Criteriul îndeplinit
neîndeplinit
Neîndeplinire
Neîndeplinire
Criteriu
moderată
majoră
Degradări produse de acțiunea cutremurului Punctaj maxim: 50
● Grinzi: deformații în domeniul plastic, voalarea pereților secțiunii, fisuri și
ruperi parțiale
● Bare disipative (link-uri): deformații plastice severe, fisuri și ruperi parțiale
● Stâlpi: deformații moderate, voalări ale tălpilor, incursiuni în domeniul plastic
(la unii stâlpi)
● Prindere grindă / bare disipative – stâlp: deformații pronunțate, ruperi ale
elementelor prinderii cu diminuarea rezistenței capabile (fără a fi afectate însă
mijloacele de prindere care transmit forța tăietoare)
● Nodul de cadru: deformații pronunțate, voalare, fisuri și ruperi parțiale ale
sudurilor
● Prinderi de continuitate ale stâlpilor și grinzilor: incursiuni în domeniul plastic 21 - 0-
40
fără ruperi ale elementelor de continuitate sau ale mijloacelor de prindere 39 20
● Contravântuiri verticale: flambaj, deformații plastice, cedarea prinderilor
● Baza stâlpilor: deformații plastice ale plăcii de bază, traverselor, deformații
plastice / ruperea șuruburilor de prindere în fundații
● Diafragme orizontale:
- metalice: deformații pronunțate, flambajul unor bare de contravântuire, ruperea
mijloacelor de prindere a barelor de contravântuire și/sau panourilor metalice de
structura de rezistență
- din beton armat: fisurarea sau ruperea planșeelor, distrugerea prinderii plăcii
din beton armat de structură metalică (smulgerea din conectori / ruperea
conectorilor)
Punctaj total realizat
Degradări produse de încărcările verticale Punctaj maxim: 20
Fisuri și degradări în plăcile planșeelor 11 – 0–
Pierderea stabilității generale a stâlpilor și grinzilor 20
19 10
Pierderea stabilității locale a elementelor componente ale stâlpilor și grinzilor
Punctaj total realizat
Degradări produse de încărcarea cu deformații (tasarea Punctaj maxim: 10
reazemelor, contracții, acțiunea temperaturii)
10 6–9 0–5
Punctaj total realizat
Degradări produse de o execuție defectuoasă (dezaxări ale Punctaj maxim: 10
69
stâlpilor, contravântuirilor, defecte în îmbinări sudate, defecte în îmbinări
cu șuruburi) sau de intervenții asupra elementelor structurale (reducerea 10 6–9 0–5
secțiunilor elementelor prin decupare, tăiere sau găurire)
Punctaj total realizat
Degradări produse de factori de mediu: agenți corozivi chimici Punctaj maxim: 10
sau factori biologici asupra:
- oțelului (coroziune, exfolieri) 11 – 0 –
20
19 10
- elementelor îmbinărilor
Punctaj total realizat
Punctaj total pentru ansamblul condițiilor R2 =........... puncte
NOTĂ 1. Punctajul atribuit fiecărui tip de condiții din tabelul C.3 este orientativ. Funcție de
situația concretă a fiecărei clădiri, expertul va putea face redistribuții ale acestor punctaje între
diferitele categorii de exigențe, astfel încât evaluarea structurii prin intermediul acestui
indicator să fie cât mai semnificativă. De asemenea, distribuirea punctajului atribuit fiecăreia
din cele cinci categorii de condiții, fiecăreia din exigențele care le compun, va fi făcută de către
expertul pe baza ponderii estimate a acestor exigențe pentru construcția examinată. De
exemplu, în cazul structurilor care nu au suferit în timpul exploatării nici un eveniment seismic
care să producă incursiuni în domeniul post-elastic în elementele structurale, valoarea
coeficientului R2 (de maxim 100 puncte) se estimează doar din criteriile (ii), (iii), (iv) și (v).
70
C.4.1.2 Valori admisibile ale tensiunilor în cazul aplicării metodologiei de nivel 1
(1) În condițiile aplicării procedeelor de calcul simplificate descrise la 8.1.3.1,
valorile admisibile ale tensiunilor medii în secțiunile stâlpilor și contravântuirilor
verticale se consideră: (0)
vadm 0,25 f y - pentru inimile stâlpilor
NOTĂ 1. Valorile maxime ale factorilor de comportare sunt dați în funcție de codul de
proiectare seismică aflat în vigoare la data elaborării proiectului clădirii.
71
(2) Valorile maxime ale factorului q indicate la C.4 sunt valori aproximative stabilite
pentru structuri care nu respectă decât parțial regulile de alcătuire a construcțiilor
amplasate în zone seismice din codul P100-1 aflat în vigoare.
(3) În cazul în care se dispune de date suficient de sigure privind detaliile de alcătuire
și redundanță a clădirii, expertul are posibilitatea de mărire a valorilor factorului de
comportare q conform prevederilor indicate la 6.7.(7).
72
N Ed
Pentru grinzi și stâlpi, pentru care 0,3 , rotirea inelastică este:
N p ,Rd
θu =8,0 θy pentru secțiuni clasa 1 (C.3)
θu =3,0 θy pentru secțiuni clasa 2 (C.4)
în care:
W p f y b
y pentru grinzi (C.5)
6 E Ib
W p f y c
y 1 N Ed pentru stâlpi (C.6)
6 E I c N p ,Rd
Wp modulul de rezistență plastic
fy limita de curgere nominală a oțelului din element, determinată pe
baza valorii medii rezultată în urma încercărilor și a surselor de
informare existentă, corectată cu factorul de încredere CF
b, c lungimea teoretică a grinzii, respectiv a stâlpului
Ib, Ic momentul de inerție a secțiunii grinzii, respectiv a stâlpului
NEd forța axială din element
Np,Rd = A ∙ fy / γM0 forța axială capabilă plastică a elementului
γM0 coeficient parțial de siguranță pentru oțel, conform P100-1
Rotirea inelastică maximă, θu, a prinderilor grindă - stâlp pe care se poate conta la
verificările la ULS este:
θu = 0,040 rad. (C.7)
(2) Cadre contravântuite centric
Deformația inelastică maximă a diagonalei comprimate, c,u, pe care se poate conta la
verificările la ULS este exprimată în funcție de deformația axială a acesteia sub forța
de compresiune care produce flambajul, c, ca un multiplu al acestei deformații:
c,u = 6 c pentru secțiuni clasa 1 (C.8)
c,u = 2 c pentru secțiuni clasa 2 (C.9)
în care:
Nb, Rd
c (C.10)
A E
Nb,Rd = χ ∙ A∙ fy / γM1 forța capabilă la flambaj a barei comprimate
fy are semnificația de la (1)
lungimea teoretică a diagonalei.
γM1 coeficient parțial de siguranță pentru oțel, conform P100-1
73
Deformația inelastică maximă a diagonalei întinse, t,u , pe care se poate conta la
verificările la ULS este exprimată în funcție de deformația axială a acesteia sub forța
de întindere care produce curgerea, t , ca un multiplu al acestei deformații:
t,u = 9 t pentru secțiuni clasa 1 și clasa 2 (C.11)
în care:
N t , Rd
t (C.12)
A E
Nt,Rd = A fy / γM0 forța capabilă la întindere a barei
Deformația inelastică a grinzilor sau stâlpilor supuși la întindere, t,u , pe care se poate
conta la verificările la ULS este exprimată în funcție de deformația axială produsă de
forța de întindere, t, ca un multiplu al acestei deformații:
t,u = 5,0 t pentru secțiuni clasa 1 și clasa 2 (C.13)
în care:
N t , Rd
t (C.14)
A E
Nt,Rd = A ∙ fy forța capabilă la întindere a barei
fy are semnificația de la (1)
lungimea teoretică a barei.
74
(4) În cazul structurilor existente din oțel care respectă cerințele de conformare
(ansamblu, elemente, prinderi) și comportare (mecanism de cedare favorabil)
prevăzute în P100-1 se pot adopta valori mai mari ale deplasărilor relative de nivel cu
până la 1/R3 (R3 evaluat conform capitolului 8) în condițiile în care structura se
încadrează în clasa de risc seismic III.
75
Anexa D. Structuri din zidărie
76
efectul împingerilor date de arce, bolți, cupole;
deteriorarea planșeelor din încărcări verticale (ruperi locale, deformații
excesive, vibrații).
afectarea structurii din acțiuni seismice:
identificarea și descrierea stării de fisurare, prin clasificarea fisurilor pe baza
tipologiei specifice (separare, rotire, lunecare, ieșire din plan) sau prin identificarea
deformațiilor aparente: ieșire din plan vertical, umflare, deformarea bolților etc.
(2) Informațiile de la (1) se colectează prin examinare vizuală și se consemnează sub
formă de desene, fotografii, texte.(0)
77
D.2.4. Detalii constructive specifice structurilor din zidărie
(1) Informațiile privind detaliile constructive specifice structurilor din zidărie sunt:
tipul și calitatea legăturilor între pereți la colțuri, ramificații și intersecții;
tipul și calitatea legăturilor între planșee și pereți; existența sau lipsa centurilor
la nivelul planșeului; existența sau lipsa ancorelor și tiranților;
tipul buiandrugilor;
alcătuirea elementelor structurale care generează împingeri și a elementelor
care pot prelua împingerile (contraforți, pilaștri, tiranți);
existența zonelor de zidărie slăbite de nișe, coșuri de fum, șlițuri etc.
detalii privind intervențiile în timp asupra construcției:
modificarea poziției sau dimensiunilor golurilor din pereții structurali; de
exemplu, modificarea deschiderii sau a înălțimii golurilor, desființarea totală sau
parțială a buiandrugilor sau arcelor etc.;
crearea de goluri noi;
desființarea de goluri: umpluturi din zidărie sau alte materiale cu sau fără
țesere;
spargerea șlițurilor orizontale și verticale pentru instalații.
alcătuirea elementelor structurale cu vulnerabilitate ridicată:
elemente majore de zidărie situate la ultimul nivel (pod sau mansardă),
ancorate sau neancorate: frontoane, timpane, calcane;
elemente minore de zidărie situate pe fațade (parapete, elemente decorative)
sau la nivelul acoperișului (atice, coșuri de fum și de ventilație).
alcătuirea planșeelor:
materialele și identificarea esențelor (în cazul planșeelor din lemn);
geometria planșeului (orientarea elementelor principale de planșeu, distanțele
între acestea);
dimensiunile elementelor principale;
detaliile constructive ale rezemărilor și prinderilor pe pereții structurali.
alcătuirea infrastructurii și fundațiilor:
existența subsolului, suprafața ocupată, tipul subsolului (parțial sau general);
materialele pereților subsolului: piatră, zidărie, beton simplu, beton armat;
alcătuirea planșeului peste subsol: planșeu drept (cu grinzi metalice și
bolțișoare de cărămidă, cu grinzi și podină din lemn, din beton armat), bolți din zidărie;
adâncimea de fundare;
materialele din care sunt alcătuite fundațiile: piatră, zidărie, beton simplu,
beton armat, soluții mixte;
existența hidroizolațiilor.
78
condițiile de teren:
topografia amplasamentului: teren plan, în pantă, teren inundabil;
natura terenului de fundare: normal, cu sensibilități (sensibil la umezire, cu
contracții și umflări mari, lichefiabil), agresiv față de materialele de construcție;
nivelul apei freatice;
existența rețelelor edilitare (apă sau canalizare) cu pierderi de apă.
(2) Informațiile de la (1) se obțin conform 4.2, cu următoarele precizări:(0)
Inspecție în teren limitată: va fi făcută numai prin examinare vizuală, de regulă,
după desfacerea tencuielilor. Se cercetează, pentru cel puțin 15% din numărul
pereților, următoarele elemente:
caracteristicile zidăriei la suprafață și în profunzime;
legăturile între pereții care se intersectează;
alcătuirea generală a planșeelor și prinderile acestora de pereți.
Inspecții în teren extinse și cuprinzătoare: vor fi făcute, de asemenea, prin
examinare vizuală pentru fiecare nivel al clădirii, și vor consta, cel puțin, în:
desfacerea tencuielilor (pe suprafețe suficient de mari, orientativ > 1,0 m2);
sondaje în zidărie pentru examinarea:
caracteristicilor în profunzime ale zidăriei;
legăturilor între pereți la intersecții;
legăturilor între pereți și planșee;
desfacerea tavanelor sau a pardoselilor pentru cercetarea alcătuirii planșeelor;
decopertarea fundațiilor (în zonele semnificative, stabilite de expertul tehnic).
Inspecția în teren extinsă se face pentru cel puțin 30% din numărul pereților,
iar inspecția în teren cuprinzătoare se face pentru cel puțin 50% din numărul
pereților.
79
umplerea rosturilor cu mortar: toate rosturile umplute, rosturile verticale
neumplute, gradul de umplere, compactitatea mortarului, zidărie fără mortar.
Precizia execuției pereților: verticalitate, planeitate.
Rezultatele încercărilor nedistructive in-situ: încercări cu prese plate, încercări
sonice, endoscopie etc.
Rezultatele analizelor chimice și ale încercărilor mecanice pe elemente pentru
zidărie și mortare extrase din lucrare.
(2) Încercările specifice pentru determinarea caracteristicilor materialelor se fac
conform prevederilor de la 4.2 cu următoarele precizări: (0)
Încercări in-situ limitate: se fac prin examinarea vizuală a țeserii zidăriei și a
elementelor din care aceasta este alcătuită. Este necesar să se efectueze cel
puțin un examen, pentru fiecare tip de zidărie din clădire și, în toate cazurile,
pentru fiecare nivel al clădirii; nu sunt cerute date experimentale.
Încercări in-situ extinse: au ca scop obținerea informațiilor cantitative, cu
caracter general, asupra rezistențelor zidăriei. Pentru aceasta, se va efectua cel
puțin o încercare din cele menționate la punctul 0 de la aliniatul (1) la fiecare
nivel, pentru fiecare tip de material existent în structură (cu aceleași elemente
și tip de mortar), în plus față de verificările vizuale de la 0. Încercările
nedistructive menționate la punctul 0 de la aliniatul (1) sunt complementare
celor de la punctul 0 și nu le pot înlocui pe acestea.
Încercări in-situ cuprinzătoare: au ca scop evaluarea mai exactă a rezistențelor
materialelor și ale zidăriei. Pentru a se obține rezultate semnificative, se fac cel
puțin trei încercări pentru fiecare tip de material existent în lucrare și pentru
fiecare nivel al clădirii.
D.3.1. Generalități
(1) Evaluarea seismică a clădirilor cu pereți structurali din zidărie se face prin
coroborarea rezultatelor obținute prin două categorii de procedee:
evaluare calitativă;
evaluare cantitativă.
(2) Procedeele de evaluare calitativă au două niveluri de complexitate:
evaluare calitativă preliminară;
evaluare calitativă detaliată.
(3) Evaluarea cantitativă a siguranței seismice a clădirilor din zidărie, în prezența
încărcărilor verticale (permanente și utile), implică două categorii de verificări:
verificarea ansamblului structurii și a pereților structurali pentru acțiunea
seismică în planul pereților;
verificarea pereților pentru acțiunea seismică perpendiculară pe plan.
(4) Procedeele de evaluare prin calcul au două niveluri de complexitate:
evaluare preliminară pe ansamblul clădirii, pentru acțiunea seismică în planul
pereților;
80
evaluare detaliată, pentru acțiunea seismică în planul pereților și normal pe
plan.
(5) Evaluarea detaliată prin calcul se poate realiza prin următoarele metode de calcul,
definite în P100-1:
metoda forțelor seismice statice echivalente;
metoda de calcul modal cu spectre de răspuns;
metode de calcul static neliniar;
metode de calcul dinamic neliniar.
Condițiile de utilizare a acestor metode de calcul sunt prevăzute la D.3.4.1.
(6) Verificările de la (3) se referă la satisfacerea cerințelor de stabilitate și de
rezistență. (0)
81
(4) Metodologia de nivel 2 constă în:
evaluarea calitativă detaliată;
evaluarea prin calcul metoda forțelor seismice statice echivalente sau metoda
de calcul modal cu spectre de răspuns, pentru efectele acțiunii seismice în
planul pereților;
evaluarea prin calcul pentru acțiunea seismică perpendiculară pe planul
pereților.
(5) Metodologia de nivel 2 nu poate fi aplicată pentru clădiri la care, în urma
colectării datelor pentru evaluarea structurală, nivelul de cunoaștere este KL1.
(6) Metodologia de nivel 3 se aplică tuturor construcțiilor pentru care se dorește un
grad mai ridicat de precizie a evaluării.
(7) Metodologia de nivel 3 poate fi aplicată doar pentru clădiri la care, în urma
colectării datelor pentru evaluarea structurală, nivelul de cunoaștere este KL3.
(8) Metodologia de nivel 3 constă în:(0)
evaluare calitativă detaliată;
evaluare prin calcul, prin metoda de calcul static neliniar, pentru acțiunea
seismică în plan;
evaluare prin calcul pentru acțiunea seismică perpendiculară pe planul pereților.
82
Tabelul D.1a Valorile indicatorului R1 pentru zidăria nearmată
Condiții de regularitate
Rigiditate Regim de
planșee înălțime Cu regularitate în Fără regularitate în Fără regularitate în plan
plan și în elevație plan sau în elevație și în elevație
P+2E 100 85 70
Rigide
> P+2E 85 70 60
Nesemnificative 70 30
Moderate 60 20
Grave 45 15
Foarte grave 25 10
Notă: Elementele orizontale includ: planșee, bolți, cupole, șarpante.
(5) Indicatorul R2 se determină cu relația:
R2 Ah Av (D.1)
(6) Avariile caracteristice în pereții din zidărie, care se iau în considerare pentru
evaluarea calitativă preliminară sunt următoarele:
Fisuri verticale în parapete, buiandrugi și arce;
Fisuri înclinate în parapete, buiandrugi și arce;
Fisuri înclinate în șpaleți;
Zdrobirea zidăriei provocată de concentrarea locală a eforturilor de
compresiune, eventual cu expulzarea materialului;
Fisuri orizontale la extremitățile șpaleților;
Avarii la intersecțiile pereților, cu tendință de desprindere;
83
Fisuri sau crăpături verticale la legăturile dintre pereții perpendiculari;
Expulzarea locală a zidăriei din elementele orizontale pe care reazemă
planșeele.
(7) Caracterizarea orientativă a severității avariilor elementelor structurale verticale,
definite la (6) pentru utilizare în tabelul D.2, este următoarea:
Avarii nesemnificative
pereți structurali:
fisuri orizontale foarte subțiri în rosturile de la bază;
fisuri diagonale și desprinderi minore la bază.
șpaleți între goluri:
fisuri foarte subțiri sau mortar sfărâmat în rosturile orizontale de la extremități;
fisuri cu traseu discontinuu, foarte subțiri sau mortar sfărâmat în rosturile
orizontale și verticale (fără deplasări);
fisuri diagonale subțiri în cărămizi în < 5% din asize.
Avarii moderate
pereți structurali:
fisuri orizontale sau mortar desprins la bază și în apropierea acesteia cu
deplasări (< 56 mm) în planul de fisurare;
fisuri înclinate care pornesc de la bază și se extind pe câteva rânduri de
cărămidă;
fisuri înclinate în zonele superioare (inclusiv prin cărămizi);
șpaleți între goluri
fisuri foarte subțiri sau mortar sfărâmat în rosturile orizontale de la extremități
și, uneori, și în alte rosturi apropiate de extremități;
fisuri orizontale și sfărâmarea mortarului cu deplasarea în plan în lungul fisurii
și deschiderea rosturilor verticale (< 56 mm); rupere în scară cu <5% din asize cu
crăpături în cărămizi;
fisuri diagonale (<56mm), cele mai multe prin cărămizi care ajung la colțuri
sau în apropierea acestora; la extremități nu se produce zdrobirea zidăriei.
Avarii grave
pereți structurali:
fisuri în rostul orizontal, la bază, < 1012 mm;
fisuri înclinate extinse pe mai multe asize;
fisuri înclinate cu deschideri < 1012 mm în partea superioară;
șpaleți între goluri:
fisuri subțiri sau mortar sfărâmat în rosturile orizontale de la extremități;
fisuri subțiri sau mortar sfărâmat și în alte rosturi orizontale apropiate de
extremități;
84
ieșirea din plan sau deplasări în plan;
cărămizi zdrobite la colțuri;
fisuri orizontale și sfărâmarea mortarului cu deplasarea în plan în lungul fisurii
și deschiderea rosturilor verticale (< 1012mm); rupere în scară cu >5% din asize cu
crăpături în cărămizi;
fisuri diagonale (>6mm), majoritatea prin cărămizi; câteva zone zdrobite la
colțuri sau deplasări mici în lungul sau perpendicular pe planul de fisurare.
Structura este considerată cu avarii grave dacă este îndeplinită una din
următoarele condiții:
capacitatea de rezistență însumată a pereților cu avarii grave
reprezintă mai mult de 2025% din capacitatea de rezistență totală a
structurii pe una dintre direcțiile principale de la un etaj;
numărul șpaleților cu avarii grave reprezintă mai mult de
2025% din numărul total al șpaleților pe una dintre direcțiile
principale de la un etaj.
Avarii foarte grave:
pereți structurali:
degradări care indică un risc de prăbușire sub încărcări verticale;
deplasări în scară importante, cu lunecarea unor cărămizi de pe cele pe care
erau zidite;
secțiunea de la baza peretelui a început să se dezintegreze la extremități;
deplasări laterale mari (în unele zone de margine zidăria a început să cadă).
șpaleți între goluri:
degradări care indică un risc de prăbușire sub încărcări verticale;
deplasări semnificative în plan sau perpendicular pe plan;
zdrobirea extinsă a cărămizilor la colțuri;
deplasări în scară mari (cu căderea unor cărămizi de pe cele inferioare);
ruperea verticală a cărămizilor în majoritatea asizelor;
deplasări laterale mari, în zonele de margine zidăria a început să cadă;
deplasări și rotiri importante în lungul planurilor de fisurare.
Structura este considerată cu avarii foarte grave dacă este îndeplinită una din
următoarele condiții:
capacitatea de rezistență însumată a pereților cu avarii foarte grave
reprezintă mai mult de 1015% din capacitatea de rezistență totală a
structurii pe una dintre direcțiile principale de la un etaj;
numărul șpaleților cu avarii foarte grave reprezintă mai mult de
1015% din numărul total al șpaleților pe una dintre direcțiile principale de
la un etaj.
85
(8) La clădirile cu avarii foarte grave, care necesită intervenții imediate pentru
punerea în siguranță provizorie a clădirii și interzicerea accesului tuturor persoanelor,
evaluarea preliminară nu mai este necesară și se trece direct la evaluarea calitativă
detaliată.
(9) Caracterizarea orientativă a severității tipurilor de avarii prezentate în tabelul D.2,
pentru elementele structurale orizontale, este următoarea:(0)
Avarii la planșee cu grinzi din lemn:
Avarii nesemnificative: fisuri izolate în tavan, paralele cu grinzile;
Avarii moderate: fisuri numeroase în tavan, paralele cu grinzile, însoțite de
fisuri transversale izolate;
Avarii grave: separarea de perete la reazeme pentru un număr mic de grinzi;
Avarii foarte grave: separarea majorității grinzilor principale de pereți la
reazeme; deplasarea laterală urmată de căderea unor grinzi de pe reazeme.
Avarii la planșee cu grinzi metalice și bolțișoare de cărămidă:
Avarii nesemnificative: fisuri izolate în bolțișoare, paralele cu grinzile;
Avarii moderate: fisuri numeroase în bolțișoare, paralele cu grinzile, însoțite de
fisuri transversale izolate;
Avarii grave: fisuri cu deschidere peste 1 mm în bolțișoare, paralele cu grinzile
și însoțite de multe fisuri transversale;
Avarii foarte grave: separarea parțială a grinzilor de zidăria boltișoarelor,
zdrobirea zidăriei elementelor verticale în zonele de reazem ale grinzilor metalice,
căderea boltișoarelor.
Avarii la bolți și cupole:
Avarii nesemnificative: fisuri vizibile, cu deschidere până la 1 mm, la bolți sau
cupole cu tiranți;
Avarii moderate: fisuri vizibile, cu deschidere până la 1 mm, la bolți sau
cupole fără tiranți;
Avarii grave: fisuri cu deschidere peste 1 mm, la cheie și la reazemele pe
elementele verticale, la bolți sau cupole cu tiranți;
Avarii foarte grave: fisuri cu deschidere peste 1 mm, la cheie și la reazemele pe
elementele verticale la bolți sau cupole fără tiranți, fisuri cu deschideri mai mari ale
elementelor verticale, la bază și la reazemul bolții, eventual cu zdrobirea zonei
comprimate, deformații remanente importante (“coborârea” bolților) sau deplasarea
laterală a reazemelor.
86
(2) Aprecierea calitativă detaliată se face prin notare în raport cu următoarele criterii:
Calitatea sistemului structural:
criterii de apreciere: eficiența conlucrării spațiale a elementelor structurii care
depinde de natura și calitatea legăturilor între pereții de pe direcțiile ortogonale și a
legăturilor între pereți și planșee; existența ariilor de zidărie suficiente și aproximativ
egale pe cele două direcții;
criteriul orientativ pentru punctajul maxim: prevederile CR 6 și P100-1.
Calitatea zidăriei:
criterii de apreciere: calitatea elementelor, omogenitatea țeserii, regularitatea
rosturilor, gradul de umplere cu mortar, existența unor zone slăbite de șlițuri sau nișe
etc.;
criteriul orientativ pentru punctajul maxim: calitatea materialelor și a execuției
conform reglementărilor în vigoare.
Tipul planșeelor:
criterii de apreciere: rigiditatea planșeelor în plan orizontal și eficiența
legăturilor cu pereții (capacitatea de a asigura compatibilitatea deformațiilor pereților
structurali și de a împiedica răsturnarea pereților pentru forțe seismice perpendiculare
pe plan);
criteriul orientativ pentru punctajul maxim: planșee din beton armat monolit la
toate nivelurile, fără goluri care le slăbesc semnificativ rezistența și rigiditatea în plan
orizontal.
Configurația în plan:
criterii de apreciere: compactitatea și simetria geometrică și structurală în plan,
exprimate prin raportul între lungimile laturilor și prin dimensiunile retragerilor în
plan;
criteriul orientativ pentru punctajul maxim: prevederile P 100-1.
Configurația în elevație:
criterii de apreciere: uniformitatea geometrică și structurală în elevație
exprimate prin absența sau existența retragerilor etajelor succesive, existența unor
proeminențe la ultimul nivel, discontinuități create de sporirea ariei golurilor din pereți
la parter sau la un nivel intermediar;
criteriul orientativ pentru punctajul maxim: prevederile P 100-1
Distanțe între pereți:
criterii de apreciere: distanțele între pereții structurali, pe fiecare dintre
direcțiile principale ale clădirii;
criteriul orientativ pentru punctajul maxim: sistem structural cu pereți deși
(fagure) definit conform CR 6.
Elemente care dau împingeri laterale:
criterii de apreciere: existența arcelor, bolților, cupolelor, șarpantelor, cu sau
fără elemente care limitează efectele împingerilor;
87
criteriul orientativ pentru punctajul maxim: lipsa elementelor structurale care
dau împingeri (bolți, șarpante etc.).
Tipul terenului de fundare și al fundațiilor:
criterii de apreciere: natura terenului de fundare (normal sau dificil),
capacitatea fundațiilor de a prelua și transmite la teren încărcările verticale, eforturile
provenite din tasări diferențiale și din acțiunea cutremurului;
criteriul orientativ pentru punctajul maxim: teren normal de fundare, fundații
continue din beton armat.
Interacțiuni posibile cu clădirile adiacente:
criterii de apreciere: riscul de ciocnire cu clădirile alăturate (clădire izolată,
clădire cu vecinătăți pe una sau mai multe laturi), înălțimile clădirilor vecine, riscul de
cădere a unor componente ale clădirilor vecine;
criteriul orientativ pentru punctajul maxim: clădire izolată.
Elemente nestructurale:
criterii de apreciere: existența unor elemente de zidărie majore (calcane,
frontoane, timpane), placaje sau alte elemente grele care prezintă risc de prăbușire;
criteriul orientativ pentru punctajul maxim: lipsa acestor elemente sau
asigurarea stabilității lor conform prevederilor din P 100-1.
Notarea se va face prin apreciere, cu următorul punctaj:
criteriul este îndeplinit 10 (punctaj maxim)
neîndeplinire minoră 810
neîndeplinire moderată 48
neîndeplinire majoră 04
Punctajul maxim total este 10 x 10 = 100 puncte.
Valoarea efectivă a punctajului între limitele menționate, pentru fiecare criteriu, se
stabilește de expertul tehnic în funcție de particularitățile clădirii respective.
(3) Rezultatul analizei calitative detaliate în raport cu criteriile de alcătuire se
cuantifică prin indicatorul
R1 pi (D.2)
unde pi sunt punctele acordate fiecărui criteriu.
(4) În funcție de amploarea și distribuția nivelului de avariere pe întreaga construcție,
punctajul detaliat pentru diferitele categorii de avarii se va lua din tabelul D.3
88
Moderate 65 60 50 25 20 15
Grave 50 45 35 20 15 10
Foarte grave 30 25 15 15 10 5
Notă: Elementele orizontale includ: planșee, bolți, cupole, șarpante.
(5) Indicatorul R2 pentru evaluarea calitativă detaliată se calculează cu relația (D.1)(0)
89
(1) Pentru calculul la acțiunea seismică în planul pereților, distribuția forței tăietoare
de bază pentru ansamblul clădirii (Fb), între pereții structurali, se face astfel:
În cazul planșeelor cu rigiditate nesemnificativă în plan orizontal: proporțional
cu masa totală aferentă fiecărui perete structural;
În cazul planșeelor rigide în plan orizontal: proporțional cu rigiditatea la
deplasări laterale a fiecărui perete, ținând seama și de efectele de răsucire de
ansamblu produse de excentricitatea structurală sau de excentricitatea
accidentală definită în P 100-1. Rigiditatea la deplasări laterale se calculează
considerând deformațiile din încovoiere și din forfecare pentru secțiunea de
zidărie fisurată (în lipsa unor date mai exacte, se folosește ½ din rigiditatea
secțiunii nefisurate).
(2) Distribuția forței tăietoare de bază în elevație, la nivelul fiecărui planșeu, se face
conform P 100-1.
(3) Tipul de model de calcul pentru pereții cu goluri depinde de rezistența și de
rigiditatea la încovoiere a plinurilor orizontale de zidărie sau a elementelor de beton
armat de la nivelul planșeelor, astfel:(0)
Plinuri de zidărie sau elemente de beton armat (grinzi de cuplare) cu rezistență
și rigiditate semnificativă la încovoiere: model de tip cadru;
Plinuri de zidărie sau elemente de beton armat (grinzi de cuplare) cu rezistență
și rigiditate nesemnificativă la încovoiere: model de tip console legate la
nivelul fiecărui planșeu cu bare articulate la capete;
Plinuri de zidărie fără centuri din beton armat: model de tip console
independente.
Notă: Pot fi utilizate și alte metode de calcul mai exacte dar mai laborioase: calcul cu elemente
finite, calcul cu macroelemente etc. Utilizarea acestor metode implică existența unor date certe
privitoare la caracteristicile de rezistență și de deformabilitate ale zidăriei.
90
(4) Pentru zidăriile vechi cu cărămizi pline și cu mortar de var, fvk, se calculează cu
relația de mai sus, în care rezistența unitară caracteristică inițială la forfecare a zidăriei
se ia:
N
fk 0 0.045 (D.6)
mm2
(5) Pentru rupere în scară sub efectul eforturilor principale de întindere (ftd):
0,04 f m
f td (D.7)
M CF
unde fm este rezistența medie de rupere la compresiune a zidăriei stabilită ca mai sus.
(6) Valoarea de proiectare a rezistenței pentru pereții solicitați la forță tăietoare (fvd),
pentru ruperea prin lunecare în rost orizontal se determină cu relația:
f vm
f vd (D.8)
M CF
unde fvm este rezistența medie de rupere la forfecare în rost orizontal iar M se ia
conform (7).
(7) Pentru evaluarea seismică a clădirilor existente coeficientul parțial de siguranță
pentru zidărie se ia egal cu:
M = 3,0 pentru zidăriile vechi cu cărămizi realizate manual și mortar de var
(orientativ, anterior anului 1900);
M = 2,75 pentru zidăriile vechi cu cărămizi presate și mortar de var-ciment /
ciment-var (orientativ, între anii 19001950);
M = 2,5 pentru zidăriile recente (orientativ, după anul 1950).
(8) În cazul zidăriei confinate sau armate în rosturi, pentru calculul capacității de
rezistență se folosesc valorile medii ale rezistențelor betonului și oțelului(0)
91
cp = 1,0 pentru perete dublu încastrat la extremități (șpalet);
Nd
0 efortul unitar mediu de compresiune corespunzător forței axiale de
tl w
proiectare Nd
t grosimea peretelui;
0
d
fd
fd valoarea de proiectare a rezistenței la compresiune a zidăriei.
(2) Valoarea de proiectare a forței tăietoare de rupere prin lunecare în rostul orizontal
se calculează cu formula:
1.33 lad
V f 21 f k 0 0.4 d tlc (D.10)
CF M lc
unde
lc lungimea zonei comprimate a secțiunii care ține seama de efectul
alternant al forței seismice, determinată cu relația:
Md
lc 1.5lw 3
Nd
Md momentul încovoietor de proiectare;
Nd forța axială de proiectare;
lad lungimea pe care aderența este activă, calculată cu relația:
lad 2lc lw
Dacă lad ≤0 valoarea de proiectare a forței tăietoare de rupere se calculează cu
relația
Nd
V f 21 0.53 (D.11)
CF M
(3) Valoarea de proiectare a forței tăietoare de rupere prin fisurare diagonală se
calculează cu formula:
tl w ftd
V f 22 1 0 (D.12)
b ftd
unde
b coeficient cu valori 1,0b=p1,5;
ftd rezistența de proiectare a zidăriei la eforturi principale de întindere.
(4) Valoarea de proiectare a capacității de rezistență la forța tăietoare a peretelui de
zidărie nearmată se calculează cu ecuația:
V f 2 min(V f 21,V f 22 ) (D.13)
92
(5) Rezistența unui perete din zidărie nearmată este egală cu forța tăietoare asociată
rezistenței la compresiune excentrică dacă valoarea forței tăietoare Vf1 este mai mică
decât valoarea forței tăietoare Vf2.
(6) Pereții care satisfac condiția de la (5) sunt clasificați ca pereți cu comportare
ductilă (pereți ductili)
(7) Rezistența unui perete din zidărie nearmată este egală cu rezistența la forță
tăietoare dacă valoarea forței tăietoare Vf2 este mai mică decât valoarea forței tăietoare
Vf1.
(8) Pereții care satisfac condiția de la (7) sunt clasificați ca pereți cu comportare
neductilă.
(9) În cazul pereților din zidărie confinată, pentru calculul forțelor tăietoare Vf1 și Vf2
se va ține seama de aportul elementelor de confinare. (0)
93
(4) Încărcarea echivalentă qetaj se calculează cu relația:
zid Azx Azy hetaj
qetaj qzid , etaj q planseu q planseu (D.15)
Aetaj
94
forța axială (G0i) prin însumarea greutăților de nivel aferente (Gij);
G0i Gij
efortul unitar de compresiune centrică 0
Azi Azi
unde Azi este aria secțiunii de zidărie la baza peretelui.
(4) Pentru fiecare perete se determină modul probabil de rupere Vfd (pentru rupere
ductilă) sau Vff (pentru rupere fragilă) și forța tăietoare capabilă minimă.
(5) Se determină forța tăietoare de bază pentru clădire (Fb).
(6) Forța tăietoare de bază (Fb,i) pentru fiecare perete se determină prin distribuirea
forței Fb proporțional cu greutatea G0i aferentă peretelui respectiv.
G0i
Fb,i Fb (D.18)
G0i
unde G0i este greutatea totală a clădirii.
Pentru pereții fragili ai clădirilor din zidărie confinată la care forța Fb s-a calculat cu
factorul de comportare q, valoarea Fb,i, calculată cu relația (D.18) se multiplică cu
raportul q/1,5.
(7) Indicatorul R3i se calculează, pentru fiecare perete și pentru fiecare direcție, cu
relația:
Vcap,i
R3i (D.19)
Fb,i
unde Vcap,i este forța tăietoare capabilă a peretelui "i" (exprimată, după caz, prin
valoarea cea mai mică dintre Vfd și Vff).
(8) Indicatorul R3 pentru ansamblul clădirii, pe fiecare direcție, se calculează cu
relația:(0)
V fd V ff
R3 (D.20)
jd kf
Fbi
unde
V
jd
fd suma capacităților de rezistență ale pereților cu rupere ductilă (j pereți)
V
kf
ff suma capacităților de rezistență ale pereților cu rupere fragilă (k pereți).
În ecuația (D.20):
Se introduc doar pereții semnificativi în preluarea forței tăietoare de bază pe direcția
considerată: Fbi 0.3 max( Fbi ) ;
Se limitează superior capacitatea de rezistență a unui perete pentru a ține cont de
posibilitățile reduse de redistribuire a eforturilor: Vfd,i (Vff,i) 1,5 Fb,i.
95
(1) Pentru verificarea siguranței, efectele acțiunii seismice determinate prin calculul
liniar elastic cu spectrul de proiectare Sd (cu forță static echivalentă sau cu analiză
modală cu spectrul de răspuns) se iau după cum urmează:
pentru pereții ductili: cu valorile rezultate din calculul structurii;
pentru pereții fragili: cu valorile rezultate din calculul structurii multiplicate cu
raportul q/1,5.
(2) Siguranța seismică a pereților se determină în termeni de forțe. Pentru fiecare
stare limită, eforturile secționale de proiectare pentru fiecare perete, corectate, după
caz, conform (1), se compară cu capacitatea de rezistență a peretelui calculată conform
D.3.4.1.4.
(3) În cazul pereților cu goluri care au rigle de cuplare din beton armat, eforturile
secționale de proiectare în montanți și șpaleți se vor determina pentru situația formării
articulațiilor plastice în rigle la toate nivelurile. Această schemă de calcul se aplică
numai în condițiile în care zidăria poate prelua eforturile locale corespunzătoare
plastificării riglelor.
(4) Pentru ansamblul clădirii, indicatorul R3, pentru fiecare direcție, se calculează cu
ecuațiile de la D.3.4.1.6.(8).(0)
D.3.4.1.8 Verificarea prin calcul static neliniar pentru efectele acțiunii seismice în
planul pereților (metodologia de nivel 3)
(1) Modelul de calcul adecvat pentru calculul static neliniar implică următoarele
schematizări:
șpaleți (montanții) sunt caracterizați printr-o lege efort-deformație de tip "liniar
elastic-perfect plastic" pentru care rezistența și deplasarea (deformația) ultimă
sunt definite în funcție de tipul de rupere probabil;
parametrii limită ai legii constitutive, în lipsa unor date mai exacte, se vor lua
după cum urmează:
deplasarea ultimă este egală cu 0,8% din înălțimea peretelui dacă rezistența de
rupere prin forță tăietoare a peretelui (D.10) este mai mare cu cel puțin 30% decât
forța tăietoare asociată rezistenței de rupere la compresiune excentrică (D.9);
deplasarea ultimă este egală cu 0,4% din înălțimea peretelui în celelalte situații
Nota: pentru clădirile cu 13 niveluri este suficientă verificarea fiecărui etaj cu evaluarea
simplificată a rezistenței plinurilor orizontale.
(2) Verificarea siguranței se face în termeni de deplasare.
(3) Capacitatea clădirii se definește prin deformația laterală a ultimului planșeu pentru
care s-a produs scăderea forței tăietoare capabile cu mai mult de 20% datorită
degradării și ruperii progresive a unor componente ale structurii.
(4) Cerința de deplasare se stabilește conform procedeului general indicat la 6.8.
(5) Pentru clădirile cu nniv >2 se pot utiliza și alte metode de calcul neliniar: (0)
calculul elasto-plastic cu forțe crescătoare, pe model de cadru cu bare cu
extremități infinit rigide;
calculul cu modele cu tip element finit pentru care se definesc legi de
comportare elasto-plastică adecvate.
96
D.3.4.2 Siguranța față de acțiunea seismică perpendiculară pe planul pereților
(1) Avarierea unui perete sub efectul încărcărilor perpendiculare pe plan se poate
produce printr-unul dintre următoarele mecanisme:
ieșire din plan sau răsturnare, dacă peretele nu este legat cu planșeele sau cu
pereții perpendiculari sau dacă aceste legături cedează;
depășirea rezistenței la compresiune excentrică a zidăriei;
Notă: planul de rupere este, de regulă, paralel cu rosturile orizontale, la mijlocul distanței între
legăturile cu planșeele, sau, eventual, într-o secțiune slăbită de goluri sau șlițuri orizontale.
(2) Modelele de calcul pentru identificarea efectelor acțiunii seismice perpendiculare
pe planul peretelui se stabilesc, pentru fiecare mecanism de avariere al panoului de
perete, în funcție de caracteristicile constructive ale clădirii.
În funcție de legătura între perete și planșee, modelul de calcul poate fi:
Perete mărginit sus și jos de centurile planșeelor din beton armat, cu
continuitate completă sau parțială;
Perete cu prinderi articulate la nivelul planșeelor (cazul planșeelor cu grinzi
metalice sau din lemn, rezemate pe perete, cu sau fără ancore);
Perete nelegat de planșee (zidărie continuă, fără legătură cu planșeul - cazul
planșeelor cu grinzi metalice sau din lemn dispuse paralel cu peretele).
În funcție de legătura peretelui cu pereții perpendiculari modelul depinde de:
Existența sau lipsa pereților perpendiculari, la ambele extremități sau la o
singură extremitate;
Geometria peretelui: raportul între lungime (distanța între pereții
perpendiculari) și înălțime (distanța între planșee);
Eficiența legăturii cu pereții perpendiculari: zidărie țesută sau nețesută,
existența armăturilor.
(3) În cazul clădirilor cu planșee rigide, verificarea prin calcul a stabilității și
rezistenței pereților la acțiunea seismică perpendiculară pe plan se face conform
prevederilor P100-1 pentru pereți nestructurali considerând:
valoarea factorului q = 1,5 pentru toate tipurile de elemente din zidărie;
valoarea coeficientul de amplificare = 1,0 pentru toți pereții din zidărie, cu
următoarele excepții:
β = 1,5 pentru pereți de fațadă cu legături pe toate patru laturile;
β = 2,0 pentru pereți de fațadă cu legături numai pe două laturi;
β = 2,5 pentru pereți și alte elemente din zidărie (frontoane, timpane, calcane) care
lucrează în consolă.
(4) Verificarea rezistenței legăturilor unui perete cu pereții perpendiculari se va face
ținând seama de toate eforturile care se dezvoltă în intersecție:
forțe tăietoare și momente încovoietoare produse de acțiunea seismică
perpendiculară pe perete;
forțe de lunecare verticale rezultate din încovoierea peretelui perpendicular sub
efectul forțelor seismice care acționează în planul său.
97
(5) Verificarea peretelui la răsturnare implică următoarele etape:
Identificarea mecanismelor posibile de răsturnare:
întreg peretele pe toate nivelurile;
numai pe un singur nivel;
numai o zonă a peretelui.
Pentru fiecare dintre mecanismele posibile de răsturnare, pentru zona de perete
antrenată de mecanismul respectiv, se determină:
încărcările statice verticale în combinația seismică de acțiuni (conform CR 0)
și excentricitățile de aplicare ale acestora;
eventualele forțe statice orizontale (împingeri din bolți, arce, șarpante etc.);
forța seismică orizontală calculată conform (3);
rezistențele de proiectare ale legăturilor care pot să împiedice deplasarea
peretelui în ambele sensuri pe direcția prinderii, calculate conform Anexei E;
Pentru fiecare dintre mecanismele de răsturnare, cu forțele și excentricitățile
determinate la 0 se calculează:
momentul de răsturnare (Mr);
momentul de stabilitate (Mst).
Notă: Pentru calculul momentului de stabilitate nu se iau în considerare forțele de legătură
datorate frecării, iar efectul favorabil al încărcărilor permanente va fi redus cu 10%.
Se calculează indicatorul R3,st, care definește gradul de asigurare al peretelui la
stabilitate.
M st
R3, st (D.21)
Mr
(6) Verificarea peretelui pentru cedarea la compresiune excentrică implică
următoarele etape: (0)
Se calculează momentul efectiv maxim, Mmax,perp;
Se calculează momentul capabil al peretelui, Mcap, cu următoarele precizări:
Pentru starea limită ultimă (ULS), momentul capabil al secțiunii transversale a
peretelui la rupere din compresiune excentrică perpendiculară pe plan se poate calcula
acceptând diagrama de eforturi de compresiune dreptunghiulară, cu valoarea de
proiectare egală cu 0,85 fd (neglijând rezistența la întindere a zidăriei). Această situație
de echilibru implică acceptarea unei stări avansate de fisurare a peretelui.
Pentru evaluarea capacității unui perete la acțiunea seismică perpendiculară pe plan în
starea limită ultimă (ULS), se poate lua în considerare formarea liniilor de rupere pe
trasee compatibile cu geometria și condițiile de fixare pe contur ale peretelui.
Se calculează indicatorul R3,rez, care definește capacitatea de rezistență a
peretelui
M cap
R3,rez (D.22)
M max, perp
98
D.3.4.3 Încadrarea clădirilor cu pereți structurali din zidărie în clase de risc
seismic
(1) Încadrarea clădirilor cu pereți structurali din zidărie în clase de risc în raport cu
acțiunea seismică în planul pereților se face în conformitate cu principiile generale
enunțate la capitolul 8, utilizând indicatorii R1 R3 calculați conform prevederilor din
prezenta anexă.
(2) Pereții structurali din zidărie pentru care, sub acțiunea seismică perpendiculară pe
plan, indicatorul R3,st, calculat cu relația (D.21), este mai mic decât 1,3 se consideră
nesiguri. Pentru acești pereți, lucrările de intervenție pentru asigurarea stabilității sunt
obligatorii indiferent de clasa de risc pentru acțiunea seismică în planul pereților
stabilită conform (3).
(3) Pentru pereții structurali care au R3,st > 1,3 încadrarea în clase de risc în raport cu
acțiunea seismică perpendiculară pe plan se face pe baza indicatorului R3,rez, calculat
cu relația (D.22). (0)
99
Anexa E. Componente nestructurale
E.1. Generalități
100
Tabelul E.1a Componente arhitecturale (elemente de construcție)
Tipul elementului ag Starea Starea Limită de
Limită Serviciu
Ultimă
SV IF PV
0,10g S (S) S (S) S (S)
Pereți despărțitori din zidărie 0,150,20g R (R) R (M) R (S)
(pe căile de acces) 0,25g R (R) R (M) R (S)
0,10g S (S) S (S) S (S)
Pereți despărțitori ușori 0,150,20g M (R) M (M) R (S)
(pe căile de acces) 0,25g M (R) R (M) R (S)
0,10g S (S) S (S) S (S)
Tavane suspendate 0,150,20g M (R) M (M) M (S)
(pe căile de acces) 0,25g R (R) R (M) R (S)
0,10g S S S
Corpuri de iluminat 0,150,20g R S S
suspendate
0,25g R M M
0,10g S S S
Iluminat de siguranță 0,150,20g M S S
0,25g R M S
0,10g S S S
Uși principale de acces 0,150,20g S S S
0,25g M M M
0,10g S S S
Scări 0,150,20g R M S
0,25g R M R
0,10g M M S
Parapete, cornișe, atice, 0,150,20g R R S
ornamente exterioare
0,25g R R S
0,10g S S S
Fațade din sticlă 0,150,20g M M S
0,25g R M M
0,10g S S S
Garduri de incintă 0,150,20g S S S
0,25g R R M
101
0,10g S S S
Transformator electric 0,150,20g S S S
0,25g M M M
0,10g S M M
Instalații de sprinklere 0,150,20g S M M
0,25g M R R
0,10g S S S
Rețele de apă caldă și rece 0,150,20g M M M
0,25g M M M
0,10g S S S
Componentele ascensoarelor 0,150,20g R M M
(cabluri, șine, contragreutate) 0,25g R M M
0,10g S S S
Scări rulante 0,150,20g S M S
0,25g S M S
0,10g S S S
Boilere și vase de presiune 0,150,20g M R S
în locuințe
0,25g M R S
0,10g S M S
Aparate de condiționare 0,150,20g S M S
montate pe acoperiș
0,25g M R M
0,10g S S S
Boilere și aparate de 0,150,20g R M S
condiționare în încăperi
0,25g R M S
0,10g S S S
Coșuri de fum și ventilație la 0,150,20g M M S
locuințe
0,25g R M M
S - risc scăzut
M - risc moderat
R - risc ridicat
(7) CNS a căror avariere conduce la întreruperea funcționării normale a unei clădiri
cu funcțiuni vitale vor fi stabilite de personalul de specialitate al unităților respective.
(8) CNS a căror avariere conduce la pierderi materiale importante se stabilesc de către
beneficiari sau specialiștii în evaluarea valorilor culturale, pentru bunurile ale căror
valori nu pot fi cuantificate prin prețuri. (0)
102
(4) Pentru Starea Limită Ultimă, evaluarea seismică se face pentru CNS stabilite
conform tabelelor E.2a și E.2b, în funcție de valoarea accelerației terenului pentru
proiectare. (0)
Tabelul E.2a
Categoria și tipul componentelor nestructurale ag 0.15g ag0.10g
A.1. Elemente atașate anvelopei construcției:
- parapete, atice, coșuri de fum și de ventilație, Da Da
- ornamente, firme, reclame, antene de televiziune și similare, indiferent de modul Da Da
de prindere de structura principală
A.2. Elemente ale anvelopei
- elemente propriu zise Da Nu
- placaje și finisaje cu elemente și prinderi ductile Da Nu
- placaje și finisaje cu elemente și prinderi fragile Da Da
- prinderi și rigidizări ale elementelor anvelopei Da Da
A.3. Elemente de compartimentare, fixe sau amovibile, inclusiv finisaje și
tâmplării înglobate
- pereți nestructurali interiori din zidărie simplă/panouri de beton greu Da Nu
- pereți nestructurali ușori (tip gips-carton) Nu Nu
- pereți nestructurali/închideri către spații interioare din sticlă Da Da
A.4 Tavane false
- aplicate direct pe structură Nu Nu
- suspendate Da Nu
A.5 Garduri de incintă Da Nu
Tabelul E.2b
Categoria și tipul componentelor nestructurale ag0.15g ag0.10g
B. Instalații
B.1 Instalații sanitare (alimentare cu apă, evacuarea apelor uzate)
- sisteme de conducte pentru stingerea incendiilor Da Nu
- sisteme de conducte sub presiune Da Nu
B.2 Instalații electrice/iluminat
- sisteme de cabluri principale Da Nu
- sisteme de iluminat de siguranță Da Nu
- corpuri de iluminat incluse în tavane suspendate Da Nu
B.4 Instalații speciale cu utilaje care operează cu abur sau apă la temperaturi ridicate
- boilere, cazane Da Da
- vase de presiune rezemate pe manta sau așezate liber Da Da
C. Echipamente electromecanice
103
- ascensoare și scări rulante Da Nu
D. Mobilier
- mobilier din unități medicale, de cercetare, inclusiv sistemele de computere; Da Nu
mobilier de birou (rafturi, clasoare, dulapuri)
- mobilier din muzee de interes național Da Da
- mobilier și dotări speciale din construcții din clasa de importanță I: (panouri de Da Da
comandă ale dispeceratelor din servicii de urgență, din unități de pompieri,
poliție, centrale telefonice, echipamente din stații de radiodifuziune/televiziune)
- rafturi din oțel din magazine și din depozite accesibile publicului Da Nu
104
În cazul în care nu este disponibilă documentația tehnică de proiectare sau
aceasta nu conține informații relevante și complete, se vor examina cel puțin
trei componente din fiecare categorie. Dacă nu se constată diferențe între
acestea, caracteristicile respective pot fi considerate reprezentative pentru toate
componentele similare din clădire. Dacă există diferențe între cele trei
componente examinarea se va extinde la cel puțin 20% din totalul
componentelor din categoria respectivă.
105
Tabelul E.3 Listă de verificare a riscului seismic al CNS
Tipul elementului Da Nu
Pereții despărțitori din zidărie sunt armați
Pereții despărțitori ușori (cu schelet) sunt fixați peste
nivelul tavanului
Pereții despărțitori ușori care suportă mobilier
suspendat sunt rigidizați sau fixați peste nivelul
tavanului
Tavanele suspendate sunt prinse cu elemente
diagonale (sârme) și verticale (montanți rigizi)
Panourile decorative ale tavanelor suspendate sunt
agățate cu elemente de siguranță de schelet
Tavanele din ipsos aplicate direct pe structură sunt
prinse cu elemente de siguranță
Corpurile de iluminat incluse în tavanul suspendat au
elemente proprii de susținere
Corpurile de iluminat suspendate , independente de
tavan au prinderi de siguranță împotriva căderii sau
balansului excesiv
Corpurile de iluminat de siguranță sunt protejate
împotriva căderii de pe suporți
Scările metalice din clădirile etajate sunt prevăzute cu
reazeme deplasabile care pot prelua deplasările
relative de nivel
Instalațiile clădirii care traversează căile de acces
sunt prinse cu elemente sigure împotriva căderii
Mobilierul aflat pe căile de acces este ancorat sigur
de pereți
Există suficient spațiu pe căile de acces pentru a
permite trecerea dacă mobilierul neancorat se
răstoarnă
Suprafețele vitrate sunt prevăzute cu spații pentru
preluarea deplasărilor laterale
Suprafețele vitrate de mari dimensiuni, inclusiv
vitrinele sunt executate cu geamuri de siguranță
Panourile de sticlă deasupra ușilor și luminatoarele
sunt executate cu geam de siguranță
Parapetele și aticele sunt armați și fixați adecvat
Ornamentele și placajele fațadelor sunt fixate sigur de
pereții suport
Generatorul electric de rezervă este asigurat
împotriva deplasării laterale dacă este montat pe
izolatori
Acumulatorii de rezervă sunt bine fixați de rafturi
Rafturile de baterii sunt fixate de planșeu/perete
106
Transformatoarele electrice sunt fixate de planșeu sau
de perete
Cablurile electrice pot prelua deplasările relative între
punctele fixe
Detectorii de fum și incendiu sunt asigurați împotriva
căderii
Componentele sistemului de sprinklere sunt fixate
împotriva deplasărilor laterale
Pompele de apă pentru incendiu sunt bine ancorate
Boilerele și vasele de presiune sunt bine ancorate de
perete sau de planșeu
Țevile de gaz sunt fixate lateral
Cabina ascensorului este bine fixată de șine
Contragreutatea ascensorului este bine fixată de șine
107
sau similare, care au ca suport elementele de închidere, structurale sau
nestructurale (elemente lipite de fațadă sau ancorate de fațadă) ;
Categoria A2: Elementele structurii proprii a anvelopei - panouri de perete
pline sau vitrate, montanți, rigle, buiandrugi, centuri și alte elemente care nu
fac parte din structura principală a construcției; tâmplăriile înglobate, inclusiv
geamurile/sticla;
Categoria A3: Elemente de compartimentare interioară fixe sau amovibile
(inclusiv finisajele și tâmplăriile înglobate): grele și ușoare;
Categoriile B1, B3 și B4: Conducte și țevi.
(4) În funcție de cerințele fundamentale ale evaluării, de solicitările beneficiarului și
de decizia expertului se pot efectua verificări ale CNS suplimentar față de situațiile
prevăzute la (2) și (3).
(5) La evaluarea siguranței seismice a CNS se va ține seama de faptul că intensitatea
celor două efecte asupra CNS depinde și de tipul răspunsului structurii la acțiunea
seismică:
Pentru structurile cu răspuns cvasi-elastic, CNS sunt sensibile îndeosebi la
efectele directe ale acțiunii seismice
În cazul structurilor cu răspuns neliniar puternic la acțiuni seismice, CNS sunt
sensibile îndeosebi la efectele indirecte ale acțiuni seismice.
(6) Valoarea de vârf a accelerației seismice orizontale a terenului, ag, se alege în
conformitate cu cerințele fundamentale pentru care se face evaluarea, respectiv
intervalul mediu de recurență al acțiunii seismice, conform prevederilor capitolului 3
și Anexei A.
(7) Valoarea de vârf a accelerației seismice verticale a terenului, agv, se calculează cu
relația:
agv 0,7ag (E.1)
(8) Efectele acțiunii seismice de proiectare se cumulează cu efectele altor acțiuni
conform CR0. (0)
E.2.3.1 Verificarea prin calcul a CNS pentru efectul direct al acțiunii seismice
(1) Evaluarea seismică a CNS se realizează utilizând metoda forțelor laterale statice
echivalente pentru CNS prevăzută de P100-1.
(2) Pentru evaluarea seismică a CNS se iau în considerare, după caz, componentele
orizontale și verticale ale mișcării terenului, conform prevederilor P100-1.
(3) Pentru evaluarea seismică la Starea Limită de Serviciu, valoarea de proiectare a
forței seismice orizontale se calculează conform prevederilor P100-1 pentru
componente nestructurale unde coeficienții de calcul CNS, CNS, qCNS și Kz se aleg
conform prevederilor din P100-1 pentru componentele nestructurale din clădirile noi.
(4) Pentru evaluarea seismică a CNS la Starea Limită Ultimă valoarea de proiectare a
forței seismice orizontale static echivalente se va calcula cu relația:
FCNS 4 CNS ag mCNS (E.2)
unde CNS se alege conform prevederilor P100-1 pentru componente nestructurale.
108
(5) Forțele seismice static echivalente se aplică în centrul de greutate al CNS,
independent, pe direcțiile principale ale CNS sau se distribuie proporțional cu masa
proprie a CNS.
(6) Condiția de stabilitate pentru CNS este considerată îndeplinită dacă momentul de
răsturnare rezultat din combinațiile seismice de proiectare, multiplicat cu factorul 1,5,
este mai mic sau egal cu momentul de stabilitate asigurat de greutatea proprie evaluat
ținând seama de legăturile capabile să preia atât întindere cât și compresiune. Pentru
calculul momentului de stabilitate efectul favorabil al greutății proprii va fi redus cu
15% iar efectul forțelor de frecare va fi neglijat.
(7) Condiția de rezistență pentru CNS este considerată îndeplinită dacă sunt
satisfăcute următoarele condiții:
eforturile secționale care se dezvoltă în CNS și în prinderile acesteia rezultă
mai mici sau egale cu eforturile capabile
în cazul prinderilor cu ancore înglobate în beton sau zidărie, eforturile capabile
ale prinderilor sunt cu 30% mai mari decât eforturile maxime transmise
ancorelor de către CNS.
(8) Pentru elementele de legătură (prinderi) care asigură stabilitatea la răsturnare a
CNS atașate anvelopei precum și a boilerelor și vaselor de presiune, condiția de
rezistență este:
1,25 CNS Eanc Ranc (E.3)
unde
Eanc valoarea eforturilor de proiectare determinate pe baza valorilor de
proiectare ale acțiunilor considerând efectele acțiunii seismice majorate
cu 30%
Ranc valoarea eforturilor capabile.
(9) Valorile de proiectare ale rezistențelor materialelor se determină astfel:
Pentru materiale fragile rezistențele medii împărțite la coeficientul de siguranță
pentru material și la factorul de încredere determinat conform capitolului 4.
Pentru materiale ductile rezistențele medii împărțite la factorul de încredere
determinat în capitolul 4.
(10) Caracterul fragil sau ductil se stabilește în funcție de tipul materialului ancorei și
de tipul materialului de care este fixată ancora.
Notă: Prinderile cu ancore fixate în zidărie sau în beton vor fi considerate prinderi fragile.
(11) Eforturile capabile ale prinderilor se determină pe baza valorilor de proiectare ale
rezistențelor determinate conform (9)
E.2.3.2 Verificarea prin calcul a CNS pentru efectul indirect al acțiunii seismice
(12) Valorile de proiectare ale deplasărilor laterale se determină conform prevederilor
P100-1 pentru componente nestructurale din clădirile noi.
(13) Verificarea CNS la efectul indirect al acțiunii seismice este îndeplinită dacă: (0)
109
Pentru CNS așezate vertical (prinse de două planșee succesive), deplasarea
relativă a punctelor de prindere, este mai mică sau egală cu deplasarea
admisibilă a CNS
Notă: Astfel de CNS sunt pereții despărțitori, fațadele cortină etc.
Notă: Deplasarea admisibilă a CNS se stabilește prin calcul sau se extrage din fișa tehnică a
produsului.
Pentru sistemele de instalații ale căror componente nu sunt fixate rigid de
structură deplasarea relativă dintre acestea trebuie sa fie mai mică decât
deplasarea care poate fi preluată de elementele de legătură dintre componentele
sistemului.
Notă: Astfel de sisteme sunt, de exemplu, sistemele rezemate pe izolatori de vibrații.
110
ANEXA F (informativă) Îndrumător de reabilitare seismică a clădirilor existente
F.1. Introducere
111
pentru starea limită de serviciu (SLS) pentru un nivel al acțiunii seismice redus în
raport cu cel definit la (1.2.2).
Diferențierea măsurilor de consolidare pentru a obține grade de asigurare
sporite, pentru construcții din clasele I și II de importanță – expunere la cutremur, se
realizează prin amplificarea valorii de proiectare a accelerației terenului, ag, cu
valoarea I,e > 1 a factorului de importanță și expunere la cutremur.
În cazul construcțiilor cu importanță deosebită și ori de câte ori proprietarii
clădirilor intenționează să realizeze un nivel sporit de asigurare se pot avea în vedere și
alte obiective de performanță decât cele de bază.
Prevederile îndrumătorului au în vedere considerarea unei construcții
individuale a cărei vulnerabilitate la acțiuni seismice a fost stabilită prin evaluarea
acesteia pe baza P 100-3.
În măsura în care construcția aparține unei anumite tipologii bine definite, de
exemplu, a fost realizată pe baza unui proiect tip, aplicat de numeroase ori, soluțiile de
intervenție stabilite pentru un exemplar din seria de construcții similare pot fi luate în
considerare și la stabilirea soluțiilor pentru celelalte, dacă condițiile locale pe
amplasament sunt similare (natura terenului de fundare, condițiile seimice, tipul de
fundație etc.).
Soluțiile de intervenție la nivel de principiu sunt prezentate în raportul de
evaluare (expertiză) seismică, întocmit pe baza prevederilor P 100-3. Fezabilitatea și
eficiența soluțiilor propuse trebuie fundamentate de un calcul structural suficient de
detaliat pentru acest scop.
Necesitatea și nivelul măsurilor de intervenție se stabilesc pe baza prevederilor
din P 100-3, în funcție de clasa de importanță și expunere la cutremur, de clasa de
risc seismic și de durata viitoare de exploatare a clădirilor.
F.1.3. Terminologie
În cadrul prezentului îndrumător, diferiții termeni sunt utilizați cu următoarele
semnificații:
Consolidare: refacerea sau înnoirea oricărei părți a unei construcții (a unor
elemente sau ansamblu de elemente) în scopul obținerii unei capacități structurale
sporite, de exemplu, capacitate de rezistență superioară, rigiditate mai mare, ductilitate
mai ridicată;
Reparație: refacerea sau înnoirea oricărei părți degradate sau avariate a unei
construcții cu scopul de a obține același nivel de rezistență, rigiditate și/sau ductilitate,
cu cel anterior degradării;
Remodelare: refacerea sau înnoirea oricărei părți a unei construcții având ca
efect schimbarea funcțiunii sau a gradului de ocupare;
Intervenție (structurală sau/și nestructurală): concept care include termeni de
consolidare, reparație si remodelare;
Reabilitare: refacerea sau înnoirea unei construcții degradate pentru a asigura
același nivel al funcțiunii pe care îl avea clădirea înainte de degradare;
112
Reabilitare seismică : totalitatea măsurilor prin care se obține ridicarea până la
limite considerate ca suficiente a performanțelor seismice potențiale ale unei clădiri
vulnerabile din punct de vedere seismic.
F.2. Bazele alegerii soluțiilor de intervenție
113
Calculele structurale și de dimensionare ale elementelor de consolidare se vor
face cu respectarea modelelor și metodelor din P 100-1 și a regulilor suplimentare date
în P 100-3.
114
prin separarea parapetelor de beton armat de stâlpi. Această strategie este
recomandabilă în special pe amplasamente cu valori Tc mici.
- prin introducerea unor amortizori în sistemul structural, care, prin absorbția și
disiparea unei părți semnificative din energia seismică indusă în structură,
limitează eforturile ce revin elementelor structurale.
(b) Reducerea cerințelor de deplasare: ( )
- prin reducerea perioadei oscilațiilor proprii ale structurii, respectiv prin
sporirea rigidității și/sau reducerea maselor.
- prin introducerea de izolatori seismici la bază, care, prin absorbția celei mai
mari părți a deplasării laterale produse de cutremur, limitează deplasările
relative ale elementelor structurale.
Îmbunătățirea caracteristicilor mecanice ale structurii urmărește:
(a) Sporirea rezistenței elementelor structurale, recomandabilă în special la
structurile cu deficit de deformabilitate în domeniul postelastic (ductilitate), în
condițiile în care îmbunătățirea proprietăților de ductilitate este dificil de
realizat practic.
(b) Sporirea rigidității la forțe laterale. Sporirea rigidității reduce nu numai
cerințele, ci și deplasările efective sub valori date ale forțelor laterale.
(c) Sporirea capacității de deformare în domeniul postelastic. Măsurile de
îmbunătățire a acestei proprietăți asigură, de regulă, și o comportare histeretică
mai stabilă, caracteristică deosebit de importantă pentru un răspuns seismic
favorabil. ( )
Notă: În multe cazuri intervenția asupra unei caracteristici structurale modifică și cerințele
seismice. Configurația și ordonatele spectrelor răspunsului seismic elastic și inelastic, în
accelerații și în deplasări, depind de parametrii structurali de rezistență, rigiditate și ductilitate.
De asemenea, în multe situații, intervențiile efectuate cu scopul îmbunătățirii unei anumite
proprietăți au efect și asupra altor caracteristici structurale. De exemplu, cămășuirea cu beton
armat aplicată in scopul sporirii ductilității locale a unui stâlp, funcție de modul concret de
realizare a armării, poate asigura și sporirea rezistenței la forță tăietoare și la moment
încovoietor.
115
- modificarea funcțiunii clădirii, astfel încât să fie posibilă încadrarea acesteia
într-o clasă inferioară de importanță și expunere la cutremur;
- reducerea maselor și a solicitărilor seismice ale construcției prin: înlocuirea
unor pereți grei cu pereți ușori; mutarea unor utilaje și echipamente grele de la
nivelurile superioare ale clădirii, la subsol sau la parter etc.;
- reducerea numărului de niveluri prin demolarea unui număr de etaje de la
partea superioară a clădirii - soluția poate fi convenabilă mai ales în condițiile
în care clădirea prezintă retrageri substanțiale la aceste niveluri, cu efecte
nefavorabile de excentricizare a maselor, a caracteristicilor de rezistență și
rigiditate de ansamblu;
- desfacerea unor porțiuni de construcție, de exemplu, elemente de fațadă, cu
comportare defavorabilă la acțiuni seismice sau care prezintă un risc înalt de
dislocare și prăbușire;
- părăsirea clădirii și împiedicarea accesului în zona aferentă a clădirii până la
eventuala demarare a lucrărilor de consolidare necesare;
- demolarea completă a clădirii și construirea unei clădiri noi, moderne - soluția
poate fi indicată pentru clădiri existente amplasate pe terenuri cu valoare
ridicată în situația în care cheltuielile reabilitării seismice ar fi nejustificat de
mari, fără a fi posibile remodelări semnificative ale spațiului pentru
îmbunătățirea funcțiunilor.
116
(b) Neregularități în planul construcției:( )
- neregularitățile distribuției în plan ale rigidității, masei, capacității de rezistență,
care toate produc efecte de torsiune de ansamblu;
- forme neregulate în plan, în special colțurile intrânde în planul construcției,
care pot crea concentrări excesive de eforturi;
- discontinuități ale planșeelor, în special prin prevederea de goluri sau
întreruperea legăturii pe anumite zone cu elementele sistemului vertical de
rezistență la forțe laterale;
- prevederea unor componente structurale (cadre, pereți) înclinate față de axele
ortogonale majore ale sistemului structural.
Alte deficiențe majore pe care le poate prezenta o structură, deficiențe
evidențiate în urma evaluării construcției, pot fi constituite de lipsa de redundanță a
clădirii, instabilitatea potențială a comportării unor elemente și îmbinări la încărcări
alternante, ca urmare a alcătuirii defectuoase a elementelor structurale, degradarea
materialelor.
117
F.2.4.3. Tipuri de soluții pentru remedierea neregularităților în plan
Îmbunătățirea comportării seismice a structurilor cu efecte de torsiune de
ansamblu mari, datorate distribuției componentelor structurale și/sau masei în clădire
se realizează prin reducerea excentricității între centrul maselor și centrele de rigiditate
și de rezistență.
Introducerea unor componente rigide și rezistente, care să reducă
excentricitatea duce la reducerea forțelor și deplasărilor din torsiune în același timp și
la creșterea generală a capacității de rezistență la forțe laterale (Figura F.2.1).
CR CR
CM CM
Figura F.2.1. Introducerea unor componente rigide și rezistente, care să reducă excentricitatea
118
tendința să vibreze defazat, poate fi diminuat sau chiar eliminat prin “tăierea”
construcției prin rosturi seismice. Prevederea rosturilor implică o detaliere foarte
atentă structurală și arhitecturală și, de regulă, este mai costisitoare decât consolidarea
structurii existente. Din aceste motive o asemenea soluție devine acceptabilă dacă se
urmăresc modificări substanțiale din alte rațiuni. De exemplu, dacă o clădire
industrială s-ar transforma (și-ar schimba destinația) într-una de locuit.
119
F.3. Procedee de intervenție pentru clădiri cu structura de beton armat
120
(a) Intervenții care nu modifică sistemul structural. Acestea se realizează prin:
(i) cămășuirea elementelor structurale cu:
- beton armat, cu bare longitudinale și etrieri sudați sau suprapuși;
- elemente de oțel: platbande, țevi rectangulare/cilindrice, corniere cu
plăcuțe etc.;
- fâșii din polimeri armați cu fibre de diferite naturi (FRP), cu înfășurare
continuă sau la distanță.
(ii) umplerea golurilor (de cadru, de ferestre, de uși);
(iii) dezvoltarea secțiunilor elementelor cu prelungiri (sub formă de tălpi,
aripi) de beton armat conectate la elementul de bază;
(iv) măsuri care elimină comportarea fragilă a unor elemente de beton armat;
Notă: spre exemplu, transformarea unor elemente de tip scurt, în elemente cu proporții
și comportare de elemente lungi. Această modificare de comportare se poate obține prin
tăierea de legături (de exemplu, practicarea unor fante între stâlpi și parapetul unei
grinzi înalte de fațadă). ( )
(b) Intervenții care modifică sistemul structural. Acestea se realizează prin: ( )
(i) introducerea unor pereți de beton armat noi, cu înglobarea unor stâlpi ai
structurii; prin modul de dispunere al pereților se pot crea nuclee de
beton armat;
(ii) introducerea de contravântuiri metalice, cu sau fără ramă de contur, în
ochiurile unui cadru de beton armat;
(iii) atașarea unor contravântuiri la exteriorul clădirii conectate de structura
existentă;
(iv) umplerea ochiurilor de cadru cu panouri metalice;
(v) introducerea unor contravântuiri cu diagonale cu flambaj împiedicat;
(vi) introducerea unor contraforturi de beton armat;
(vii) atașarea adecvată a unei construcții noi cu rezistență substanțială. ( )
121
(ii) măsuri care sporesc local sau pe mai multe niveluri rigiditatea și/sau
rezistența unor elemente structurale verticale și orizontale în vederea
eliminării unor niveluri flexibile și/sau slabe. ( )
122
pereți de compartimentare. Multe dintre construcțiile vechi au ajuns să funcționeze ca structură
în cadre pure numai în fazele avansate ale atacului unor cutremure puternice, după degradarea,
practic integrală, a zidăriilor slabe de umplutură.
Codul actual de proiectare seismică, P 100-1, face, în această problemă, un compromis. La
construcțiile cu cadre împănate cu pereți de zidărie nestructurali, aceste elemente trebuie
protejate printr-o rigiditate suficientă a structurii de beton armat în cazul cutremurelor asociate
SLS, dar la cutremurul maxim prevăzut de cod (asociat ULS) zidăria se consideră complet
degradată și structura de beton armat este singura rezistentă la forțele laterale. În consecință,
cadrul de beton armat trebuie să fie alcătuit ca structurile pure. În codul de consolidare
seismică se adoptă această concepție.
Planșeele structurilor în cadre sunt realizate din plăci rezemate pe grinzi sau
direct pe stâlpi și pereți, lucrând pe una sau două direcții, funcție de configurația
panourilor și a reazemelor. Ele pot fi realizate din beton armat turnat în cofraje, din
dale prefabricate subțiri suprabetonate, sau pot fi complet prefabricate. În ultimul caz,
funcție de realizarea concretă, planșeele pot funcționa, integral, sau parțial, ca
diafragme orizontale.
123
Soluția de consolidare trebuie să urmărească impunerea unui mecanism
structural de disipare de energie favorabil. În cazul structurilor tip cadru de beton
armat, acest mecanism implică dezvoltarea zonelor plastice la extremitățile grinzilor și
la baza stâlpilor. De asemenea, soluția de consolidare trebuie să sporească, dacă este
cazul, rezistența laterală, rigiditatea și capacitatea de deformare plastică ale
elementelor structurale (grinzi, stâlpi, noduri) și ale ansamblului structurii.
Creșterea performanțelor individuale ale elementelor structurale ale cadrelor de
beton armat se realizează, de regulă, prin cămășuirea grinzilor, stâlpilor și nodurilor.
Tehnica de cămășuire a stâlpilor și a grinzilor existente, în soluția beton armat, poate fi
aplicată în scopul creșterii rigidității, a ductilității și a rezistenței la forță tăietoare, cu
sau fără sporirea rezistențelor la încovoiere. Creșterea rezistenței la forță tăietoare și a
capacității de deformare postelastică se poate realiza și prin cămășuirea cu alte
materiale: oțel, polimeri armați cu fibră de carbon sau fibră de sticlă etc.
În vederea sporirii performanțelor structurii în ansamblu se pot aplica tehnicile
indicate la F.3.3.1(b), și detaliate la F.3.4.5 care modifică sistemul structural.
Deficiențele pot reprezenta deficiențe de sistem sau deficiențe de alcătuire ale
elementelor considerate individual, după cum urmează:
124
La construcțiile mai vechi intervin uneori retrageri la partea superioară. În
unele cazuri la nivelurile unde apar retrageri există rezemări indirecte. La construcțiile
antebelice, aceste rezemări indirecte pot apărea și la nivelurile inferioare.
Soluțiile de remediere a unor asemenea deficiențe constau în întărirea grinzilor
de reazem, eventual în introducerea (continuarea) stâlpilor la nivelurile la care aceștia
sunt întrerupți.
La unele niveluri, în special la parter, pot interveni înălțimi mari care fac, astfel,
ca respectivul nivel să fie flexibil sau slab ca rezistență. Dacă nu se introduc pereți
suplimentari sau contravântuiri, intervenția poate consta în întărirea locală substanțială
a stâlpilor.
În condițiile în care masele sunt distribuite neuniform, sau cadrele nu sunt
omogene, și pot apărea efecte de torsiune generală, soluțiile de consolidare implică
adăugarea de elemente rigide, pereți sau contravântuiri, pentru echilibrarea sistemului.
În cazul în care în planșee apar goluri mari sau colțuri intrânde, se va completa
planșeul cu centuri (corzi) de bordare din beton armat sau oțel.
O altă deficiență este distribuția neordonată a pereților de umplutură între
elementele cadrului, care poate provoca efecte de torsiune de ansamblu, sau niveluri
slabe și/sau flexibile.
Sunt posibile mai multe soluții de remediere: separarea pereților de elementele
cadrului, armarea pereților și angajarea lor ca elemente structurale (cu grija de a nu
creea neregularități de alcătuire) sau întărirea structurii de beton, astfel încât pereții de
umplutură, chiar în contact cu cadrul de beton armat, să fie protejați la cutremurele
mai frecvente considerate în SLS.
(d) Traseul încărcărilor.( )
La structurile în cadre nu apar probleme deosebite în transmiterea încărcărilor
verticale și orizontale spre terenul de fundare.
Puncte slabe ale acestui traseu pot fi constituite de ancorajele și înnădirile
insuficiente ale armăturilor de oțel sau de absența unor armături de suspendare a
încărcărilor orizontale în planșeu.
125
(a) Alcătuirea tip stâlpi slabi – grinzi puternice.
Remediul constă în cămășuirea stâlpilor cu beton armat.
(b) Rezistența insuficientă a stâlpilor la forță tăietoare.
În această situație se impune cămășuirea stâlpilor cu beton armat, piese de oțel,
sau FRP.
(c) Alcătuirea incorectă a nodurilor.
Deficiența se remediază prin cămășuire cu beton armat, și, uneori, cu piese
metalice, cu o preocupare specială pentru confinarea miezului de beton al nodului.
(d) Lipsa de ductilitate și/sau înnădiri prin suprapuneri insuficiente.
Aceste deficiențe se remediază prin aceleași măsuri ca în cazul celor de la (b).
(e) Deficiențele de alcătuire a diafragmelor orizontale (planșeelor).
Deficiențele, din punctul de vedere al răspunsului seismic, întâlnite la
structurile tip cadru ale clădirilor existente, sunt:
- Rezistența insuficientă pentru forțe în planul planșeului, în cazul unor structuri
cu distanțe mari între stâlpi și/sau cu plăci subțiri. Remediul îl constituie
suprabetonarea cu un strat de beton armat, sau aplicarea unor benzi, plăci de
oțel, uneori FRP, pentru a prelua eforturile de întindere.
- Lipsa monolitismului la unele structuri cu planșee prefabricate, cu îmbinări
slabe. Solidarizarea elementelor prefabricate se poate realiza prin turnarea unor
suprabetonări suficient de groase (> 60 mm), armate adecvat.
- Lipsa colectorilor și suspensorilor, care se poate întâlni la unele configurații ale
cadrelor, mai ales în vecinătatea unor goluri mari în placa planșeului. În aceste
situații se completează planșeul cu astfel de elemente realizate din beton armat
sau piese de oțel.
- Lipsa armăturilor pentru preluarea eforturilor din jurul golurilor sau al
marginilor neregulate, manifestate prin deschiderea de fisuri. Deficiența se
repară prin prevederea unor centuri adecvate, ancorate în masa betonului.
(f) Deficiențe ale fundațiilor. ( )
Acestea fac obiectul capitolului F.3.8.
126
(a) Cămășuirea elementelor cadrelor poate avea efecte diverse. Controlând aceste
efecte, în acord cu obiectivele urmărite, se pot limita și costurile intervenției.
(b) Intervențiile pot avea ca obiective creșterea rezistenței elementelor la forță
tăietoare, la moment încovoietor și/sau forță axială, creșterea rigidității sau
mărirea capacității de deformare postelastică.
(c) Deficiențe sistematice de alcătuire a elementelor de beton armat, cu efecte
negative asupra performanței cadrelor (armare transversală insuficientă,
înnădiri incorecte ale armăturilor, noduri slabe etc.) impun, de regulă,
intervenții generalizate bazate pe tehnici de cămășuire a elementelor existente.
În aceste cazuri, soluțiile localizate, bazate pe contravântuirea cadrelor sau
introducerea de pereți structurali, nu sunt în măsură să asigure în unele cazuri
protecția adecvată a elementelor structurii existente.
(d) Soluția de cămășuire a elementelor cadrelor nu modifică caracteristicile de
comportare inițiale ale acestor structuri caracterizată prin solicitarea relativ
uniformă și moderată a cadrelor și diafragmelor orizontale.
(e) Ca urmare, soluția de intervenție prin cămășuirea elementelor cadrelor duce și
la cerințe de rezistență și rigiditate ale infrastructurii și fundațiilor sensibil mai
mici, comparativ cu tehnicile de intervenție localizată (prin adaos de pereți
structurali, cu cadre cu pereți de umplutură sau contravântuite etc.).
(f) Execuția cămășuirii elementelor cadrelor cu beton armat poate afecta în măsură
importantă și elementele nestructurale ale construcției, astfel încât costul și
durata lucrărilor poate fi mai mare comparativ cu alte soluții. ( )
Indicații pentru dimensionarea elementelor de consolidare a elementelor
cadrelor de beton armat prin beton armat, piese de oțel sau FRP se dau în capitolul
F.3.9.
127
Atunci când cămășuirea nu poate fi executată pe toate cele patru laturi ale
stâlpului și se acceptă un grad diferit de consolidare pe cele două direcții, se vor lua
măsuri pentru prevenirea desprinderii cămășii de stâlpul existent. În acest scop se pot
utiliza ancore post-instalate, fixate cu mortar sau rășină epoxidică, în găuri forate în
stâlpul existent (Figura F.3.1(b)). O altă soluție constă în montarea ramurii de
completare a etrierului în grosimea acoperirii cu beton a laturii care nu se cămășuiește
(Figura F.3.1(c)). Încercările de laborator evidenţiază totuşi o eficacitate limitată a
soluţiilor din Figura F.3.1(b) şi Figura F.3.1(c).
a) b) c)
Figura F.3.1. Cămășuirea stâlpilor
128
~ 30mm ~ 30mm
~ 30mm ~ 30mm
~ 30mm
~ 30mm
Figura F.3.2. Cămășuirea unui stâlp adiacent unui parapet din beton armat – varianta 1
Cămaşă de
beton armat
Cămaşă de
beton armat Mortar
Secţiune transversală
Parapet din
beton armat
Figura F.3.3. Cămășuirea unui stâlp adiacent unui parapet din beton armat – varianta 2
129
În cazul utilizării plaselor sudate, trebuie asigurată o lungime suficientă de
suprapunere pentru închiderea plasei pe una dintre fețele stâlpului.
Pentru realizarea aderenței dintre cele două straturi de beton, fața stâlpului
existent va fi curățată complet de tencuială și asperizată. De regulă, nu este necesară
conectarea prin armături a cojii de beton nou de betonul stâlpului existent.
(b) Grinzi
Cămășuirea se aplică cel puțin pe cele două fețe laterale și va avea grosimea de
min. 100 mm.
Armăturile verticale (etrierii) trebuie ancorate eficient la capete pentru a putea
fi active pe toată înălțimea grinzii. Ancorarea se poate realiza prin unul din procedeele
din Figura F.3.4. Ancorarea armăturilor verticale poate face necesară completarea
cămășii și pe a treia sau și pe a patra latură a grinzii.
Diametrul minim al armăturilor transversale din cămașă este de 12 mm.
Distanța dintre aceste armături trebuie să fie mai mică de 150 mm.
Armătura din cămașă trebuie acoperită în întregime de beton sau mortar.
Grosimea stratului de acoperire se dimensionează în funcție de clasa de expunere a
elementului respectiv. Stratul de acoperire trebuie să aibă o grosime minimă de 25 mm.
Prinderea etrierului
Piuliţă Placă sau cornier de
prin sudură
ancoraj(t 8mm)
130
diagonalei comprimate mobilizate în interiorul nodului, ca rezultat al creșterii
armăturii de confinare.
Pe înălțimea nodului trebuie asigurată continuitatea transmiterii eforturilor din
armăturile orizontale. Această condiție se poate realiza în două moduri:
- direct prin traversarea grinzilor prin găuri perforate;
- indirect prin ancore chimice (aderente) postinstalate în inimile grinzilor.
Cele două sisteme sunt prezentate în Figura F.3.5(a), în elevație și în Figura
F.3.5(b), în secțiune orizontală.
gol de turnare
gol de turnare
etrieri în nod
trecuţi prin
golurile forate
în grindă
completare etrier
armături verticale
în cămaşă ancoră aderentă
(a)
(b)
Figura F.3.5. Realizarea continuității armăturii orizontale în nod
131
F.3.4.4.2.3. Consolidarea prin cămășuire cu piese de oțel
(a) Stâlpi
De principiu, cămașa trebuie să îmbrace toate laturile stâlpului (Figura F.3.6(a),
(b)). Dacă nu există acces pe una dintre laturile stâlpului și se acceptă un efect redus al
consolidării pe una din direcții se vor lua măsuri de împiedicare a desprinderii cămășii
metalice parțiale, bazate pe principiile detaliilor din Figura F.3.1(b).
Cămașa se poate realiza dintr-un tub continuu realizat din două jumătăți
îmbinate prin sudură după două generatoare (Figura F.3.6(a) și (b)) sau din plăcuțe
distanțate sudate pe 4 corniere montate în colțurile stâlpilor (Figura F.3.6(c)). Forma
rotundă a tubului (Figura F.3.6(b)) oferă și avantajele unei confinări eficiente a
betonului comprimat și ale sporirii performanțelor înnădirilor barelor longitudinale.
Spațiul dintre cămașa de oțel și fața stâlpului existent trebuie umplut bine cu
mortar de ciment sau epoxidic, cel mai bine prin presiune. Mortarul trebuie să fie
caracterizat de contracții reduse. Dimensiunea spațiului trebuie stabilită astfel încât
acesta să poate fi umplut cu mortar în bune condiții, de regulă fiind mai mare de 20
mm. Mortarul trebuie să aibă o rezistență la compresiune mai bună decât rezistența
betonului din stâlpul existent, dar cel puțin rezistența unui beton de clasa C25/30.
platbandă de oţel
tablă de tablă de
oţel oţel profil cornier de oţel
sudură pe sudură pe sudură pe
şantier şantier şantier
132
recomandă ca părțile componente ale cămășii să fie fabricate în ateliere specializate,
iar la șantier să se realizeze doar asamblarea.
În cazul utilizării cămăși metalice discontinue cu platbande de oțel, acestea
trebuie să aibă o lățime de min. 100 mm. Platbandele, situate la un interval de max.
350 mm (măsurat interax), se sudează de profilele cornier de la colțurile secțiunii.
Dacă stâlpul este adiacent unui perete nestructural se recomandă a crea un rost
vertical suficient de larg între cele două elemente, care să permită efecturarea în bune
condiții a lucrărilor de consolidare (Figura F.3.7).
În cazul în care stâlpul este legat de parapeți de beton armat și trebuie
îmbunătățite condițiile de solicitare ale acestuia la forță tăietoare se poate proceda ca
în cazul cămășuirii cu beton armat (Figura F.3.8).
Sudură de şantier
Perete
Tablă de oţel
adiacent
Perete adiacent
Rost vertical
Tablă de oţel
Tablă de oţel
a≥h1/
Rost etanşat pentru a se 50
preveni curgerea mortarului Rost vertical
Figura F.3.8. Îmbunătățirea condițiilor de solicitare la forțe tăietoare pentru un stâlp legat de
parapeți din beton armat
133
(b) Grinzi
Pentru cămășuirea cu tablă de oțel a grinzilor se pot utiliza diferite soluții: cu
tablă continuă (Figura F.3.9), cu benzi din platbande sau etrieri aparenți din oțel beton
(Figura F.3.10).
Etrier filetat
Figura F.3.10. Cămășuirea grinzilor cu benzi din platbande sau etrieri de oțel beton aparent
(c) Noduri
Cămășuirea nodurilor în vederea sporirii rezistenței la forță tăietoare nu poate
fi realizată integral cu piese din tablă deoarece prezența grinzilor nu permite realizarea
continuității în plan orizontal.
În cazul în care cămășuirea stâlpilor este executată cu piese metalice,
cornierele dispuse pe colțurile stâlpului se continuă pe verticală perforând placa
planșeului, secțiunea continuă de oțel în plan orizontal fiind realizată din bare de oțel
beton care traversează grinzile și care se sudează de corniere (Figura F.3.11).
134
În cazul în care diferența dintre lățimile stâlpilor și grinzilor nu este mare, și
atunci când se urmărește în principal sporirea rezistenței la compresiune a betonului
din nod și sporirea aportului acestuia la preluarea forței tăietoare, consolidarea nodului
se realizează prin montarea unor corniere de secțiune mare la colțurile stâlpilor legate
cu gulere metalice puternice (Figura F.3.12), situate imediat deasupra plăcii și imediat
sub grinzi. Cornierele cu rigiditate importantă la încovoiere exercită în acest caz un
efect de confinare la colțurile nodului, între acestea confinarea fiind asigurată de
grinzile care intră în nod.
„A”
(a) (b)
Detaliul „A”
gaură perforată
în grindă
bară de oţel
cornier
pat de
mortar
(c)
135
A-A B-B
platbandă
groasădin oţel
cornier A A
cornier
din oţel
grinzi existente
suduri de
B B şantier
stâlp existent
platbandă de beton armat
groasă
136
Foi de FRP
Foile se înfăşoară
strâns pe stâlp
a) b)
Figura F.3.13. Aplicarea foilor de FRP
Foaie de FRP
Foi de Parapet / Perete
FRP
Rost vertical
Parapet Rost
(a) vertical (b)
Figura F.3.14. Aplicarea foilor de FRP în cazul unui stâlp adiacent unui parapet
137
Spaţiu umplut
cu beton
Perete adiacent
Figura F.3.15. Aplicarea foilor de FRP în cazul unui stâlp care prezintă o concavitate
(b) Grinzi( )
Cămășuirea continuă cu polimeri armați cu fibre poate fi utilizată pentru
sporirea capacității de rezistență la forță tăietoare a grinzilor din beton armat de formă
dreptunghiulară (independente). Aplicarea FRP se va face astfel încât direcția fibrelor
să fie orientată pe direcția forței tăietoare (normale la axa elementului).
În cazul aplicării cămășuielii cu benzi FRP situate la distanțe finite, soluția se
poate aplica și la grinzi de planșeu, trecând benzile prin goluri practicate în placă.
Benzile se vor fixa în betonul plăcii prin ancore specifice FRP sau se vor petrece pe
lungimi de suprapunere suficiente (a se vedea procedura de la stâlpi).
138
(b)
(c)
(a)
Figura F.3.16. Dispunerea armăturilor transversale
139
planșeului. Măsurile de armare transversală a nodului, indicate la F.3.4.4.2.3(c) sunt
eficiente și pentru a împiedica flambajul pieselor de oțel.
În cazul grinzilor, continuizarea pieselor de oțel pe reazeme se face cu
procedee similare cu cele indicate la F.3.4.4.3.2 pentru armăturile de oțel beton
utilizate în cămășile de beton armat.
140
F.3.4.5.2. Introducerea de contravântuiri de oțel
141
În cazul contravântuirilor concentrice se poate alege una din schemele de
dispunere a contravântuirilor din Figura F.3.17:
- contravântuiri diagonale individuale (Figura F.3.17 (a));
- contravântuiri în X, pe fiecare nivel (Figura F.3.17 (b));
- contravântuiri în V sau Λ, cu sau fără bare de întârziere a flambajului (Figura
F.3.17 (c), (d));
- contravântuiri diagonale în X, pe două sau mai multe niveluri (Figura F.3.17
(e), (f)).
142
Comportarea structurilor astfel concepute este controlată mai puțin sigur prin
calculul structural. Capacitatea de disipare a energiei sub acțiunea ciclică a
cutremurelor puternice este limitată de degradarea rapidă a rezistenței și rigidității.
Principalele aspecte ale comportării care duc la o asemenea situație sunt:
- flambajul repetat al barelor produce un transfer brusc al eforturilor la diagonala
întinsă, amplificând, uneori foarte mult, solicitarea acesteia;
- flambajul repetat al barelor produce o reducere progresivă a buclelor histeretice;
- deformarea elementului comprimat supune prinderile, prin rotirile de la
extremități, la eforturi mari și, de asemenea, când este cazul, poate deteriora
pereții de umplutură;
- diagonalele întinse acumulează deformații tot mai mari, de la ciclu la ciclu,
sporind și deplasările laterale deoarece deformațiile de întindere nu sunt
recuperate la încărcarea în sens invers, ca urmare a flambajului prin
compresiune;
- diagonalele întinse nu sunt capabile să revină la forma rectilinie inițială pe care
au pierdut-o prin solicitarea la compresiune, în special dacă barele au flambat
„plastic”. Din acest motiv, prin proiectarea adecvată a zvelteței barelor trebuie
să se impune flambajul elastic al acestora.
- flambajul necontrolat al unor diagonale poate crea la nivel de structură efecte
generale de răsucire, greu de identificat la proiectare.
Ca urmare, utilizarea acestui tip de soluție este recomandată în zone cu
seismicitate redusă, pentru cerințe de deplasare limitate, și numai pe baza unei analize
cuprinzătoare a tuturor aspectelor de proiectare.
La dimensionarea elementelor consolidării, se recomandă adoptarea unor
valori q ale factorilor de comportare egali cu 2,0, în cazul contravântuirilor în V și Λ,
la care sunt active atât diagonalele întinse, cât și cele comprimate, și cu 3,5, în cazul
contravântuirilor din diagonale încrucișate, în situația în care doar diagonalele întinse
sunt considerate elemente disipative.
Se vor respecta prevederile P 100-1, referitoare la zveltețea diagonalelor.
Al doilea tip de mecanism implică limitarea deformațiilor diagonalelor întinse
în domeniul elastic, care să permită o cuplare foarte eficientă a stâlpilor panoului
contravântuit, asigurând un braț de pârghie egal cu distanța interax între stâlpi.
Disiparea de energie se realizează prin deformația plastică a armăturilor din
stâlpul întins, întărit, dacă este cazul, cu elemente de oțel longitudinale, și a grinzilor
de cadru. Această concepție decurge din metoda ierarhizării capacității lor de
rezistență și soluția poate fi controlată prin calcul.
Tipul de contravântuire recomandabil este cu diagonale individuale sau
încrucișate.
Această soluție poate fi aplicată ori de câte ori condițiile constructive o permit
și consumul de oțel este acceptabil.
Se recomandă ca la proiectarea soluției de intervenție dimensionarea
elementelor de consolidare să se facă pe baza unui factor de comportare q = 4,0.
143
(iii) Soluții constructive( )
Soluțiile constructive de consolidare prin contravântuiri de oțel se grupează,
din punctul de vedere al modului de realizare al conectării elementelor de oțel la
structura existentă de beton și al modului în care se transmit eforturile între sistemul
existent și cel adăugat, în următoarele categorii:
Soluții în care diagonalele metalice sunt prinse direct de elementele structurii
existente de beton armat.
Legăturile diagonalelor cu grinzile și stâlpii cadrelor existente se fac prin gusee
solidarizate de gulere metalice aplicate pe capetele de grinzi și de stâlpi, la nodurile de
cadru (Figura F.3.18).
Grindă de
beton armat
Contravântuire Stâlp de
Guseu beton armat
Guseu metalic
metalic
Guler
metalic
Guler
metalic
144
Şuruburi
pretensionate
Stâlp Scaun
Contravântuire
Contravântuire
Figura F.3.19. Prinderea contravântuirilor de elementele structurii existente cu buloane
pretensionate
145
profil cornier
gaură forată
sudură
(a) uzinată
conector cu
aderenţă chimică
grindă
bară orizontală a cadrului metalic
interioară
contravântuit
conectori cu aderenţă
chimică
grindă
marginală
Figura F.3.20. Detaliu de prindere a unui cadru complet contravântuit de oțel de grinzile
structurii existente din beton armat
146
mari, astfel încât se poate utiliza același panou la mai multe niveluri la care apar
dimensiuni ușor diferite ale grinzilor și stâlpilor.
Pentru calculul și alcătuirea de detaliu a elementelor contravântuirilor și a
prinderilor de oțel, se vor respecta prevederile specifice din codul de proiectare
seismică P 100-1, cap.6, și documentele normative conexe.
sudură uzinată
sau de şantier
gaură forată
(a)
stâlp interior
montant vertical
profil dublu T
(b)
stâlp marginal
montant vertical
profil dublu T
Figura F.3.21. Detaliu de prindere a unui cadru complet contravântuit de oțel de stâlpii structurii
existente din beton armat
147
Figura F.3.22. Prinderea profilelor metalice când dimensiunile în plan ale stâlpului sunt
substanțial mai mari decât lățimea grinzilor
Ramă metalică
Gujon cu cap Suprafaţă
Fretă transversală buciardată
Mortar necontractil
injectat cu presiune
Suprafaţă Contravântuire
buciardată Ramă Contravântuire metalică
metalică
Figura F.3.23. Prinderea unei rame de oțel în ochiul cadrului existent din beton armat
148
(Figura F.3.24). Este esențial să nu se monteze barele disipative în lungul grinzilor,
sau stâlpilor, astfel ca deformațiile linkurilor să se poată dezvolta neîngrădit.
Prinderea contravântuirilor excentrice se poate face direct pe elementele
structurii de beton existente (Figura F.3.25 (a)) sau prin intermediul unei rame care, la
rândul ei, poate fi prinsă direct sau prin intermediul unui strat de mortar armat (Figura
F.3.25 (b)).
Guler metalic
pe grindă
Link
(a) (b)
149
Linkurile scurte evidențiază deformații de forfecare, linkurile lungi se plastifică
prin deformații de încovoiere, iar linkurile cu lungime medie prezintă o comportare
intermediară, cu deformații plastice combinate din forfecare și încovoiere.
Comportarea cea mai avantajoasă o oferă linkurile scurte.
Elementele structurii existente și ale celei adăugate trebuie să fie astfel
conformate încât formarea mecanismului structural de disipare de energie să se
realizeze după plastificarea linkurilor și a bazei stâlpilor.
În consecință, la proiectare capacitățile de rezistență ale elementelor structurale
vor fi verificate dacă satisfac această condiție, iar dacă nu, se vor lua măsuri de întărire
a elementelor și/sau se vor redimensiona linkurile.
(iii) Condiții constructive( )
Barele disipative se alcătuiesc astfel încât să fie încadrate în clasa 1 de secțiuni.
Pentru împiedicarea voalării și obținerea unor rotiri plastice consistente, barele
disipative scurte vor fi prevăzute cu rigidizări transversale pe toată lungimea lor.
Pentru evitarea voalării plastice a tălpii comprimate, linkurile lungi vor fi
prevăzute cu rigidizări la extremități (la reazeme), în zona de formare a articulațiilor
plastice.
La barele disipative cu lungime medie, se prevăd rigidizări, atât la reazeme, cât
și în câmpul acestora.
Pentru împiedicarea voalării tălpii comprimate și a inimii, rigidizările vor fi
sudate pe toată înălțimea inimii și pe talpă.
Modul de dimensionare a linkurilor, a rigidizărilor și a distanțelor dintre
acestea, se realizează respectând prevederile P 100-1, cap. 6.
(c) Sisteme cu contravântuiri cu flambaj împiedicat (BRB-Buckling Restrained
Braces). ( )
Contravântuirile cu flambaj împiedicat reprezintă dispozitive disipative ale
energiei induse de cutremur. Dispozitivul este constituit dintr-un miez realizat dintr-o
piesă de oțel moale (platbande individuale, platbande legate în cruce, profil dublu T
etc. – Figura F.3.27) îmbrăcat într-un tub de oțel umplut în general cu beton fin
(mortar special), care se opune flambajului miezului de oțel (Figura F.3.26).
Miezul de oțel este învelit într-un material care împiedică aderența mortarului
la suprafața acestuia. Materialul de separație are rolul de a împiedica transmiterea unei
părți din forța axială din miezul de oțel la cămașa înconjurătoare.
Diagonalele contravântuirilor BRB prezintă o comportare identică la
solicitările de întindere și de compresiune și o comportare histeretică foarte stabilă.
Condiția practică pentru ca tubul exterior să împiedice flambajul miezului de
oțel, este ca rezistența la flambaj a tubului (forța critică Euler) să fie mai mare decât
capacitatea rezistenței la curgere a miezului, sporită cu 50%. Acest spor reprezintă un
factor de siguranță.
150
Miez
Material de oţel Mortar
neaderent necontractil
Tub
de oţel
M N T M N T M N T N T N T
151
În cazul conectării directe dintre elementele metalice și structura existentă de
beton armat, pașii tehnologici de execuție sunt următorii:
- punerea în poziție a contravântuirilor metalice pentru a marca poziția găurilor
sau eventual pentru realizarea parțială a găurilor;
- îndepărtarea elementelor metalice și realizarea găurilor conform diametrului și
adâncimii din proiect sau din specificațiile tehnice;
- curățarea găurii conform instrucțiunilor date în fișa tehnică de producătorul
sistemului de ancorare;
- introducerea substanței adezive (răsină epoxidică, mortar bicomponent, mortar
special pe bază de ciment etc.) și ulterior a buloanelor/ancorelor;
- se așteaptă trecerea intervalului de timp necesar întăririi adezivului;
- montarea și fixarea contravântuirilor metalice.
Notă: În multe situații, realizarea găurilor în pozițiile dorite este împiedicată de prezența
armăturilor din elementele existente. În asemenea cazuri, găurile parțial forate trebuie umplute cu
un mortar necontractil, buloanele de ancorare trebuie repoziționate și implicit trebuie realizate noi
găuri în flanșele/scaunele elementelor metalice.
În cazul conectării indirecte dintre rama metalică și elementele cadrului de
beton armat, pașii tehnologici de execuție constau în:
- îndepărtarea stratului de tencuială și/sau a pereților de compartimentare de la
interiorul ochiului de cadru;
- buciardarea elementelor de beton armat adiacente pentru a crea o suprafață de
contact rugoasă;
- realizarea găurilor conform diametrului și adâncimii din proiect sau din
specificațiile tehnice;
- curățarea găurii conform instrucțiunilor date în fișa tehnică a sistemului de
ancorare;
- introducerea substanței adezive (răsină epoxidică, mortar bicomponent, mortar
special pe bază de ciment etc.) și ulterior a ancorelor;
- sudarea gujoanelor cu cap la exteriorul ramei metalice;
- introducerea ramei metalice;
- introducerea unor armături transversale pentru confinarea stratului de mortar;
- realizarea cofrajului pentru interspațiul dintre rama metalică și cadrul existent;
- injectarea cu presiune a unui mortar necontractil.
Această tehnologie de execuție este prezentată schematic în Figura F.3.28.
Diametrul minim al conectorilor post-instalați și al gujoanelor cu cap sudate de
rama metalică este de 16 mm. Pasul maxim dintre conectori/gujoane este de 250 mm.
Adâncimea minimă de înglobare în beton a conectorilor post-instalați cu
aderență chimică este de 8da, iar cea corespunzătoare conectorilor cu expansiune este
de 5da (da - diametrul ancorei).
152
Cadru existent de beton
armat
Perete de compartimentare
Componenta de oţel a
sistemului de cadre
contravântuite
Gujon cu cap
Contravântuire metalică
Conectori post-instalaţi
153
diminuează riscul de degradare, atât al elementelor structurale ale cadrelor din beton
armat, cât și al elementelor nestructurale.
Printr-o alcătuire judicioasă, pereții nou introduși pot înzestra structura și cu
proprietăți de disipare de energie.
Soluția introducerii de pereți structurali poate fi aplicată și la construcțiile cu
parter flexibil și/sau slab din punctul de vedere al rezistenței.
Pereții structurali de beton armat pot fi plasați la exteriorul (Figura F.3.29(a))
sau la interiorul construcției (Figura F.3.29(b)). Funcție de poziția aleasă pentru noii
pereți, aceștia pot fi perforați de goluri de uși și ferestre.
a-a
curte de
lumină
154
Pereții nou introduși pot fi asamblați în nuclee. Se pot obține avantajele
pereților dispuși la exterior dacă nucleele se plasează în curți de lumină (Figura
F.3.29(b)) constituind contraforturi pentru clădirea existentă. Structura nou adăugată
poate fi utilizată pentru adăpostirea unor circulații pe verticală, sau pentru extinderea
suprafeței utile de planșeu (Figura F.3.30). Uneori, o nouă construcție lipită de
construcția existentă poate să ofere acesteia din urmă suplimentul de rezistență laterală
necesară.
Se va asigura o dispunere cât mai uniformă în plan și monotonă în elevație a
pereților structurali, pentru a evita apariția unor efecte semnificative de răsucire
generală, pentru a limita eforturile în diafragmele orizontale (planșee) și pentru a evita
variații bruște ale rigidității și rezistenței laterale a structurii pe înălțime.
Prin introducerea pereților structurali de beton armat, cadrele existente sunt
descărcate parțial de eforturile generate de acțiunile seismice și, ca atare, cerințele de
rezistență ale acestora pot fi reduse până la nivelul capacităților lor efective.
Mecanismul de comportare al pereților trebuie să fie de tip încovoiere de
ansamblu, cu deformațiile plastice localizate la baza pereților, în armăturile verticale
ale stâlpilor existenți și în armăturile din elementele nou introduse.
Ierarhizarea capacităților de rezistență prin proiectare trebuie să asigure
mobilizarea capacităților de deformare plastică, cu evitarea ruperilor premature la forțe
tăietoare și lunecarea în zona de conectare.
Dacă în pereți se prevăd goluri de uși și ferestre, zona de deasupra golului
poate fi concepută ca grindă de cuplare, element disipator de energie.
Dacă armătura verticală a stâlpilor este insuficientă sau dacă înnădirile barelor
din stâlpi sunt insuficiente, stâlpilor li se aplică o cămășuire legată de peretele nou, cu
armătura verticală continuizată prin planșee.
Conectarea inimii nou introduse de stâlpul existent, se realizează cu conectori
post-instalați sau prin petrecerea armăturilor orizontale, în cazul în care stâlpilor li se
aplică o cămășuire racordată la inima de beton armat. O altă soluție este dispunerea
inimii peretelui la marginea grinzii, situație în care ancorarea barelor orizontale se face
prin prelungirea acestora în cămășuiala stâlpului existent (a se vedea F.3.4.5.2.2,
Figura F.3.31 și Figura F.3.32).
Se va ține seamă dacă, după consolidare, forțele de inerție din planul planșeelor
se transmit cu prioritate la pereții nou introduși. Se va asigura transmiterea acestor
încărcări la pereți prin conectori și colectori suplimentari.
De asemenea, se va verifica dacă armarea centurilor existente este suficientă
pentru asigurarea diafragmei pe noua schemă de lucru sau va trebui întărită.
În cazul pereților asamblați în nuclee, concentrarea de forțe este maximă și
măsurile de conectare și colectare a forțelor prin conectori și tiranți trebuie sporite
adecvat (de exemplu, în cazul nucleelor adosate clădirii, Figura F.3.30).
Datorită concentrării acțiunii seismice, în urma consolidării, în câteva zone
structurale, apar sporuri locale importante la nivelul fundațiilor. Se va verifica dacă
fundațiile (infrastructura) sunt suficient de puternice pentru a prelua acest spor de
eforturi, sau dacă trebuie consolidate.
De asemenea, se vor verifica presiunile pe teren și, dacă este cazul, se va
dezvolta baza de rezemare. În unele situații, în special în cazul pereților și nucleelor de
155
pe conturul clădirii, forțele orizontale produc momente de răsturnare mari, care, în
absența unor lestări suficiente, duc la desprinderea fundațiilor de pe teren, sau la
depășirea presiunilor de proiectare pe teren. În aceste situații se vor prevedea fundații
de adâncime, piloți, barete, ancore pretensionate.
În cazul în care piloții trebuie plasați la interiorul clădirii, se vor prevedea
minipiloți a căror execuție este realizată de utilaje cu gabarite care permit introducerea
lor în clădiri cu afectarea minimă a structurii existente. Sporirea semnificativă a
eforturilor din sistemul de fundare datorat introducerii pereților de consolidare, obligă
de multe ori ca soluția de consolidare să fie dictată de posibilitatea realizării unor
fundații adecvate în condiții acceptabile sub aspectul costurilor și al posibilităților
concrete de execuție.
Colectori
156
dacă se realizează conectarea adecvată prin ancore post-instalate între elementele
existente și cele nou introduse.
Soluția (a) implică post-instalarea unor ancore de conectare la intradosul
grinzii, într-un spațiu strâmt, ca urmare a distanței mici între armăturile longitudinale,
operație care reclamă o acuratețe deosebită (fig. F.3.4.33a).
Soluțiile (b) și (c) permit o execuție mai simplă, cu un consum ceva mai mare
de materiale decât soluția (a). Turnarea betonului se face prin goluri practicate în placa
planșeului, prin care se trec și armăturile de continuitate și de traversare a rostului de
lucru. Golurile umplute cu beton constituie și pene de forfecare pentru preluarea
efortului de lunecare dintre perete și diafragma orizontală.
O variantă alternativă ce poate reduce simțitor durata de execuție a lucrărilor
de consolidare o reprezintă realizarea noilor pereți structurali din panouri prefabricate,
conectate adecvat de elementele existente. Panourile prefabricate se vor realiza astfel
încât dimensiunile acestora să permită introducerea și manipularea lor în spațiile
interioare ale clădirii.
(a)
Perete de b.a.
nou-introdus
(b)
Grindă
Cămaşă existentă
de b.a.
157
A-A
marginea grinzii
ancoră
existente A chimică
ancoră
chimică A
(a)
stâlp
existent
B-B
B cămaşă beton armat gol de
turnare
B grindă existentă
stâlp
existent (b)
158
la partea superioară a cofrajului, care să permită eliminarea aerului și să
certifice umplerea completă cu beton a cofrajului.
- Turnarea betonului până la cca. 200 mm sub grinda existentă, urmată de
injectarea cu presiune a unui mortar necontractil în zona de la partea superioară
rămasă nebetonată (Figura F.3.33(a)).
- Turnarea betonului prin goluri perforate în placă într-un cofraj prelungit pe
lângă grinda existentă de intradosul acesteia (Figura F.3.33(b)).
Pentru pereții de beton armat realizați prin amplasarea inimii la exteriorul
ochiului de cadru, betonul se va turna de la nivelul superior prin găuri de dimensiuni
suficient de mari realizate în placa existentă (Figura F.3.34). În golurile de turnare se
pot concentra armăturile de continuitate, cu secțiune echivalentă barelor verticale
curente din inima peretelui. Golurile prin placă se vor realiza cu dispozitive roto-
percutoare. Pentru a evita tăierea armăturilor din placa existentă de beton armat se
interzice utilizarea unor dispozitive de tăiere a betonului
Eventualele goluri întâmplătoare între peretele nou și intradosul plăcii existente
se umplu, după caz, prin matare cu mortar vâscos sau prin injecție cu mortar.
Dacă este cazul se vor prevedea popi metalici pentru sprijinirea provizorie
plăcii existente.
Conector post-instalat
Mortar necontractil injectat
≥ 200 mm
Surplusul de beton
se îndepărtează
(a) (b)
Figura F.3.33. Tehnologia de execuţie pentru pereţii din beton armat realizaţi în ochiul de cadru
159
ls = lungimea de suprapunere
ls
Gol de
Placã
turnare
existentã
45 o
a
Gaurã de dimensiuni mari a/
realizatã cu dispozitive 2
rotopercutoare fãrã a se
tãia armãturile din placã
Figura F.3.34. Tehnologia de execuţie pentru pereţii din beton armat realizaţi la exteriorul
ochiului de cadru
160
- Tăierea unor bucăți din stratul de beton de acoperire al elementelor cadrului
existent (Figura F.3.38).
- Utilizarea unor piese prefabricate ce se lipesc de elementele structurale
existente utilizând substanțe adezive eficiente (Figura F.3.39).
Figura F.3.35. Armături transversale spiralate (frete) dispuse pentru a împiedica cedarea prin
despicare a betonului
Grinda
existentă Grinda
existentă
„scăriţe” din
plase sudate
min. 12
Peretele Peretele
introdus introdus
Figura F.3.36. Armături transversale sub formă de „scăriţe” din plase sudate dispuse pentru a
împiedica cedarea prin despicare a betonului
Figura F.3.37. Pasul dintre conectorii post-instalați și distanțele dintre aceștia și marginile
elementelor de beton armat (nu sunt trecute distante pe verticala)
161
Grinda Pană de Grinda
existentă forfecare existentă
Peretele Peretele
introdus Armături în formă de „U” introdus
min 10
Figura F.3.38. Pene de forfecare obţinute prin tăierea unor bucăţi din stratul de acoperire cu
beton a armăturilor din elementul existent
Grinda Pană
Adeziv
existentă prefabricată Grinda
existentă
Conector
Peretele Armătură în formă de „U” Peretele
introdus min. 10 Conector introdus
Figura F.3.39. Pene de forfecare obţinute prin utilizarea unor piese prefabricate
162
F.3.5.2. Comportarea la cutremur
Eficacitatea structurală a sistemului cadru – perete de umplutură depinde de
dimensiunile și numărul golurilor, precum și de calitatea zidăriei (cu rosturi orizontale
și verticale umplute în totalitate sau numai parțial) și de contactul perete-structură pe
perimetru, complet sau parțial.
În cazul panourilor pline sau cu goluri mici deformația ochiului de cadru este
împiedicată și astfel în planul peretelui se formează o diagonală comprimată a cărei
rigiditate și rezistență depinde de calitatea zidăriei.
În cazul unor goluri mari, mecanismul de grindă cu zăbrele nu se poate
constitui și structura tinde să lucreze ca un cadru, cu noduri rigidizate suplimentar prin
prezența zidăriei.
Umplerea parțială necontrolată a unora din ochiurile de cadru poate duce la
efecte structurale negative:
- crearea condițiilor de nivel slab, de exemplu la parterul unor construcții unde
sunt amenajate magazine;
- crearea unor efecte de torsiune de ansamblu.
La acțiuni puternice zidăria pereților fisurează și tinde să se zdrobească,
pierzând rigiditatea și prezentând risc de prăbușire, în special în afara planului acesteia.
Cadrul de beton armat creează a doua linie de rezistență, dar se degradează
rapid ca urmare a alcătuirii deficitare.
La acțiuni seismice de intensitate mică și medie pereții de cărămidă pot asigura
rigiditatea și rezistența laterală pentru a satisface cerințele de performanță necesare.
F.3.5.3 Deficiențe specifice de alcătuire seismică și tehnici de intervenție
Sunt prezentate principalele deficiențe ale sistemului împreună cu metodele
curente de intervenție care să îmbunătățească răspunsul seismic așteptat al structurii.
Analiza are în vedere deficiențele referitoare la satisfacerea cerințelor de
performanță evidențiate de evaluarea calitativă și evaluarea prin calcul.
Metodele de intervenție pot fi bazate pe una din opțiunile:
(a) Conservarea sistemului structural în care elementele cadrului împreună cu
zidăria de umplutură se comportă ca pereți neomogeni, cu inima realizată dintr-
un material mai puțin rigid și mai puțin rezistent decât elementele ramei
cadrului, care constituie bulbii și centurile pereților. Sunt necesare măsuri care
să asigure interacțiunea structurală cadru de beton armat – zidărie avută în
vedere prin concepție, incluzând dacă sunt necesari conectori de oțel post-
instalați. Sporirea rezistenței inimii impune de cele mai multe ori la
construcțiile multietajate placarea cu mortar armat, pe o parte sau pe ambele
părți ale peretelui.
(b) Schimbarea sistemului structural prin: ( )
- Introducerea unor pereți structurali sau elemente de contravântuire. In această
situație, rigiditatea laterală trebuie să fie suficiente pentru a proteja pereții de
închidere și de compartimentare, conform prevederilor codului de proiectare
seismică.
163
- Eliminarea pereților de zidărie și înlocuirea lor cu pereți ușori legați flexibil de
structură sau detașarea pereților de structură, detaliind adecvat în acest scop
legăturile pereți – structură. Trebuie luate măsuri pentru a evita răsturnarea
pereților în afara planului lor. Soluția trebuie însoțită, atunci când este cazul, de
consolidarea structurii de beton armat.
Principalele deficiențe structurale specifice tipului structural analizat în această
secțiune, împreună cu tehnicile de intervenție posibile se grupează după cum urmează:
(a) Deficit de rezistență laterală.
(i) În cazul unor dimensiuni insuficiente ale pereților și/sau a unor rezistențe
slabe ale zidăriei sunt indicate cămășuiri ale pereților cu beton armat sau
FRP. Introducerea de pereți de beton armat sau contravântuiri metalice
reprezintă soluții de consolidare care modifică sistemul structural inițial.
(ii) Măsurile indicate la (i) se pot utiliza și în cazul unor pereți slabi cu goluri
mari. În plus atunci când este posibil se recomandă umplerea golului.
(iii) În cazul pereților cu degradări ale zidăriei, soluția de reparație –
consolidare locală este injectarea fisurilor cu mortar de ciment și apoi
placarea cu FRP sau cu mortar armat. ( )
(b) Deficit de rigiditate.
Acesta se poate remedia prin măsurile indicate la (a).
(c) Deficiențe de configurație structurală.
(i) Rigiditatea și rezistența nivelurilor flexibile și/sau slabe se pot îmbunătăți
prin:
- introducerea la aceste niveluri a unor pereți de beton armat, de zidărie
armată sau a unor contravântuiri de oțel,
- prin cămășuirea elementelor verticale de la aceste niveluri cu beton armat
în vederea sporirii rezistenței acestora la forță axială și forță tăietoare.
(ii) Efectele de torsiune generală rezultate din dispunerea neechilibrată a
pereților de umplutură, parte a structurii laterale, se diminuează reducând
excentricitățile dintre centrul maselor și centrele de rigiditate sau de
rezistență prin introducerea în poziții adecvate a unor pereți de cărămidă
sau chiar a unor pereți de beton armat. Atunci când funcțiunea nu permite
introducerea pereților plini se pot introduce contravântuiri de oțel. ( )
(d) Deficiențe referitoare la traseul încărcărilor.
Întreruperile sau zonele slabe care apar mai frecvent în traseul încărcărilor
către terenul de fundare sunt reprezentate de lipsa legăturilor care să evite riscul de
prăbușire al pereților în afara planului lor și de absența colectorilor din planșeul care să
asigure transferul încărcărilor orizontale la elementele structurii laterale.
Pentru corectarea acestor deficiențe se vor introduce ancore post-instalate la
interfața pereți – elementele cadrului și se vor monta colectori de beton armat sau din
piese de oțel în planșeu.
(e) Deficiențe de alcătuire a elementelor cadrului de beton armat.
(i) Înnădirile insuficiente ale armăturilor longitudinale din stâlpi.
164
Înnădirile prin petrecerea armăturilor își îmbunătățesc performanța dacă se
aplică cămășuiri locale cu beton armat, piese de oțel sau FRP, ca urmare a sporirii
efectului de confinare exercitat de cămășuiri.
(ii) Rezistența insuficientă a stâlpilor, grinzilor și nodurilor. ( )
Aceste deficiențe se corectează prin cămășuire realizată după caz din beton
armat, piese metalice sau FRP, conform detaliilor prezentate la F.3.4.4.
(f) Rosturi slăbite neumplute între peretele de ceramică și rama de beton armat.
Acest defect se remediază prin curățarea rostului și/sau desfacerea asizelor
periferice și refacerea acestora și injectarea sau matarea spațiilor goale cu mortar.
(g) Deficiențe ale diafragmelor orizontale.
Acestea constau în armări insuficiente ale diafragmelor pentru preluarea
eforturilor de încovoiere și forță tăietoare și a eforturilor din zona golurilor cu
dimensiuni mari, precum și în absența conectorilor.
Remedierile specifice sunt descrise în cap. F.3.7.
(h) Fundații cu suprafețe de rezemare insuficientă și/sau cu deficit de rezistență.
Consolidarea fundațiilor se realizează prin măsurile descrise la cap F.3.8.
165
Structura poate fi realizată din beton armat monolit, dar se pretează și la o
prefabricare avansată sub formă de „panouri mari”.
A doua categorie este aplicată la clădirile caracterizate de flexibilitate
funcțională, la care pereții sunt plasați în pozițiile în care nu deranjează funcțiunea
clădirii (la limita dintre celulele funcționale, în jurul caselor de scară și a lifturilor etc.).
Eficacitatea sistemelor structurale cu pereți depinde esențial de realizarea
funcțiunii planșeelor ca diafragme rigide și rezistente. Acest rol este îndeplinit, de
regulă, la construcțiile mai recente din beton armat monolit, dar nu este îndeplinit
întotdeauna la structurile cu planșee prefabricate, inclusiv cele din panouri mari,
datorită, în special, legăturilor inadecvate dintre panouri.
Tipurile de fundații ale construcțiilor cu pereți variază destul de mult, de la
fundațiile independente pentru pereți, de suprafață sau de adâncime, până la sistemele
de infrastructură de tip cutie rigidă și rezistentă, alcătuite din radier, pereții de contur și
de la interior ai subsolurilor, împreună cu planșeele acestora.
Până nu de mult, în practica proiectării seismice din țara noastră sistemul
fundațiilor și cel al infrastructurii nu erau alcătuite și calculate în concordanță cu
principiul, astăzi general acceptat, al ierarhizării capacității de rezistență asociat
mecanismului structural de disipare de energie dorit. Într-o situație nefavorabilă din
acest punct de vedere se află fundațiile construcțiilor de tip dual, cu concentrări mari
de eforturi la baza pereților structurali, relativ depărtați unul de altul.
166
poate fi un fenomen izolat, unul secvențial, sau unul de proporții mai mari. În aceste
condiții intervin transferuri de forțe între pereți.
În cazul construcțiilor cu subsoluri și infrastructuri mai puternice, cuplul
format de forțele de reținere apărute la nivelul radierului și planșeelor subsolurilor
poate fi mai puternic decât momentul dezvoltat pe teren și rotirea bazei este mai puțin
însemnată.
Este de subliniat că în practica proiectării dinainte de 1980, problema
proiectării infrastructurilor la forțe laterale era ignorată. Din acest motiv, există multe
situații în care, la construcții realizate anterior, intervin rotiri pe teren importante sau
elementele infrastructurii prezintă riscul unor ruperi premature.
167
O asemenea deficiență poate apărea, de asemenea, la structuri cu pereți dispuși
la distanțe mari.
Remedierea acestei deficiențe se realizează, ca și în cazul deficiențelor de
rezistență, prin:
- introducerea de pereți suplimentari;
- mărirea secțiunilor pereților existenți și a altor elemente structurale ale
construcției.
Sporul de rigiditate trebuie să fie suficient pentru ca cerințele seismice să nu
depășească capacitatea de deformație (ductilitatea) a elementelor care nu se
consolidează. În caz contrar, trebuie aplicate măsuri specifice pentru creșterea
proprietăților de deformare ale acestora.
(k) Configurația structurală neregulată.
Din acest punct de vedere, intervin următoarele tipuri de deficiențe:
(i) Pereți discontinui pe verticală;
De exemplu, pereții întrerupți la un anumit nivel, unde aceștia reazemă pe
stâlpi, sau decalarea planurilor pereților pe verticală.
Măsuri posibile:
- introducerea de pereți suplimentari, eventual completarea peretelui la nivelul
unde intervine discontinuitatea;
- întărirea stâlpilor de sub pereții întrerupți.
De multe ori, aceste măsuri trebuie însoțite de măsuri de îmbunătățire a
legăturii elementelor verticale ale structurii cu diafragma orizontală (planșeul).
(ii) Niveluri slabe sau flexibile;
Măsurile de intervenție au în vedere, în acest caz, mărirea rezistenței sau/și a
rigidității laterale a nivelului slab.
(iii) Colțuri intrânde sau goluri mari în planșeu;
Se poate completa total, sau parțial, suprafața planșeului, dacă este posibil, sau
se prevăd armături de centură, adecvat ancorate, pentru bordarea golurilor sau a
zonelor intrânde.
(iv) Dispoziții de pereți la care centrul de rigiditate sau centrul de rezistență,
sunt puternic excentrice față de centrul maselor. ( )
În această situație, intervenția structurală va urmări corectarea acestei
deficiențe prin introducerea unor pereți de echilibrare.
(l) Traseu întrerupt al încărcărilor către terenul de fundare. ( )
În construcțiile existente, cu precădere în cele vechi, pot apărea numeroase
tipuri de situații în care este afectată continuitatea fluxului de încărcări către baza
construcției. De exemplu, absența elementelor care asigură colectarea încărcărilor din
planșee, a elementelor de conectare între planșee și pereți.
În asemenea situații, se introduc, în planșeu și la interfața pereților cu planșeele,
centuri și elemente noi de conectare, realizate cu diferite tehnici.
168
În aceeași categorie de deficiențe intră ancorajele și înnădirile de armături
insuficiente, care se corectează prin cămășuiri cu beton armat, piese de oțel sau FRP.
169
Soluțiile de consolidare ale planșeelor sunt prezentate la F.3.7.
(f) Capacitatea de rezistență insuficientă a fundațiilor sau a terenului de fundare. ( )
Și în cazul fundațiilor, proiectarea, în practica de dinainte de 1980, nu avea în
vedere alcătuirea acestei părți a construcțiilor în acord cu acțiunea asociată
mecanismului de plastificare a structurii. Ca urmare, multe fundații de clădiri vechi,
indiferent de modul de realizare, prezintă importante deficiențe sub aspectul rezistenței
și rigidității.
Problema reabilitării fundațiilor este tratată în capitolul F.3.8.
170
F.3.6.4.2. Creșterea rezistenței la încovoiere a pereților
Creșterea capacității de rezistență la încovoiere a pereților se realizează prin
introducerea unor elemente noi de beton armat sau de oțel, în special la extremitățile
acestora.
În această situatie este necesară realizarea continuității pe verticală a
elementelor nou introduse pe înălțimea necesară (Figura F.3.40 (a) și (b)), ceea ce
presupune spargerea locală a elementelor orizontale (plăci și/sau grinzi) întâlnite pe
înălțimea peretelui. Se pot aplica și soluții în care grinzile, dacă există, să fie ocolite,
spargerea acestora fiind evitată.
Detaliile de consolidare recomandate sunt cele din Figura F.3.41, Figura F.3.42
și Figura F.3.43. Consolidarea se poate realiza prin:
(a) prin adăugarea sau mărirea unor bulbi din beton armat (Figura F.3.41);
(b) prin adăugarea unor elemente din oțel: ( )
- Corniere la colțuri rigidizate orizontal cu benzi din oțel (Figura F.3.42);
- Plăci metalice (Figura F.3.43).
Pentru realizarea conlucrării dintre piesele metalice și betonul pereților
existenți trebuie luate măsuri de asperizare a suprafețelor de beton în contact cu plăcile
de oțel și trebuie aplicate soluții de injectare care să asigure umplerea spațiilor dintre
elemente. Când aceste măsuri nu sunt suficient de sigure se vor prevedea conectori.
În situațiile în care sporirea rezistenței la încovoiere duce la creșterea forței
tăietoare de proiectare peste capacitatea elementelor, vor fi necesare și măsuri de
sporire rezistenței lor la forța tăietoare (Figura F.3.43).
171
(a)
cămăşi de b.a.
continue pe perete existent
înălţime cu bulbi
(b)
corniere de oţel
continue pe perete existent
înălţime cu bulbi
Figura F.3.40. Creșterea capacității de rezistență la încovoiere a pereților prin introducerea unor
elemente noi din beton armat sau oțel
172
element nou din b.a
element nou din b.a
perete existent
perete existent
fără bulbi
plăci de oţel
perete existent
cu bulbi
spaţiu umplut cu
mortar matat sau
răşini epoxidice
corniere corniere
173
F.3.6.4.3. Creșterea deformabilității (creșterea ductilității)
Creșterea capacității de deformare (creșterea ductilității) se face prin
confinarea zonelor de capăt ale pereților, introducând cămăși de beton armat, oțel sau
polimeri armați cu fibre (FRP).
Dacă se intenționează ca aceste intervenții să nu producă și sporirea rezistenței
la încovoiere și, implicit, a forței tăietoare de proiectare (asociate) se va întrerupe
continuitatea pe verticală a cămășii în dreptul planșeelor. În acest sens se vor
prevederea rosturi de cca. 50 mm între extremitățile cămășii și planșeele învecinate.
Exemple de rezolvare a detaliilor se dau în Figura F.3.44(a), în cazul cămășuirii cu
beton armat și în Figura F.3.44(b), pentru cămășuirea cu piese de oțel.
În cazul pereților fără bulbi la extremități, detaliile de consolidare a zonelor de
capăt pot fi rezolvate ca în Figura F.3.45.
În cazul utilizării cămășilor de FRP, detaliile de principiu sunt similare celor
care utilizează piese de oțel.
cămăşi de corniere şi
beton armat perete existent perete existent
cu bulbi plăci din oţel
cu bulbi
(a) (b)
conectori
174
F.3.6.4.4. Creșterea rezistenței la forță tăietoare
Creșterea capacității la forță tăietoare se face prin consolidarea inimii pereților.
Se pot utiliza cămăși din beton armat, oțel sau FRP.
Pentru a se evita sporirea capacității la încovoiere și a forței tăietoare de
proiectare este necesar ca elementele nou introduse să nu aibă continuitate pe înălțime.
Acestea se vor întrerupe la nivelul planșeelor. Se recomandă prevederea unui rost de
50 mm la partea superioară și inferioară.
Cămășile din beton armat, oțel sau FRP se pot aplica funcție de necesarul de
rezistență sau de constrângerile tehnologice și arhitecturale, pe una sau pe ambele fețe
ale peretelui existent.
Indiferent de soluția aleasă pentru cămășuire, elementele nou introduse trebuie
ancorate adecvat în zonele de capăt ale pereților.
Detaliile de cămășuire a inimii pereților cu beton armat pot fi rezolvate ca în
Error! Reference source not found.(a) și (b). Cămașa se poate arma cu o singură
plasă de armătură amplasată în planul median.
conectori
perete cămăşuit cu beton armat pe
ambele feţe
(a)
conectori
perete cămăşuit cu beton armat pe o
singură faţă
(b)
175
prevederea conectorilor specifici FRP realizați tot cu fibre, răsfirați în evantai (Figura
F.3.50).
Dimensionarea fâșiilor sau plăcilor va asigura o rezistență în exces față de
valoarea forței tăietoare asociate mecanismului de plastificare, pentru a asigura
dezvoltarea deformațiilor plastice de încovoiere.
Întrucât rezistența FRP este limitată de capacitatea de aderență, este inutilă
sporirea numărului de straturi peste cel asociat capacității de aderență.
(a) (b)
FRP
176
Placă existentă
A de beton armat
ancoraj straturi
FRP
Figura F.3.49. Consolidarea pereților și a riglelor de cuplare folosind polimeri armați cu fibre
rozeta de ancorare
extinderea ancorajului
perete
177
F.3.6.4.5. Sporirea capacității de cuplare a pereților structurali
Cuplarea pereților poate fi îmbunătățită prin consolidarea grinzilor de cuplare
existente sau prin introducerea unor grinzi de cuplare noi.
Consolidarea grinzilor de cuplare poate fi făcută pentru sporirea capacității de
rezistență la încovoiere, a capacității de rezistență la forță tăietoare și/sau pentru
sporirea deformabilității. Detaliile de consolidare a grinzilor de cuplare existente pot fi
rezolvate ca în Figura F.3.51 sau Figura F.3.52.
Soluția uzuală este atașarea unei grinzi de cuplare la cea existentă și conectarea
prin ancore cu aderență a celor două elemente. Această soluție face necesară
îngroșarea locală a pereților pentru a asigura o ancorare adecvată a armăturilor din
grindă. Dezvoltarea pereților implică, de asemenea, necesitatea unor măsuri de
conectare a elementelor noi de cele existente.
Betonarea elementelor noi se poate face prin goluri practicate în placa
planșeului.
Detaliile de consolidare prin aplicarea FRP sunt date la F.3.6.4.4.
Introducerea de grinzi de cuplare noi este recomandată în cazul structurilor cu
pereți cu planșee dală. În Figura F.3.53 este dat un exemplu de consolidare prin
introducerea unei grinzi de cuplare la intradosul plăcii.
perete existent
A-A
A gol de turnare
gaură
carcase forată
înclinate
178
perete existent
A-A
A gol de turnare
gaură
forată
grindă de
1,5 la A ≥ 200
cuplare nouă ancoră din
oţel beton
Zonă de ancoraj
ataşată peretelui
Notă: Dacă se iau măsuri de sprijinire provizorie a plăcii, grinda nouă se poate executa
cu înălţimea grinzii existente prin realizarea unui gol continuu în placă.
găuri
A B forate
≥ 100mm
A B
grindă de
cuplare nouă
zonă de ancoraj
ataşată peretelui
179
F.3.7. Intervenții asupra planșeelor
180
- reducerea valorii eforturilor de forfecare prin introducerea unor elemente
verticale suplimentare (pereți de beton armat, contravântuiri) care reduc
deschiderea diafragmei pentru forțele inerțiale aplicate în planul planșeului.
Soluția suprabetonării reprezintă soluția obișnuită. Aplicarea acestei tehnici
obligă la realizarea unor legături adecvate cu elementele structurii verticale, de regulă
prin conectori post-instalați (Figura F.3.54) și a conlucrării dintre stratul nou turnat și
stratul de bază de beton.
armături armături
centură suprabetonare
placă
ancore
existentă
post-instalate
Figura F.3.54. Realizarea unei legături adecvate între elementele verticale și suprabetonare
Câteva soluții de realizare a aderenței dintre cele două straturi de beton armat
sunt prezentate în Figura F.3.55.
În cazul din Figura F.3.55 (a), conlucrarea este realizată prin intermediul unui
strat de pietriș lipit cu adeziv epoxidic de placa planșeului existent. În Figura F.3.55
(b), conectarea celor două straturi se realizează prin ancore post-instalate, cu capăt
expandabil sau cu aderență chimică. În Figura F.3.55 (c), se prezintă o soluție care se
poate aplica în cazul unor planșee prefabricate alcătuite din fâșii cu goluri. Prin
spargerea bolții de deasupra unor goluri și umplerea acestora odată cu turnarea
suprabetonării se realizează pene care preiau tendința de lunecare între cele două
straturi de beton. O altă soluție este prezentată în Figura F.3.55 (d) în care conlucrarea
între suprabetonare și placa existentă se realizează prin corniere fixate cu bolțuri de
placa planșeului existent.
(a) (b)
(c) (d)
Figura F.3.55. Realizarea aderenței între placa existentă și suprabetonare
181
Suplimentarea grosimii planșeelor prin suprabetonare duce la mărirea greutății
permanente a construcției și implicit a forței seismice. În consecință la verificarea
elementelor structurale, inclusiv a fundațiilor se va ține seama de acest spor de
încărcare.
Prin reducerea deschiderii diafragmelor ca urmare a introducerii unor elemente
structurale suplimentare (pereți, contravântuiri) se pot evita sau reduce măsurile de
consolidare a planșeelor.
Asemenea situații apar de regulă de la sine, când structura verticală trebuie
întărită ca urmare a unei rezistențe sau a unei rigidități laterale insuficiente.
Figura F.3.56. Instalarea armăturilor din centuri prin demolarea marginii plăcii
182
Centurile de pe perimetrul planșeului se pot realiza și cu profile și platbande de
oțel, dispuse, după caz, la partea superioară sau la partea inferioară a plăcii (Figura
F.3.57). În al doilea caz trebuie luate măsuri pentru traversarea grinzilor orientate
perpendicular pe centură, de exemplu, prin traversarea acestor elemente cu bare de oțel
beton de secțiune echivalentă, solidarizate de elementele centurii.
Centurile metalice se prind de diafragma de beton armat prin conectori post-
instalați cu aderență chimică sau cu expansiune mecanică.
Soluțiile indicate pentru realizarea centurilor cu armături în suprabetonare sau
elemente de oțel, se pot aplica și pentru realizarea colectorilor și suspensorilor
diafragmelor.
Figura F.3.57. Introducerea unor elemente din oțel în lungul marginilor planșeului
gol realizat cu
burghiul
conector de
suprabetonare
oţel-beton
armată
(a) (b)
Figura F.3.58. Soluții pentru sporirea legăturii între planșeu și elementele verticale ale structurii
183
Elementele care contribuie la preluarea forțelor transmise de la placă la pereți
sau grinzi pot fi armături de oțel-beton montate în suprabetonare, care traversează
elementul de reazem prin goluri perforate, umplute ulterior cu mortar epoxidic (Figura
F.3.58(a)) sau conectori care transmit aceste forțe de la placă la piesele de oțel de
legătură și de la acestea la grinzi sau pereți (Figura F.3.58(b)).
Figura F.3.59. Fixarea elementelor de oțel nou introduse de placa planșeului existent
184
la
armături de bordare
suprabetonare
45°
185
- secțiunile plăcilor să fie suficiente pentru a limita alungirile la cca. 20-30 mm;
- găurile din placa de oțel prin care se introduc ancorele să fie suficient de largi
pentru a evita rezemarea tijelor de marginea găurii (Figura F.3.61);
- transferul de încărcare între colector și placa planșeului să se realizeze prin
frecare prin intermediul unor șaibe elastice care să asigure dezvoltarea unor
eforturi de compresiune între colector și placa planșeului.
În cazul în care colectorii sunt realizați ca elemente de beton armat, trebuie
luate măsuri pentru asigurarea conlucrării între betoanele de vârste diferite și pentru
realizarea unei bune betonări (Figura F.3.62).
Lungimea colectorului depinde în principal de rezistența plăcii planșeului; cu
cât acesta este mai slab armată, lungimea necesară a colectorului va fi mai mare.
Dacă colectorul intersectează grinzile planșeului, acestea trebuie perforate,
apoi în găurile realizate se montează bare orizontale de oțel care se vor înnădi
corespunzător cu armăturile colectorului. Golurile practicate în grinzi și plăci, vor
evita pe cât posibil, tăierea armăturilor existente.
Colectorii pot fi plasați și adosați la grinzile planșeului existent (Figura F.3.63).
placa existentă
de beton armat
Figura F.3.61. Montarea conectorilor chimici utilizați pentru ancorarea colectorului din oțel
goluri de betonare
suprafaţă asperizată
etrieri
colector nou de
beton armat
agrafe
armăturile colectorului
186
gol de turnare
agrafă etrier
dornuri
armăturile
colectorului
suprafaţă rugoasă
187
F.3.8.2. Aspecte specifice ale lucrărilor de consolidare
Lucrările de consolidare ale fundațiilor întâmpină dificultăți specifice de
execuție, de regulă mai mari decât în cazul consolidării altor elemente structurale.
Reducerea acestor dificultăți poate conduce în unele situații chiar la modificarea
soluției de consolidare de ansamblu a suprastructurii.
Accesul pentru executarea lucrărilor de consolidare a fundațiilor este dificil.
Astfel, măsurile aplicate fundațiilor de suprafață necesită lucrări de decopertare,
executate de regulă cu metode manuale sau utilaje de mici dimensiuni.
Execuția unor lucrări de fundații de adâncime, atunci când cele existente nu
sunt satisfăcătoare, este restricționată de faptul că acestea trebuie realizate din
interiorul clădirii. Înălțimea de nivel și dimensiunile golurilor de acces limitează
gabaritul instalației de săpat și eficacitatea acestuia. De regulă se pot utiliza minipiloți
care pot fi executați de instalații cu înălțimi relativ mici de 2,6 – 3,5 m.
Considerente de limitare a zgomotului și a vibrațiilor într-o clădire existentă
impun, la rândul lor, soluții de fundare la adâncime cu minipiloți întrucât forarea
piloților de dimensiuni mari produce, în general, vibrații și zgomote inacceptabile.
La efectuarea lucrărilor de intervenție la fundații trebuie avut în vedere că sub
clădire este posibil să existe rețele de instalații de diferite categorii. În consecință,
pentru a nu deteriora aceste instalații, săparea sub fundațiile existente trebuie realizată
cu atenție, adesea prin mijloace manuale.
Execuția lucrărilor de consolidare a fundațiilor poate face necesară desfacerea
unor instalații în subsolurile utilizate ca spații tehnice.
188
(d) Dezvoltarea fundațiilor de adâncime. ( )
În secțiunile F.3.8.3.2, F.3.8.3.3 și F.3.8.3.4 se dau indicații cu caracter
orientativ pentru realizarea acestor lucrări.
189
fundaţie
existentă
fundaţie
nouă
Figura F.3.65. Nivelul fundației noi trebuie coborât sub talpa fundației existente
(b) Talpa fundației noi nu trebuie să fie la aceeași adâncime cu fundația existentă.
În această situație, fundația nouă supraîncarcă excentric fundația existentă.
Soluția comună este coborârea fundației noi la nivelul fundației existente (Figura
F.3.66).
fundaţia
existentă
nivel posibil de fundare
Figura F.3.66. Nivelul fundației noi nu trebuie să fie la aceeași adâncime cu fundația existente
190
perete
perete adăugat
existent
grindă pe capul
piloţilor
fundaţie
existentă mustăţi
piloți
Figura F.3.67. Suplimentarea fundațiilor de suprafață prin atașarea unei fundații de adâncime
191
găuri forate
beton
nou
(a) armături
suplimentare
fundaţie existentă
armături în
suplimentul
de fundaţie
(b)
192
grinda de fundaţie
existentă
placa de ancoraj
mustăţi
armătura minipiloţilor
ţeavă
Figura F.3.69. Sporirea capacității de a transmite compresiuni sau întinderi la teren prin atașarea
unui sistem de minipiloți
pereţi adăugaţi
perete marginal
radier
existent
193
F.3.8.3.4. Dezvoltarea sistemului de fundare la adâncime
Consolidarea fundațiilor de adâncime urmărește sporirea capacității de a
transmite compresiuni și/sau întinderi la teren, sporirea rezistenței laterale a acestora
sau/și îmbunătățirea, în general, a alcătuirii deficitare a elementelor și legăturilor în
interiorul sistemului de fundare.
Procedeele de consolidare curente constau în:
- suplimentarea fundațiilor de adâncime (minipiloți, eventual piloți forați, pentru
sporirea capacității de a transmite compresiuni și întinderi la baza structurii);
- dezvoltarea (dacă este necesar, cu spargerea parțială prealabilă) a grinzilor și
dalelor groase de la capătul piloților, pentru îmbunătățirea alcătuirii acestor
elemente.
Se adaugă la nevoie armături/piese metalice care să asigure ancorarea adecvată
a armăturilor întinse din piloți, precum și armături de încovoiere la partea superioară a
zonei de la capul piloților, poziționate de regulă într-un strat substanțial de
suprabetonare conectat adecvat cu elementul existent.
Câteva tehnici de intervenție de tip curent, indicate orientativ, la nivel de
principiu, sunt prezentate în continuare:
(a) Suplimentarea numărului de piloți.
Suplimentarea numărului de piloți, poate rezolva deficitul de capacitate la
compresiune sau/și cel de întindere, la contactul cu terenul, dar și deficitul de
rezistență al piloților existenți la forțe laterale.
Soluția este expusă în Figura F.3.71 pentru fundația unui perete structural.
Funcție de gabaritele disponibile și mărimea forțelor, se pot adăuga piloți forați
sau minipiloți.
Dacă este necesară mărirea secțiunii dalei groase (radierului) din capul piloților
se poate aplica un strat de suprabetonare conectat de fundația existentă.
Capetele piloților existenți și noi se conectează între ele. Dacă este necesar să
se obțină o simplificare a execuției, fundația existentă se poate demola parțial, zonele
desfăcute urmând să fie betonate odată cu turnarea capetelor piloților noi.
Dimensionarea piloților și a zonei de beton armat de la capătul piloților se va
face pe modele în măsură să stabilească distribuția forțelor la cele două serii de piloți.
(b) Suplimentarea capacității unui pilot izolat.
Figura F.3.72 exemplifică suplimentarea capacității insuficiente a unui pilot
izolat, pe care descarcă un stâlp puternic solicitat (ex.: un stâlp sub un perete întrerupt).
Soluția implică introducerea unui guler de beton armat puternic în jurul
pilotului existent în care se ancorează armătura minipiloților noi, dar și mustățile
cămășuielii stâlpului.
Se impune ca distabțele dintre piloți să fie suficient de mari pentru a limita
efectul de grup.
194
perete fundaţie
structural
piloţi noi existentă
ancoraj
piloţi zona
existenţi adăugată
perete
piloţi noi
structural
minipiloţi noi
stâlp
pilot existent
stâlp existent
pilot existent
(c) Îmbunătățirea alcătuirii dalei groase din capul piloților (Figura F.3.73). ( )
Aceasta are drept scop crearea condițiilor pentru a transmite eforturile de
întindere generate de momentul de răsturnare de la baza elementelor verticale la teren.
Forțele de ridicare au fost ignorate de multe ori în proiectarea inițială, fie datorită
195
forțelor laterale de proiectare insuficiente, fie pentru că reacțiunile de la bază nu erau
asociate dezvoltării mecanismului de plastificare la încovoiere.
Deficiențele întâlnite sunt ancorarea și înnădirea prea scurtă a mustăților din
piloți și stâlpi și lipsa armăturii de la partea superioară a dalei din capul piloților.
Soluția de remediere implică un strat de suprabetonare suficient de gros cu
armătura ancorată adecvat în goluri forate în dala groasă existentă. Prin mărirea
secțiunii de beton din capul piloților se mărește implicit și lungimea de ancorare a
mustăților din stâlpi.
Datorită proporțiilor elementului de beton armat din capul piloților,
dimensionarea acestuia se poate face pe modele de tip grindă cu zăbrele.
suprabetonare
armături fundaţie
de ancorare existentă
goluri forate
umplute cu
mortar epoxidic
196
F.3.8.3.5.2. Injectarea terenului pentru compactarea acestuia
Injectarea unui mortar special la o presiune foarte înaltă comprimă particulele
într-un pachet dens și sporește astfel capacitatea portantă a terenului.
Această tehnică este eficientă pentru o gamă mai largă de soluri, decât alte
metode. Este indicată la argile, unele tipuri de nisipuri, având o eficacitate mai mică la
nisipuri și pietrișuri rugoase curate, precum și la terenuri cu plasticitate limitată.
Mortarul este realizat din nisip, ciment și apă. Pentru a stabili raportul între
volumul de mortar și sporul de densitate se fac teste prealabile într-o zonă adiacentă.
Injectarea se face în etape, după o schemă reticulară, cu stațiile situate între 1,5
și 4,0 m. Cel mai obișnuit procedeu este cel cu injectarea inițială a stratului celui mai
profund, continuând operațiile prin retragere spre suprafața.
În cazul fundațiilor de suprafață, zona injectată se întinde de la talpa fundației
până la un strat dens și rigid aflat mai la adâncime.
În cazul fundațiilor de adâncime, injectarea are scopul măririi frecării dintre
piloți și terenul înconjurător.
197
- În Figura F.3.74(a), alunecarea are ca efect deplasarea pământului de sub
clădire producând prăbușirea acesteia. Remediul poate fi realizarea unui pinten
masiv de pământ la piciorul pantei.
- În Figura F.3.74(b), alunecarea afectează un volum mare de pământ, deplasarea
în lungul acesteia fiind mult mai mare decât cea de la baza clădirii. Fisurile
deschise sub clădiri afectează puternic integritatea clădirii. Remediul poate fi
realizarea unei structuri puternice de sprijinire ancorată adecvat în masivul de
teren stabil. Sistemele speciale de ancorare în pământ pot fi eficiente și în cazul
scenariului din Figura F.3.74(a).
- În Figura F.3.74(c), alunecarea masivului de pământ din amonte, conduce
la ”curgerea” terenului peste clădire și la avarierea semnificativă a acesteia.
Soluțiile uzuale constau în stabilizarea pantei fie adoptând soluția prezentată în
Figura F.3.74(b), fie realizând un zid de sprijin care să protejeze clădirea.
umplutură compactată
suprafaţa potenţială de rupere
pământ excavat
(b) ancore
structură de sprijinire
(pereți mulați/palplanşe)
zid de
sprijin
plan de
rupere
(c)
198
F.3.9. Recomandări de proiectare pentru lucrările de consolidare a elementelor
structurale de beton armat
199
nivelului de cunoaștere atins și la factorii parțiali de siguranță, și (b) valorile de
proiectare ale rezistențelor betonului și oțelului din cămașă.
Calculul rezistenței la forță tăietoare se face considerând în mod acoperitor
numai armăturile transversale ale cămășii. Rezistența betonului din elementul existent
se obține împărțind rezistențele medii la factorul de încredere și la factorul parțial de
siguranță al betonului.
Valorile rezistenței oțelului și betonului din cămașă sunt valorile de proiectare.
Valoarea rezistenței la forță tăietoare a elementului consolidat utilizată în
verificările de rezistență, V*R, este 0,9 din valoarea VR calculată pe baza rezistențelor
materialelor, determinate ca mai sus.
VR* 0,9 VR
Rotirile ultime de încovoiere utilizate în verificări se pot lua egale cu valorile
rotirilor ultime calculate pentru elementul considerat monolit. Se va considera
deformabilitatea oțelului cu ductilitatea minimă din secțiune.
Etrierii nodului grindă-stâlp dispuși în cămașă vor fi dimensionați la forța
tăietoare asociată capacității grinzilor consolidate. Ancorajul armăturilor din stâlpi și
grinzi în interiorul nodului vor satisface regulile pentru noduri din construcțiile de
beton armat noi.
Capacitatea de rezistență a elementelor de beton armat consolidate va
corespunde mecanismului structural de disipare de energie proiectat.
E f k f E fib
200
unde:
ffib, Efib rezistența și modulul de elasticitate al fibrelor;
kf proporția volumului de fibre în volumul FRP (între 40 - 65%).
Cămășile cu FRP trebuie astfel proiectate încât să nu se atingă rezistența
materialului înainte de dezvoltarea deformațiilor plastice de încovoiere ale elementului
de beton armat.
fk 0,8 f
fd 0, 62 f (F.3.2)
f 1,3
în care:
εfk valoarea caracteristică a deformației specifice efective a FRP;
εf valoarea medie a deformației specifice efective a FRP;
f factorul parțial de siguranță.
201
0,30
f 2/3
f 0,17 cm fu (F.3.3)
Ef f
în care:
fcm rezistența medie la compresiune a betonului (MPa);
Ef modulul de elasticitate al FRP în lungul fibrelor (GPa);
εfu deformația ultimă de rupere a FRP.
- în cazul elementelor cămășuite pe 2 sau 3 laturi (cu o cămașă în formă de U,
aplicată de multe ori la grinzi, la care nu se străpunge și placa):
f cm 2/3
0,56
f cm 2/3
0,30
εf = min 0, 65
3
10 ; 0,17 fu (F.3.4)
Ef f Ef f
Notă: În relația (F.3.4) primul termen corespunde unei cedări prin pierderea aderenței
(dezlipirea) cămășii FRP de beton, iar cel de-al doilea, care coincide cu expresia (F.3.3),
unei cedări prin ruperea în secțiune înclinată.
2t f
f (F.3.5)
bw
în care tf este grosimea FRP;
- pentru armarea cu benzi de fibre cu lățimea bf , dispuse la distanța sf interax
(Figura F.3.75):
2t f b f
f (F.3.6)
bw s f
202
VRd , f 0,5 Ac f fd E f (F.3.7)
în care:
Ac aria secțiunii de beton;
ρf coeficientul de armare cu FRP, ρf = 4tf /D.
fcc
fcu
Ecc
Esec,u
cc cu
Figura F.3.76. Caracteristicile de deformare ale betonului confinat prin cămășuire cu FRP
f f
f cc f c 2, 25 1 8 l 2 l 1, 25 (F.3.8)
fc fc
în care:
fc rezistența specifică atinsă la efortul unitar maxim al betonului
neconfinat, conform SR EN 1992-1-1;
fl presiunea maximă acceptată în cămașa FRP.
f cc
cc c 2 1 5 1 (F.3.9)
fc
în care:
203
c2 deformația specifică atinsă la efortul unitar maxim al betonului
neconfinat, conform SR EN 1992-1-1.
Ecm
Esec,u (F.3.10)
1 2 fd
în care:
Ecm modulul de elasticitate al betonului neconfinat;
fd deformație specifică acceptată în cămașa FRP, calculată cu relația:
fd min 0,004; 0,50 fu ,k
în care fu ,k este valoarea caracteristică a deformației specifice ultime a
foii FRP;
factor calculat cu relația:
5700
500
f c MPa
Ecm cu
f cu (F.3.12)
1 2 fd
1
fe ke j E f fd (F.3.13)
2
în care:
ke coeficient de eficiență a confinării;
j coeficient volumetric de armare cu FRP;
Ef modululul de elasticitate al FRP;
204
ke = 1 (F.3.14)
b 2r hw 2r
2 2
ke 1 w (F.3.15)
3bw hw
unde r este raza de racordare la colțurile secțiunii, r ≥ 25 mm.
4t j
j (F.3.16)
D
2t j bw hw
j (F.3.17)
bw hw
bw
hw
205
F.3.9.3.4. Strângerea zonelor de înnădire
Lunecarea relativă a barelor înnădite insuficient prin suprapunere se poate
preveni prin aplicarea unei presiuni laterale, l, exercitate de FRP.
Pentru secțiuni circulare cu diametrul D, grosimea necesară a FRP se
determină cu:
D l sw
tf
2 E f 0, 001
(F.3.18)
în care:
sw efortul unitar de strângere exercitat de etrieri la o deformație specifică
de 0,001,
sw 0,001Es ; (F.3.19)
1 efortul unitar de strângere ce trebuie aplicat zonei de înnădire de
lungime Ls,
As f yL
l
p (F.3.20)
2n 2 dbL c Ls
în care:
As aria unei bare longitudinale înnădite;
fyL rezistența de curgere a armăturii longitudinale de oțel egală cu
valoarea medie obținută din teste in-situ și alte surse
suplimentare de informare;
p perimetrul secțiunii transversale a stâlpului, măsurat la axul
armăturilor longitudinale;
n numărul de bare înnădite în lungul perimetrului p;
dbL diametrul barei celei mai groase din înnădire;
c acoperirea cu beton a armăturii longitudinale.
Pentru secțiuni rectangulare, grosimea necesară a FRP se determină cu relația
(F.3.18) în care diametrul D se înlocuiește cu lățimea secțiunii, bw, și efortul unitar de
strângere, 1, se calculează cu relația:
As f yL As
l
p (F.3.21)
2n 2 dbL c Ls
As ,c
în care:
As,c armătura longitudinală situată în zona confinată a secțiunii
(hașurată în Figura F.3.77).
În cazul secțiunilor dreptunghiulare alungite (hw1,5bw) sau/și cu dimensiunea
minimă > 600 mm se vor prevedea ancorări intermediare ale cămășii din FRP de
206
miezul de beton. În acest caz aria ancorelor se adaugă la aria cămășii calculată cu
grosimea determinată din relația (F.3.18) în care distanța D se înlocuiește cu distanța
dintre punctele de prindere ale cămășii.
Aceleași măsuri sunt recomandate și atunci când se urmărește sporirea
confinării secțiunii.
207
În această situație rezistența elementului consolidat la forță tăietoare este dată
de rezistența elementului de beton armat la care se adăugă contribuția cămășii de oțel.
Se recomandă ca la dimensionarea cămășii de oțel să se conteze doar pe 50%
din valoarea de proiectare a rezistenței de curgere a oțelului cămășii (rezistența
caracteristică împărțită la factorul parțial de siguranță).
Adoptând ipoteza indicată mai sus, relația pentru evaluarea rezistenței
suplimentare, Vjs, furnizate de cămașa metalică este:
t j bd
V js f yj ,d (F.3.22)
s
în care:
tj grosimea benzii (plăcuței) de oțel;
b lățimea benzii de oțel;
s distanta interax a benzilor de oțel în lungul elementului;
d înălțimea utilă a secțiunii transversale a elementului din beton armat;
fyj,d valoarea de proiectare a rezistenței de curgere a oțelului benzilor de oțel.
În cazul prevederii unei plăci continue în lungul elementului, raportul b/s = 1.
208
Relațiile de dimensionare ale elementelor cămășii metalice pe criterii de
confinare sunt cele date în codurile de proiectare pentru construcții noi și nu se
detaliază aici.
cămaşă de oţel
mortar
ancoră ls
ls
3
209
structurale (de exemplu: rigidități deferite al nivelurilor, rigidități la torsiune
care pot varia de la un nivel la altul) care conduc la performanțe structurale
slabe.
(b) Mărirea rigidității de ansamblu a structurii cu scopul de a diminua deplasările
laterale care pot genera incursiuni în domeniul inelastic, cu depășirea rotirilor
plastice admisibile ale zonelor și barelor potențiale plastice. Mărirea rigidității
poate duce, însă, la mărirea efectului acțiunii seismice asupra elementelor
structurii.
(c) Mărirea ductilității elementelor și a ansamblului structural în vederea
micșorării efectelor acțiunii seismice prin disiparea acesteia, prin incursiuni în
domeniul inelastic a zonelor și barelor potențial plastice.
(d) Reducerea masei structurii are ca efect micșorarea acțiunii seismice, a
deplasărilor laterale și implicit a deteriorărilor provocate de acestea. Exemple
de reducere a masei construcției pot fi: înlocuirea închiderilor și a pereților
despărțitori cu greutate mare, cu sisteme ușoare (sticlă, gips carton, panouri
tristrat), demolarea unuia sau mai multor etaje.
(e) Introducerea de izolatori și amortizori seismici care au rolul de a diminua
acțiunea seismică ce se aplică structurii. ( )
F.4.3. Reparații
210
F.4.3.2. Mijloace generale de reparare
Repararea elementelor din oțel și a prinderilor acestora se poate efectua prin
sudare sau cu șuruburi.
211
“în cascadă” “în cocoașă” “ în blocuri”
Figura F.4.1. Tehnologii de execuție a cusăturilor de sudură multistrat lungi
212
Figura F.4.3. Recomandări privind forma cordoanelor de sudură la prinderi de colț
213
- se practică cu burghiul, la extremitățile fisurii, câte o gaură în vederea stopării
extinderii acesteia;
- se prelucrează marginile fisurii prin crăițuire;
- se sudează fisura în adâncime, pe plăcuța suport sau cu resudarea rădăcinii;
- se polizează cordonul de sudură.
În Figura F.4.4 sunt arătate dimensiunile minime recomandate pentru execuția
acestui tip de reparații.
Se recomandă ca în cazul fisurilor pătrunse reparate prin sudură manuală să se
aplice eclise sau rigidizări pe direcția efortului principal transmis de componenta
fisurată.
F.4.3.3.3. Eclisarea
Prin această metodă de reparare se urmărește refacerea continuității între două
părți ale aceluiași element, a căror legătură a fost întreruptă total sau parțial, ca urmare
214
a apariției unei fisuri sau rupturi. Eclisarea constă în aplicarea, peste zona degradată
(ruptă), a unor platbande având secțiunea mai mare cu 25% față de cea a elementului
întrerupt. Prinderea ecliselor se poate realiza cu sudură sau cu șuruburi.
Eclisarea se poate utiliza în două moduri: ca metodă în sine de reparare a
fisurilor și rupturilor și ca măsură de siguranță a reparațiilor executate fie prin sudură
electrică manuală, fie prin înlocuire de material.
Eclisarea ca metodă de reparare este indicată numai atunci când utilizarea
sudurii electrice manuale nu este posibilă (de exemplu la secțiuni compuse din
platbande nituite sau oțeluri nesudabile) întrucât prezintă dezavantajul devierii
eforturilor pe lungimea eclisei.
Pentru eliminarea excentricităților locale, eclisele se dispun astfel încât axa lor
să coincidă cu axa elementului. În cazul în care această condiție nu poate fi respectată,
la dimensionare trebuie luate în considerare eforturile suplimentare rezultate.
În cazul eclisarii barelor comprimate, pentru eclise se vor avea în vedere
următoarele reguli:
- dacă barele nu sunt prelucrate pentru transmiterea efortului prin contact direct,
eclisele trebuie să fie capabile să transmită efortul din dreptul îmbinării,
inclusiv momentele provenite din excentricitățile existente, date de
imperfecțiunile inițiale și de deformațiile de ordinul doi;
- în cazul în care elementele sunt pregătite pentru transmiterea efortului de
compresiune prin contact direct, eclisele trebuie să fie proiectate astfel încât să
asigure continuitatea rigidității elementului față de ambele axe ale secțiunii și
concomitent să asigure transmiterea eforturilor de întindere provenite din
momente.
Un tip de eclisare întâlnit mai rar utilizat este eclisarea elementelor rupte
complet. Aplicarea ecliselor în acest caz se face numai după readucerea elementelor la
lungimea inițială, prin intermediul unor dispozitive de strâns, ca cele prezentate în
Figura F.4.5, care se desfac după executarea reparației. Această măsură este
obligatorie pentru a asigura intrarea în lucru a elementului după aplicarea ecliselor.
215
Figura F.4.6. Eclisarea de siguranță
216
Figura F.4.8. Îndreptarea prin încălzire cu flacăra
217
F.4.3.4.1.2. Repararea șuruburilor de ancoraj rupte/deformate plastic
În cazul în care cedarea s-a produs în buloanele de ancoraj este obligatorie
înlocuirea acestora.
Pentru remedierea defectului sunt recomandate două soluții, care se aplică în
funcție de condițiile existente.
Prima soluție este aceea de înlocuire a șuruburilor de ancoraj cu unele noi
fixate cu rășini sintetice în betonul existent, iar cea de-a doua constă în înlocuirea
părții deteriorate din șuruburi.
(a) Șuruburi de ancoraj noi, fixate cu rășini sintetice.
Aplicarea acestei soluții este posibilă doar în cazul în care fundația are
dimensiuni în plan suficiente, pentru amplasarea corectă a noilor șuruburi de ancoraj,
se vor asigura distanțele necesare între axele șuruburilor și marginea fundației, astfel
încât să nu interfereze cu betonul din jurul șuruburilor existente, care ar putea fi fisurat
ca urmare a preluării forțelor de ancoraj.
Etapele de executare ale reparației (Figura F.4.10) sunt:
- se fixează șuruburile de ancoraj noi prin intermediul rășinilor sintetice
introduse în găuri forate în betonul fundației;
- se sudează în adâncime, cu sudură în ½V câte o placă de bază nouă, găurită, pe
ambele părți ale plăcii de bază existente;
- noua placă de bază se întărește cu rigidizări verticale dispuse în funcție de
geometria rezemării;
- se îndepărtează betonul de subturnare deteriorat de sub placa de bază existentă;
- se injectează beton de subturnare preparat cu ciment expansiv sub placa de
bază consolidată.
Figura F.4.10. Soluție de reparare a buloanelor rupte prin înlocuire (ancore fixate cu rășini
sintetice)
218
(b) Reconstituirea șuruburilor de ancoraj existente. ( )
Soluția constă în îndepărtarea părții plastificate sau rupte ale șurubului de
ancoraj existent și înlocuirea acesteia cu o zonă nouă, identică din punctul de vedere al
caracteristicilor secțiunii și materialului cu cea existentă.
Etapele de excuției (Figura F.4.11) sunt:
- După realizarea sprijinirilor necesare, betonul fundației se cioplește cu dalta în
jurul șuruburilor de ancoraj până se ajunge la 40 mm sub zona deteriorată a
fiecărui șurub, pe o suprafață în plan suficientă pentru execuția corectă a
sudurilor;
- Se taie șuruburile existente cu cel puțin 20 mm sub zona afectata(rupte sau
deformație plastică);
- Se execută în atelier zonele noi de șuruburi cu lungimea necesară;
- Acestea vor fi fixate în capul șuruburilor existente prin sudură în adâncime,
polizată;
- Se verifică îmbinarea sudată cu ultrasunete și lichide penetrante;
- Se toarnă sub placa de bază beton de subturnare preparat cu ciment expansiv;
- Pentru siguranță se poate îngloba toată baza stâlpului în beton armat. Legătura
dintre suprabetonare bazei stâlpului și fundația existentă se face prin
intermediul ancorelor chimice.
219
F.4.3.4.1.3. Repararea stâlpilor
Ruperea unui stâlp poate să apară sub acțiunea forțelor orizontale provenite
din seism, ca urmare a unei loviri accidentale sau ca urmare a coroziunii.
(a) Reparare prin sudare.
Aplicarea acestei soluții este condiționată de rămânerea porțiunii rupte pe
poziția inițială. Avantajele soluției constau în viteza de execuție a reparației și în faptul
că sprijinirile nu sunt necesare.
Soluția de reparare a unui stâlp rupt prin sudare și rigidizare (Figura F.4.12 și
Figura F.4.13) constă în:
- Sudarea pe tălpile secțiunii a minimum două rigidizări verticale. Dimensiunile
și poziționarea acestora trebuie să respecte regulile descrise la pct. F.4.3.3.3
pentru eclisele secțiunilor. Rigidizarea secțiunii rupte înainte de sudare permite
susținerea stâlpului până la realizarea sudurii.
- Prelucrarea prin crăițuire a marginilor rupte ale stâlpului și execuția unei suduri
în adâncime pătrunsă, pe plăcuță suport sau resudată. Sudura se polizează după
execuție. Rigidizările sunt lăsate pe poziție, pentru a lucra ca eclise ajutătoare.
t1 b
b t2 D t2 L2 2 b
2 12
Figura F.4.13. Repararea prin sudare și eclisare a stâlpilor chesonaţi
220
(b) Reparare prin înlocuirea zonelor degradate. ( )
Această soluție de remediere prezintă atât avantaje, cât și dezavantaje, față de
soluția prezentată anterior.
Dezavantajul principal constă în aceea că soluția este mai greu de aplicat și mai
costisitoare. Pentru aplicarea acestei soluții este necesar să se execute o sprijinire
provizorie, cu stâlpi capabili să preia eforturile celor existenți. Din această cauză, atât
materialele, cât și manopera necesară conduc la ridicarea costului intervenției.
Avantajul principal constă în aceea că soluția de reparare prin înlocuirea zonei
afectate prezintă o siguranță mai mare, fiind recomandată în special în cazul stâlpilor
solicitați puternic.
Pentru stâlpii cu inimă plină, soluţia de reparare (Figura F.4.14) constă în:
- Se confecționează și se amplasează stâlpii de sprijinire provizorie (eventual cu
fundații proprii), capabili să preia și să transmită forțele verticale și orizontale
care acționează asupra stâlpului deteriorat.
- Zona de stâlp deteriorată se îndepărtează prin tăiere cu flacăra oxiacetilenică.
Marginile tăieturii se prelucrează prin polizare, dându-li-se forma necesară
executării sudurii în adâncime.
- Pentru înlocuirea porțiunii de stâlp ruptă se fabrică un element nou similar cu
cel inițial.
- Se amplasează la poziție elementul nou și se execută sudura în adâncime,
resudată și polizată, precum și sudurile în relief dintre tălpi și inimă.
221
accesului în interiorul chesonului, iar ca măsură suplimentară se recomandă injectarea
sub presiune a betonului în interiorul stâlpilor, pe la partea inferioară a acestuia.
222
va depăși cu cel puțin 500 mm zona afectata. Se recomanda amplasarea eclisei
pe toata lungimea stâlpului.
223
eclise de rigidizare verticala. Grosimea eclisei este mai mare decât grosimea peretelui
voalat.
224
Eclisarea tălpii se realizează prin sudarea cu sudură de colț a unei eclise cu aria
cel puțin egală cu aria tălpii grinzii, având o lungime totală cel puțin egală cu lățimea
tălpii (Figura F.4.18(d)).
a) soluție de reparare în
cazul deformațiilor
mici
b) soluție de reparare în
cazul deformațiilor
mari
c) soluție de consolidare
în cazul deformațiilor
mari
225
F.4.3.4.2.3. Repararea grinzilor cu inima voalată
Repararea grinzilor cu inimă voalată se poate realiza fie numai prin rigidizarea
inimii voalate, fie prin rigidizare și placare laterală a zonei afectate.
(a) Repararea inimii voalate prin rigidizare.
Îmbunătățirea comportării la voalare a inimilor grinzilor se poate realiza prin
soluții diferite în funcție de caracterul permanent sau temporar al deformațiilor
produse.
Dacă deformațiile inimilor sunt temporare, cea mai simplă soluție constă în
adăugarea unor rigidizări suplimentare, care pot fi transversale scurte sau
longitudinale și transversale scurte. O soluție de reparare posibilă, aplicabilă mai ales
dacă inimile grinzilor sunt rigidizate numai transversal, constă în adăugarea unor
nervuri de rigidizare diagonale, solicitate la compresiune (Figura F.4.20).
Se recomandă legarea prin gusee a acestor diagonale atât de tălpi, cât și de
rigidizările transversale.
226
După aducerea inimii în poziția nedeformată, rigidizările se prind de aceasta cu
sudură.
O altă soluție (Figura F.4.22(a)), constă în aplicarea prin sudare a mai multor
rigidizări dispuse pe ambele părți ale zonei voalate a inimii. Rigidizările se decupează
după forma voalată a inimii, astfel încât să poată fi sudate atât de tălpile grinzii, cât și
de inima voalată, împiedicând astfel dezvoltarea deformațiilor.
(b) Repararea inimii voalate prin rigidizare și placare laterală. ( )
Soluția (Figura F.4.22(b)) reprezintă o variantă a celei precedente. Pe lângă
rigidizările inimii secțiunea este întărită prin aplicarea unor eclise laterale, cu aceeași
grosime ca a inimii, sudate pe rigidizări și pe tălpile grinzii. În acest fel, secțiunea
devine chesonată, comportându-se mai bine în cazul eforturilor de torsiune, rigidizările
sunt asigurate împotriva voalării, iar forțele tăietoare din grindă se vor transmite prin
eclise. Etapele realizării consolidării sunt următoarele: se sudează rigidizările centrale,
eclisele laterale se sudează de tălpile grinzii și de rigidizările centrale, apoi se introduc
și se sudează de la centru către exterior restul rigidizărilor.
227
Figura F.4.23. Soluție de reparare prin placare laterală
228
F.4.3.4.3. Repararea nodurilor de cadru
Defectele curent întâlnite la nodurile de cadru sunt arătate în Figura F.4.25,
adică:
- fisuri în sudura dintre talpa grinzii și stâlp (Figura F.4.25(a));
- fisuri în ZIT în talpa grinzii, de obicei la baza decupajului inimii grinzii în
rigidizarea orizontală a stâlpului, în afara acestuia (în cazul stâlpilor cu
secțiune chesonată) (Figura F.4.25(a));
- fisuri care afectează atât talpa cât și inima grinzii (Figura F.4.25(b));
- voalarea inimii nodului de cadru (Figura F.4.25(c)).
229
Figura F.4.26. Etapele de realizare a soluției de reparare prin înlocuirea zonei afectate
230
Figura F.4.28. Reparare prin sudură și eclisare
231
plastificate, apar la elementele slăbite prin fabricație, montaj sau din solicitări
seismice majore.
Întotdeauna barele ce și-au pierdut stabilitatea generală sau a avut incursiuni în
domeniul elasto - plastic trebuie înlocuite.
Figura F.4.31. Introducerea unor bare suplimentare, pentru micșorarea lungimii de flambaj
232
Figura F.4.32. Defecte ale elementelor de prindere
233
F.4.4. Consolidări
234
(b) Materialul adăugat se dispune în mod simetric față de secțiunea existentă
pentru a se evita apariția eforturilor suplimentare datorate excentricităților.
(c) Între materialul adăugat și cel existent trebuie asigurată o conlucrare perfectă
prin utilizarea sudurii sau șuruburilor. Prinderea cu sudură este preferabilă,
întrucât nu micșorează secțiunea elementului.
(d) Distribuirea materialului nu trebuie să creeze variații bruște de secțiune sau o
schimbare a raportului de rigidități între elementele componentele ale structurii.
(e) La confecționarea și punerea în operă a materialului de adaos, se respectă
aceleași reguli ca și pentru construcțiile noi. Elementele de adaos trebuie ca să
fie confecționate în ateliere, în strânsă concordanță cu releveele efectuate la
fața locului, astfel încât să se obțină un contact perfect al pieselor de adaos pe
conturul elementelor existente.
(f) Înainte de aplicarea pieselor de adaos, este obligatorie curățarea suprafețelor
pana la luciu metalic, în special a elementelor existente, care sunt acoperite cu
straturi succesive de vopsea sau pot fi corodate.
(g) După consolidarea elementelor prin această metodă trebuie să fie refăcută
protecția anticorozivă. ( )
Dimensionarea secțiunii de material adaugat capata forme specifice, dupa cum
secțiunea consolidată urmează să lucreze în funcție de domeniul elastic sau plastic.
Pentru elementele consolidate sub sarcină și la care se urmareste ca secțiunea
consolidată să lucreaze în domeniul elastic, se vor lua masuri ca elementul structural la
care se intervine să fie descărcat de sarcinile pe care le suportă într-o măsură cât mai
mare posibilă, astfel încât materialul adăugat să preia o fractiune cât mai mare din
încărcările aferente elementului.
235
a) Soluții recomandate b) Soluții nerecomandate
Figura F.4.35. Soluții pentru consolidarea stâlpilor realizați din laminate
236
Soluția de consolidare pentru tălpile întinse ale fermelor consta în aplicarea
simetrică față de inima tălpii a unor profile laminate (Figura F.4.37).
Consolidarea acestor secțiuni se poate realiza prin atașarea prin sudură în relief
a unor bare cu secțiune pătrată ori circulară sau a unor platbande.
În cazul în care diagonalele sau montanții sunt apropiați de talpa grinzii, încât
nu este posibilă aplicarea uneia dintre soluțiile descrise, se poate atașa la partea
inferioară liberă a tălpii, o platbandă sudată. Dezavantajul față de folosirea profilelor
este, în acest caz, imposibilitatea menținerii axei neutre a tălpii la poziția inițială sau
cât mai aproape de aceasta.
Pentru diagonalele întinse, executate de regulă, din câte două corniere, soluțiile
prezentate nu permit sudarea profilelor de adaos de gusee, astfel încât este
recomandabilă rezolvarea din Figura F.4.38, care permite echilibrarea secțiunii, astfel
încât poziția axei neutre să rămână neschimbată. Platbandele adăugate se pot introduce
în „furculiță” pe guseu și suda, transmițându-și direct eforturile la acesta.
237
a) cu profile b) cu platbande
Figura F.4.39. Soluții pentru consolidarea tălpilor comprimate
238
Având în vedere că acest tip de consolidare se execută asupra elementelor
aflate sub sarcină, la executia metodei trebuie respectate câteva condiții care să-i
asigure calitatea și eficiența:
- Structura sau elementul structural supuse schimbării schemei statice trebuie să
fie descărcate în cea mai mare măsură posibilă, pentru ca elementele nou
introduse să se încarce într-o măsură cât mai mare;
- Calculul static se efectuează în două etape: în etapa 1, pe schema initiala se
calculează eforturile în elementele existente din încărcările aplicate la
momentul interventiei, iar în etapa a II-a, pe schema statică modificate se
calculează, pe de o parte, suplimentul de efort în barele existente, iar pe de altă
parte, efortul din barele noi, ambele provenind din încărcările suplimentare
celor existente în momentul aplicării consolidării;
- Detaliile constructive trebuie să corespundă schemei statice nou adoptate;
- Prin schimbarea schemei statice nu trebuie să fie induse în nici un element
structural, în nici o fază a procesului de consolidare, tensiuni pe care acestea să
nu le poată prelua;
- Se vor luate toate masurile pentru împiedicarea pierderii stabilității în timpul
consolidării sau al exploatării.
Consolidarea elementelor prin modificarea schemei statice se pretează grinzilor
indiferent de alcătuire.
Procedeele uzuale de consolidare a grinzilor cu secțiune dublu T prin
modificarea schemei statice sunt:
- introducerea unor reazeme suplimentare în deschiderile grinzilor;
- tasarea controlată a reazemelor, pentru uniformizarea eforturilor;
- transformarea grinzilor simplu rezemate în grinzi continui;
- introducerea unor tiranți nepretensionați în schema statică a elementelor;
- introducerea unor tiranți pretensionați în schema statică a elementelor.
239
- trebuie asigurată descarcarea noilor reazeme la teren sau elemente ale
structurii.
a) Grinzi cu
zăbrele
b) Grinzi cu
macaz
240
F.4.4.3.2.3. Introducerea unor tiranți nepretensionați pe deschiderea grinzilor
Micșorarea eforturilor în grinzile existente prin introducerea unor tiranți se
poate realiza prin transformarea grinzilor în grinzi cu macaz. Prin introducerea
tiranților se schimbă în sens favorabil și schema statică a elementului la care se
intervine, prin creșterea gradului de nedeterminare.
În cazul grinzilor cu zăbrele (Figura F.4.44), schimbarea schemei statice în
grindă cu macaz introduce în toate barele grinzii existente un efort de compresiune,
astfel încât barele solicitate la întindere se descarcă, în funcție de valorile inițiale ale
eforturilor existente. Dacă barele initial întinse ale grinzii se transformă în bare
comprimate este obligatorie asigurarea lor împotriva pierderii stabilității generale. De
aceea, pe cât posibil tirantul va fi astfel dimensionat încât să nu modifice sensul
eforturilor din barele grinzii cu zăbrele.
La aplicarea acestei metode se va actiona impotriva tendinței macazului de a-și
pierde stabilitatea în sens perpendicular axului său, prin contravântuiri verticale
amplasate în dreptul montanților grinzii macaz.
b) grinda continuă
Figura F.4.44. Transformarea grinzilor cu zăbrele în grinzi cu macaz
241
a) consolidare păstrând gabaritul grinzii inițiale
242
Consolidarea prin umplerea cu beton a elementelor metalice se folosește numai
pentru secțiuni închise, pentru secțiuni alcătuite din elemente depărtate la care
solidarizarea ramurilor este făcută cu plăcuțe sau zabrele și pentru secțiuni „Cruce de
Malta”.
Figura F.4.47. Consolidarea stâlpilor unei hale prin introducerea de legaturi suplimentare
243
Dacă deformația este permanentă, se va aplica refacerea geometriei
elementelor deformate în domeniul plastic prin prevederea de rigidizării.
Aceasta constă în îndreptarea deformațiilor pereților prin intermediul unor
rigidizări diagonale prevăzute cu șuruburi sau cu bride în care se introduc pene. După
îndreptarea pereților rigidizările diagonale se sudează pe perete pe întreaga lungime,
devenind astfel reazem pentru acesta și prevenind o voalare ulterioară (vezi cap
F.4.3.4.2.3).
244
F.4.4.4.1.2. Soluții de consolidare
Pentru avariile enumerate mai sus sunt propuse următoarele soluţii de
consolidare:
(a) Refacerea continuității îmbinării grindă – stâlp și mărirea capacității de
rezistență a acesteia se realizează prin prevederea unei vute la talpa inferioară a
grinzii și a unor rigidizări verticale amplasate în lungul grinzii la talpa
superioară (Figura F.4.49). Se vor prevedea rigidizări transversale pe stâlp,
sudate în adâncime de tălpi, la nivelul vutei. De asemenea, se vor prevedea
rigidizări transversale pe stâlp, în zona nodului de cadru, mărindu-se rigiditatea
acestuia.
245
capacitate plastică de rezistență a grinzii consolidate pe înălțimea etajelor
adiacente grinzii consolidate. Consolidarea stâlpului se face prin mărirea
secțiunii tălpilor prin adaos de material sudat (Figura F.4.50).
c) consolidare stâlpi
(c) Zonele de grindă care sunt afectate de pierderea stabilității locale a tălpilor
și/sau inimii vor fi consolidate în conformitate cu soluțiile din Figura F.4.19 și
Figura F.4.22.
(d) Zonele voalate din vecinătatea prinderii stâlpilor în infrastructură se vor
consolida conform principiilor prezentate în Figura F.4.16 și Figura F.4.17.
246
(e) Nodurile de cadru care au inima voalată se consolidează prin prevederea a
două plăci de dublare a inimii, sudate de tălpile stâlpului, care să depășească
înălțimea nodului sus și jos pe o distanță egală cu cel puțin lățimea tălpii
stâlpului (Figura F.4.51).
247
grinzii existente nedeformată să aibă capacitatea de rezistență necesară
transmiterii forței tăietoare. Se va mări capacitatea de rezistență a stâlpului
funcție de noua capacitate plastică de rezistență a grinzii consolidate pe
înălțimea etajului inferior și superior față de grinda consolidată. Consolidarea
stâlpului se face prin mărirea secțiunii tălpilor prin adaos de material sudat (fig.
F.4.52).
248
Se recomandă ca starea de eforturi și deformații în elementele structurale să se
calculeze pe structura deformată. ( )
249
F.5.2. Categoriile și scopul lucrărilor de intervenție pentru reducerea riscului
seismic al clădirilor din zidărie
250
Pentru reducerea riscului seismic pot fi avute în vedere două niveluri de lucrări
de reparație:
(a) Pentru revenirea la nivelul de siguranță disponibil (NPD) în momentul
producerii ultimului cutremur (curba 1 din Figura F.5.1). Nivelul de siguranță
disponibil are în vedere și scăderea în timp a nivelului de siguranță din cauze
neseismice;
(b) Pentru realizarea unui nivel de siguranță apropiat sau egal cu cel inițial (NPI)
(curba 2 din Figura F.5.2). ( )
În cazul (b) se obține și prelungirea duratei de exploatare a clădirii peste
"durata proiectată, Tpr.
251
- lipsa/insuficiența lucrărilor de întreținere, reparație și/sau consolidare.
Intervențiile de consolidare individuală au ca scop eliminarea uneia sau mai
multor dintre deficiențele de dimensionare/alcătuire identificate la F.5.3.1.2.3 pentru
un număr redus de ansambluri/elemente structurale. Intervenția de consolidare
individuală a unui element structural este precedată, în toate cazurile, de o intervenție
de tip reparație pentru restabilirea continuității aparente a zidăriei.
Intervențiile de consolidare de ansamblu au ca scop eliminarea uneia sau mai
multor deficiențe de alcătuire de ansamblu identificate conform F.5.3.1.2.2 și includ și
consolidarea individuală a unui număr important de elemente structurale.
Consolidarea clădirii la un nivel superior nivelului de performanță seismică
inițial (NPI) are, de regulă, următoarele efecte favorabile:
- eliminarea/reducerea probabilității producerii unor avarii semnificative la un
cutremur ulterior;
- prelungirea duratei de exploatare a clădirii până la atingerea nivelului minim
admisibil de siguranță.
252
Starea de deteriorare nesemnificativă a zidăriei este descrisă, orientativ, după
cum urmează:
(a) Pereți structurali (Figura F.5.3(a)):
- fisuri orizontale foarte subțiri în rosturile de la bază (1);
- posibile fisuri diagonale și desprinderi minore la bază (2).
(b) Şpaleți între goluri (Figura F.5.3(b) și Figura F.5.3(c)): ( )
- fisuri foarte subțiri/mortar sfărâmat în rosturile orizontale de la extremități
(pentru efect dominant: încovoiere cu forță axială) (3);
- fisuri cu traseu discontinuu, foarte subțiri /mortar sfărâmat în rosturile
orizontale și verticale (fără deplasări); nu sunt fisuri în cărămizi (pentru efect
dominant: forță tăietoare-lunecare în rosturi) (4);
- fisuri diagonale subțiri în cărămizi în < 5% din asize (pentru efect dominant:
forță tăietoare-eforturi principale de întindere) (4).
a) b) c)
Figura F.5.3. Starea de deteriorare nesemnificativă a pereților și șpaleților
253
- fisuri diagonale (< 56 mm), cele mai multe prin cărămizi care ajung la colțuri
sau în apropierea acestora, dar fără să se producă zdrobirea zidăriei (pentru
efect dominant: forță tăietoare-eforturi principale de întindere) (6) (7).
a) b) c)
Figura F.5.4. Starea de deteriorare moderată a pereților şi şpaleților
254
a) b) c)
Figura F.5.5. Starea de deteriorare gravă a pereților și spaleților
Starea de deteriorare foarte gravă a zidăriei este descrisă, orientativ, după cum
urmează:
- Capacitatea de rezistență însumată a pereților cu avarii foarte grave reprezintă
mai mult de 1015% din capacitatea de rezistență totală a structurii pe una
dintre direcțiile principale de la un etaj;
sau,
- Numărul șpaleților cu avarii foarte grave reprezintă mai mult de 1015% din
numărul total al șpaleților pe una dintre direcțiile principale de la un etaj.
Avariile caracteristice pentru această stare de deteriorare sunt următoarele:
(a) Pereți structurali:
- risc de pierdere a capacității portante pentru încărcări verticale;
- deplasări în scară importante, unele cărămizi au lunecat de pe cele pe care erau
zidite;
- secțiunea de la baza peretelui a început să se dezintegreze la extremități;
- deplasări laterale mari (în unele zone de margine zidăria a început să cadă).
(b) Şpaleți între goluri: ( )
- risc de pierdere a capacității portante pentru încărcări verticale, plus una sau
mai multe dintre:
deplasări semnificative în plan și/sau perpendicular pe plan;
zdrobirea extinsă a cărămizilor la colțuri (efect dominant: încovoiere cu
forță axială);
deplasări în scară mari (unele cărămizi au căzut de pe cele inferioare);
ruperea verticală a cărămizilor în majoritatea asizelor;
deplasări laterale mari, în zonele de margine zidăria a început să cadă;
(efect dominat forța tăietoare-lunecare în rosturi);
deplasări și rotiri importante în lungul planului de fisurare.
(efect dominat forța tăietoare-eforturi principale de întindere).
Deteriorarea buiandrugilor din zidărie, care este funcție de mecanismul de
cedare, se caracterizează prin următoarele niveluri de severitate:
255
(a) Buiandrugi ductili (Figura F.5.6):
- deteriorare nesemnificativă: cel mai adesea se produc fisuri verticale și
sfărâmarea mortarului dar este afectat cel mult un element de la fiecare
extremitate (1);
- deteriorare gravă: se produc fisuri verticale și sfărâmarea mortarului, pe toată
grosimea buiandrugului, la fiecare extremitate; în peste 1/3 din asize fisurile
străbat elementele pentru zidărie (2); sunt posibile deteriorări ale elementelor
pentru zidărie de la fața inferioară a buiandrugului dar nu se produc deplasări
pe verticală (3).
256
- acțiuni fizice, chimice și biologice asupra materialelor de construcție.
Identificarea acestor situații este absolut necesară pentru aplicarea unei soluții
de intervenție adecvate. În acest scop sunt necesare studii geotehnice dar și analize
fizice, chimice sau biologice întocmite de specialiști care sunt competenți să
recomande/aleagă cele mai bune soluții (expertul structurist nu se poate substitui
acestora).
La evaluarea siguranței seismice a clădirii conform procedurilor indicate în P
100-3 în vederea stabilirii deciziilor de intervenție, expertul trebuie să identifice în
detaliu cauzele principale ale deteriorării elementelor structurale (cauze seismice sau
neseismice).
Între cauzele neseismice posibile de avariere/deteriorare a clădirilor din zidărie
expertul trebuie să includă și cele provenite:
- din exploatare necorespunzătoare (încărcări de exploatare peste valorile
normale);
- din intervenții necontrolate (suprimarea unor elemente de structură);
- din evenimente cu caracter excepțional (explozii, impactul vehiculelor).
Avarierea/deteriorarea clădirilor din zidărie datorată acțiunilor mecanice
neseismice provine, în cele mai multe cazuri, din una sau din mai multe din
următoarele cauze:
(a) Cauze datorate naturii terenului de fundare:
- teren de fundare necorespunzător (teren macroporic sensibil la umezire, teren
cu umflări și contracții mari etc.);
- variația nivelului apelor subterane (inclusiv efectul apelor de infiltrație, sau al
pierderilor din rețele);
- modificări ale terenului în vecinătatea construcției.
257
- acțiuni dinamice asupra terenului de fundare.
Deteriorarea clădirilor din zidărie ca urmare a acțiunii seismice poate fi cauzată
nemijlocit sau facilitată și de acțiunile fizice, chimice și biologice asupra materialelor
care se manifestă prin:
- reducerea rezistenței și/sau proprietăților termotehnice ale zidăriei prin:
ascensiunea capilară a apei (igrasie);
cicluri repetate de îngheț-dezgheț.
Figura F.5.9. Zidărie cu elemente GVP expusă fără protecție la intemperii circa 20 de ani
258
Figura F.5.11. Planșee din lemn deteriorate prin de putrezire sau de ciuperci
259
F.5.3.1.2.2. Influența deficiențelor de alcătuire de ansamblu asupra nivelului de
vulnerabilitate determinat prin calcul conform F.5.3.1.2.1
Deficiențele de alcătuire de ansamblu ale structurilor cu pereți din zidărie se
referă, în principal, la lipsa de regularitate structurală în plan și/sau în elevație și, în
special, la:
- lipsa continuității traseului forțelor verticale/seismice;
- lipsa de redundanță.
Notă: Lipsa continuității pe verticală a traseului forțelor verticale conduce implicit și la formarea
etajelor slabe.
Deficiențele menționate mai sus pot proveni din:
- prevederile proiectului inițial al clădirii/structurii;
- intervențiile efectuate în timpul exploatării.
Influența acestor deficiențe asupra nivelului de vulnerabilitate seismică
determinat prin calcul poate fi apreciată după cum rezultă din tabelul F.5.2.
260
Tabelul F.5.3: Influenţa deficienţelor de
dimensionare/alcătuire constructivă asupra nivelului de
vulnerabilitate seismică
Severitatea Rezistență Ductilitate
efectelor
Influență majoră insuficientă insuficientă
Influență moderată suficientă insuficientă
Influență redusă insuficientă suficientă
261
pentru satisfacerea obiectivelor de performanță de bază (OPB) sunt necesare, de regulă,
numai lucrări de intervenție de reparație.
(c) În condițiile de la (b), dacă efectele deficiențelor de alcătuire au efecte
moderate sau dacă investitorul/utilizatorul solicită ca prin efectuarea lucrărilor
de intervenție structura să satisfacă obiective de performanță superioare (OPS),
expertul va analiza și oportunitatea unor lucrări de intervenție de consolidare
individuală a unor elemente structurale.
(d) În cazurile în care zidăria este avariată grav, în condițiile descrise la F.5.3.1.1
sau dacă vulnerabilitatea este ridicată, pentru satisfacerea obiectivelor de
performanță de bază (OPB) pot fi necesare:
- lucrări de intervenție de consolidare de ansamblu a structurii dacă deficiențele
de alcătuire de ansamblu sunt moderate sau majore;
- numai lucrări de consolidare individuală a unor elemente, dacă deficiențele de
alcătuire de ansamblu sunt reduse.
(e) Pentru clădirile la care numărul elementelor cu avarii grave este mai mic,
aproximativ ⅓½ din cel menționat la F.5.3.1.1, expertul poate examina și
adoptarea unor lucrări de intervenție de consolidare/reparare numai pentru
elementele avariate cu obligația verificării prin calcul a eficienței acestora
pentru siguranța ansamblului structurii.
(f) În condițiile de la (d), dacă investitorul/utilizatorul solicită ca, prin efectuarea
lucrărilor de intervenție, structura să satisfacă obiective de performanță
superioare (OPS), expertul va analiza și eficiența economică a lucrărilor prin
care se asigură această cerință, în raport cu costurile înlocuirii clădirii. ( )
În cazurile în care zidăria este avariată foarte grav, în condițiile descrise la
F.5.3.1.1 sau dacă vulnerabilitatea calculată este foarte ridicată, indiferent de
severitatea deficiențelor de alcătuire, sunt necesare lucrări de consolidare de ansamblu.
Și în acest caz se recomandă compararea costurilor directe și indirecte ale lucrărilor de
intervenție cu costurile de înlocuire.
262
- considerând separat modulii de elasticitate ai zidăriei și betonului/mortarului de
placare;
- neglijând aportul zidăriei și dimensionând straturile de placare pentru a prelua
în totalitate eforturi secționale; soluția este recomandată în cazul zidăriilor din
materiale slabe (de exemplu, cu mortare de argilă sau cu mortare de var cu
conținut foarte mic de liant) sau în cazul zidăriilor cu elemente lipsite de
robustețe (orientativ, zidăriile care au deformația specifică ultimă mai mică de
2‰, astfel încât cedează înainte ca betonul să atingă rezistența maximă).
În cazul în care se ia în considerare aportul zidăriei existente, caracteristicile
mecanice de rezistență și de rigiditate ale acesteia se introduc în calcul cu valorile
determinate conform P 100-3, anexa D, ținând seama și de "factorii de încredere, CF"
stabiliți în funcție de "nivelul de cunoaștere". În toate cazurile caracteristicile
mecanice ale mortarului/betonului de placare și ale armăturilor se introduc cu valorile
corespunzătoare construcțiilor noi.
În cazul în care legătura/conlucrarea între zidăria existentă și elementele
existente sau noi se realizează prin ancore pentru zidărie, acestea se verifică pentru
rezistențele de proiectare la smulgere și la forfecare precum și pentru efectul combinat
al acestor solicitări. Rezistențele de proiectare ale zidăriei se determină prin împărțirea
rezistențelor medii ale zidăriei existente la coeficientul de siguranță pentru material
(γM) și la factorul de încredere (CF).
263
- tipul zidăriei (elemente/mortare/țesere);
- starea de degradare din cauze seismice și/sau neseismice;
- disponibilitatea procedeelor tehnologice.
Lucrările de reparație prezentate în continuare preced, după caz, toate
categoriile de lucrări de consolidare.
e) Armarea rostului cu bară f) Produse FRP care se folosesc pentru armarea zidăriei în rosturi
rotundă din FRP
Figura F.5.12. Bare/platbande metalice și din FRP introduse în rosturile orizontale ale zidăriei
264
- 1 parte ciment Portland: 2 părți pastă de var: 9 părți nisip;
- 1 parte ciment Portland: 4 părți pastă de var: 15 părți nisip.
Dacă în rosturi se introduc bare rotunde/platbande din oțel sau din polimeri
armați cu fibre (FRP) se poate obține și creșterea rezistenței peretelui la forță tăietoare.
În cazul utilizării FRP acestea au forma unor fâșii plate cu grosime de 1,0 ÷ 2,0 mm și
lățimi între 4,0÷6,0 mm.
În mod analog trebuie făcută rețeserea zidăriei în cazul în care prin proiectul de
intervenție se prevede închiderea unor goluri existente (a se vedea F.6.3.1) sau
umplerea nișelor din zidăria pereților. În toate cazurile, este necesar ca eventualele
goluri închise fără țeserea zidăriei (așa cum este arătat în Figura F.5.14(a)) să fie
desfăcute și umplutura să fie refăcută cu legături corespunzătoare așa cum se arată în
acest articol.
265
a) Gol pentru care umplutura trebuie refăcută b) Umplerea golului cu beton c) Detaliu de ancorare
1 - Ancore montate în găuri forate umplute cu mortar epoxidic; 2 - Strat de mortar fără contracție (circa
50 mm); 3 - Beton de umplutură; 4 - Perete existent.
Figura F.5.14. Umplerea golurilor în pereți
266
Figura F.5.15. Fisuri caracteristice în pereți din ZNA care se tratează prin injectare
Pentru fiecare categorie de fisură dintre cele menționate în desen sunt stabilite
condițiile de reparare prin injectare și, după caz, unele măsuri suplimentare apreciate
ca folositoare:
- Fisurile 1 și 5 pot fi reparate prin injectare. În plus, se recomandă:
verificarea condițiilor de rezemare pentru planșeele care descarcă pe
zidurile perpendiculare (la colțuri) care ar putea fi afectate prin deplasarea
acestora;
prevederea unor legături pentru preluarea forței tăietoare adusă de planșee
(dacă aceste legături nu există sau sunt avariate).
- Fisura 2 poate fi reparată prin injectare. Dacă peste golul de ușă/fereastră există
un buiandrug de oțel sau de lemn injectarea trebuie făcută de pe ambele fețe
pentru a se asigura pătrunderea completă a mortarului.
- Fisurile 3, 4 și 6 sunt în general închise sub efectul încărcărilor verticale. Prin
injectare pot legate fragmentele de cărămidă și pot fi umplute numai rosturile
verticale longitudinale interioare.
- Fisura 7 nu poate fi reparată prin injectare. Arcele sunt, de regulă executate cu
îngrijire astfel încât nu există rosturi neumplute sau goluri interioare. Arcele în
care cărămizile sunt rupte sau deplasate trebuie rezidite.
- Fisura 8 nu poate fi reparată prin injectare. Această fisură este, de regulă,
înclinată și a rezultat din forfecarea cărămizilor; refacerea reazemului implică
rezidirea locală după eliminarea cărămizilor crăpate/rupte.
- Fisura 9, poate fi reparată prin injectare dacă deschiderea nu depășește 18÷20
mm (~3/4"). Reparația se poate executa în următoarele condiții:
zonele cu fisuri analoage cu 8 se repară așa cum s-a arătat mai sus;
dacă fisurile sunt într-un șpalet care face parte dintr-un perete solicitat în
planul său de forțe seismice, rosturile orizontale pe care s-a produs
lunecarea se desfac pe o adâncime de 35÷40 mm, pe ambele fețe și vor fi
reumplute cu mortar;
este necesar ca structura să fie reevaluată având în vedere suprasolicitările
datorate fisurilor din forță tăietoare care s-au produs în șpaleți.
267
- Fisurile 10 pot fi reparate prin injectare. Aceste fisuri sunt datorate unor cauze
neseismice (de regulă, cedării fundațiilor) iar intervențiile se fac numai după
identificarea cauzelor.
Prin injectarea fisurilor cu amestecuri pe bază de ciment se asigură sporirea
rezistenței zidăriei la compresiune și la forfecare și a rigidității pereților avariați până
la valori apropiate de cele inițiale, sau chiar peste acestea:
- circa 80% din rezistența inițială la compresiune;
- între 0,8÷1,1 din rigiditatea peretelui în plan și 0,8÷1,4 din rezistența peretelui
în plan.
Amestecul care se injectează poate fi:
(a) grout cu următoarea compoziție (părțile măsurate în volum):
- 3 părți nisip fin;
- 1 parte nisip grosier;
- 1 parte ciment Portland;
- ½ parte var tip S;
- ½ parte cenușă tip F.
Se adaugă circa 2 ½ părți de apă astfel încât să fie asigurată fluiditatea necesară.
Pe parcursul execuției se poate adăuga apă pentru menținerea consistenței necesare.
Durata de folosire a amestecului este de 2 ½ ore din momentul adăugării apei în
amestecul uscat.
(b) mortar (tip "N"):( )
- 4,5÷6 părți de nisip pentru zidărie;
- 1 parte de ciment alcalin (tip I sau II);
- 1 parte var tip "S".
În Italia se recomandă folosirea unui amestec cu dozaj de 150 ÷ 200 kg
ciment/m3, cu raport apă/ciment cuprins între 1,0÷2,0 și cu adaosuri pentru sporirea
lucrabilității.
268
- grosimi foarte subțiri;
- lipsa de contracție;
- rezistență ridicată (100 N/mm2);
- domeniul larg de folosire;
- ușurință de punere în operă;
- poate umple fisuri microscopice;
- întărire rapidă;
- aderența foarte bună la zidărie;
- rezistență la coroziune.
(b) Dezavantaje: ( )
- cost ridicat;
- deformație curgere vâscoasă ridicată, mai ales la rășinile pure;
- substanțe inflamabile, pierd rezistența la temperaturi ridicate;
- comportare fragilă;
- rezistență moderată când este folosită în combinație cu materiale inerte;
- modul de elasticitate scăzut (Er 1/10 Ec);
- necesită manoperă specializată.
Așa cum s-a arătat mai sus, injectarea nu poate fi realizată pentru toate tipurile
de fisuri. Trebuie să se țină seama de faptul că eficiența procedeului depinde de mai
mulți factori dintre care cei mai importanți sunt:
- alcătuirea zidăriei;
- compoziția amestecului care se injectează (compatibilitatea acestuia cu zidăria
existentă din punct de vedere fizico-chimic și al proprietăților mecanice -
rezistența și aderența);
- tehnologia de execuție: numărul și dispunerea găurilor de injectare, presiunea
și viteza de injectare;
- eficiența controlului de calitate asupra materialelor și a tehnologiei de execuție.
De regulă, în fisuri cu deschiderea mai mică de 2 mm se injectează rășină
epoxidică iar pentru deschideri mai mari se injectează amestecuri pe bază de ciment.
În condiții de laborator s-a realizat și injectarea cu amestecuri pe bază de
ciment a unor fisuri cu deschideri chiar sub 1 mm dar, în mod curent, procedeul
utilizat nu este aplicabil pe scară largă în șantiere.
Principalele etape ale operației de injectare sunt următoarele:
- forarea golurilor cu diametre 30÷50 mm la distanțe de 300÷500 mm; se
recomandă ca găurile să fie înclinate față de corpul zidăriei;
- montarea tuburilor de injectare cu diametrul de circa 20 mm și lungime de
circa 100 mm;
269
- închiderea fisurilor și a spațiilor din jurul tuburilor de injectare (se folosește, de
regulă, pastă de ipsos);
- curățarea cu apă a fisurilor și a golurilor prin introducerea apei în tuburi de jos
în sus;
- injectarea amestecului cu o presiune între 0,1÷0,5 MPa în funcție de starea și
de tipul zidăriei, succesiv în fiecare tub începând cu cel situat la partea
inferioară;
- operația se repetă, cu un amestec mai fin, pentru fisurile cu deschideri mici
(eventual cu rășină epoxidică).
Injectarea zidăriilor mixte alcătuite din două straturi exterioare de cărămizi sau
blocuri de piatră și un strat interior din cloțuri/moloz (întâlnite, în special, la
monumentele istorice) se va face cu deosebită grijă pentru a se evita căderea pereților
exteriori sub presiunea mortarului injectat.
Eficiența injectării cu amestecuri pe bază de ciment a fost verificată
experimental. Încercările au arătat că injectarea fisurilor cu mortar (grout) de ciment
are următoarele efecte:
- asigură refacerea rezistenței zidăriei de calitate curentă;
- sporește rezistența zidăriei de calitate slabă;
- în cele mai multe cazuri nu influențează rigiditatea zidăriei.
Din acest motiv injectarea trebuie considerată numai ca o operație pregătitoare
pentru alte tipuri de intervenții (placarea cu tencuieli/betoane armate sau cu FRP).
270
F- fisura sau zona nețesută care se tratează
Figura F.5.16. Injecții armate la colțuri, ramificații și intersecții
271
Figura F.5.17. Plombarea cu beton a crăpăturilor din zidărie
272
Figura F.5.19. Placarea locală, pe traseul fisurii, cu tencuiala armată
273
a) b) c)
Figura F.5.20. Deteriorarea panourilor de umplutură la colțuri
274
a) b)
Figura F.5.21. Deteriorarea panourilor de umplutură sub efectul combinat al acțiunii seismice
Figura F.5.22. Căderea stratului exterior al panoului de zidărie de umplutură în lipsa legăturilor
transversale
275
F.5.5.4.5. Repararea intervențiilor necontrolate asupra pereților din zidărie
În multe clădiri se constată că rezistența pereților din zidărie, structurali și/sau
nestructurali, a fost slăbită prin practicarea de goluri și/sau șlițuri pentru trecerea
instalațiilor.
În aceste cazuri se recomandă ca măsurile de intervenție stipulate în proiecte să
se refere și la remedierea acestor defecte.
În această categorie se înscriu:
- șlițurile orizontale sau oblice executate prin spargere sau zidire, indiferent de
lățime și de adâncime, pentru clădirile situate în zone cu accelerația seismică
de calcul ≥ 0,16g;
- șlițurile orizontale sau oblice executate prin spargere sau zidire, cu lungime
mai mare de 1500 mm și adâncime mai mare de 25 mm în pereți structurali cu
grosime ≥ 240 mm pentru clădirile situate în zone cu accelerația seismică de
calcul ≤ 0,12g;
- șlițurile verticale cu adâncime mai mare de 30 mm și lățime mai mare de 200
mm în pereți structurali cu grosime ≥ 240 m pentru clădirile situate în zone cu
accelerația seismică de calcul ≥ 0,16g;
- toate șlițurile orizontale și înclinate în pereți nestructurali cu grosimea ≤ 150
mm cu excepția șlițurilor cu adâncimea maximă de 20 mm executate prin
frezare, pentru montarea instalațiilor electrice.
În cazul în care, în urma verificărilor prin calcul rezultă că rezistența secțiunii
reduse este insuficientă se procedează la consolidarea locală prin:
- plombarea golurilor sau șlițurilor cu beton;
- umplerea nișelor cu zidărie țesută sau cu beton;
- înlocuirea zidăriei degradate;
- placarea cu tencuială armată a zonei slăbite sau a întregului perete;
- consolidarea cu procedee specifice a elementelor din beton armat.
În cazul buiandrugilor sau arcelor din zidărie perforate pentru trecerea
instalațiilor ca în Figura F.5.23(a) se modifică instalația (schimbarea traseului și/sau a
punctelor de traversare) și apoi se reface elementul deteriorat sau se consolidează
elementul pentru compensarea reducerii de rezistență. Aceleași măsuri se aplică și în
cazul în care instalațiile perforează elementele planșeelor (Figura F.5.23(b)).
276
a) b)
Figura F.5.23. Perforarea arcelor de zidărie și a grinzilor de beton armat pentru trecerea
instalațiilor
277
- aplicarea celui de al doilea strat de mortar în grosime de circa 15÷20 mm astfel
încât grosimea totală a placării să fie de minimum 30 mm.
278
în funcție de geometria elementului. Mai mult decât atât, din încercări a rezultat că
pentru pereți cu raport înălțime/lungime mai mare decât unitatea, mecanismul de
cedare s-a modificat: în loc de cedare prin forfecare, elementele placate au cedat prin
încovoiere. Modificarea comportării impune ca efectul placării să nu poată fi exprimat
prin valoarea absolută a rezistenței la forță tăietoare ci numai prin raportul între
rezistența la forțe laterale a peretelui înainte și după placare (a se vedea și F.5.6.1.1.2).
În mod evident placarea are un efect relativ mai important asupra pereților cu
zidărie de proastă calitate (de exemplu pentru zidăriile cu rezistență la forfecare de
circa 0,05 N/mm2) pentru care sporul de rezistență este foarte important, între
300÷400%, în timp ce pentru pereții din zidărie de bună calitate sporul care se obține
este numai de circa 30%.
279
Figura F.5.26. Continuitatea barelor din straturile de placare
280
F.5.6.1.1.3. Placare cu produse din polimeri armați cu fibre (FRP)
În prezent nu există în nici o țară reglementări tehnice detaliate privind
utilizarea polimerilor armați cu fibre pentru repararea/consolidarea pereților din
zidărie.
Standardul european SR EN 1998-3 prevede, în principiu, posibilitatea
consolidării pereților existenți prin placare cu rețele/plase de FRP aplicate pe una sau
pe ambele fețe. Standardul face precizarea că acestea trebuie să fie ancorate pe zidurile
transversale, dar nu furnizează reguli de aplicare în proiectare.
În aceste condiții majoritatea informațiilor privind utilizarea FRP (detalii de
montare și elemente de calcul) provin de la furnizori.
Placarea se realizează cu plase, benzi sau bare din fibre de sticlă sau de carbon
înglobate într-o rășină epoxidică.
Placarea cu benzi așezate numai pe o singură direcție se folosește dacă este
necesară sporirea rezistenței peretelui la acțiunea perpendiculară pe plan pe direcția
respectivă (numai benzi verticale/orizontale sau rețea de benzi).
281
Figura F.5.29. Montarea barelor din FRP în perete
282
a) în câmp curent b) la colțuri
Figura F.5.30. Ancorarea țesăturii FRP la capete.
283
- grosimea stratului de tencuială poate fi mai mică decât în cazul folosirii
plaselor sudate din oțel;
- tencuiala se poate executa folosind mortar de var (sau cu foarte puțin adaos de
ciment);
- nu există riscul apariției petelor de rugină dacă acoperirea este redusă.
Figura F.5.32. Placarea parțială pentru consolidarea buiandrugilor și a șpaleților între ferestre
284
F.5.6.1.3. Consolidarea zidăriei cu centuri și stâlpișori din beton armat
Consolidarea zidăriei prin introducerea de centuri și stâlpișori din beton armat
aduce următoarele avantaje:
- crearea unei stări de eforturi multiaxiale prin introducerea unei forțe de
compresiune în direcție perpendiculară pe sarcina aplicată;
- sporește rezistența în faza elastică;
- sporește capacitatea portantă ultimă la compresiune excentrică;
- sporește ductilitatea la rupere.
Totodată introducerea centurilor și stâlpișorilor din beton armat contribuie la
asigurarea conlucrării pereților de pe cele două direcții ale clădirii pentru preluarea
forțelor date de cutremur.
285
a) Stâlpișor exterior b) Stâlpișor cu grosime mai mică decât cea a peretelui
Figura F.5.35. Posibilități de introducere a stâlpișorilor în pereții de zidărie
O altă variantă este amplasarea unor lamele din beton armat (stâlpi lamelari) la
colțuri, intersecții și ramificații legate între ele cu centuri din beton armat. Grosimea
lamelelor variază între 12÷15 cm fiind determinată în primul rând de necesitatea
turnării corecte a betonului. Pentru asigurarea conlucrării cu peretele se prevăd ancore
de legătură între lamele care străpung zidul iar suprafețele de contact se pregătesc așa
cum s-a arătat în cazul placării cu beton armat. Aplicarea acestui procedeu implică
intervenții corespunzătoare la nivelul fundațiilor.
286
a) Elevaţie b) Secţiune verticală c) Secţiune orizontală
Figura F.5.37. Consolidarea pereților cu profile metalice
287
șarpantei existente iar uneori și consolidarea zidăriei (de exemplu prin placare).
Măsurile pentru consolidarea șarpantei depind de alcătuirea acesteia și de
starea de conservare în care se află și constau, de regulă, în: ( )
- eliminarea elementelor deteriorate (cu crăpături puternice, afectate de
microorganisme etc.);
- introducerea unor elemente suplimentare pentru sporirea rigidității (diagonale,
clești etc.);
- refacerea/consolidarea prinderilor între elementele șarpantei (se recomandă
introducerea plăcilor metalice în locul prinderilor cu cuie sau scoabe);
- ancorarea zidăriei cu ancore metalice prevăzute cu placă de ancorare
dimensionată ca în cazul tiranților (a se vedea Figura F.5.43); eforturilor de
proiectare pentru dimensionarea ancorelor se face pe o schemă analoagă cu cea
din Figura F.5.41.
Calcan/fronton triunghiular
Calcan/fronton dreptunghiular
1 - Ancore metalice; 2 - Calcanul existent; 3 - Element suplimentar pentru sporirea rezistenței/rigidității
șarpantei; 4 - Elementele șarpantei existente; 5 - Pilaștri din zidărie (în cazul refacerii
calcanului/frontonului existent).
Figura F.5.39. Ancorarea calcanelor/frontoanelor
288
- conlucrarea pereților de pe direcțiile principale ale clădirii, ceea ce implică
existența unor legături sigure între aceștia la colțuri, ramificații și intersecții;
- conlucrarea pereților de pe direcțiile principale cu planșeele intermediare și cu
structura acoperișului ceea ce implică existența unor legături capabile să
transmită forțele tăietoare produse de acțiunea seismică de la planșee la pereții
structurali.
În condițiile în care prin măsuri adecvate se realizează aceste legături se poate
efectua un calcul de ansamblu al clădiri, de exemplu cu modele plane care introduc și
efectul torsiunii de ansamblu.
Asigurarea legăturilor pereților în plan și pe verticală elimină sau reduce la
minimum efectele acțiunii seismice perpendiculare pe planul peretelui solicitarea
dominantă rămânând compresiunea excentrică cu forță tăietoare în planul pereților
289
a) Inserția platbandelor în rosturile
orizontale b) Inserția profilelor laminate
Figura F.5.40. Legarea pereților perpendiculari la colțuri și intersecții
290
(i) Determinarea forței seismice de proiectare;
(ii) Dimensionarea tirantului: stabilirea diametrului și calității oțelului;
(iii) Dimensionarea piesei de ancoraj: ( )
- Alegerea formei: placă sau profil laminat;
- Stabilirea dimensiunilor (lungime/lățime) în funcție de rezistența
zidăriei la compresiune locală şi la forfecare;
- Stabilirea grosimii plăcii sau alegerea profilului laminat din condiția
de rezistență la încovoiere și forfecare.
Dimensionarea tiranților se face astfel încât aceștia să aibă rezistența necesară
pentru a împiedica răsturnarea pereților de zidărie datorită acțiunii seismice
perpendiculară pe planul acestora.
Forța seismică perpendiculară pe planul peretelui (fperete) se determină conform
P 100-1, cap. 10, cu parametrii de calcul βCNS și qCNS, stabiliți conform P 100-3, anexa
D.
291
unde:
Atir aria secțiunii transversale a tirantului;
fyd limita de curgere de calcul a oțelului.
Dimensionarea piesei de ancoraj implică, în primul rând, alegerea formei
pentru se ține seama de următoarele considerente:
- aspectul exterior (în cazul plăcilor montate pe fațade);
- condițiile de expunere și de întreținere: se evită formele care pot favoriza
acumularea apei din precipitații;
- intensitatea forțelor din tiranții care se ancorează: pentru forțe ridicate sunt mai
indicate profilele laminate deoarece au rigiditate mai mare și asigura astfel
distribuția uniformă a eforturilor de compresiune pe zidărie.
Există o mare diversitate de forme ale pieselor de ancoraj din clădirile existente.
În cazul clădirilor care se supun lucrărilor de intervenție se recomandă adoptarea unor
soluții/forme similare celor existente (dacă este cazul).
292
Se consideră că zona de zidărie angajată pentru preluarea eforturilor din tirant
depășește laturile l1 și l2 ale plăcii de ancorare cu jumătate din grosimea peretelui (0,5tz)
de fiecare parte, astfel încât avem : L1 = l1 + tz și L2 = l2 + tz.
Verificarea zidăriei la compresiune locală sub placa de ancorare se face
considerând o presiune convențională egală cu:
fk L1 L2 f
loc 2 k
CF l1l2 CF
unde:
fk rezistența caracteristică a zidăriei la compresiune;
CF factorul de încredere care depinde de nivelul de cunoaștere a
proprietăților mecanice ale zidăriei existente.
În cazurile în care tirantul/tiranții se montează în câmpul peretelui (la o distanță
mai mare de 2tz de un perete transversal suficient de rezistent pentru a prelua
compresiunile), zona de zidărie angajată pentru preluarea eforturilor tiranților se
verifică la străpungere (forfecare pe conturul zonei angajate).
(c) Inserția stâlpișorilor din beton armat la intersecția pereților( )
Introducerea stâlpișorilor și centurilor din beton armat pentru confinarea
zidăriei contribuie și la realizarea unor legături eficiente între pereții de pe cele două
direcții ale clădirii. Soluția este indicată mai ales în cazurile în care pereții sunt
executați în etape diferite, fără țesere și cu cărămizi cu dimensiuni diferite.
293
a) b)
Figura F.5.44. Legarea pereților cu planșeul cu ancore
294
a) b)
Figura F.5.45. Planșee fără rigiditate semnificativă în plan orizontal
295
- realizarea unei suprabetonări armate, legată corespunzător cu grinzile din lemn
și cu pereții de contur;
- prinderea de grinzile de lemn, sus și jos sau numai pe o singură parte, a unui
sistem de zăbrele din platbande din oțel care se ancorează în pereții de contur;
- prinderea la fața inferioară a grinzilor a unui sistem de tiranți din oțel;
- adăugarea, pe grinzile existente, sus și jos sau numai pe o singură parte, a unui
strat de scânduri/dulapi (perpendicular sau înclinat la 45o față de direcția
grinzilor).
(i) Consolidarea prin suprabetonare
Consolidarea planșeelor din lemn prin suprabetonare armată este o soluție care
poate fi folosită pentru:
- sporirea capacității portante a planșeului pentru încărcări verticale de
exploatare;
- sporirea rigidității planșeului în plan vertical (reducerea deformațiilor și a
vibrațiilor);
- sporirea rigidității planșeului în plan orizontal și legarea acestuia cu pereții
structurali.
În structura mixtă betonul preia eforturile de compresiune iar lemnul grinzilor
originare preia eforturile de întindere. Pentru asigurarea conlucrării între cele două
componente este necesară prevederea unor conectori capabili să preia eforturile de
lunecare.
Suprabetonarea va fi prevăzută cu o armătură minimă (de exemplu, rețea 56)
pentru preluarea eforturilor din contracția betonului. Pentru legarea suprabetonării de
pereții de contur se folosesc ancore montate în zidărie așa cum se arată în Figura
F.5.52. Betonul se toarnă pe un strat impermeabil (folie) pentru a se evita pierderea
apei și umezirea scândurilor. Pentru reducerea greutății proprii suprabetonarea poate fi
turnată pe un strat de termoizolație rigidă, ca în Figura F.5.46(c).
296
componentelor planșeului în timpul mișcării seismice. În prealabil este necesar să se
verifice legătura dintre podină și grinzi; dacă prinderile respective sunt insuficiente se
va suplimenta numărul cuielor sau se vor introduce șuruburi capabile să preia
lunecările în plan orizontal. Pentru preluarea diferenței de nivel care se creează în
acest mod între platbande se așează un material ușor (tip polistiren rigid).
Figura F.5.48. Consolidarea planșeelor din grinzi și podină de lemn cu tiranți de oțel
297
forței tăietoare capabile astfel încât, în cele mai multe cazuri se poate conta pe
conlucrarea spațială completă a pereților de pe cele două direcții. Secțiunea compusă
are și rigiditate mai mare în plan vertical și din acest motiv procedeul poate fi aplicat și
în cazul planșeelor cu flexibilitate ridicată (mai ales atunci când se manifestă vibrații
supărătoare din încărcările de exploatare).
Scândurile/dulapii se prind de grinzi cu un număr suficient de cuie pentru
preluarea lunecărilor.
1 - Grinzile existente; 2 - Primul strat de scânduri/dulapi așezat la 45o față de direcția grinzilor;
3 - Al doilea strat de scânduri/dulapi (dacă este cazul) așezat perpendicular pe primul strat; 4 –
Pardoseala.
Figura F.5.49. Consolidarea planșeelor din lemn prin scânduri/dulapi așezați la 45 o față de
grinzile existente
298
Figura F.5.50. Planșeu din profile laminate și bolți plate de cărămidă cu tiranți din oțel rotund
Acest tip de planșeu aduce încărcări verticale cu valori mari din cauza
umpluturii așezată la extradosul bolțișoarelor, și pe această cale, conduce la forțe
seismice ridicate.
În cadrul lucrărilor de intervenție pentru reducerea riscului seismic se au în
vedere următoarele măsuri:
- sporirea rigidității în plan orizontal prin legarea profilelor cu platbande / bare
rotunde din oțel sudate la talpa inferioară (soluția curentă, care nu necesită
desfacerea pardoselii) sau la talpa superioară; pentru clădirile din secolul XIX
se recomandă verificarea sudabilității oțelului din grinzi;
- introducerea tiranților transversali pentru a evita ruperile locale ale
bolțișoarelor;
- introducerea tiranților longitudinali pentru a prelua eforturile de întindere din
încovoierea diafragmei orizontale;
- legarea diafragmei de pereții de zidărie prin ancore montate în găuri forate;
- în cazul planșeelor cu deschidere mare se recomandă ancorarea suplimentară a
pereților cu profile (corniere) de margine;
- eliminarea umpluturii (de regulă, moloz/cloțuri) de sub pardoseală sau
înlocuirea acesteia cu materiale mai ușoare.
1 - Perete de zidărie; 2 - Grinzi metalice (de regulă profile I); 3 - Bolțișoare de cărămidă;
4 - Platbande de oțel sudate la talpa inferioară a grinzilor; 5 - Tirant longitudinal; 6 - Tirant transversal;
7 - Ancore montate în găuri forate în zidărie.
Figura F.5.51. Consolidarea planșeelor cu grinzi metalice și bolțișoare de cărămidă (după FEMA
547)
299
În unele cazuri se poate realiza sporirea rigidității în plan orizontal prin
turnarea unei plăci din beton armat monolit cu grosimea de 5÷6 cm peste stratul de
umplutură; soluția este posibilă numai dacă profilele pot prelua încărcarea
suplimentară și, evident sporește greutatea supusă acțiunii seismice. Legătura între
stratul de beton și grinzile metalice se asigură prin conectori sudați. Legătura dintre
stratul de suprabetonare și pereții de zidărie se realizează cu ancore înglobate în perete
ca în Figura F.5.52.
(c) Planșee din elemente prefabricate din beton armat fără suprabetonare( )
Pentru planșeele din elemente prefabricate de tip "fâșie" cu bucle sau cu bare
de legătură la extremități, fără suprabetonare armată se adaugă o suprabetonare cu
grosime 60 mm armată cu plasă de oțel beton cu aria 250 mm2/m. Dacă planșeul
are numai șapă nearmată aceasta se îndepărtează (pentru a evita supraîncărcarea) și se
adaugă șapa armată menționată.
Realizarea conlucrării dintre prefabricatele existente și stratul de suprabetonare
este favorizată dacă se montează conectori între acestea.
300
Figura F.5.54. Suprabetonarea fâșiilor cu goluri
301
existentă. Legăturile se realizează prin țesere (operație mai dificilă) sau prin turnarea
unui stâlpișor de beton armat. În ambele cazuri se prevăd și ancore metalice. Este
necesar ca fundația contrafortului să fie legată cu fundația peretelui existent și
dimensionată pentru întreaga forță orizontală (care include și forța aferentă masei
peretelui).
În toate cazurile, arcele și bolțile avariate se repară prin injectare sau prin
placare la extrados cu tencuieli armate cu plase din oțel sau din polimeri armați cu
fibre.
În cazul șarpantelor care dau împingeri asupra pereților de la ultimul nivel
intervenția poate consta în:
- modificarea schemei statice a șarpantei prin introducerea unor elemente
suplimentare din lemn sau din oțel, recomandabil la nivelul tălpilor inferioare,
destinate să preia împingerile;
- refacerea șarpantei după o schemă statică fără împingeri.
Totodată se recomandă examinarea îmbinărilor între elementele șarpantei
pentru a se limita deformabilitatea acestora. În acest scop, la noduri se pot introduce
platbande metalice sau buloane suplimentare
302
- pentru clădirile la care soluția de intervenție implică adăugarea unor încărcări
permanente importante prin: placarea cu beton armat a pereților, înlocuirea
planșeelor din lemn cu planșee din beton armat, supraetajarea clădirii;
- clădirea a suferit avarii din cauze neseismice legate de natura terenului și/sau
interacțiunea sol/structură.
Procedeele de consolidare a fundațiilor pentru eliminarea acestor deficiențe
sunt următoarele:
(a) Pentru sporirea reducerea presiunii pe teren:
- lărgirea fundațiilor prin placare cu beton armat turnat sau torcretat;
- subzidirea fundațiilor existente pentru atingerea adâncimii de îngheț sau a
straturilor cu rezistență suficientă;
- introducerea micropiloților.
303
Pentru remedierea acestei deficiențe se adaugă pereți structurali cu rigiditate
suficientă pentru a se reduce torsiunea de ansamblu. Pentru sporirea eficienței acestei
intervenții se recomandă:
- introducerea pereților noi în poziții cât mai depărtate de centrul de rigiditate al
planșeului;
- examinarea posibilităților de creștere a rigidității pereților de contur prin
închiderea unor goluri; soluția este recomandată în special în cazul în care
golurile au fost create prin intervenții ulterioare.
În cazurile în care măsurile preconizate mai sus nu pot fi realizate din diferite
considerente, expertul va examina, printr-o metodă de calcul spațial, care ia în
considerare toate neregularităților structurale, starea de eforturi din structură și va
stabili soluțiile necesare de consolidare locală a elementelor ale căror solicitări totale
depășesc capacitățile de rezistență respective cu mai mult de 1015%. Consolidarea
locală are în vedere sporirea rezistenței și a ductilității elementelor respective.
Eficiența acestor intervenții este condiționată de:
- gradul de afectare a funcțiunilor clădirii (adăugarea unor pereți structurali
poate modifica defavorabil distribuția funcțiunilor în clădire, iar închiderea
golurilor de pe fațade modifică aspectul clădirii);
- asigurarea conlucrării cu elementele și ansamblul structurii existente pentru
toate tipurile de încărcări și pentru toate nivelurile de solicitare (până în stadiul
ultim);
- integrarea fundațiilor elementelor noi în ansamblul fundațiilor clădirii, luând
măsuri pentru evitarea tasărilor diferențiate.
Lucrările constau, de regulă, în:
- adăugarea unor elemente structurale noi (pereți, stâlpi din zidărie) având
caracteristicile geometrice și pozițiile stabilite în funcție de categoria
deficiențelor pe care trebuie să le corecteze;
- închiderea unor goluri în pereții interiori sau în cei de fațadă; pentru pereții
respectivi este necesară verificarea fundațiilor și eventual consolidarea acestora.
304
În cazul clădirilor cu planșee rigide care au forme complexe în plan astfel încât
acțiunea seismică poate genera efecte de torsiune importante se poate examina și
oportunitatea introducerii rosturilor de separație. Operația este complicată și constă în:
- separarea completă a pereților și planșeelor pentru realizarea unui rost de circa
20÷30 mm; se atrage atenția că prin această operație se întrerupe continuitatea
armăturilor din planșeu în zona rostului astfel încât rezistența acestuia poate
diminuată;
- introducerea unor pereți structurali suplimentari, legați cu cei existenți (prin
țesere sau cu stâlpișori din beton armat) pentru închiderea "cutiei spațiale";
pentru pereții suplimentari sunt necesare și lucrări de intervenție la fundații.
Pentru clădirile cu planșee flexibile colțurile intrânde constituie zone de
concentrare pentru eforturile din forța tăietoare. Transferul forțelor se face cu ajutorul
elementelor capabile să antreneze pereți cu rigiditate și rezistență suficiente pentru a
echilibra forța seismică.
C - colector
Rost de separaţie în C
Pereţi
pereţi şi în planşeu structurali noi
C
305
- Se adăugă elemente verticale noi, eventual numai stâlpi, pentru preluarea
directă a forțelor verticale în cazul planșeelor cu rezemări de ordin superior;
- Se completează sistemul de centuri.
Perete Perete
demolat refăcut
a) b) c)
a) Discontinuitate rezultată prin desființarea șpaletului central la parter pentru realizarea unei vitrine;
b) Asigurarea continuității prin refacerea peretelui demolat;
c) Asigurarea continuității prin introducerea unor stâlpi de beton armat.
306
Figura F.5.61. Consolidarea colțului dacă zidăria reazemă pe rama ferestrei
307
- Lucrări de consolidare, aplicate elementelor structurale individual sau structurii
în ansamblu constând în întărirea elementelor sau desfacerea și înlocuirea
părților avariate ale acestora. Prin acest tip de intervenție se sporesc
performanțele structurale (rezistență, rigiditate, deformabilitate) peste nivelul
inițial.
În cazul prezentului capitol se tratează succint conceperea și detalierea
intervențiilor asupra:
- planșeelor de lemn;
- șarpantelor de lemn;
- elementelor verticale, stâlpi și pereți de lemn.
308
F.6.5. Intervenții asupra planșeelor de lemn
a) b)
Figura F.6.1. Consolidarea grinzilor de lemn cu piese de oțel
309
Figura F.6.2. Consolidarea grinzilor planșeelor din lemn – soluţia 1
310
necesare măsuri speciale de legare a elementelor planșeului de pereții structurali de
zidărie.
În vederea realizării acestei cerințe se introduc dornuri de prindere care
lucrează la forfecare (Figura F.6.4) sau/și se montează tiranți de oțel, de preferat
pretensionați, prevăzuți cu ancoraje adecvate la legătura cu peretele. Tiranții care pot
îndeplini și suplimentar rolul de solidarizare a pereților de pe cele două direcții se vor
dispune cu precădere în lungul pereților paraleli cu direcția de atac seismic pentru care
se prevăd tiranții.
Figura F.6.5. Planșeu de lemn alcătuit din grinzi (pe direcția y), antretoaze și toroane de oțel (pe
direcția x) și acoperite de elemente de placaj fixate cu cuie de grinzi și antretoaze
311
(b) Soluția prezentată principial în Figura F.6.6 constă în introducerea de
contravântuiri metalice, pentru a realiza împreună cu elementele de lemn ale
planșeului grinzi cu zăbrele pe ambele direcții. Aceste elemente rigide sunt în
măsură să transmită forțele de inerție orizontale la pereții structurali.
Figura F.6.6. Diafragma parțială. Cazul unui planșeu de lemn cu grinzi și antretoaze (fără
panouri fixate cu cuie), rigidizate prin contrafise de rigidizare alcătuite din elemente de lemn și
toroane de oțel
(c) Turnarea unui strat de beton (mortar) armat peste podina planșeului de lemn,
conectat de pereții de zidărie. Această soluție este aplicabilă dacă fundațiile și
terenul de fundare sunt în măsură să preia suplimentul de încărcare dat de
greutatea plăcii de beton. Dacă se contează pe grinzile de lemn ca grinzi de
planșeu (când placa de beton este subțire), trebuie realizată conectarea între
cele două elemente. Dacă grinzile de lemn nu au capacitatea de a susține placa
de beton armat pe durata turnării și întăririi betonului (în situația în care placa
de beton armată este concepută să preia singură încărcarea verticală a
planșeului) se vor prevedea susțineri provizorii pe durata execuției.
(d) În situația în care grinzile de lemn din panouri de planșeu situate de o prte și de
lta a pereților structurali au orientări diferite, pentru solidarizarea celor două
zone de planșeu și rigidizarea planșeului în ansamblu se pot aplica
contravântuiri locale în X, ca în Figura F.6.7. ( )
312
Figura F.6.7. Rigidizarea planșelor din lemn cu grinzi rezemate pe direcții diferite în cadrul
aceluiași nivel
313
Figura F.6.8. Legătura între grinzile de acoperiș și perete
314
Rigidizarea șarpantei se poate realiza prin (Figura F.6.9):
- prevederea unor contravântuiri în planul căpriorilor;
- introducerea unor grinzi la nivelul tălpii (corzii) inferioare, perpendicular pe
aceasta, suspendată de căpriori, la coama șarpantei.
Figura F.6.10. Rigidizarea acoperișurilor din arce sau ferme cu deschideri mari – soluţia 1
În cazul fermelor de lemn, sporirea rigidității în planul lor se poate obține prin
îndesirea zăbrelelor (Figura F.6.11).
315
Figura F.6.11. Rigidizarea acoperișurilor din arce sau ferme cu deschideri mari – soluţia 2
316
F.7.1. Obiect și domeniu de aplicare
În condițiile în care, până în prezent în România nu există documentația și
experiența necesară pentru proiectarea lucrărilor de reducere a riscului seismic pentru
componentele nestructurale (CNS) ale clădirilor, prezentul capitol are ca scop:
- stabilirea principiilor pentru fundamentarea lucrărilor de reducere a riscului
seismic al CNS din clădirile existente;
- formularea criteriilor generale pentru alegerea soluțiilor de intervenție;
- prezentarea unor soluții tehnice de intervenție utilizate curent în practică pe
plan mondial.
Ansamblul lucrărilor și procedurilor de intervenție folosite pentru reducerea
riscului seismic al CNS va fi denumit generic în cele ce urmează reabilitare seismică a
CNS.
Diferitele categorii de lucrări de intervenție prezentate în acest capitol au ca
scop general aducerea CNS din clădirile existente cât mai aproape de nivelul de
asigurare preconizat pentru CNS din clădirile noi. Este evident că, din cauza
diversității practic nelimitate a CNS și, în particular, a condițiilor în care acestea sunt
atașate de elementele de construcție structurale și/sau nestructurale procedeele de
reducere a riscului seismic date în continuare nu pot decât să rămână la nivelul
principiilor și al recomandărilor generale și nu pot fi aplicate în toate situațiile fără o
analiză inginerească prealabilă. În cele mai multe cazuri, în special în cazul
echipamentelor și mobilierului, dar și în cazul altor categorii de CNS (pereți
despărțitori ușori, de exemplu) măsurile de asigurare la acțiunea seismică a CNS
trebuie să fie stabilite de producător pe baza studiilor și experimentărilor proprii.
Acestea trebuie să se refere la definirea regimului seismic în care produsele respective
pot fi utilizate (prin studiile de calificare seismică) și la condițiile de prindere de
elementele de construcție.
Lucrările de intervenție pentru reabilitare seismică prezentate în acest capitol
se aplică tuturor CNS din clădiri definite în P 100-1, dacă acestea nu satisfac cerințele
fundamentale pentru Starea Limită Ultimă și Starea Limită de Serviciu.
Pentru componentele care prezintă risc seismic redus, prevăzute în P 100-1,
lucrările de reabilitare se execută numai în situațiile în care s-a produs deteriorarea
componentei și/sau a prinderilor respective astfel încât aceasta prezintă pericol pentru
siguranța vieții sau nu își mai poate îndeplini funcțiunea în clădire.
În această categorie se încadrează:
I. Componentele arhitecturale, în afara celor din grupele A1 și A2, care sunt
așezate pe fațadele către spații publice sau cu aglomerări de persoane, pentru:
- clădirile din clasa de importanță II, pentru zona seismică cu ag < 0,20g;
- clădirile din clasa de importanță III, pentru zona seismică cu ag < 0,30g;
- clădirile din clasa de importanță IV, pentru toate zonele seismice.
II. Echipamentele electromecanice și mobilierul, pentru:
- clădirile din clasa de importanță II, pentru zona seismică cu ag < 0,20g;
- clădirile din clasa de importanță III, pentru zona seismică cu ag < 0,30g;
- clădirile din clasa de importanță IV, pentru toate zonele seismice.
317
III. Componentele de instalații, în afara celor din grupa B4, se exceptează de la
aplicarea măsurilor sistematice de reabilitare seismică pentru:
- clădirile din clasa de importanță II, pentru zona seismică cu ag < 0,20g;
Excepție fac și componentele din grupa B1, pentru instalațiile de stingere a
incendiilor.
- clădirile din clasa de importanță III, pentru zona seismică cu ag < 0,30g;
- clădirile din clasa de importanță IV, pentru toate zonele seismice.
IV. Componentele din categoriile B (cu excepția B4), C și D, din clădirile din
clasele de importanță II și III, indiferent de acelerația seismică de proiectare (ag)
dacă îndeplinesc următoarele două condiții:
- sunt montate la înălțime mai mică de 1,50 m peste nivelul planșeului;
- au greutate totală maximă în exploatare mai mică de 0,20 kN.
Soluțiile de reabilitare seismică a CNS date în acest capitol nu pot fi utilizate
pentru reabilitarea seismică a CNS din clădirile monument istoric fără acordul
autorităților competente.
Figura F.7.1. Curbele "Forță seismică - deplasare laterală" pentru structuri ductile/neductile
318
(b) Efectul dominant pentru răspunsul CNS: efectul seismic direct și/sau indirect
(conform P100-3, Anexa E).
Componentele sensibile la efectul indirect sunt mai vulnerabile în cazul
structurilor ductile. De asemenea trebuie remarcat și faptul că, în cazul unei grupe de
CNS, preponderența efectului direct/indirect se poate inversa. De exemplu, pentru
elementele atașate anvelopei, efectul direct poate deveni predominant sau cel puțin
echivalent cu efectul indirect atunci când greutatea proprie a CNS este excesivă
(elemente decorative cu dimensiuni/ grosimi mari din piatră sau din beton).
(c) Nivelul de vulnerabilitate seismică al CNS, identificat conform P 100-3, anexa
E.
(d) Categoria de risc seismic, dintre cele menționate mai sus, care decurge din
diferitele tipuri de deteriorare probabile.
(e) Cerințele de performanță stabilite pentru clădire după reabilitare.
(f) Severitatea acțiunii seismice de proiectare în amplasament.
Așa cum s-a arătat anterior, în zonele seismice cu intensitate scăzută/moderată
a acțiunii seismice preocupările privitoare la reducerea riscului seismic al CNS se
restrâng numai la acele componente care prezintă risc pentru siguranța vieții
persoanelor din exteriorul clădirii și la cele care asigură funcționarea clădirilor din
clasa de importanță I. Dimpotrivă, în zonele seismice cu accelerații așteptate
mari/foarte mari (orientativ ≥ 0,20g) reducerea riscului seismic al CNS poate fi
necesară și pentru satisfacerea cerinței de limitare a degradărilor (mai ales în clădirile
în care valoarea CNS reprezintă un procent ridicat din valoarea totală a clădirii).
(g) Costurile estimate. ( )
Acest parametru este adesea neglijat sau interpretat în mod eronat.
Pentru analiza oportunității lucrărilor de intervenție trebuie să se țină seama de
cele trei componente ale costului lucrărilor:
(i) Costul reabilitării structurale.
Depinde de nivelul de avarii produs de cutremur sau prognozat printr-o
expertiză tehnică și de nivelul de performanță seismică propus după intervenție;
(ii) Costurile reabilitării componentelor nestructurale.
Raportul între costurile reabilitării elementelor structurale și cele aferente
componentelor nestructurale este variabil în limite largi.
Acest raport depinde de:
- raportul valoric între subsistemul structură și subsistemul CNS al clădirii;
- nivelul de protecție seismică inițială al CNS;
- efecte conexe ale intervențiilor (de exemplu necesitatea modificării traseelor de
instalații ca urmare a consolidării unor elemente structurale/nestructurale).
(iii) Costurile refacerii finisajelor (care, în general depind indirect de
severitatea cutremurului, prin amploarea intervențiilor la structură și la
elementele nestructurale). ( )
319
Valoarea costurilor reabilitării componentelor nestructurale și a refacerii
finisajelor este în cele mai multe cazuri superioară costurilor reabilitării structurale
propriu zise. Sporurile cele mai mari se regăsesc în cazul clădirilor pentru care
ponderea elementelor nestructurale și a mobilierului în costul total este mare.
Figura F.7.2. Ponderea relativă a costurilor CNS pentru clădiri cu diferite funcțiuni
Figura F.7.3. Variația costurilor reabilitării seismice în funcție de nivelul de siguranță obținut
320
componenta reabilitată;
prinderile acesteia de structură sau, după caz, de o altă CNS;
elementul structural sau CNS de care este prinsă componenta reabilitată
(verificarea locală a capacității de rezistență a acestora).
321
Pentru respectarea cerințelor fundamentale seismice de către clădire după
efectuarea lucrărilor de reabilitare seismică, sunt necesare următoarele condiții:
- realizarea nivelurilor de performanță corespunzătoare pentru structura clădirii;
- realizarea nivelurilor de performanță specifice pentru fiecare categorie de CNS.
Nivelurile de performanță seismică ale CNS după reabilitare, asociate Stării
Limită Ultime, se stabilesc, de regulă, diferențiat, în funcție de riscul potențial care
decurge, în primul rând, din poziția în clădire a componentelor care sunt susceptibile
de cădere parțială/totală, în următoarea ordine descrescătoare:
- în/către spații unde sunt posibile aglomerări de persoane;
- către/pe căile de evacuare (în interiorul/exteriorul clădirii);
- în interiorul încăperilor cu funcțiuni esențiale, în cazul clădirilor din clasa de
importanță I;
- în spațiile/încăperile cu funcțiuni curente.
CNS a căror deteriorare poate conduce la întreruperea funcționării normale (IF)
și nivelul de performanță seismică al acestora după reabilitare, se stabilesc de
personalul de specialitate al unităților respective.
Riscurile asociate neîndeplinirii cerințelor fundamentale pentru Starea Limită
Ultimă (SV) respectiv pentru Starea Limită de Serviciu (IF, PV) de către CNS sunt
date în P 100-3, anexa E.
Tabelul F.7.2
Nr. camera + Descrierea Starea
Descrierea CNS Cant U.M. Interv.
localizare prinderilor generală
Parter-1/Acces Tavan suspendat 50 m2 numai verticale bună Da
Parter-2/Depozit Tavan suspendat 100 m2 numai verticale bună Nu
…… ……. … … …… …. …
322
Inventarierea se referă la componentele nestructurale prevăzute în P100-1.
Separat se face inventarierea componentelor nestructurale exceptate de la
lucrările de reabilitare, numai dacă acestea prezintă deficiențe sau avarii care pun în
pericol siguranța vieții sau împiedică funcționarea normală a clădirii.
323
(c) Vulnerabilitate seismică scăzută: ( )
Componenta este corect ancorată (în condiții comparabile cu cele cerute pentru
clădirile noi, conform P 100-1, cap. 10) și prinderile prezintă un grad suficient de
siguranță, astfel încât există o probabilitate de cădere care poate fi neglijată la
cutremurul cu intensitatea corespunzătoare Stării Limită considerate. Căderea poate fi
provocată de acțiunea directă sau indirectă a cutremurului.
În cazul în care componenta se află pe/către spațiile cu aglomerare de persoane
sau pe căile de evacuare, pentru a fi încadrată în această categorie, componenta trebuie
să satisfacă și următoarele condiții suplimentare:
- forța capabilă să fie mai mare decât ¾ din forța de proiectare dată de relația
(E.2) din P 100-3;
- deplasarea relativă capabilă între punctele de prindere să fie mai mare decât ¾
din deplasarea relativă calculată conform P 100-1, cap. 10.
Tabelul F.7.3
Categoria de Nivelul de risc
vulnerabilitate R-ridicat M-moderat S-scăzut
Ridicată 1 4 7
Moderată 2 5 8
Scăzută 3 6 9
Notă: În cazul în care reabilitarea se face pentru Starea Limită Ultimă în tabelul F.7.3 se introduc
nivelurile de risc corespunzătoare coloanei SV din tabelele E.1a și E.1b, P100-3, pentru
accelerația seismică de proiectare a terenului din amplasament.
Notă: În cazul în care reabilitarea se face numai pentru Starea Limită de Serviciu în tabelul F.7.3 se
introduce cel mai ridicat nivel de risc din coloanele IF sau PV din tabelele E.1a și E.1b, P100-3,
pentru accelerația seismică de proiectare a terenului din amplasament.
324
F.7.8.1. Exemple
325
degradări majore ale materialelor de construcție care pot conduce la prăbușiri parțiale /
totale ale acestora, cu precădere către spații accesibile publicului, sub efectul unor
cutremure de intensitate scăzută (de exemplu în cazul replicilor la șocul principal al
unui cutremur major).
326
funcțiuni în clădire. Înlocuirea CNS implică și realizarea unui sistem nou de
prinderi/legături cu structura precum și refacerea izolațiilor, finisajelor și uneori, a
instalațiilor.
Reducerea riscului seismic al CNS prin înlocuirea celor vulnerabile este
posibilă numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
- prin înlocuirea componentei nu sunt afectate funcțiunile și aspectul clădirii sau
aceste afectări sunt limitate și/sau acceptabile pentru investitor/utilizator;
- eliminarea și înlocuirea componentei nu afectează rezistența și stabilitatea altor
CNS din clădire;
- există posibilitatea realizării unor prinderi sigure de structura clădirii sau de
altă CNS cu rigiditate și rezistență corespunzătoare.
Prin înlocuirea CNS se pot realiza următoarele modificări favorabile ale
răspunsului seismic:
(a) Înlocuirea permite reducerea masei CNS și, în consecință, reducerea forței
seismice în prinderile componentei de structură și a eforturilor în elementele
structurii de care este prinsă CNS respectivă. Următoarele măsuri pot realiza
acest cerință:
- înlocuirea pereților de compartimentare din zidărie cu pereți din gips carton -
un perete din cărămidă plină așezată pe cant, tencuit pe ambele fețe cântărește
circa 200 daN/m2 perete în timp ce un perete din două panouri de gips carton
cu schelet metalic cântărește 30÷40 daN/m2, adică numai 15÷20%;
- înlocuirea tavanelor grele din ipsos cu tavane din elemente ușoare;
- înlocuirea coșurilor de fum/ventilație din zidărie de cărămidă cu coșuri din oțel;
- înlocuirea placajelor grele de pe fațade (piatră, cărămidă) cu elemente similare
din materiale ușoare; idem în cazul parapeților/aticelor.
(b) Înlocuirea placajelor și a învelitorilor realizate din elemente cu dimensiuni mici
(plăci ceramice/cărămizi de fațadă sau țigle/olane) ale căror prinderi nu pot fi
controlate, cu elemente cu dimensiuni mai mari și ale căror prinderi pot fi
asigurate corespunzător.
(c) Modificarea favorabilă a caracteristicilor răspunsului dinamic al CNS
concretizată prin reducerea coeficientului de amplificare dinamică, CNS și
creșterea factorului de comportare, qCNS. Acest rezultat se poate obține prin:
- limitarea numărului de grade de libertate dinamică (eliminarea oscilațiilor
verticale de exemplu la CNS rezemate în consolă, Figura F.7.11);
- prin înlocuirea/modificarea sistemului de prindere, eliminând prinderile
"fragile";
- schimbarea materialului din care este alcătuită componenta (de exemplu,
înlocuirea, la sistemele de conducte, a racordurilor rigide cu racorduri flexibile,
capabile să preia deplasările relative între acestea).
(d) Eliminarea riscului ruperilor fragile ale CNS și/sau ale prinderilor de structură:
- înlocuirea sticlei vitrinelor/fațadelor cortină cu sticlă securizată;
- aplicarea unei pelicule de siguranță pe sticla fațadelor/vitrinelor;
327
- eliminarea/înlocuirea prinderilor cu ancore scurte înglobate în zidărie/beton și
refacerea lor cu prinderi "normale";
(e) Eliminarea/reducerea interacțiunilor nefavorabile între CNS și structura clădirii
prin înlocuirea CNS cu rigiditate mare (zidărie) și/sau a prinderilor dispuse în
poziții defavorabile (centuri intermediare, podeste și grinzi de scară care dau
naștere la stâlpi scurți, de exemplu).
(f) Eliminarea este și soluția de reabilitare în cazul CNS pentru care testele de
calificare seismică au arătat rezultate nesatisfăcătoare. ( )
328
Alcătuirea și dimensionarea prinderii se va face pentru asigurarea capacității de
a prelua efectele combinate ale forței seismice de proiectare, SCNS:
- forța tăietoare (FCNS);
- forțele de întindere, T, sau compresiune, C, date de momentul de răsturnare
calculat cu relația MR = zCG FCNS, în care zCG este cota centrului de greutate al
CNS în raport cu planul planșeului.
În cursul solicitării seismice eforturile menționate mai sus au caracter ciclic iar
starea masivului de beton se poate deteriora astfel încât prinderea să se afle într-o
fisură sau în imediata vecinătate a acesteia ceea ce modifică esențial condițiile în care
eforturile din ancore se transmit la beton.
329
Figura F.7.7. Solicitarea seismică a prinderilor CNS
330
Concrete, Steel and Masonry Elements”, AC 70, noiembrie 2004. Condițiile tehnice
stabilite prin aceste documente se folosesc în concordanță cu prevederile
reglementărilor tehnice pentru proiectarea lucrărilor de intervenție pentru reducerea
riscului seismic pentru elementele structurii și pentru CNS.
(b) Deformații și sau vibrații cu amplitudini inadmisibile în cazul componentelor
flexibile sau al celor suspendate.
Componentele flexibile ale instalațiilor (țevi de diametru mic și mediu, cabluri
electrice), corpuri de iluminat suspendate, unele obiecte de mobilier suspendate,
oscilează puternic in timpul cutremurului.
Acest tip de răspuns poate avea mai multe consecințe negative:
- ruperea sau ciocnirea țevilor sau cablurilor;
- ciocnirea obiectelor aflate în vecinătate;
- rănirea persoanelor aflate în vecinătate.
Limitarea deformațiilor sau vibrațiilor se face prin:
- introducerea unor legături suplimentare cu structura (reducerea lungimii libere,
între prinderi, în cazul conductelor, împiedicarea oscilațiilor laterale în cazul
CNS suspendate) (Figura F.7.8);
- înlocuirea legăturilor flexibile (prin fire sau cabluri) cu legături rigide (profile
laminate);
- asocierea țevilor/conductelor în "pachete" pentru sporirea rigidității.
Figura F.7.8. Legarea suplimentară a unei conducte pentru scurtarea lungimii libere
331
perete, nu trebuie să împiedice posibilitatea de deplasare a peretelui în planul său sau
să conducă la formarea stâlpilor scurți.
Reducerea riscului seismic al CNS prin introducerea unor legături suplimentare
cu structura nu elimină necesitatea evaluării rezistenței componentei pentru forța
seismică de proiectare și, dacă rezultă necesar, reabilitarea acesteia prin
reparare/consolidare.
332
- eliminarea alcătuirilor care pot produce interacțiuni defavorabile între
elementele de consolidare și structură sau o altă CNS;
- alegerea materialelor și dimensionarea elementelor de consolidare și a
prinderilor acestora de structură pentru obținerea unei comportări ductile;
- realizarea conlucrării între CNS care se consolidează și materialul/elementul de
consolidare, de exemplu, aderența dintre zidărie și elementele de placare
(tencuiala, țesătura de fibre polimerice – FRP).
333
Figura F.7.9. Consolidarea aticelor din zidărie
334
Figura F.7.11. Limitarea oscilațiilor verticale la CNS rezemate în consolă
335
Figura F.7.12. Consolidarea coșurilor din zidărie
336
îngheață și poate accentua desprinderea de stratul suport și căderea placajului chiar
fără producerea unui cutremur.
Din aceste motive intervenția de reabilitare asupra placajelor care prezintă
desprinderi și/sau deplasări chiar din cauze neseismice, este o măsură pentru reducerea
riscului seismic.
337
a) b) c)
În cazul clădirilor monumentale, se întâlnesc placaje grele, din piatră sau din
elemente prefabricate din beton, cu grosimi care ajung, uneori, până la 12÷15 cm. În
cele mai multe cazuri, acestea sunt prinse de elementele anvelopei cu legături
mecanice - ancore, plăci înglobate sudate sau alte dispozitive care blochează complet
deplasările relative în raport cu suportul.
În cazul acestor placaje, acțiunea seismică poate afecta fie numai câteva
elemente fie suprafețe mari ale anvelopei, producând:
- fisurarea sau chiar ruperea elementelor de placaj;
- cedarea prinderilor - deformarea, smulgerea sau ruperea ancorelor.
Ambele tipuri de avarii se produc, în special în zonele unde există
discontinuități ale placajului (mai ales în vecinătatea imediată a golurilor).
Soluțiile de intervenție sunt analoge celei din Figura F.7.14(c).
338
În cazul clădirilor etajate, panourile mari sunt prinse sus și jos de planșee în
timp ce pentru clădirile industriale panourile sunt prinse lateral de stâlpi.
Toate aceste tipuri de panouri sunt sensibile atât la acțiunea directă a
cutremurului cât și la acțiunea indirectă.
Sub efectul ambelor tipuri de acțiuni deteriorarea se manifestă, în principal,
prin:
- afectarea parțială sau totală a rosturilor dintre panouri (expulzarea mortarului,
a garniturilor sau a masticului) sau zdrobirea locală a betonului;
- deformarea, smulgerea sau ruperea pieselor de legătură cu structura;
- deformarea sau chiar ruperea panourilor prefabricate.
Afectarea rosturilor, cu pierderea etanșeității la ploaie și la aer, poate fi
amplificată și de cauze neseismice (contracția betonului, tasări, efectele variațiilor de
temperatură). Acest tip de deteriorare nu reprezintă risc pentru siguranța vieții dar
necesită intervenții relativ rapide pentru a se asigura funcționarea normală a clădirii.
În acest scop sunt necesare lucrări pentru refacerea etanșeității la apă și la aer pentru
încăperile adiacente panourilor respective.
Atât deteriorarea prinderilor cât și ruperea panourilor se produc atunci când
proiectarea elementului/prinderii nu au ținut seama de intensitatea forțelor/deplasărilor
laterale sau când s-au produs greșeli de execuție/montaj. Ruperea panourilor și/sau a
prinderilor reprezintă un risc important pentru siguranța vieții persoanelor din
exteriorul clădirii astfel încât se impun măsuri imediate de interzicere a accesului în
zonele respective.
Avariile fațadelor nestructurale grele sunt mai importante în cazul structurilor
în cadre și în particular al celor proiectate cu factori de comportare mari (cu valori
mari ale driftului).
Conform datelor din literatura din SUA valoarea driftului limită pentru cerința
de siguranța vieții este 2% care corespunde unor avarii extinse ale elementelor de
fațadă. Conform aceleiași surse, pentru cerința de limitare a avariilor se poate accepta
valoarea driftului 1% care este considerată o limită superioară a avariilor moderate.
Evident, ținând seama de caracterul aleator al răspunsului seismic valorile menționate
mai sus sunt orientative și este necesar ca la elaborarea proiectului de intervenție să fie
amendate în funcție de particularitățile structurii, ale panourilor sau ale prinderilor.
Măsurile de remediere a deteriorărilor acestor elemente pot fi următoarele:
- intervenție asupra structurii pentru micșorarea deplasărilor relative de nivel; în
general această soluție nu poate fi justificată dacă elementele structurale nu
prezintă defecțiuni importante;
- modificarea prinderilor panourilor pentru a prelua deplasările relative de nivel;
- remedierea/înlocuirea prinderilor existente dacă acestea au fost avariate.
Ultimele două alternative implică demontarea și remontarea panourilor și a
prinderilor. Operația de remediere a panourilor/prinderilor sau de înlocuire a acestora
este complicată și de multe ori necesită un timp lung pentru realizarea unor panouri
identice/asemănătoare cu cele din proiectul inițial. În acest caz o alternativă poate fi
înlocuirea definitivă a panourilor prefabricate din beton cu panouri metalice ușoare sau
cu zidărie de cărămidă ceea ce schimbă însă imaginea exterioară a clădirii.
339
În ceea ce privește riscul seismic asociat panourilor nestructurale din zidărie
cele mai importante deficiențe care trebuie remediate se referă la structurile în cadre:
(a) Eliminarea alcătuirilor care generează interacțiuni necontrolate între structură
și panourile de zidărie.
Panourile parapet, cu înălțime parțială, din zidărie împănată între stâlpi,
modifică schema geometrică/statică a cadrului și prin aceasta se produce distrugerea
betonului stâlpilor, avarie care poate avea ca urmare formarea unui mecanism de etaj
deosebit de periculos. Soluția de intervenție în acest caz este demontarea panourilor și
refacerea lor cu spații libere între zidărie și stâlp (Figura F.7.15(c)).
Operația este scumpă și de lungă durată dar poate salva uneori, clădirea de la
prăbușire sau de la avarii ireparabile.
a)
b)
c)
340
a) Desprinderea stratului exterior în lipsa b) Tipuri de agrafe recomandate de
agrafelor de legătură SR EN 845-1
Figura F.7.16. Solidarizarea straturilor în pereții dubli cu gol interior
341
Figura F.7.17. Stabilirea lățimii panoului de sticlă
(b) Dacă structura proprie a fațadei cortină nu poate prelua deplasarea relativă de
nivel a structurii principale se poate adopta una dintre următoarele soluții: ( )
- Se modifică prinderile și/sau alcătuirea structurii proprii a cortinei, ceea ce
implică demontarea și remontarea fațadei; soluția poate fi aplicată în condiții
acceptabile numai în situația în care activitatea în clădire este oprită pentru
reparații/consolidări cu caracter de ansamblu pe o durată mai lungă (face parte
dintr-un program complex de reabilitare seismică);
- Pe fațadă se montează elemente de construcție care pot prelua fragmentele de
sticlă care cad de la înălțime; dispozitivele pentru reținerea cioburilor se
realizează, dacă această soluție este acceptabilă pentru plastica fațadelor, ca:
elemente adăugate peretelui cortină;
elemente care fac parte din structura principală (de regulă, la primul sau al
doilea nivel peste parter);
- Sticla obișnuită se înlocuiește cu sticlă "securizată";
- Pe sticlă se aplică o peliculă transparentă/translucidă care nu permite căderea
fragmentelor de sticlă nici chiar pentru valori mari ale driftului, așa cum se
vede în Figura F.7.18(b); operația de aplicare a peliculei protectoare nu implică
cerințe și/sau cunoștințe tehnologice speciale și poate fi executată de
utilizatorul clădirii.
342
a) Aplicarea peliculei transparente b) Menținerea cioburilor în ramă pentru valori
mari ale deformației unghiulare
Figura F.7.18. Pelicula transparentă pentru reducerea riscului de cădere a cioburilor de sticlă
Măsuri similare pot fi aplicate și pentru alte suprafețe vitrate: vitrine, ferestre
de mari dimensiuni, etc. Astfel în cazul în care se constată că s-a produs spargerea
geamurilor și eventual deformarea ramelor, ca în Figura F.7.19, este necesară
modificarea ferestrelor/ușilor și a modului de prindere a acestora în elementul de
închidere (panou prefabricat, panou de zidărie de umplutură). La proiectarea
intervenției se va urmări asigurarea spațiilor libere în jurul sticlei necesare pentru
preluarea deplasărilor relative de nivel cu aceleași condiții ca și în cazul clădirilor noi.
Figura F.7.19. Asigurarea spațiilor necesare în jurul tâmplăriei pentru a se evita deformarea
ramelor
343
a) Fixarea pereților despărțitori din
zidărie b) Eforturi în elementele de prindere
Figura F.7.20. Asigurarea pereților despărțitori împotriva răsturnării
344
această situație s-a propus soluția din Figura F.7.21 în care stabilitatea la acțiunea
normală pe plan este asigurată printr-o bară rigidă comprimată care sporește
capacitatea de rezistență la încovoiere normal pe plan prin adăugarea unei forțe de
compresiune (un efect de precomprimare). Încercările au arătat că procedeul conduce
la sporirea cu circa 30% a capacității de rezistență la acțiunea seismică normală pe
plan ceea ce justifică propunerea de aplicare a acestuia pentru reabilitarea seismică a
pereților despărțitori.
Figura F.7.21. Fixarea pereților despărțitori cu înălțime parțială - soluția "clasică" propusă de
FEMA
345
umplu cu materiale permanent plastice pentru asigurarea etanșeității, izolării fonice și
a protecției la foc. Detalii de montare care satisfac aceste cerințe sunt date în Figura
F.7.23.
346
(c) Placare pe ambele fețe cu tencuieli armate cu oțel beton, cu fibre sau cu grile
polimerice, dacă din calcule rezultă că nu au capacitatea de rezistență
necesară. ( )
Soluția prezintă dezavantajul sporirii greutății proprii a peretelui în cazul
tencuielilor armate cu bare din oțel deoarece tencuiala trebuie să aibă o grosime de cel
puțin 40 mm pentru a se evita apariția petelor de rugină în zonele în care barele sunt
apropiate de fața peretelui. Dacă peretele este placat cu țesătură din polimeri armați cu
fibre (FRP) nu este necesară îngroșarea tencuielii.
Detaliile pentru aplicarea acestui procedeu au fost arătate în capitolul F.5.
Placarea, inclusiv cu tencuială armată cu oțel beton, se face numai în condițiile
în care zidăria nu a suferit deformații sau deplasări importante (ieșirea din plan sau
deschiderea excesivă a rosturilor). Spre exemplu pentru pereții care au avarii de tipul
celor din Figura F.7.24 soluția demolării și înlocuirii cu pereți ușori poate fi cea mai
rațională.
Figura F.7.24. Perete despărțitor grav avariat pentru care se recomandă înlocuirea
347
Figura F.7.25. Măsuri pentru limitarea oscilațiilor tavanelor suspendate
348
O altă posibilitate de fixare a tavanelor suspendate este sudarea scheletului de
piesele de închidere (cornierele) montate pe perete. Scheletul se va suda pe două laturi
ortogonale, extremitățile opuse fiind proiectate pentru a permite deplasări libere de cel
puțin 20 mm. În nici un caz sudurile nu se vor face pe trei sau patru laturi. Dacă
scheletul este suficient de rigid, montarea cornierelor de închidere și sudarea riglelor
de margine de acestea poate fi, în unele cazuri, o soluție mai avantajoasă decât
montarea legăturilor înclinate și a montanților rigizi.
În cazul în care tavanele suspendate au suprafețe mari, orientativ care depășesc
250 m2, sau au cote diferite de montare, se recomandă fragmentarea acestora cu rosturi.
Operația de fragmentare implică modificarea locală a scheletului tavanului și montarea
unor legături suplimentare. Această soluție trebuie avută în vedere în special în
încăperile care trebuie să rămână operaționale după cutremur și în încăperile cu
aglomerări de persoane.
Pentru corpurile de iluminat incluse în tavanele suspendate se vor crea spații
libere pe contur iar sistemul de susținere va fi modificat pentru a fi independent de cel
al tavanului. Pentru a împiedica deplasările laterale pe cele două direcții se montează
patru sârme, câte una la fiecare colț al lămpii, înclinate la circa 45o față de planul
tavanului. Sârmele se ancorează de planșeu cu ancore mecanice sau chimice.
349
Figura F.7.28. Protecția corpurilor de iluminat suspendate
350
Stabilirea distanțelor între prinderi și dimensionarea prinderilor se poate face
prin calcul astfel încât să fie satisfăcute cerințele de siguranță prevăzute pentru
sistemele de conducte noi.
Principalele măsuri preconizate pentru fixarea conductelor:
(i) Dimensiunile minime începând de la care este necesară prevederea
dispozitivelor de blocare a deplasărilor:
- canale dreptunghiulare cu suprafața mai mare de 0,55 m2;
- canale circulare cu diametrul mai mare de 70 cm (circa 0,40 m2);
- țevi cu diametrul mai mare de circa 6,5 cm (dar și pentru diametre mai
mici în cazul țevilor pentru gaze medicale, petrol, aer comprimat, etc).
(ii) Distanțele maxime de amplasare a dispozitivelor de prindere:
- prinderile laterale (transversale) se prevăd la distanțe maxime stabilite
astfel:
pentru canale, la interax de circa 9,00 m, la fiecare modificare de
direcție și la capătul traseului;
pentru țevi, la distanțe de circa 12,0 m;
- prinderile longitudinale se prevăd astfel:
pentru canale, la distanțe de maximum 18,0 m;
pentru țevi, la distanțe de maximum 24,0 m.
(iii) Nu sunt necesare prinderi (transversale/longitudinale) în cazul canalelor,
dacă acestea sunt suspendate la mai puțin de 30 cm sub elementele
structurii și banda de susținere este prinsă de partea superioară a canalului.
()
351
pentru cele mai lungi se verifică prin calcul necesitatea unor legături intermediare.
Fiecare tronson drept trebuie să aibă cel puțin o legătură longitudinală. Legăturile
amplasate la schimbările de direcție pot fi considerate că funcționeză pe ambele
direcții (de exemplu transversal pentru unul dintre tronsoane și longitudinal pentru
tronsonul perpendicular).
352
a) b)
Figura F.7.33. Măsuri pentru evitarea ruperii conductelor la rosturi
(e) În cazul țevilor sau conductelor cu diametre mici, orientativ sub 200 mm, care
în clădirile existente sunt susținute numai cu prinderi verticale flexibile (sârme),
reducerea riscului seismic se poate realiza prin executarea unor măsuri
constructive similare celor prevăzute pentru țevile noi (conform P 100-1). ( )
Aceste măsuri constau în introducerea contrafișelor înclinate, sau, dacă lipsesc
spații disponibile suficient de mari, fixarea unor prinderi rigide verticale și laterale. Se
recomandă, din considerente de eficiență economică gruparea traseelor astfel încât
dispozitivul de contravântuire să asigure stabilitatea unui număr cât mai mare de țevi.
În funcție de configurația spațiilor prin care trec conductele sistemul de contravântuire
acesta se poate proiecta cu contrafișe înclinate (sistem trapez) sau cu prinderi verticale,
pentru preluarea sarcinilor verticale și o prindere laterală pentru preluarea forței
seismice.
353
conduce în cele mai multe cazuri și la afectarea mai mult sau mai puțin gravă a
sistemelor de conducte care sunt legate de acestea (ruperea racordurilor).
354
O categorie importantă de echipamente pentru instalații, cu risc seismic ridicat
sunt boilerele alimentate cu gaz. Răsturnarea boilerele neasigurate conduce la ruperea
conductei de alimentare cu gaz și la declanșarea ulterioară a incendiului. În SUA,
boilerele de acest tip sunt livrate împreună cu dispozitivele de ancorare care sunt
disponibile, de asemenea, și pentru asigurarea celor existente. Colierele de prindere se
fixează în pereți structurali (din zidărie sau din beton) sau nestructurali (din gips
carton, de exemplu). În cazul fixării boilerelor mari, orientativ peste 300 litri, de pereți
nestructurali din gips carton este necesară consultarea prealabilă a furnizorului
peretelui, sau verificarea tehnică a acestuia (verificarea rezistenței peretelui și a
prinderilor).
355
Figura F.7.38. Deteriorare și dispozitiv pentru protecția seismică a utilajelor rezemate pe izolatori
de vibrații
a) b)
Figura F.7.40. Piese de legătură flexibile între utilaje și sistemele de conducte
356
Figura F.7.41. Asigurarea acumulatorilor de rezervă împotriva răsturnării
357
acesta. Se atrage atenția că nu în toate cazurile mobilierul profesional este dotat cu
sisteme proprii de asigurare împotriva deplasării/răsturnării în timpul cutremurului.
Mobilierul de birou și sistemele de computere se asigură, împotriva răsturnării
sau deplasărilor laterale cu măsuri simple, conform principiilor de la F.7.7.
În clădirile cu aglomerări de persoane se recomandă eliminarea tuturor pieselor
de mobilier dispuse pe căile de evacuare, chiar dacă acestea sunt prinse de pereți și/sau
de planșeu. Prevederea urmărește eliminarea oricăror surse de creare a panicii prin
blocarea căilor de evacuare din clădire.
358
pereților cu profile metalice aparente (a se vedea capitolul F.5). Ori de câte ori este
posibil se recomandă prinderea atât de planșeu cât și de perete.
Ancorarea se face cu bride sau alte tipuri de piese metalice (corniere, de
exemplu).
359
Figura F.7.46. Protecția obiectelor așezate pe rafturi
360
Figura F.7.47. Procedee clasice de protecție a obiectelor de artă din muzee
Figura F.7.48. Dispozitiv automat de protecție împotriva răsturnării obiectelor de artă din muzee
361
F.8. Reabilitarea seismică a clădirilor folosind sisteme de disipare a energiei
F.8.1. Introducere
Prevederile prezentului capitol se referă la reabilitarea seismică a clădirilor
folosind sisteme pasive de disipare energiei.
Sistemele pasive de disipare a energiei considerate în prezentul capitol sunt
alcătuite din elemente de tip vâscos (de ex.: amortizori cu fluid vâscos, Figura F.8.1).
362
În proiectarea sistemelelor de disipare a energiei vor fi considerate condițiile
de mediu ce includ vântul, efectul îmbătrânirii, curgerea lentă, oboseala, umezeala,
temperatura mediului interior și cea a mediului exterior.
1
Deplasare, cm
t, s
0
0 1 2 3 4 5 6 7
-1
-2
-3
Figura F.8.3. Vibrații libere amortizate pentru diferite fracțiuni din amortizarea critică
363
25 Acceleratie sinusoidala 2%
5%
10%
20%
Factorul de amplificare al deplasarii..
20 50%
15
10
0
0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1 1.1 1.2 1.3 1.4 1.5
Figura F.8.4. Factorul de amplificare al deplasării versus raportul între perioada de vibrație a
clădirii si perioada excitației seismice
364
Folosirea elementelor de disipare a energiei seismice este recomandată și
eficientă în cazul clădirilor flexibile deoarece amortizarea suplimentară este activată
de vitezele relative între capetele elementelor de disipare a energiei, viteze relative ce
cresc odată cu creșterea flexibilității structurii.
Sporirea fracțiunii de amortizare critică este eficientă și pentru evitarea
fenomenului de amplificare puternică a răspunsului seismic provocat de rezonanța
între perioada de vibrație a structurii și perioada predominantă a mișcării terenului în
amplasamentul clădirii în timpul mișcărilor seismice puternice.
Fracțiunea de amortizare critică adițională indusă de elementele de disipare a
energiei nu va depăși 30% pentru modul fundamental de vibrație al clădirii. Valori mai
mari ale fracțiunii de amortizare critică nu mai sunt eficiente din punct de vedere
tehnic si economic pentru reducerea răspunsului seismic al clădirii.
F C v (F.8.1)
unde:
F forța de amortizare;
v viteza relativă pe direcție axială între capetele elementului de disipare a
energiei;
C constanta de amortizare;
constanta exponențială care, pentru aplicații seismice uzuale, are valori
cuprinse între 0,3 și 1,0. Pentru cazul se consideră o amortizare
liniară (element disipativ liniar), în timp ce pentru 1 se consideră o
amortizare neliniară (element disipativ neliniar).
Atunci când elementele de disipare a energiei sunt folosite în paralel cu
elemente de izolare a bazei pentru modelare se folosește modelul Kelvin în care
componenta vâscoasă (amortizorul) este legată în paralel cu componenta elastică
(resortul).
F.8.4. Spectrul de răspuns elastic pentru diferite fracțiuni din amortizarea critică
Spectrul de răspuns elastic pentru o altă fracțiune din amortizarea critică, ξef,
diferită de cea convențională, ξ0 = 5%, se poate obține prin utilizarea următoarei relații
de conversie a ordonatelor spectrale:
365
Se(T)ξ0 = 5% spectrul de răspuns elastic pentru componentele accelerației
terenului în amplasament corespunzător fracțiunii din
amortizarea critică convențională, ξ0=5%;
Se(T)ξef ≠ 5% spectrul de răspuns elastic pentru componentele accelerației
terenului în amplasament corespunzător unei alte fracțiuni din
amortizarea critică, ξef ≠ 5%;
η factorul de corecție ce ține cont de amortizare, determinat cu
relația:
10
0,55 (F.8.3)
5 ef
ef 0 s (F.8.4)
unde:
s fracțiunea din amortizarea critică adițională (suplimentară), exprimată
în procente, ce cuantifică amortizarea vâscoasă provenită din utilizarea
elementelor vâscoase de disipare a energiei, calculată cu relaţia:
1 ED
s (F.8.5)
2 E S
unde:
ES energia maximă de deformație elastică a sistemului structural într-
un ciclu de mișcare;
ED energia disipată într-un ciclu de mișcare prin amortizare vâscoasă
provenită din utilizarea elementelor vâscoase de disipare a
energiei, Figura F.8.5;
0 fracțiunea din amortizarea critică pentru structura neechipată cu sisteme
de disipare a energiei, considerată 5%.
Forta
ED
ES
Deplasare
Figura F.8.5. Energia disipată prin amortizare vâscoasă într-un ciclu de mișcare, ED și energia
maximă de deformație elastică, ES
366
F.8.5. Cerințe suplimentare
Prin proiectare se va demonstra că introducerea sistemelor de disipare a
energiei nu conduce la formarea unui mecanism plastic defavorabil pentru clădirile
reabilitate seismic.
Calculul structural al clădirii reabilitate seismic va ține cont de eventualele
modificări în relațiile forță-viteză-deplasare produse de variațiile temperaturii
ambientale și de ridicarea temperaturii elementelor de disipare a energiei în timpul
cutremurului.
Prin proiectare se va asigura spațiul de acces pentru inspecția și eventuala
înlocuire a elementelor de disipare a energiei.
Pentru clădirile reabilitate seismic cu elemente de disipare a energiei este
necesară revizuirea proiectului de către un grup de ingineri independenți ce va
cuprinde persoane cu experiență în analiza seismică, în teoria și aplicațiile metodelor
de disipare a energiei. In procesul de revizuire al proiectului se vor considera
următoarele aspecte:
- Proiectarea preliminară, inclusiv dimensionarea elementelor de disipare a
energiei;
- Testarea prototipurilor conform instrucţiunilor de mai jos;
- Proiectul final al clădirii reabilitate și notele de calcul.
Proiectantul va stabili un program de mentenanță și de testare a elementelor de
disipare a energiei în vederea asigurării unui răspuns performant al acestora pe durata
de serviciu proiectată. Prin programul de testare se va lua în considerare fenomenul de
oboseală a elementelor de disipare a energiei și/sau a componentelor acestora.
Oboseala se poate manifesta la un număr redus de cicluri, în cazul acțiunii
cutremurului, sau la un număr mare de cicluri, în cazul acțiunii vântului.
Testele vor fi efectuate pentru a:
- confirma caracteristicile de amortizare și relațiile forță-viteză-deplasare a
elementelor de disipare a energiei folosite în proiectare;
- demonstra robustețea elementelor la excitații seismice extreme.
Proiectantul va stipula criterii de acceptanță explicite pentru valorile
caracteristicilor de amortizare obținute din teste. Aceste criterii vor reflecta valorile
considerate in proiectare, vor ține cont de variațiile posibile ale proprietăților de
material și vor furniza valori limită ale răspunsului în afara cărora elementele de
disipare a energiei vor fi considerate necorespunzătoare.
Testele se vor realiza pe prototipuri ale elementelor de disipare a energiei.
Procedurile de fabricație și procedurile de control ale calității folosite în fabricarea
prototipurilor vor fi identice cu cele folosite în fabricarea elementelor de disipare a
energiei.
Testarea prototipurilor se va face pentru fiecare tip de element de disipare a
energiei și pentru un număr minim de două elemente în mărime naturală din fiecare tip.
Un tip de element de disipare a energiei este definit de forța vâscoasă maximă capabilă,
de constanta de amortizare, de exponentul vitezei și de deplasarea pe direcție axială
367
maximă capabilă între capetele elementului de disipare a energiei. Prototipurile testate
nu vor fi folosite în procesul de construcție fără aprobarea scrisă a proiectantului.
Relația forță-deplasare-timp pentru fiecare ciclu de testare va fi achiziționată
digital și va fi înregistrată electronic.
Secvențele de testare ale prototipurilor cuprind următoarele:
- Fiecare element testat va fi încărcat cu un număr de cicluri egal cu cel așteptat
pe durata de serviciu a clădirii din acțiunea vântului luată cu valoarea de calcul,
dar nu mai puțin de 2000 de cicluri complete de încărcare-descărcare la
amplitudini ale deplasării așteptate din acțiunea vântului cu valoare de calcul;
frecvența de încărcare va fi egală cu inversul perioadei fundamentale a clădirii
reabilitate, f1;
- Fiecare element testat va fi încărcat cu 20 de cicluri complete de încărcare-
descărcare la amplitudini ale deplasării așteptate în timpul cutremurului de
proiectare; frecvența de incărcare va fi egală cu inversul perioadei
fundamentale a clădirii reabilitate, f1.
Dacă relația forță-deplasare a elementelor de disipare a energiei se modifică cu
mai mult de 15% atunci când frecvența de testare f1 se modifică de la 0,5 f1 la 2,0 f1,
testele de mai sus se vor efectua la frecvențe egale cu 0,5 f1, f1 și 2,0 f1.
Performanța prototipurilor testate conform celor specificate mai sus este
considerată satisfăcătoare dacă sunt indeplinite următoarele condiții:
- Pentru fiecare test efectuat, forța maximă pentru un prototip și pentru orice
ciclu, nu diferă cu mai mult de 15% față de forța maximă calculată ca medie
din toate ciclurile de testare ale prototipului;
Notă: Limita de 15% poate fi crescută cu acordul proiectantului dacă se demonstrează prin
calcul că aceasta nu are un efect defavorabil asupra răspunsului clădirii reabilitate
seismic.
- Pentru fiecare test efectuat, aria buclei de histerezis, ED, pentru un prototip și
pentru orice ciclu, nu diferă cu mai mult de 15% față de aria buclei de
histerezis calculată ca medie din toate ciclurile de testare ale prototipului.
Notă: Limita de 15% poate fi crescută cu acordul proiectantului dacă se demonstrează prin
calcul că aceasta nu are un efect defavorabil asupra răspunsului clădirii reabilitate
seismic.
- Sunt îndeplinite criteriile de acceptanță conform celor stabilite mai sus.
F.9. Reabilitarea seismică a clădirilor prin izolarea seismică a bazei
368
mare decât perioada construcției cu baza fixă și decât a componentelor dominante ale
mișcării terenului. Sistemul de izolare se deformează numai în modul fundamental și
nu transmite structurii energia asociată modurilor superioare ale mișcării terenului.
Deformarea ansamblului izolatori-structură este reprezentată schematic în
Figura F.9.1.
dg – deplasarea terenului
db – deplasarea izolatorilor
ds – deplasarea relativă a structurii
369
(CPLS). Acest cutremur corespunde unei perioade de recurență de referință de cca
1000 ani.
Atunci când se aplică izolarea bazei, cerințele seismice se stabilesc, de regulă,
corespunzător acțiunii seismice utilizate la proiectarea construcțiilor noi.
Condițiile de mai sus se consideră satisfăcute dacă:
(a) În cazul SLS, construcția nu va fi degradată, comportându-se esențial elastic.
În termeni de deplasare aceasta înseamnă limitarea deplasărilor relative de
nivel la 0,3%.
(b) În cazul ULS, se acceptă incursiuni moderate în domeniul inelastic de
deformație, cerințele de ductilitate nedepășind valoarea 2. În termeni de
deplasare, valorile deplasărilor relative de nivel se limitează la 1,0%.
(c) În cazul CPLS, sistemul izolant trebuie să suporte deplasările impuse de MCE,
fără a pierde capacitatea de a suporta încărcarea verticală a construcției. Poate
fi necesară înlocuirea izolatorilor după cutremur, dar capacitatea structurii care
susțin izolatorii nu trebuie depășită. ( )
Structura existentă vulnerabilă seismic, eventual degradată, trebuie reparată și
întărită minimal, dacă este cazul, pentru a suporta deplasările relative indicate la (a), (b)
şi/sau (c).
370
Deplasările laterale ale sistemului izolat se consumă în cea mai mare parte la
nivelul planului de izolare.
De asemenea, este necesar un spațiu pentru execuția excavării și a incintei.
Dacă acest spațiu perimetral nu există, soluția nu poate fi aplicată.
(ii) Existența subsolului.
Izolatorii au o înălțime relativ importantă la care se adaugă înălțimea structurii
(de regulă grinzi rigide) necesară pentru repartizarea încărcărilor. Astfel, montarea
izolatorilor necesită un anumit spațiu.
Dacă clădirea dispune de subsol, aceștia pot fi montați la acest nivel,
consumând o parte însemnată din spațiul util al acestuia. În caz contrar sunt necesare
excavații suplimentare pentru a plasa izolatorii, fundațiile acestora și structura de
distribuție a încărcărilor de deasupra acestora.
Costurile și problemele de execuție în acest din urmă caz pot să ducă în unele
cazuri la renunțarea la soluția izolării bazei.
(iii) Accesul pentru execuția și întreținerea izolatorilor. ( )
Accesul pentru montarea și întreținerea ulterioară a izolatorilor reprezintă o
condiție importantă.
Dacă nu există subsol, problema accesului este foarte dificil de rezolvat. Chiar
dacă instalarea izolatorilor și execuția fundațiilor acestora se poate face prin găuri
practicate prin pardoseala subsolului, menținerea lor pentru accesul în vederea
întreținerii dispozitivelor izolatoare nu este întotdeauna posibilă.
Cea mai bună soluție din punct de vedere funcțional este construirea unui nou
subsol, dar costurile aferente pot fi prohibitorii.
371
izolatoriilor (raportul între înalțime și diametrul secțiunii orizontale) vor fi stabilite
adecvat.
Transmiterea încărcărilor de la clădirea existentă la noile reazeme reprezintă o
problemă esențială a proiectării măsurilor de intervențe cu izolarea bazei.
Aceste probleme de proiectare esențiale implică conceperea unor detalii
potrivite pentru :
- modificarea traiectoriei forțelor verticale și sprijinirea adecvată a construcției
existente;
- tăierea stălpilor sau pereților la bază;
- executarea unor fundații noi;
- executarea unei structuri orizontale de transfer deasupra izolatorilor;
- instalarea izolatorilor;
- transferarea încărcării verticale la izolatori fără deplasări care să degradeze
suprastructura.
O problemă specială de proiectare o reprezintă preluarea eventualelor forțe de
întindere de la interfața izolatorilor cu structura.
Izolatorii cu cauciuc natural sunt prea puțin rigizi și prea puțin rezistenți la
eforturi de întindere pentru a putea conta că pot prelua asemenea forțe.
De asemenea, izolatorii cu miez de plumb sunt creditați cu o capacitate limitată
de a prelua întinderea.
Ca urmare, proiectarea izolatorilor și a structurilor de beton atașate acestora
trebuie să urmărească minimizarea sau chiar anularea tensiunilor din izolatori, prin
angajarea spațială a elementelor de deasupra lor sau chiar prin mărirea greutății
acestora.
Datorită faptului că fiecărui tip de izolator îi corespund soluții diferite pentru
detaliile de execuție, cunoașterea caracteristicilor izolatorilor este esențială și din acest
motiv alegerea tipului de izolator și a furnizorului trebuie făcută încă din primele faze
de proiectare.
372
Puțurile de lift necesită o soluție specială. Soluția cea mai potrivită constă în
suspendarea cajelor de lift de structura de deasupra interfeței de izolare, asigurând un
spațiu liber suficient de jur împrejurul lor, sub planul de izolare.
373
F.9.5.4. Construirea modelului de calcul
Modelul de calcul se întocmește pe baza prevederilor date în cap. 11 din P 100-
1. Dacă sunt îndeplinite condițiile date în cap. 11 din P 100-1, se pot adopta modele și
procedee de calcul simplificate.
Pentru dimensionarea preliminară a izolatorilor se poate aplica modelul
simplificat definit de caracteristicile următoare:
(a) Sistemul alcătuit din ansamblul izolatorilor și suprastructura clădirii se
echivalează cu un sistem cu un grad de libertate, caracterizat de rigiditatea
secantă și factorul de amortizare echivalente răspunsului neliniar al izolatorilor
(Error! Reference source not found.).
(b) Factorul de amortizare vâscoasă echivalentă amortizării histeretice a sistemelor
cu izolatori cu cauciuc, plumb sau cu frecare, caracterizate de comportarea
biliniară reprezentată în Error! Reference source not found. se poate
determina cu relația: ( )
2 Fy dy
h (F.9.1)
Fmax d max
în care:
h amortizarea văscoasă echivalentă;
Fy forța de curgere a sistemului izolator;
Fmax forța maximă impusă sistemului de izolare;
dmax deplasarea maximă impusă sistemului;
dy deplasarea la curgere.
Modelul se bazează pe ipoteza că suprastructura este rigidă, care este
acceptabilă dacă sistemul izolat are o perioadă efectivă cel puțin de 3 ori mai mică
decât perioada fundamentală a structurii fixate la bază.
Figura F.9.2.
374
prin accelerograme specifice amplasamentului în cazul utilizării calculului dinamic
liniar sau neliniar.
Spectrele răspunsului elastic de accelerație Se(T) se stabilesc conform cap. 3
din P 100-1. Se pot determina spectre specifice stărilor limită SLS și ULS, sau prin
prelucrarea unor accelerograme specifice amplasamentului.
Asigurarea diferită pentru clădirile aparținând diferitelor clase de importanță se
face prin multiplicarea ordonatelor spectrului cu factorul I,e.
Spectrele corespunzătoare diferitelor valori ale factorului de amortizare se
obțin prin utilizarea factorului de corecție , dat în P 100-1.
În vederea efectuării calculului dinamic se selectează cel puțin 3 accelerograme
compatibile cu spectrul de proiectare.
Spectrele de deplasare se obțin din spectrele de accelerație pe baza procedeului
dat în P 100-1, utilizând relația:
1
Sd Sa (F.9.2)
2
în care:
Sd deplasarea pseudo-spectrale;
Sa accelerația spectrală;
ω pulsația sistemului.
375
(iii) corectarea aproximației inițiale a factorului h > pe baza relației (F.9.1), în
care dmax și Fmax corespund coordonatelor punctului de intersecție
determinat în etapa (ii). ( )
Operațiile (ii) și (iii) se repetă până când diferența dintre valorile h din două
iterații succesive se înscriu în limitele de toleranță admise.
Punctul de intersecție al curbei capacității cu curba spectrală corespunzătoare
factorului h astfel obținut, determină valorile cerințelor seismice de forță și deplasare.
376
Dacă răspunsul la întrebări nu este satisfăcător se va reconsidera aranjamentul
inițial izolatorilor și procesul de proiectare preliminară se repetă.
377
Probleme speciale pe care trebuie să le rezolve acest proiect sunt asigurarea
accesului pentru montarea izolatorilor și realizarea transferului încărcărilor verticale al
clădirii la sistemul izolatorilor.
378
Anexa G Comentarii
În această anexă se regăsesc comentarii asupra prevederilor părții normative a
codului P100-3. Se reia structura de titluri a codului și anexelor A, B, C, D și E, cu
particula „G.” adăugată fiecărui titlu. Se introduc comentarii la unele paragrafe.
Numărul paragrafului comentat este reținut la începutul fiecărui comentariu.
G.1. Generalități
379
fundamentală „rezistența mecanică și stabilitate” – indicativ C254/2017” în care se
descriu unele cazuri particulare și se formulează recomandări privind domeniul de
aplicare și conținutul cadru al rapoartelor de expertiză în aceste situații.
(18) Expertul tehnic și proiectantul soluțiilor de intervenție pot propune lucrări de
intervenție care depășesc cerințele minimale date în acest cod pentru reducerea
susceptibilității de avariere a clădirii la acțiunea seismică. Depășirea acestor condiții
minimale nu poate fi imputată expertului sau proiectantului dacă ea servește creșterii
siguranței clădirii.
(22) Pentru ierarhizarea clădirilor din punct de vedere al susceptibilității de avariere
la acțiuni seismice severe sunt necesare metodologii unitare de evaluare, simplificate,
care pot fi aplicate rapid pentru un număr mare de clădiri. P100-3 nu prevede astfel de
metodologii.
(23) Concluziile expertizelor tehnice sunt valabile atâta timp cât documentele tehnice
normative relevante nu s-au schimbat, îndeosebi sub aspectul cerințelor fundamentale
ale evaluării seismice, dacă clădirea nu a suferit degradări semnificative, schimbări de
funcțiune sau intervenții structurale și nestructurale de la data elaborării expertizei.
G.2.1. Generalități
(1) Prin susceptibilitatea avarierii seismice se înțelege predispunerea deosebită a
unei clădiri existente la avariere în urma unei acțiuni seismice severe din cauza unor
caracteristici constructive favorizante. Acțiunea seismică se stabilește în acord cu
cerințele fundamentale ale evaluării seismice.
(3) Beneficiarul expertizei comunică expertului tehnic motivele efectuării expertizei.
Expertul tehnic stabilește scopul expertizei conform solicitărilor beneficiarului, în raport
cu prevederile legale și normative în vioare.
(6) În general, la clădiri existente expertul trebuie să stabilească natura structurală
sau nestructurală a unor elemente de construcție. Elementele structurale alcătuiesc
structura clădirii care este evaluată seismic. Elementele nestructurale trebuie verificate
în măsura în care, prin avarierea sau pierderea stabilității acestora, se pune în pericol
siguranța utilizatorilor sau împiedică funcționarea construcției în raport cu cerințele
fundamentale ale evaluării.
(7) Încadrarea clădirii într-o clasă de risc seismic și stabilirea necesității lucrărilor
de intervenție sunt obligatorii în cazul unei evaluări seismice conform P100-3.
Descrierea tipului și anvergurii lucrărilor de intervenție se face atunci când este necesară
conform scopului expertizei.
(8) Expertul tehnic și beneficiarul au dreptul de stabili nivelul de asigurare al clădirii
după realizarea lucrărilor de intervenție dar sunt obligați să respecte nivelul minim de
asigurare conform prevederilor capitolului 3.3.
(9) În acord cu scopul expertizei, expertul tehnic stabilește tipul și anvergura
releveelor și măsurătorilor in situ și de laborator necesare pentru a menține un echilibru
volumul informațiilor colectate despre clădire și acuratețea expertizei tehnice. De multe
ori, din rațiuni funcționale, nu sunt posibile relevări și măsurători complete ale clădirii.
De aceea, în cazul realizării lucrărilor de intervenție recomandate prin expertiză,
380
expertiza tehnică se poate completa, detalia și definitiva la încheierea lucrărilor de
decopertare a elementelor structurale. Această situație poate influența volumul, costurile
și durata lucrărilor de reabilitare seismică a clădirii. Modificarea costurilor și duratei
lucrărilor de intervenție ca urmare a unor informații colectate pe perioada lucrărilor de
intervenție, care nu erau observabile la data elaborării expertizei, nu poate fi imputabilă
expertului tehnic.
(10) Expertizarea documentației tehnice de proiectare urmărește să stabilească
susceptibilitatea avarierii la acțiuni seismice a clădirii proiectate, conform acestei
documentații. Această expertiză poate conține, după caz, recomandări privind
îmbunătățirea documentației tehnice de proiectare.
381
simplificată să fie urmată de aplicarea unei metodologii de nivel superior, conform
prevederilor codului.
(3) În cazul structurilor care nu pot fi modelate pentru calcul structural cu element
finit în mod pertinent (cu grad adecvat de încredere), care sunt în mod evident
vulnerabile la acțiunea seismică (conform degradărilor existente sau a degradărilor
suferite de clădiri asemănătoare la cutremure anterioare), se poate aplica metodologia
de nivel 1 pentru evaluarea susceptibilității la acțiunea seismică cu condiția ca la
proiectarea lucrărilor de intervenție să se utilizeze metode de calcul structural conform
P100-1. Calculul structural al clădirii reabilitate va evidenția gradul de asigurare la
acțiunea seismică.
Asemenea construcții sunt, de exemplu, unele clădiri multietajate (orientativ, cu
peste 6 etaje), realizate înainte de 1963. Conformarea și alcătuirea acestor clădiri
prezintă vicii evidente, și, în consecință, rezistența și rigiditatea lor la forțe orizontale
este insuficientă. Astfel de clădiri prezintă susceptibilitate ridicată de avariere la acțiuni
seismice severe. Din cauza lipsei unui sistem structural clar definit, evaluarea cantitativă
prin metode complexe de calcul nu este posibilă în cazuri curente și nici recomandabilă.
Structura nu poate fi modelată pentru calcul decât formal, deoarece defectele intrinseci
de alcătuire și conformare sunt incompatibile cu ipotezele modelelor teoretice. Efortul
de modelare și de calcul nu se justifică pentru că precizia rezultatelor este redusă și
necuantificabilă, iar concluziile sunt de previzibile. În cazuri curente, la clădirile de
acest tip se poate trece direct la proiectarea soluției de intervenție, numai pe baza
rezultatelor pe care le poate furniza metodologia de tip 1.
382
(5) Lista de condiții de alcătuire structurală dată în Anexele B, C și D,
corespunzătoare structurilor din diferite materiale, este aceeași ca în cazul metodologiei
de nivel 2.
383
seismic al construcțiilor din fondul existent, raportat la dimensiunile acestui fond și
perioada mai mică de exploatare a clădirilor existente comparativ cu cele nou construite.
384
(8) Nu se încadrează în această categorie clădirile la care s-au efectuat în trecut
lucrări de intervenție pentru punerea în siguranță la acțiuni seismice. Prevederea vine în
sprijinul expertului care poate decide pe baza unei analize sumare necesitatea lucrărilor
de intervenție. La proiectarea acestor lucrări se vor utiliza metode de calcul specifice,
bazate pe calcul structural de ansamblu prin una dintre metodele prevăzute de P100-1.
(9) Scopul acestei prevederi este acela de a facilita intervențiile structurale pentru
clădirile deosebit de vulnerabile în scopul reducerii riscului de prăbușire. Se are în
vedere creșterea ritmului de consolidare pentru punerea în siguranță împotriva prăbușirii
chiar în condițiile în care exigențele pentru evaluarea și proiectarea lucrărilor de
intervenție la clădirile existente au crescut. Expertul identifică situațiile în care, prin
lucrări de intervenție parțiale, poate fi redus semnificativ riscul de prăbușire al clădirilor
cu vulnerabilitate ridicată. În multe situații practice, intervenții structurale minimale
asupra clădirilor existente, care se pot realiza cu resurse reduse și în timp scurt, pot
reduce semnificativ vulnerabilitatea seismică a clădirii și, îndeosebi, riscul de prăbușire.
În accepțiunea acestui cod, intervențiile parțiale nu sunt intervenții de urgență.
(10) Scopul lucrărilor de intervenție parțiale este acela de reduce susceptibilitatea de
prăbușire a clădirii la acțiunea cutremurului de proiectare, asociat stării limită ultime.
Acest risc nu poate fi eliminat însă complet prin astfel de lucrări.
(11) În raportul de expertiză trebuie menționată necesitatea completării lucrărilor de
intervenție parțiale atunci când condițiile o vor permite.
(12) Expertul are responsabilitatea întotdeauna de a propune numai lucrări de
intervenție care cresc gradul de asigurare la acțiuni seismice. Nu se vor propune lucrări
de intervenție care pot îmbunătăți răspunsul seismic al clădirii în unele privințe, dar pot
crește vulnerabilitatea structurală pe ansamblu clădirii. De exemplu, desființarea
pereților despărțitori din zidărie așezați în ochiurile cadrelor de beton poate fi favorabilă
sub aspectul reducerii masei a clădirii dar poate crește vulnerabilitatea seismică prin
reducerea rezistenței și rigidității la acțiuni orizontale.
(13) Încadrarea clădirii în clasa de risc RsIII după efectuarea lucrărilor de intervenție
are caracter minimal. Expertul informează beneficiarul care poate decide ca tipul și
anvergura lucrărilor de intervenție să se stabilească astfel încât, după efectuarea acestora,
clădirea să poată fi încadrată în clasa RsIV.
(14) În cazul construcțiilor la care s-au observat degradări sistematice, remedierea
acestora poate fi în măsură să reducă vulnerabilitatea seismică de ansamblu. În acest caz,
factorul R2 poate crește. Evidențierea explicită a degradărilor structurii în calculul
structural cu grad suficient de încredere, nu este în multe situații posibilă, deci
remedierea degradărilor nu produce în mod necesar și o creștere a factorului R3.
În cazul structurilor cu neregularități în plan, remedierea acestor neregularități
prin lucrări de intervenție poate reduce vulnerabilitatea seismică de ansamblu. În acest
caz, factorul R1 crește. Evidențierea explicită a efectelor neregularităților structurale în
calculul structural nu este posibilă decât prin aplicarea unor metode de calcul cu
complexitate ridicată. Remedierea neregularităților structurale nu produce în mod
necesar și creșterea factorului R1.
O altă situație este, de exemplu, realizarea de lucrări de intervenție pentru
închiderea conturului unor planșee cu forme poligonale cu concavități pronunțate.
(15) În această situație raportul de expertiză tehnică nu poate ține loc de analiză
tehnico-economică dar poate sta la baza elaborării unei astfel de documentații. Expertul
385
poate aprecia, pe baza experienței, dacă lucrările de intervenție necesare pentru punerea
în siguranță a clădirii sunt justificate din punct de vedere economic. Desființarea
clădirilor existente și edificarea clădiri noi în amplasamentele eliberate astfel constituie
practica cea mai des întâlnită în țări cu inginerie seismică. De regulă, lucrările de
consolidare sunt anevoioase, costisitoare, necesită perioade lungi de execuție fără a avea
ca rezultat direct aducerea clădiri la standarde moderne de funcționare.
386
G.4.2. Definirea nivelurilor de inspecție și de încercare
(2) Exemple de încercări nedistructive sunt sclerometria, testarea cu ultrasunete etc.
Exemple de încercări distructive sunt încercările de laborator pe probe prelevate din
clădirea evaluată cum sunt: carote de beton sau zidărie, sau eșantioane, inclusiv pilitură,
prelevate din elementele din oțel. La elemente de beton armat identificarea detaliilor se
realizează prin decopertări locale, pahometrie etc.
387
G.5.2.2. Condiții privind interacțiunile clădirii
G.6.1. Generalități
(4) Modelele de reprezentare a acțiunii seismice în evaluarea clădirilor sunt aceleași
cu cele prescrise de P100-1 pentru proiectarea construcțiilor noi. Valorile de proiectare
a acțiunii seismice, indiferent de modul de reprezentare în calcul, se determină conform
prevederilor Anexei A.
(5) P100-3 prevede valori maxime ale factorilor de comportare care pot fi utilizate
în calcul. Pentru alegerea factorilor de comportare, ductilitatea și redundanța structurilor
este judecată în raport cu materialul structural, tipul structurii și perioada de realizare a
construcției. Prin îmbunătățirea practicii de realizare și proiectare a clădirilor, structurile
mai noi au ductilitate și redundanță mai ridicată decât cele vechi ceea ce se reflectă în
valori mai mari ale factorilor de comportare maxim admiși. Pentru o clădire dată, în
funcție de caracteristicile acesteia, expertul tehnic stabilește valoarea factorului de
comportare cu condiția ca valoarea aleasă să fie mai mică sau, la limită, egală cu
valoarea maximă prescrisă de P100-3. Valorile prevăzute de cod sunt stabilite astfel
încât să se țină seama că în procesul de evaluare se lucrează cu rezistențe medii ale
materialelor și, ca urmare, factorii de comportare nu pot încorpora și componenta
atribuită suprarezistenței așteptate a structurii datorată subevaluării proprietăților
mecanice ale materialelor structurale, așa cum se face în codul de proiectare seismică.
(14) Capacitatea elementele nou introduse se va evalua utilizând valorile de
proiectare ale rezistențelor materialelor, așa cum sunt acestea determinate pentru
structuri noi, conform P100-1. (0)
388
G.6.1.1. Starea Limită Ultimă
(2) Pentru verificări la Starea Limită Ultimă, valorile de proiectare ale accelerațiilor
date în P100-1 multiplicate cu factorul de importanță-expunere la cutremur, se utilizează
ca atare sau se amplifică cu factori supraunitari pentru a determina valori ale
accelerațiilor având intervalul mediu de recurență mai mare decât 225 de ani.
G.7.1. Generalități
(4) Expertul apreciază dacă investigațiile geotehnice întocmite pentru terenuri din
vecinătatea amplasamentului sunt relevante pentru clădirea analizată. Prin vecinătate se
înțelege, de regulă, un teren cu care amplasamentul construcției are o limită de
proprietate comună. În cazul terenurilor expuse alunecărilor este recomandată realizarea
de investigații geotehnice în amplasament.
389
(a) Scopul expertizei: scopul expertizei, așa cum a fost stabilit împreună cu
beneficiarul expertizei
(b) Data expertizei: data încheierii (finalizării) raportului de expertiză în format
lună/an
(c) Expert tehnic: numele și prenumele expertului tehnic
(d) Legitimație: seria și numărul legitimației expertului tehnic
(e) Adresa: adresa clădirii supuse evaluării seismice
(f) Categoria de importanță: categoria de importanță a clădirii stabilită conform HG
766/1997, cu modificările și completările ulterioare – A, B, C sau D .
(g) Clasa de importanță și expunere la cutremur (P100-1/2013): Clasa de importanță
și expunere la cutremur conform P100-1/2013 - I, II, III sau IV
(h) Anul construirii: Anul construirii sau anul inițial al construirii pentru
construcțiile care au fost supuse unor lucrări de extindere sau consolidare
(i) Înălțimea totală supraterană: înălțimea măsurată de la baza clădirii până la cota
superioară a acesteia stabilită considerând și eventualele componente
nestructurale atașate clădirii
(j) Numărul total de niveluri: numărul total de niveluri subterane și supraterane în
următoarea formă kSP+lS+D+P+M+mE+nEP unde SP semnifică „subsol
parțial”, S semnifică „subsol general”, D semnifică „demisol”, P semnifică
„parter”, M semnifică „mezanin”, E semnifică „etaj”, EP semnifică „etaj parțial”,
după caz
(k) Sistemul structural: tipul sistemului structural conform tipologiilor indicate în
P100-1 pentru fiecare tip de material structural
(l) Componente nestructurale: tipul componentelor nestructurale cele mai
importante în ceea ce privește răspunsul seismic al structurii
(m) Acțiunea seismică (probabilitate de depășire în 50 de ani): se indică
probabilitățile de depășire în 50 de ani ale accelerațiilor orizontale de proiectare
ale terenului considerate în evaluarea seismică conform Anexei A2 (de exemplu,
pentru IMR=225 ani, 70% pentru SLS și 20% pentru SLU)
(n) Metodologia de evaluare prin calcul folosită (P100-3): Se marchează valoarea
corespunzătoare metodologiei utilizate 1, 2 sau 3.
(o) Gradul de îndeplinire a condițiilor de alcătuire seismică, R1 : Se scrie valoarea
determinată pentru R1
(p) Gradul de afectare structurală, R2 : Se scrie valoarea determinată pentru R2
(q) Gradul de asigurare structurală seismică, R3: Se scrie valoarea determinată
pentru R3
(r) Clasa de risc seismic în care a fost încadrată construcția: Se marchează câmpul
corespunzătoare clasei de risc selectate
(s) Descrierea clasei de risc seismic: se descrie clasa de risc strict conform definiției
din codul P100-3
(t) Verificarea la starea limită de serviciu: se descriu constatările verificării la SLS
390
(u) Concluzii: se preiau succint concluziile expertizei
(v) Necesitatea lucrărilor de intervenție: se marchează câmpul corespunzător,
conform concluziilor expertizei
(w) Clasa de risc seismic după efectuarea lucrărilor de intervenție: se marchează
câmpul corespunzător clasei de risc țintă care trebuie atinsă după efectuarea
lucrărilor de intervenție
391
Figura G.A.1Curbe de hazard seismic pentru valorile de vârf ale accelerației seismice orizontale
(ag, cm/s2) (Bacău – sus, Cluj-Napoca – jos)
Valoarea ag100/ag225 din Tabelul A.1 provine din raportul accelerațiilor seismice
orizontale asociate izoliniilor din codurile de proiectare P100-1/2006 și P100-1/2013.
Trebuie subliniat faptul că toate amplasamentele cuprinse între două izolinii de
accelerații au asociate valori egale ale accelerației de proiectare, cu toate că valorile
accelerației orizontale maxime a terenului cu 39% și, respectiv 20% probabilitate de
depășire în 50 de ani, calculate în diferite puncte dintre izolinii, nu sunt egale. Zonarea
oricărui hazard natural folosind izolinii implică valori egale ale parametrului de
proiectare în interiorul unei zone cuprinse intre două izolinii. Toate valorile obținute
probabilistic din curbele de hazard seismic sunt rotunjite superior la valorile
corespunzătoare izoliniilor de accelerație din codul de proiectare. Ca urmare, raportul
între valorile de accelerație corespunzătoare izoliniilor din cele două coduri este 0,8.
Pentru celelalte valori ale rapoartelor din Tabelul A.1, numărătorul este stabilit din curba
de hazard seismic și numitorul este asociat valorii din P100-1/2013. Aceste valori au
fost mediate pentru cele două grupe de județe definite în Tabelul A.1, variabilitatea
asociată grupelor fiind suficient de redusă pentru a menține această grupare.
392
(3) Valoarea de 0,30 stabilită considerând valoarea de proiectare a rezistenței betonului
la compresiune stabilită conform 6.1 (11) corespunde valorii de 0,55 calculată pe baza
valorii de proiectare a rezistenței betonului la compresiune definită conform P100-1.
(4) Valoarea de 0,15 stabilită considerând valoarea de proiectare a rezistenței betonului
la compresiune stabilită conform 6.1 (11) corespunde valorii de 0,35 calculată pe baza
valorii de proiectare a rezistenței betonului la compresiune definită conformP100-1.
G.C.2.2. Geometria
(1) Geometria structurii se stabilește prin măsurare sau printr-un releveu topometric (în
funcție de complexitatea structurii), pentru a pune în evidență starea deformată a
sistemului structural, eventuala lipsă a unor elemente structurale, modificări față de
proiectul inițial.
G.C.2.4. Materiale
(2) Pentru determinarea caracteristicilor mecanice ale oțelului din elementele structurale,
se recomandă prelevarea eșantioanelor de probă din zonele cu solicitare redusă, de
exemplu:
- barelor comprimate: extremitățile tălpilor de la capetele elementelor;
393
- elemente încovoiate, elemente comprimate și încovoiate: inima profilului laminat
respectiv inima și tălpile elementelor cu secțiune compusă;
- elemente întinse: din zonele de prindere unde secțiunea elementului este mai
dezvoltată din motive constructive.
Prelevarea eșantioanelor de probă se poate efectua din rigidizări sau muchiile exterioare
ale flanșelor/plăcilor de bază etc. dacă din documentația tehnică disponibilă rezultă că
aceste piese sunt realizate din același oțel cu secțiunea curentă a elementelor structurale.
Prelevarea se va realiza cu mijloace de tăiere/decupare mecanică, este interzisă folosirea
mijloacelor termice de tăiere sau decupare. După prelevarea eșantioanelor secțiunea
elementului va fi refăcută.
Se va evita prelevarea eșantioanelor de probă din zonele elementelor structurale
susceptibile de a se deforma în domeniul postelastic.
Stabilirea proprietăților fizico-mecanice ale oțelului se realizează prin metode
agrementate (spectrografie, duritate, analiză chimică a oțelului, încercare la tracțiune,
încercare la încovoiere prin șoc) pe epruvete extrase din elementele structurale prin
sondaj din fiecare tip de element structural (grindă, stâlp, contravântuire, link, perete de
forfecare);
Pentru construcții de importanță normală sau redusă în cazul utilizării metodologiilor de
nivel I și II se poate realiza o verificare a elementelor structurale metalice luându-se în
considerare caracteristicile mecanice corespunzătoare mărcii celei mai slabe de oțel din
momentul realizării construcției.
Limita de Conținutul
Rezistenta Alungire pe
curgere de carbon
Calitate la rupere epruveta lunga Observații
minima informativ
[kgf/mm2] minimum [%]
[kgf/mm2] (mediu) [%]
OL00 - sub 50 - 0.10 -
OL34 19 34 – 42 26 0.12 sudabil
OL38 22 38 – 47 21 0.18 sudabil
OL42 24 42 – 52 19 0.25 puțin sudabil
OL50 27 50 - 60 18 0.35 greu sudabil
Notă. Valorile din tabelul de mai sus sunt preluate din STAS 500-49
Limita de Modul de
Limita elastică Rezistența de rupere
Denumire 2 proporționalitate elasticitate
[N/mm ] [N/mm2]
[N/mm2] [N/mm2]
Fontă - 120÷140 ~ 100.000
Fier pudlat 180÷260 130÷160 330÷400 ~200.000
Oțel moale St.37 ≥ 200 180÷230 370÷450 210.000
Oțel St.48 ≥ 300 280÷320 480÷580 210.000
Notă. Valorile din tabelul de mai sus sunt preluate din lucrarea Victor Asquini, Indicator tehnic
în construcții, București, Editura Cartea Românească, București 1938.
394
La structuri cu planșee mixte se analizează elementele metalice (grinzi) acolo unde
betonul este deteriorat (fisurat sau strivit), existând și probabilitatea deteriorării
elementelor metalice în zona respectivă.
Verificarea cusăturilor sudate se efectuează în conformitate cu normativul C150 în
vigoare la data expertizării structurii.
Verificarea organelor de asamblare implică determinarea tipului de tijă (șurub sau nit),
a calității materialelor, geometriei și dimensiunilor acestora, inclusiv lungimea zonei
filetate a șurubului.
Se recomandă refacerea protecției anticorozive în zonele în care aceasta a fost
deteriorată sau lipsește și în zonele afectate de operațiunile de prelevare a probelor
pentru determinarea proprietăților fizico mecanice ale oțelului.
395
(1) Valorile reduse ale factorilor q din tabelul C.4. reflectă situația unei analize mai puțin
detaliate a sistemului structural în condițiile unui grad limitat de cunoaștere a
construcției expertizate. Prin termenul de „rigle articulate” din tabelul C.4 se vor
înțelege și cadrele a căror alcătuire a prinderilor riglă-stâlp nu corespunde unei prinderi
rigide.
396
G.D.2.3 Date privind geometria structurilor din zidărie
(1) Lista are caracter minimal.
G.D.3.1. Generalități
(3) Evaluarea siguranței trebuie făcută pentru efectele acțiunii seismice atât în planul
peretelui cât și perpendicular pe acesta. Deși aceste efecte pot fi simultane pentru un
perete, verificările pentru acțiunea seismică în planul pereților și perpendicular pe
aceasta pot fi făcute separat, deoarece în majoritatea situațiilor clădirile au pereții
structurali dispuși pe două direcții ortogonale.
397
G.D.3.4.1.3 Rezistența zidăriei pentru acțiunea seismică în planul pereților
(3) Pentru determinarea rezistenței medii la rupere prin forfecare în rost orizontal, s-a
menținut relația de calcul utilizată în ediția anterioară a codului P100-3. Formula de
calcul a rezistenței caracteristice este în concordanță cu formula din codul CR6.
(4) Valoarea a fost stabilită prin raportare la valorile indicate în vechile reglementări
(STAS) din România, considerate reprezentative pentru tipurile de zidărie utilizate în
țara noastră.
(5) Pentru determinarea valorii rezistenței la rupere în scară sub efectul eforturilor
principale de întindere, a fost menținută relația de calcul din ediția anterioară a codului
P100-3. Aceasta ține cont de valorile indicate în vechile reglementări (STAS) din
România, considerate reprezentative pentru tipurile de zidărie utilizate în țara noastră.
(7) Valorile propuse pentru coeficientul parțial de siguranță pentru zidărie, M, țin cont
de nivelul mai redus de control al calității întâlnit în diferitele perioade istorice, care au
condus la o lipsă de omogenitate mai semnificativă a caracteristicilor mecanice a
materialelor decât în cazul clădirilor moderne. Ca termen de comparație, codul P100-
1/2013 prevede, pentru verificarea la starea limită ultimă (ULS) a clădirilor noi cu pereți
structurali din zidărie, valori ale coeficienților parțiali de siguranță mai mari sau cel
puțin egali cu 1.8.
398
(5) Au fost păstrate relațiile de calcul și valorile de referință (forfetare) din ediția
precedentă a codului P100-3. Acestea se bazează pe lucrarea Turnšek, V.,Cacovic,F
Some experimental results on the strength of brick masonry walls. Proc. of the 2nd
Intern.Brick Masonry Conference, Stoke-on-Trent,1971, pp.149-156.
G.D.3.4.1.8 Verificarea prin calcul static neliniar pentru efectele acțiunii seismice
în planul pereților (metodologia de nivel 3)
(1) Valorile recomandate pentru deplasarea ultimă, adică 0.8% pentru pereții ductili,
respectiv 0.4% pentru pereți fragili se regăsesc și în documente normative din alte țări,
cum ar fi cele din Italia (Primi Elementi in Materiali Di Criteri Generali Per La
Classificazione Sismica DelTerritorio Nazionale E Di Normative Tecniche Per Le
Costruzioni in Zona Sísmica, Come Modificato Dall’OPCM 3431 Del 3/5/05 - în
Italiană).
(2) Prevederile de la (2) și (3) sunt similare celor din SR EN 1998-3
399
(5) Mecanismele de avariere a pereților din zidărie constituie un subiect de studiu
important în zonele cu seismicitate semnificativă. O lucrare publicată în Italia în anul
2007, Regione Marche, ITC CNR L’Aquila: Repertorio dei meccanismi di danno, delle
tecniche di intervento e dei relativi costi negli edifici in muratura (în italiană), prezintă
cele mai des întâlnite mecanisme de avariere observate în cursul cutremurelor recente
din Italia.
(6) Calculul la starea limită ultimă considerând valoarea de proiectare la compresiune
egală cu 0.85 fd și neglijând rezistența la întinderi se regăsește și în documente normative
din alte țări, cum ar fi cele din Italia (Primi Elementi in Materiali Di Criteri Generali Per
La Classificazione Sismica DelTerritorio Nazionale E Di Normative Tecniche Per Le
Costruzioni in Zona Sísmica, Come Modificato Dall’OPCM 3431 Del 3/5/05 - în
Italiană).
Pentru evaluarea capacității pereților, în funcție de geometrie și de legăturile pe cele 4
laturi, se pot utiliza relațiile de calcul din codul CR6, care sunt armonizate cu cele din
SR EN 1996.
400
G.E.1. Generalități
401
(3) Principalele CNS a căror avariere poate afecta siguranța vieții persoanelor din
exteriorul clădirii, poate bloca accesele în clădire și/sau poate provoca pagube materiale
clădirii și terților, sunt:
- pereți exteriori nestructurali (fațade grele și ușoare/pereți cortină), inclusiv
placajele/finisajele și decorațiunile atașate acestora, copertinele de la intrări;
- elemente de protecție termică de pe pereții structurali;
- elemente decorative sau atașate pe fațade: parapeți, jardiniere, firme, antene și
similare;
- elemente de construcție aflate la nivelul acoperișului: lucarne, cornișe, atice, coșuri
de fum și de ventilație, piese ale învelitorilor ceramice;
- garduri de incintă.
Principalele CNS a căror avariere poate afecta siguranța vieții persoanelor din
interiorul clădirii, poate împiedica accesul echipelor de intervenție sau evacuarea în
siguranță a clădirii, sunt:
- pereții de compartimentare, mai ales cei de pe căile de acces/evacuare;
- tavanele suspendate, inclusiv corpurile de iluminat;
- instalațiile sau echipamentele a căror avariere poate provoca accidente: boilere,
cazane sub presiune, transformatoare electrice, etc.
Riscul pentru siguranța vieții este cel mai important dintre toate cele care pot fi
asociate cutremurelor. Acest risc se manifestă prin:
- pierderi de vieți omenești;
- persoane rănite;
- epidemii (în unele situații cu incidență rară).
Pierderile de vieți omenești și rănirea persoanelor se pot produce ca efect direct al
ruperii/căderii unor CNS sau, în anumite situații, ca urmare a unor consecințe indirecte
(întreruperea surselor de alimentare de rezervă, incendii, explozii, etc).
În multe cazuri avarierea CNS poate avea și alte consecințe care pun în pericol
siguranța vieții sau amplifică acest tip de risc:
- contribuie la amplificarea panicii deoarece căderea unor CNS pe coridoare sau pe
scări împiedică locatarii să părăsească rapid clădirea;
- provoacă incendii, explozii sau scurgeri de substanțe periculoase pentru
sănătatea/viața oamenilor.
(4) Pierderile de valori materiale se referă atât la valoarea de înlocuire a componentelor
arhitecturale, a instalațiilor și a echipamentelor avariate cât și la bunurile adăpostite în
clădire, care sunt distruse sau degradate.
Valoarea pierderilor provocate de avarierea CNS (inclusiv a bunurilor adăpostite în
clădire) poate fi importantă deoarece acestea reprezintă o pondere majoră în costul total
al clădirii. În ceea ce privește pierderile materiale provocate de distrugerea sau
degradarea bunurilor adăpostite în clădire se poate aprecia că acestea reprezintă circa
1/3 din totalul pierderilor cauzate de cutremur. [FEMA, 1981, An Assessment of the
Consequences and Preparations for a Catastrophic California Earthquake: Finding and
Actions Taken Washington D.C.]
402
Pierderile directe și indirecte cauzate de afectarea seismică a CNS dețin o pondere
ridicată în ansamblul cheltuielilor generale de reabilitare post seism și justifică atenția
pe care specialiștii au început să o acorde proiectării seismice a CNS.
De asemenea, în multe cazuri, consecințele unor avarii ale CNS pot amplifica mult
costurile directe, legate de valoarea de înlocuire.
Câteva situații de acest tip au fost semnalate după unele cutremure importante din
trecut:
- ca urmare a pierderilor de apă provocate de avarierea unui rezervor sau chiar numai
a unei conducte de apă sub presiune poate fi necesară refacerea unor suprafețe mari
de finisaje degradate; din aceeași cauză se poate produce degradarea documentelor
aflate în dulapuri sau pe rafturi sau distrugerea calculatoarelor împreună cu bazele
de date respective;
- în cazul în care ruperea unei conducte de gaz provoacă un incendiu, pagubele totale
pot fi incomparabil mai mari decât valoarea de înlocuire a conductei;
- răsturnarea calculatoarelor poate provoca pierderea informațiilor stocate cu
consecințe deosebit de grave pentru desfășurarea activității întreprinderilor
mergând până la blocarea activității pe o perioadă importantă de timp.
(5) Avarierea CNS care poate produce scoaterea din funcțiune a unor clădiri cu funcțiuni
esențiale (de exemplu, în cazul spitalelor, centrelor de comunicații, etc.) pune în pericol
siguranța vieții utilizatorilor. În această categorie se încadrează aparatura specifică,
rețelele de alimentare, mobilierul tehnologic, elemente ce trebuie să fie identificate, în
fiecare clădire în parte, de către specialiștii utilizatori.
(8) O categorie specială de pierderi sunt cele legate de avarierea/distrugerea unor valori
culturale. Acestea, chiar dacă sunt evaluate în prețurile curente de piață, sunt de fapt "de
neprețuit", înlocuirea unor piese distruse sau degradate fiind practic imposibilă. Din
acest motiv pierderile valorilor culturale pot fi asemănate, forțând puțin comparația, cu
pierderile de vieți omenești.
403
- existența unor rosturi antiseismice care nu traversează componentele arhitecturale
(de exemplu, prezența pereților despărțitori continui peste rost) sau de instalații (de
exemplu, conducte fără dispozitive de compensare a deplasărilor la rost);
- existența unor legături rigide, necontrolate, între elementele nestructurale și
structura principală care pot crea premizele unor avarii structurale (de exemplu,
"scurtarea" stâlpilor prin buiandugi sau centuri din beton armat);
- existența unor materiale/utilaje/echipamente care pot produce incendii sau explozii.
404
De regulă, materialele din care sunt alcătuite CNS nu sunt adecvate pentru preluarea
solicitărilor seismice: au comportare fragilă (sunt lipsite de ductilitate) și au rezistențe
mecanice reduse, în particular la eforturi unitare de întindere;
Componentele echipamentelor și mai ales prinderile (asamblările) dintre acestea
pot fi deteriorate / desfăcute cu ușurință de mișcarea construcției în timpul cutremurului
ducând la ieșirea din funcțiune a instalației / echipamentului. Ca atare răspunsul seismic
al fiecărei CNS este diferit în funcție de domeniul de comportare – fragil sau ductil - al
materialului din care aceasta este alcătuită. În cazul echipamentelor electro-mecanice
răspunsul seismic depinde și de capacitatea acestora de a suporta mișcările individuale
diferite ale componentelor în timpul cutremurului.
Avarierea/ruperea CNS prin efectul direct al cutremurului se poate produce prin:
- depășirea rezistenței materialului;
- răsturnarea datorită ancorării insuficiente sau lipsei de ancorare;
- deplasarea prin lunecare, datorită ancorării insuficiente sau lipsei de ancorare.
Avarierea/ruperea CNS prin efectul indirect al cutremurului se poate produce din
una dintre următoarele cauze:
- deplasarea relativă de nivel excesivă a structurii;
- incompatibilitatea rigidității CNS cu rigiditatea structurii;
- interacțiuni necontrolate între elementele structurii și CNS alăturate;
- prinderea CNS de două structuri (tronsoane) independente;
- prinderea CNS de structură în mai multe puncte.
(10) Estimarea stării de avariere a CNS din clădiri trebuie făcută separat pe tipuri de
componente în funcție de parametrii care caracterizează tipul efectului seismic care
produce avarierea:
- în cazul avarierii prin efectul direct al cutremurului, parametrul care definește
nivelul de avariere este valoarea de vârf a accelerației seismice de etaj;
- în cazul avarierii prin efectul indirect al cutremurului, parametrul care definește
nivelul de avariere este driftul (deplasarea relativă de nivel raportată la înălțimea de
nivel).
405
406
H.1. Structuri în cadre de beton armat
407
Grinzile cadrelor transversale au dimensiunile secţiunii transversale variind pe
verticală: 30x65cm la parter, 30x60cm la primele 2 etaje, 30x55cm la etajele 3 şi 4 şi
35x50cm la ultimile 2 niveluri.
Grinzile cadrului longitudinal central au dimensiunile secţiunii transversale
30x40cm, la toate nivelurile, iar grinzile cadrelor longitudinale din faţadă, 30x45cm,
de asemenea pe toată înălţimea clădirii.
Din compararea proprietăţilor de rigiditate şi rezistenţă ale celor 2 serii de
cadre, apare cu evidenţă că structura principală este mai puternică în direcţia
transversală decât în direcţia longitudinală.
Structura verticală este completată cu nuclelul de pereţi care îmbracă golurile
ascensoarelor. Legătura acestuia cu planşeul de nivel este realizată numai pe una
dintre laturi, astfel încât transmiterea forţelor inerţiale, care acţionează la nivelul
planşeelor, la pereţii lifturilor, este una limitată.
Placa planşeului este completată de grinzile secundare care susţin peretele
longitudinal al culoarului. Acestea au secţiunea 30x40cm pe toată înălţimea clădirii.
Placa planşeului are grosimea de 10 cm.
Armarea este realizată cu oţel cu suprafaţa netedă OB37, iar betonul folosit
este B250, echivalentul clasei C16/20. Examinarea planurilor de armare evidenţiază
prezenţa unei cantităţi substanţiale de armătură, atât în stâlpi, cât şi în grinzi. Aceasta
se datorează şi faptului că încărcările considerate, 350 kgf/m2, pentru încărcarea
permanentă, şi 300 kgf/m2, pentru încărcare utilă, sunt sensibil mai mari decât cele
efective, cât şi, posibil, intenţiei de a obţine o asigurare suficientă faţă de acţiunile
orizontale. Această ipoteză este dovedită de reducerea armării grinzilor de la bază
către partea superioară a construcţiei.
Pe de altă parte, prevederea unei cantităţi importante de armatură continuă la
reazemele grinzilor reprezintă, de asemenea, o caracteristică de alcătuire favorabilă
pentru comportarea la cutremur.
Principalul deficit constatat din examinarea planurilor de armare este cantitatea
mai mică de armare transversală, prevăzută în grinzi şi stâlpi, în raport cu practica
actuală rezultată din cerinţele mai mari prevăzute de codurile de proiectare în vigoare
astăzi.
Subsolul este dezvoltat pe suprafaţa definită de axele 5 şi 13, respectiv A şi C.
Pereţii de contur ai subsolului sunt realizaţi din zidărie de cărămidă, practică
des utilizată la acea vreme.
Fundaţiile stâlpilor structurii sunt realizate cu grinzi de fundaţie de tip cuzinet
de beton armat şi tălpi de beton simplu. Este de remarcat că fundaţiile tuturor stâlpilor
sunt situate la aceeaşi adâncime, stâlpii din afara subsolului coborând până la cota de
fundare a stâlpilor zonei cu subsol a clădirii.
Atat dimensiunile elementelor, cât și armarea longitudinală și transversală din
grinzi și stâlpi sunt sintetizate în tabelul H.1.1. Planul de cofraj al etajului curent este
prezentat în figura H.1.1.
Din tabelul H.1.1 se observă cu ușurință că structura în cauză prezintă o
rigiditate mai mare pe direcția transversală, având stâlpii orientați pe această direcție și
grinzi mai înalte. De asemenea armarea longitudinală, cât și transversală este mai
consistentă pe direcția transversală a structurii decât pe cea longitudinală. Încă din
408
acest stadiu al evaluarii ne putem aștepta ca structura să aibe o comportare
nesatisfacatoare la acțiuni seismice, în special pe direcția longitudinală.
Exemplul tratează numai calculul pe direcția transversală, prezentarea
planurilor de armare și a rezultatelor fiind mai clară pe această direcție, datorită
simplității structurale. Calculele detaliate se prezintă numai pentru cadrul transversal
curent.
Planurile de armare și secțiunile cadrelor din axele 2, 3, 14 și 15 (considerate
curente) sunt prezentate în figurile H.1.2 – H.1.6. Sunt de remarcat următoarele detalii
de armare specifice zonelor seismice, dar atipice perioadei în care s-a proiectat
clădirea:
la partea superioară a grinzilor se țin continui minim 2Φ25 pe toată
lungimea;
la partea inferioară a grinzilor, se țin continui minim 2Φ20 pe toată
lungimea;
etrierii sunt îndesiți pe lungimea de suprapunere a armăturilor
longitudinale din stâlpi;
fiecare armătură armătură longitudinală a secțiunii stâlpului se găsește
la colțul unui etrier.
Ținând cont că există planurile integrale ale proiectului de execuție, s-a
considerat nivelul de cunoaștere KL3: cunoaștere completă.
409
Figura H.1.1: Plan cofraj etaj curent
410
Figura H.1.2: Armarea cadrelor transversale 2, 3, 14 și 15
411
Figura H.1.3: Secțiuni caracteristice stâlp marginal
412
Figura H.1.4: Secțiuni caracteristice stâlp central
413
Figura H.1.5: Armături longitudinale stâlpi (în stânga stâlpii
marginali)
414
Figura H.1.6: Secțiuni caracteristice și armări grinzi
415
H.1.3. Evaluare cantitativă a structurii utilizând metodologia de nivel 3
Metodologia de nivel 3 de evaluare cantitativă este bazată pe analize neliniare
ale structurilor. Acest tip de analize permit o evaluare globală a unei structuri și o
corelare mai exactă între cerințele impuse de acțiunea seismică și capacitatea structurii
de a prelua aceste solicitări. Metodologia de nivel 3, reprezintă cea mai avansată
metodă de evaluare permisă de P100-3 [2]. Metodologia este recomandata, însa numai
în situația în care există proiectul original al structurii, avand în vedere nesitatea
cunoașterii cu precizie ridicată a armării elementelor structurale.
Se recomandă ca primă modalitate de evaluare, analizele static neliniare,
întrucât acest tip de analize sunt relativ ușor de realizat, timpul de analiză și procesare
a datelor este mic, iar informațiile oferite au un grad sporit de transparență. Această
analiză este indicată în cazul structurilor în cadre care răspund preponderent pe
translație. În cazul structurilor cu pereți sau al structurilor neregulate la care modurile
de vibrație sunt cuplate, se recomandă folosirea analizei dinamice neliniare. Această
analiză furnizează rezultate realiste pentru eveluarea forței tăietoare în pereți și pentru
evaluarea efectelor torsiunii.
416
La etajul curent există două tipuri de pardoseli:
Pardoseli grele între axele 8-10, în dreptul casei de scară;
Pardoseli ușoare în rest.
De asemenea, există două tipuri de încărcări utile:
Utila circulații pe culoarul central și între axele 8-10;
Utila curentă în rest.
417
I G
L2x L2y
(H.1.1)
12
în care:
G este greutatea de nivel;
Lx , Ly reprezintă dimensiunile în plan ale planșeului;
418
interacțiunea dintre moment încovoietor și forță axială. Curba de comportare moment-
rotire are o ușoară consolidare după curgere.
Modelarea se face în spiritul proiectării capacității de rezistență, adică nu sunt
permise cedările din forță tăietoare, iar ductilitatea este infinită pentru solicitarea de
încovoiere. După rularea analizei, se verifică explicit dacă ipotezele de calcul sunt
corecte, adică se verifică rezistența tuturor elementelor la forță tăietoare și capacitatea
de rotire în articulațiile plastice.
Pentru grinzi, momentul de curgere se consideră aproximativ egal cu momentul
capabil al secțiunii. Capacitatea de rezistență se evaluează cu rezistențele medii ale
materialelor, pentru a rezulta mecanismul de plastificare cu cea mai mare probabilitate
de apariție.
419
nu-și poate atinge integral momentul capabil. Raportul între aria de armătură efectivă a
unei armături și aria reală a unei armături rezultă:
lbd
17
As, ef d bl ef 32 17 (H.1.2)
0.1 0.9 0.1 0.9 0.85
As 18 18
Se evaluează ariile efective de armătură în stâlpi pentru secțiunea 8-8 din fig.
2.2. Lungimea de suprapunere este 100cm, deci lungimea de ancoraj efectivă este
100/1.5=67cm, adică 27φ pentru armăturile φ25 și 33φ pentru armăturile φ20. În
consecință, ariile efective considerate pentru trasarea curbei de capacitate sunt:
pentru Φ20:
lbd
17
As, ef d bl ef 33 17
0.1 0.9 0.1 0.9 0.90
As 18 18
pentru Φ25:
lbd
17
As, ef d bl ef 25 17
0.1 0.9 0.1 0.9 0.50
As 18 18
420
Y – punctul de curgere;
U – punctul în care se atinge capacitatea de rezistență;
X – punctul de rupere.
421
P P l M
B
, P PB
PT PB
M YB
f Y P , M u (H.1.3)
P PB M
P P
M , P PB
C B YB
Pentru o forță axială dată (P), ecuația curbei de curgere este:
MX MY
f Y P, M X , M Y (H.1.4)
M YPX M YPY
în care:
P este forța axială;
PT este forța axială capabilă la întindere;
PC este forța axială capabilă la compresiune;
422
u , l , sunt parametri ce trebuie calibrați.
Parametrii curbei de de interacțiune αu și αl se calibrează obligând curba de
interacțiune să treacă prin punctele asociate momentului încovoietor capabil pentru
forță axială nulă în cele două planuri principale de încovoiere (fig. H.1.10). Parametrul
β se calibrează pe baza momentului încovoietor capabil asociat forței axiale de balans
la 45° (Mx=My).
În alte programe, curba de interacțiune este furnizată direct de utilizator prin
puncte discrete.
Pereții de zidărie de la subsol au fost modelați prin intermediul unor diagonale
echivalente ce pot prelua numai compresiune. Pentru determinarea grosimii
diagonalelor, în absența unor prevederi în codurile naționale, s-au utilizat prevederile
din codul FEMA 356 [6] pentru rigiditate.
MOD T [s] εX εY εθ
1 1.35 0.75 0.00 0.00
2 1.15 0.00 0.72 0.00
3 1.07 0.00 0.00 0.71
423
în care:
Gk greutatea nivelului k;
Tabelul H.1.8: Evaluarea forțelor orizontale pentru distribuția proporțională cu masele de nivel a
acțiunii seismice
424
Subsolul este suficient de rigid, având o comportare elastică;
Pe direcția transversală, mecanismul de plastificare este cel dorit, cu
articulații plastice la capetele grinzilor și la baza stâlpilor;
Pe direcția longitudinală, mecanimsul de plastificare este unul combinat,
ultimele două niveluri având o comportare elastică.
Curba forță-deplasare este prezentată în fig. H.1.13. Informații de ansamblu
calitative furnizează evaluarea factorului de redundanță structurală și compararea
forței asociate mecanismului de plastificare cu forța de cod pentru o structură calculată
conform normativelor în vigoare. Coeficientul seismic rezultă:
a g T 2.5
cs I 1 0.35 0.85 0.11 (H.1.7)
g q 6.75
în care:
I 1 coeficient de importanță-expunere al clădirii;
a g 0.35 g accelerația terenului pentru proiectare;
425
Figura H.1.11: Mecanismul de plastificare pe direcție longitudinală
(ax B)
426
Figura H.1.13: Curba forță-deplasare pe direcție transversală
427
Adițional, se calculează următorii parametri (tab. H.1.9):
masa totală a structurii:
m mk 5804kNs2 / m (H.1.12)
428
cy 0.158
c*y 0.219 (H.1.20)
0.72
Pentru a avea un sistem dinamic complet, se propune fracțiunea din
amortizarea critică 5% și modelul hysteretic Takeda.
429
l* 2938
d d* 0.12 0.17m ( SLS )
m* 2075
Se observă că dm≈d, deci se poate concluziona că cerința de deplasare este
corect calculată. În general, în cazul structurilor în cadre, biliniarizarea se poate face la
atingerea mecanismului, fără a efectua iterații.
430
observă că pe această direcție driftul unghiular maxim este mai mic decât limita
impusă de cod la SLU (2.5% rad), deci verificarea este îndeplinită. La SLS însă, driftul
unghiular maxim este 0.88% rad, mai mare decât limita impusă de cod în cazul
partițiilor grele din zidărie (0.5% rad). În consecință, sunt de așteptat degradări
semnificative în compartimentările din zidărie la acțiunea unui seism asemănător celui
de serviciu.
în care:
431
el 1.8 coeficient parțial de siguranță;
este forța axială normalizată;
' , coeficienți mecanici de armare ai armăturii comprimate/întinse;
f cm rezistența medie la compresiune a betonului;
distanța dintre două bare longitudinale aflate la colț de etrier pe cele două
direcții (fig. H.1.18):
h 542
bix 0 271mm
2 2
(H.1.25)
b 242
biy 0 81mm
3 3
suma pătratului distanțelor dintre două bare aflate la colț de etrier:
432
Figura H.1.19: Variația forței axiale la baza stâlpilor în funcție de
deplasarea normalizată la vârf
v) Calculul forței axiale normalizate (forța axială din pasul corespunzător cerinței
de deplasare)
N Ed 1265 103
0.36 (H.1.29)
b h f cm 300 600 19.37
433
Deoarece există suprapunere în zona plastică și armăturile sunt netede,
lungimea brațului de forfecare se modifică conform relației:
Lv L'v l0 2.71 1 1.71m (H.1.31)
în care:
l0 1m este lungimea de suprapunere a armăturilor φ25.
vii) Calculul coeficienților mecanici de armare. Pentru stâlpi, armătura
comprimată este ultimul rând de armături, iar armătura întinsă este
reprezentată de restul armăturilor. Deoarece există suprapuneri în zonă
plastică, coeficientul mecanic de armătură comprimată se dublează.
As' f ym 2 6 25 283.5 2 6 491 283.5
' 0.480 0.01
Ac f cm 300 600 19.37 300 600 19.37
A f ym 6 25 2 20 283.5 6 491 2 314 283.5 (H.1.32)
s 0.291 0.01
Ac f cm 300 600 19.37 300 600 19.37
viii) Calculul rotirii plastice capabile de bază asociate SLU (relația H.1.22)
f ywm
sw
3 0.0145 1 max 0.01, '
0.3 0.35
0.2 Lv
um
* pl
25 f cm
4 el 4 max 0.01,
f cm
h
283.5
0.480
0.3 0.35 0.415 0.0066
3 0.0145 1 0.2 1710
19.37 25 19.37 0.0126rad
4 1.8 4 0.36 0.291 600
ix) Calculul rotirii plastice capabile asociate SLU
Deoarece se folosesc armături netede și există suprapuneri în zona plastică,
rotirea capabilă de bază trebuie afectată de anumiți coeficienți. În aceste condiții,
coeficientul de reducere rezultă:
l l0
C 0.0035 60 min 50, 0 1
dbl Lv
(H.1.33)
1000 1000
0.0035 60 min 50, 1 0.146
25 1710
Dacă nu exista suprapunere în zone critice, capacitatea de rotire plastică se
multiplica doar cu coeficientul 0.375 în cazul utilizării de armături netede.
Rotirea plastică capabilă rezultă:
um
pl
C um
* pl
0.146 0.0126 0.0018rad 0.18%rad (H.1.34)
Pentru restul stâlpilor, rotirile plastice capabile la bază sunt prezentate în
tabelul H.1.11.
De asemenea, se exemplifică și calculul capacității de rotire plastică pozitivă
pentru grinda de peste etajul 3 în reazemul central (secțiunea 13-13 în figura H.1.2 și
434
H.1.6). În cazul grinzilor, factorul de eficiență a confinării este neglijabil, așa că relația
generală de calcul poate fi simplificată după cum urmează:
435
Rotirea plastică capabilă pozitivă de bază rezultă (relația H.1.35):
0.3 0.35
3 0.0145
0.2 Lv 3 0.0145 0.160
0.3
0.2 3190
0.35
um
* pl
f cm 19.37 0.024rad
4 el
h
4 1.8 0.080 600
um
pl
C um
* pl
0.375 0.024 0.009rad 0.9%rad
436
Tabelul H.1.12: Evaluarea rotirii plastice capabile în grinzi
Articulatie p [kN/m] MRm+ [kNm] MRm- [kNm] As' [mm2] As [mm2] ω' ω Lv [m] θ*umpl [rad] θumpl [rad]
+
AP1 24.37 226 278 2455 1473 0.200 0.120 3.03 0.022 0.008
-
AP1 24.37 226 342 1473 2455 0.120 0.200 2.42 0.015 0.006
AP2+ 24.37 226 342 1964 1473 0.160 0.120 3.37 0.022 0.008
-
AP2 24.37 226 278 1473 1964 0.120 0.160 2.08 0.015 0.006
AP3+ 16.97 226 342 1964 1473 0.160 0.120 3.61 0.022 0.008
-
AP3 16.97 278 226 1473 1964 0.120 0.160 1.84 0.015 0.006
+
AP4 16.97 278 226 2455 1473 0.200 0.120 2.77 0.022 0.008
AP4- 16.97 226 342 1473 2455 0.120 0.200 2.68 0.016 0.006
+
AP5 24.37 131 251 2455 982 0.218 0.087 2.72 0.025 0.009
-
AP5 24.37 131 313 982 2455 0.087 0.218 2.73 0.015 0.005
+
AP6 24.37 131 313 1964 982 0.174 0.087 3.13 0.025 0.009
-
AP6 24.37 131 251 982 1964 0.087 0.174 2.32 0.015 0.006
AP7+ 16.97 131 313 1964 982 0.174 0.087 2.77 0.024 0.009
-
AP7 16.97 131 251 982 1964 0.087 0.174 2.68 0.015 0.006
+
AP8 16.97 131 251 2455 982 0.218 0.087 2.37 0.024 0.009
-
AP8 16.97 131 313 982 2455 0.087 0.218 3.08 0.015 0.006
+
AP9 24.37 75 223 2455 628 0.240 0.061 2.55 0.029 0.011
AP9- 24.37 75 278 628 2455 0.061 0.240 2.90 0.013 0.005
+
AP10 24.37 75 278 1964 628 0.192 0.061 3.01 0.029 0.011
-
AP10 24.37 75 223 628 1964 0.061 0.192 2.44 0.014 0.005
AP11+ 16.97 75 278 1964 628 0.192 0.061 2.52 0.027 0.010
-
AP11 16.97 75 223 628 1964 0.061 0.192 2.93 0.014 0.005
AP12+ 16.97 75 223 2455 628 0.240 0.061 2.08 0.027 0.010
-
AP12 16.97 75 278 628 2455 0.061 0.240 3.37 0.014 0.005
+
AP13 23.13 75 223 982 628 0.096 0.061 4.09 0.026 0.010
AP13- 23.13 75 111 628 982 0.061 0.096 1.36 0.014 0.005
+
AP14 23.13 75 111 1964 628 0.192 0.061 2.93 0.029 0.011
AP14- 23.13 75 223 628 1964 0.061 0.192 2.52 0.014 0.005
+
AP15 20.33 75 111 1964 628 0.192 0.061 2.75 0.028 0.010
-
AP15 20.33 75 223 628 1964 0.061 0.192 2.70 0.014 0.005
AP16+ 20.33 75 223 982 628 0.096 0.061 3.96 0.026 0.010
-
AP16 20.33 75 111 628 982 0.061 0.096 1.49 0.014 0.005
um
pl
0.16%
R3 0.15 (H.1.37)
efpl 1.08%
437
Figura H.1.21: Configurația articulațiilor plastice la cerința de
deplasare
438
Pentru început se prezintă calculul capacității de rezistență la forță tăietoare
conform SR EN 1992-1-1 [5] și P100-1/2013 [4]. În acest model, înclinarea
diagonalelor comprimate se consideră 45° pe toată lungimea stîlpului.
Etapele de calcul sunt:
calculul înălțimii utile a secțiunii:
d h as 600 40 560mm (H.1.39)
N 1265 103
x 327mm (H.1.42)
b f c 300 12.91
iii) Calculul rigidității la rotire a consolei echivalente a stâlpului (se
introduce modulul de elasticitate considerat în analiza statică):
3 Ec I c 3 0.5 26830000 0.3 0.63
k 80112rad / m (H.1.43)
Lv 2.71 12
iv) Calculul rotirii aproximative de curgere a stâlpului:
M mec 760
y 0.6 0.6 0.0057rad (H.1.44)
k 80112
v) Calculul componentei plastice a ductilității:
efpl 0.0107
pl 1.88 (H.1.45)
y 0.0057
439
Ac b h 300 600 180000mm2 (H.1.46)
vii) Calculul coeficientului total de armare longitudinală:
As 12 25 2 20
tot 0.036 (H.1.47)
bh 300 600
viii) Calculul înălțimii aproximative a brațului de pârghie:
z h 2a 600 2 40 520mm (H.1.48)
ix) Calculul coeficientului de armare transversal:
VRN
hx
2 Lv
min N ;0.55 Ac f c
600 327
2 2710
min 1265 10 3 ;0.55 180000 12.91
(H.1.50)
0.050 min 1265;1278 10 3 63 10 3 N 63kN
K 1 0.05 min 5; pl 1 0.05 min 5;1.88 0.91 (H.1.51)
L
VRc 0.16 max 0.5;100 tot 1 0.16 min 5; v f c Ac
h
2.71
0.16 max 0.5;100 0.036 1 0.16 min 5; 12.91 180000 (H.1.52)
0.6
0.576 0.28 3.59 180000 104 10 3 N 104kN
VR
1
el
VRN K VRc Vw 1.115 63 0.91104 127 237kN (H.1.53)
440
K VRc Vw 0.91104 127 183kN
1 1
VR (H.1.54)
el 1.15
În consecință indiactorul R3 corespunzător solicitării de forfecare este:
VR 183
R3V 0.65 (H.1.55)
VEd 280
În realitate, indicatorii R3 corespunzători rezistenței la forță tăietoare trebuie
calculați pentru toate elementele structurii cu scopul de a putea fundamenta soluțiile de
intervenție.
Se prezintă modul de calcul al capacității de rezistență a grinzilor pe baza
metodei din SR EN 1992-1-1 [5] și P100-1/2013 [4].
Diagramele de forță tăietoare asociate mecanismului de plastificare pentru
grinzile de la etajul 3 sunt prezentate în figura H.1.22. Valorile maxime de forță
tăietoare se ating în secțiunea unde momentul este la partea de sus, deci în evaluarea
capacității de rezistență intră și ultimul rând de armături înclinate, pentru acest sens
armăturile fiind străbătute de fisură.
441
VRd , i Asi f yw sin 491 246.5 0.707 86 103 N 86kN (H.1.56)
H.1.3.4. Concluzii
Clădirea evaluată are o vechime de circa 45 de ani, fiind proiectată într-o
perioadă de timp în care cunoștințele inginerilor proiectanți în domeniul ingineriei
seismice erau forte limitate, prima reglementare de proiectare seismică (P13/63 [1]
aparută înainte de proiectarea construcției expertizate) având prevederi mult inferioare
codurilor de proiectare actuale. În aceste condiții, construcția a fost proiectată într-o
concepție preponderent gravitațională, reflectata în planurile de execuție.
Structura prezintă o serie de deficiențe de alcatuire în raport cu prevederile
codurilor de proiectare actuale și de rezistență și ductilitate.
O altă deficiență majoră a structurii este flexibilitatea înaltă la forțe orizontale
de tip seismic. Nu în ultimul rând, trebuie subliniat faptul că elementele au cedări
fragile din forță tăietoare.
Conform calculelor, rezultă următoarele valori ale indicatorului R3 în
elementele verticale principale, după cum urmează:
la deformații plastice R3 0.15 0.30 ;
la forță tăietoare R3V 0.65 .
442
Acest mod de consolidare presupune păstrarea sistemului existent de preluarea
a încarcarilor laterale și corectarea neajunsurilor acestuia. De regulă, pentru structurile
în cadre se folosește cămășuirea stâlpilor și/sau a grinzilor, introducerea de noi
elemente (de exemplu grinzi suplimentare, adiacente). În cazul de față se recomandă în
primul rând cămășuriea tuturor stâlpilor cu beton, pentru creștrea rigidității și a
rezistenței la acțiuni laterale și rezolvarea unor probleme de suprapunere ale barelor
longitudinale din stâlpi.
Este de notat faptul că structura are destulă rezistență (figura H.1.13), însă a
fost amendată din punctul de vedere al ductilității în principal din cauza utilizării
oțelului neted. De aceea, pe lângă intervențiile de la stâlpi, trebuie realizate grinzi
suplimentare adosate celor existente, cel puțin în unele cadre. Acestea au, pe lângă
rolul de sporire a rigidității, și rolul de sporire a rezistenței la încovoiere, reducând
astfel cerințele de rotire plastică în grinzile existente.
Prin soluții ce implică modificarea sistemului structural de preluarea a
încărcărilor laterale
Acest mod de consolidare presupune introducerea unui sistem nou de preluarea
a forțelor laterale și descărcarea sistemului existent. Astfel, consolidarea se poate
realiza fie prin introducerea de prereți de beton armat, fie prin introudcerea de alte
elemente disipative, cum ar fi diagonale metalice, linkuri metalice, diagonale cu
flambaj impiedicat.
Trebuie verificat în prealabil că planul arhitectural permite amplasare de pereți
sau elemente de contravântuire în zonele dorite. De asemenea, modificarea sistemului
structural de preluare a încărcărilor laterale presupune în toate cazurile intervenții
majore la nivelul infrastructurii și a sistemului de fundare, deoarece momentul de
răsturnare global este transmis local la teren și nu uniform ca în cazul structurilor în
cadre. Este de menționat faptul că în astfel de cazuri se acceptă și descărcarea pe
reazemele izolate ce pot fi reprezentate de fundațiile izolate ale stâlpilor.
443
Figura H.1.23: Plan amplasare pereți de consolidare
444
Figura H.1.24: Elevație perete ax 2 la bază
445
Trebuie menționat că realizarea oricărei soluții de intervenție se efectuează
numai după descărcarea la minimul posibil al structurii existente. De exemplu, pe
lângă eliminarea sarcinilor utile, se vor dezafecta partițiile grele și pardoseala (evident
în cazul în care se are în vedere modificarea acestora).
446
Figura H.1.27: Armarea peretelui înrămat (etaj 1 și etaj 2)
447
Figura H.1.29: Detalii poziționare ancore chimice în elemente
adiacente
448
fi confirmată decât după realizarea unui calcul neliniar care să permită verificarea în
termeni de deformații plastice a ductilității pereților. În cazul în care ductilitatea este
insuficientă, este necesară cămășuirea zonei de bulb cu scopul de a crește
caracteristicile de deformabilitate ale peretelui. O altă soluție poate fi folosirea de
pânze din FRP, cu rol de a crește confinarea bulbului.
Rezistențele folosite pentru beton și oțel sunt prezentate în tabelul H.1.13.
a100
g
ISLU 0.8
ag225
a30
g
ISLS 0.4
a g225
449
Tabelul H.1.14: Rezultatele analizei modale a structurii consolidate
MOD T [s] εX εY εθ
1 0.71 0.64 0.00 0.00
2 0.69 0.00 0.61 0.00
3 0.57 0.00 0.00 0.63
450
Tabelul H.1.15: Verificarea peretelui din axul 2 la moment încovoietor
Etaj NEd [kN] M'Ed [kNm] Armare bulb Armare inima MRd [kNm] Ω MEd [kNm] MRd/MEd
Parter 4392 20741 8φ25+2φ20 2φ14/200 21819 20741 1.05
Etaj 1 3823 15797 8φ25+2φ20 2φ14/200 21014 21604 0.97
Etaj 2 3238 11636 10φ20 2φ12/200 16942 15913 1.06
Etaj 3 2629 8424 10φ20 2φ12/200 15978 1.05 11520 1.39
Etaj 4 2011 5684 8φ20+2φ16 2φ12/200 14695 7774 1.89
Etaj 5 1380 3929 8φ20+2φ16 2φ12/200 13621 5374 2.53
Etaj 6 750 3323 8φ20+2φ16 2φ12/200 12409 4544 2.73
451
viii) Calculul forței tăietoare capabile:
VRd VRd ,c VRd , s 1324 2654 3978kN VEd 2116kN
H.1.4.4. Concluzii
Se consideră că în urma consolidării, structura se încadrează în clasa III de risc
seismic (RsIII). Adițional mai trebuie verificat dacă există elemente care cedează
fragil din forță tăietoare la SLU. În aceste cazuri, este necesar să se realizeze detalii
locale pentru îndepărtarea acestui neajuns. Se pot folosi cămășuiri locale cu FRP sau
juguri metalice.
H.1.5. Referințe
[1] P13-63 – Normativ condiționat pentru proiectarea construcțiilor civile și
industriale din zone seismice, CSCAC, 1963
[2] P100-3/2017 – Cod de proiectare seismică – Partea a III-a – Prevederi pentru
evaluarea seismică a clădirilor existente, Redactarea I, MDRAP, 2017
[3] CSI – Perform Components and Elements for PERFORM-3D and PERFORM
COLLAPSE, Computers and Structures, Berkeley, California, 2006
452
[4] P100-1/2013 – Cod de proiectare seismică – Partea I – Prevederi de proiectare
pentru clădiri, MDRAP, 2013
[5] CEN – Eurocode 2 – Design of concrete structures: Part 1-1 – General rules and
rules for buildings, EN 1992-1-1, Brussels, Belgium, December 2004
[6] FEMA/ASCE – Prestandard and Commentary for the Seismic Rehabilitation of
Buildings, FEMA 356, November 2000
[7] Postelnicu, T., Damian, I., Zamfirescu, D., Morariu, E. – Proiectarea structurilor de
beton armat în zone seismice, Editura MarLink, Bucureşti, 2013
[8] CEN – Eurocode 8 – Design of structures for earthquake resistance. Part 3 –
Assessment and retrofitting of buildings, EN 1998-3, Brussels, Belgium, June
2005
[9] STAS 10107/0-90 – Calculul și alcătuirea elementelor structurale din beton, beton
armat și beton precomprimat, IRS, 1990
[10] CR2-1-1.1/2013 – Cod de proiectare a construcțiilor cu pereți structurali din beton
armat, MDRAP, 2013
453
454
H.2. Structuri cu pereti de beton armat
455
încadrează în metodologia de nivel 1. Metodologia de nivel 3 se aplică la construcţiile
la care se doreşte o evaluare mai precisă a performanţelor seismice determinate prin
metodologia de nivel 2, având un grad de încredere superior.
Figura H.2.1Plan
456
P100-3 şi presupune evaluarea prin calcul a gradului de asigurare seismică. Pentru
structurile de beton armat, în funcţie de metodologia de nivel 1, 2 sau 3, sunt date
prevederi şi clarificări suplimentare pentru determinarea indicatorilor R1, R2 şi R3 în
anexa B a codului P100-3. În tabelul H.3.1. se prezintă schema de culegere a datelor
pentru fiecare metodologie:
Tabelul H.3.1. Schema datelor pentru cele trei metodologii în anexa B a codului P100-3
Evaluarea calitativă – Cap. 5 Evaluarea
cantitativă – Cap. 6
Gradul de îndeplinire Gradul de Evaluarea prin
a condiţiilor de degradare calcul a gradului de
alcătuire seismică - structurală - R2 asigurare seismică –
R1 R3
Metodologia de nivel 1 Tabel B.1 Tabel B.3 Paragraf B.4.1.
Metodologia de nivel 2 Tabel B.2 Tabel B.3 Paragraf B.4.2.
Metodologia de nivel 3 Tabel B.2 Tabel B.3 Paragraf B.4.3.
457
De asemenea, structura prezintă un număr insuficient de zone potenţial plastice
şi cel mai important aspect ce trebuie menţionat este acela că structura prezintă
diferenţe mari de rezistenţă pe înălţime. Între etajele 3 şi 9 în inima pereţilor structurali
nu există armătură transversală pentru preluarea forţei tăietoare, fapt des întâlnit la
blocurile executate în acea perioadă (Tabelul H.3.2.).
Longitudinal Transversal
Etaje
Bulb(%) Inima(%) Bulb(%) Inima(%)
0.65 0.38 0.188
P 0.497 0.334 0.107 0.223
0.863 0.334 0.134
0.668 0.214 0.094
E1-E2 0.447 0.254 0.188 0.126
0.485 0.254 0.094
0.631 0.048 0.094
E3-E9 nu există
0.389 0.111 0.188
0.631 0.216 0.094
E10 0.126
0.387 0.246 0.188
458
Grosimea planşeelor de 9 cm nu respectă condiţia de grosime minimă. Cu toate
acestea, având în vedere faptul că golurile din planşeu sunt reduse ca dimensiune, se
poate considera că acesta va îndeplini rolul de diafragmă infinit rigidă.
Armătura din planşeu nu este suficientă pentru a transmite forţele seismice la
elementele verticale, o serie de fisuri la nivelul acestor planşee a fost pus în evidenţă
după fiecare eveniment seismic major.
Cumulând punctajul obţinut la fiecare criteriu în parte obţinem valoarea
indicelui R1= 30+5+15+5 = 55 puncte. Conform paragrafului 8.1.1.(3), prezentat în
codul P100-3, şi valorii rezultate pentru indicele R1, structura poate să fie încadrată în
clasa II de risc seismic (Tabelul H.3.3.). Conform aceluiaşi cod, paragraful 3.2.(1), în
Clasa II de risc seismic se încadrează clădirile care sunt susceptibile de avariere
majoră la acțiunea cutremurului de proiectare, corespunzător stării limită ultime,
punând în pericol siguranța utilizatorilor, dar la care prăbușirea totală sau parțială este
puțin probabilă.
Tabelul H.3.3. Valorile R1 asociate claselor de risc seismic
Clasa de risc seismic
I II III IV
Valori R1
< 30 30 ÷ 59 60 ÷ 89 90 ÷ 100
459
(iii) Degradări produse de încărcarea cu deformaţii (tasarea reazemelor, contracţii,
acţiunea temperaturii, curgerea lentă a betonului). Punctaj - 8 puncte (dintr-un maxim
de 10 atunci când nu există degradări);
(iv) Degradări produse de o execuţie defectuoasă (beton segregat, rosturi de lucru
incorecte etc.). Punctaj - 8 puncte (dintr-un maxim de 10 atunci când nu există
degradări);
(v) Degradări produse de factori de mediu: îngheţ-dezgheţ, agenţi corozivi chimici
sau biologici. Punctaj - 10 puncte (dintr-un maxim de 10 atunci când nu există
degradări).
Cumulând punctajul obţinut la fiecare criteriu în parte obţinem valoarea
indicelui R2= 15+20+8+8+10 = 61 puncte. Conform paragrafului 8.1.2.(3), prezentat
în codul P100-3, şi valorii obţinute pentru indicatorul R2 structura poate să fie
încadrată în clasa II de risc seismic (Tabelul H.3.4.).
Tabelul H.3.4. Valorile R2 asociate claselor de risc seismic
Clasa de risc seismic
I II III IV
Valori R2
< 50 50 ÷ 69 70 ÷ 89 90 ÷ 100
460
H.2.3.3.1. Metodologia de nivel 1: Calculul simplificat în domeniul elastic de
comportare al materialelor - verificări numai la Starea Limită Ultimă.
Conform P100-3, metodologia de nivel 1 se poate aplica construcţiilor regulate
în cadre de beton armat, cu sau fără pereţi de umplutură din zidărie cu până la 3
niveluri, amplasate în zone seismice cu valori ag ≤ 0,15g, structurilor cu pereţi deşi de
beton armat monolit amplasate în zone seismice cu valori ag ≤ 0,20g. Cu toate acestea,
metodologia de nivel 1 poate fi utilizată în scopul obţinerii unor informaţii preliminare
şi pentru structuri mai complexe.
În această metodologie evaluarea efectelor acţiunii seismice de proiectare
implică determinarea într-un mod simplificat a eforturilor unitare normale şi
tangenţiale în elementele verticale ale structurii. Aceste eforturi se împart la eforturile
unitare admisibile şi se obţin astfel valori diferite ale gradului de asigurare structurală
seismică: valori R3N asociate forţelor axiale şi valori R3V asociate forţelor tăietoare.
Pentru a determina valoarea acceleraţiei normalizate de proiectare este necesar
să se determine perioada fundamentală de vibraţie a structurii. Aceasta se estimează
simplificat utilizând ecuaţia:
3 3
T kT H 4
0,045 30,35 4
0,58 s
Acestei perioade fundamentale îi corespunde o acceleraţie normalizată de
proiectare de 2,50 .
Conform Anexei B din P 100-3, în metodologia de nivel 1 pentru structuri de
beton armat, valoarea factorului de comportare este q 2,0 .
Deoarece clădirea supusă evaluării are o înălţime supraterană mai mare de 28m,
se impune încadrarea acesteia în clasa II de importanţă, caracterizată printr-un factor
de importanţă γI de 1,20, conform tabelului 4.3 din P 100-1.
Întrucât suprafaţa nivelului curent este de circa 318,0 mp, iar pentru acest tip
de construcţie încărcarea echivalentă este de aproximativ 12,0 kN/mp, rezultă o
greutate totală de aproximativ 42000 kN şi o forţă seismică statică echivalentă de:
T1 g
Fb I S d T1 m I a g
0,3g 2,5
m 1,2 0,85 G
q g g 2,0
Fb 0,383 G 0,383 42000 Fb 16070 kN
În metodologia de nivel 1 gradul de asigurare structurală seismică asociat
forţelor tăietoare din elementele verticale se determină cu relaţia (8.1) din P 100-3:
adm
R3V , unde:
med
med reprezintă efortul tangenţial mediu, calculat ca raportul dintre forţa
tăietoare de nivel şi aria totală a secţiunilor transversale ale pereţilor şi stâlpilor de la
nivelul respectiv, iar adm este valoarea de referinţă admisibilă a efortului unitar
tangenţial în elementele verticale.
Conform Anexei B din P 100-3 valoarea de referinţă admisibilă a efortului
unitar tangenţial în elementele verticale este egală cu adm 1,4 f ct , unde f ct este
461
rezistenţa de proiectare la întindere a betonului determinată conform 6.1.(12). Astfel
f ct 1,067 N / mm2 pentru un beton de clasă C12/15, cu un factor de încredere de
CF=1,0; rezultă adm 1,493 N / mm2 .
Datorită faptului ca nu există o variaţie a secţiunilor transversale ale pereţilor şi
stâlpilor pe înălţimea structurii, valoarea minimă a gradului de asigurare structurală se
înregistrează la nivelul parterului, pe direcţia X unde R3V 0,50 (Tabelul H.3.5.).
Tabelul H.3.5. Distribuţia pe cele două direcţii principale a gradului de asigurare
structurală R3V
462
adm 0,15
R3N 0,73
max 0,207
În concluzie, în metodologia de nivel 1, gradul global de asigurare structurală
seismică este:
R3 min R3V ; R3N min 0,50 ; 0,73 R3 0,50 50 %
Clasa de risc seismic asociată punctajului obţinut de indicatorul R3 se stabileşte
conform punctului 8.1.3.(6) din codul P 100-3 (Tabelul H.3.7.).
Având în vedere valoarea factorului R3 = 50 % clădirea analizată se încadrează
în clasa de risc seismic RsII, clădiri care la acțiunea cutremurului de proiectare,
corespunzător stării limită ultime, pot suferi degradări structurale sau nestructurale
majore punând în pericol siguranța utilizatorilor, dar prăbușirea totală sau parțială este
puțin probabilă.
Tabelul H.3.7. Valorile R3 asociate claselor de risc seismic
Clasa de risc seismic
I II III IV
Valori R3 (%)
< 35 35 ÷ 64 65 ÷ 89 90 ÷ 100
463
proiectarea structurilor noi. În cazul SLS se efectuează numai verificări ale
deplasărilor laterale, în timp ce în cazul SLU se efectuează şi verificări ale
rezistenţelor elementelor structurale.
Conform anexei E din codul P100-1 şi capitolului 6 din CR 2-1-1.1, pentru
verificarea deplasărilor rigidităţile elementelor structurale s-au considerat jumătate
faţă de cele iniţiale:
Ec I c 0,5Ec I c
*
464
Ti T1 y 0, 0 0, 655
(T1 y ) 2,5 2 2,5 2 1,19
Ti Ts 0, 0 1, 0
În mod similar pentru SLU deplasările elastice sunt amplificate cu un
coeficient de amplificare ce ţine seama că pentru construcţii având perioada
fundamentală de vibraţie inferioară perioadei de colţ specifică amplasamentului
respectiv deplasările seismice calculate în domeniul inelastic sunt mai mari decât cele
corespunzătoare răspunsului seismic elastic. Conform paragrafului B.4.2.3.(1),
formula (B.4), acest coeficient este egal cu:
Ti T1 y 0, 4 0, 655
c(T1 y ) 4 3 43 3, 04
Ti Ts 0, 4 1, 2
Rezultă următoarele valori maxime ale deplasărilor relative de nivel:
Tabelul H.3.9. Deplasările relative de nivel asociate SLS şi SLU
Deplasare as. Înălţime Drift as. Drift as. Drift as.
Nivel răsp. elastic de nivel răsp. elastic SLS SLU
[m] [m] [ %] [ %] [ %]
E7 0,1113 2,76 0,630 1,876 4,791
E6 0,0939 2,76 0,634 1,886 4,819
E5 0,0764 2,76 0,625 1,859 4,750
Cum valorile admisibile ale deplasărilor relative de nivel sunt de 0,5% pentru
SLS şi de 2,5% pentru SLU, rezultă:
d rSLS 0,5
R3d , SLS , adm
SLS
d r ,max 1,886
465
Verificarea pereţilor
În continuare se prezintă spre exemplificare modul de efectuare al verificărilor
de rezistenţă pentru pereţii ‘DT’ (prezentaţi în figura H.3.2), pe direcţia Y, la moment
şi forţă tăietoare.
Momentul efectiv are valoarea de 56800kNm. Momentul capabil, pentru o
forţă axială de 8000 kN, este de 43500kNm. Rezultă:
M Rd , y 43500
R3M R3M 0,766 R3M 76,6%
M Ed , y 56800
Momentul capabil a fost determinat considerând o cedare de tip ductil.
Pentru calculul la forţă tăietoare se consideră o cedare neductilă. Această
ipoteză are la bază, în principal, armarea transversală foarte slabă la primele trei
niveluri (parter, etaj 1 şi 2) şi inexistentă la nivelurile următoare, cu exepţia nivelului
11.
Verificările se fac doar la nivelul parterului.
- Verificarea secţiunii inimii peretelui:
VRdc, y (0,15 150 9350 20 / 1,5) / 1000 2805kN
VRdc, y 2805
R3Vc R3Vc 0,524 R3Vc 52,4%
VEd , y 5350
- Verificarea armăturii:
Armarea pe nivelul parterului este de 2 8 / 30 , iar la următoarele două niveluri
este de 2 6 / 30 . Lungimea peretelui ‘DT’ pe direcţia Y este de 9,35m. Conform CR
2-1-1.1, în zona critică (zona A) forţa tăietoare capabilă este dată doar de armături,
influenţa betonului neglijându-se:
VRds , y 451kN
VRds , y 451
R3Vs R3Vs 0, 0843 R3Vs 8, 43%
VEd , y 5350
R3 min R3M ; R3Vc , R3Vs min 76,6;52, 4;8, 43 R 8, 43%
3
Având în vedere valoarea factorului R3 = 8,43% clădirea analizată se
încadrează în clasa de risc seismic RsI, clădiri cu risc ridicat de prăbușire totală sau
parțială la acțiunea cutremurului de proiectare corespunzător stării limită ultime.
466
H.2.3.3.3. Metodologia de nivel 3: Calculul în domeniul postelastic de comportare
al materialelor
Metodologia de nivel 3 se aplică la construcţii importante şi complexe la care
se doreşte o analiză mai precisă a performanţelor seismice ale construcţiei şi la
construcţii care nu îndeplinesc condiţiile de regularitate care să permită utilizarea
metodologiei de nivel 2.
Metodologia de nivel 3 implică evaluarea calitativă constând în verificarea
listei complete de condiţii de alcătuire structurală dată în anexele codului
corespunzătoare structurilor din diferite materiale şi o evaluare prin calcul care ia în
considerare în mod explicit comportarea inelastică a elementelor structurale sub
acţiunea cutremurelor severe.
Pentru aplicarea metodologiei de nivel 3 este preferabil să se dispună de
proiectul iniţial al clădirii analizate, datorită necesităţii unor detalii de execuţie precise.
Se pot utiliza două metode de calcul şi anume:
- metoda bazată pe calculul static neliniar (vezi paragraful „A” de mai jos);
- metoda bazată pe calculul dinamic neliniar (vezi paragraful „B” de mai jos).
În cazul structurii de faţă, având în vedere faptul că proiectul complet era
disponibil precum şi faptul că armarea pereţilor la forţă tăietoare este discontinuă pe
înălţime s-a preferat o evaluare de nivel 3 considerată mult mai exactă decât celelalte
metodologii prezentate în cod.
Metoda de calcul static neliniar realizează:
- evaluarea directă a structurii în ansamblul ei şi nu prin intermediul unor
verificări pe elemente structurale considerate individual. Rezultatul evaluării prezintă
un grad de încredere superior celui obţinut prin aplicarea metodologiilor de nivel 1 şi
2;
- verificarea structurii prin intermediul caracteristicii celei mai semnificative
pentru răspunsul seismic, respectiv deformaţiile structurii.
Metoda de calcul static neliniar este indicată în cazul structurilor la care
contribuţia modurilor superioare de vibraţie este puţin importantă pentru comportarea
în regim dinamic. În cazul structurilor la care se aşteaptă amplificări dinamice majore
a deplasărilor la anumite niveluri se recomandă folosirea metodei calculului dinamic
neliniar.
Evaluarea coeficientului R3 - Prezentarea modelului de calcul
Pentru o evaluarea cât mai riguroasă a structurii se propune ca principală
metodă de evaluare metodologia de nivel 3 prezentata in P100-3, bazată pe calculul
neliniar al structurilor. Acest tip de calcul permite o evaluare globală a unei structuri şi
o corelare mai exactă între cerinţele impuse de acţiunea seismică şi capacitatea
structurii de a prelua aceste solicitări.
Se recomandă ca primă modalitate de evaluare analizele static neliniare,
întrucât acest tip de analize sunt relativ uşor de realizat, timpul de analiză este mic, iar
informaţiile oferite au un grad sporit de transparenţă.
467
Ipotezele calculului static neliniar
În continuare se vor prezenta ipotezele care au stat la baza calculului neliniar
precum şi cele luate în calcul la stabilirea eforturilor capabile pentru secţiunea de
perete considerată.
Rigiditatea de calcul:
Pentru elementele structurale s-a considerat o rigiditate în domeniul fisurat
egală cu jumătate din rigiditatea în domeniul nefisurat.
(EI)fis = 0.5 (EI)nefis - pentru toate elementele structurale
Rezistenţele materialelor:
Din punct de vedere al rezistenţelor materialelor utilizate pentru determinarea
eforturilor capabile ale secţiunii de perete considerată s-au ales valorile medii afectate
de factori de siguranţă specifici fiecărei norme considerate în parte, conform P100-3,
anexa B, paragraf B.4.3.(1)÷(5):
P100-1 şi SR EN1992-1-1
Conform normelor româneşti în vigoare rezistenţele materialelor luate în calcul
pentru o evaluare a performanţelor seismice ale unei structuri pe baza metodologiei de
nivel 3 sunt cele medii afectate de un coeficient de încredere şi un coeficient de
siguranţă. Coeficientul de încredere este funcţie de nivelul de cunoaştere al structurii
(cunoaşterea planurilor de armare, existenţa şi accesul la proiectul tehnic de execuţie
etc.). Pentru structura analizată au exista planurile originale de armare precum şi
rezultatele unei expertize mai vechi efectuate după cutremurul din 1977, din acest
motiv s-a considerat că există un grad ridicat de cunoaştere a structurii, iar factorul de
încredere s-a ales CF = 1. Anexa B din codul P100-3 prevede ca la determinarea forţei
tăietoare capabile să se utilizeze rezistenţele medii şi rezultatul obţinut să fie afectat de
un factor parţial de siguranţă al materialului:
Vcap ef. = Vcap med / (CF * γ),
unde:
Vcap ef. – efortul capabil efectiv;
Vcap med. – efortul capabil obţinut cu rezistenţe medii;
CF – factor de încredere;
γ – factor parţial de siguranţă al materialului.
SR EN1998-3:2005
Estimarea capacitaţii la forţa tăietoare a elementelor de beton armat si cu
precădere a pereţilor de beton armat la acţiuni ciclice a reprezentat o preocupare
constanta pe plan mondial. Din păcate, din cauza complexităţii comportării
elementelor de beton armat la forţa tăietoare nu există la ora actuala un model de
calcul unanim acceptat care sa ofere valori cu o precizie acceptabila. In proiectare se
prefera estimarea acoperitoare a capacitaţii la forţa tăietoare bazată pe modele simple.
Ca o excepţie codul european EN1998-3, respectiv SR EN1998-3, de evaluare a
performanţelor seismice ale unei structuri existente, prevede utilizarea unei relaţii
empirice determinate experimental, pe un număr totuşi restrâns de cazuri. Pentru
exemplul de faţă a fost considerată de interes comparaţia între valorile oferite de P100-
1 şi valorile determinate din formula prevăzută în SR EN1998-3. Pentru estimarea
468
capacităţii la forţă tăietoare conform EN1998-3 s-au folosit rezistenţele medii afectate
de coeficienţi de siguranţă pentru material, γs = 1.15 pentru oţel respectiv γc = 1.5
pentru beton.
Vcap ef. = funct( fym/ γs ; fcm/ γc),
unde:
fym – rezistenţa medie la curgere a oţelului, afectată de factorii de
încredere;
fcm – rezistenţa medie a betonului, afectată de factorii de încredere.
Modelarea neliniarităţii:
Elementele structurale au fost modelate cu o comportare neliniară utilizându-se
diferite modele neliniare în funcţie de tipul elementului structural:
Elemente de tip bară (grinzi şi stâlpi)
Pentru acest tip de elemente s-au utilizat modelele de articulaţie plastică
punctuală de tip moment (M) pentru grinzi şi de tip forţă axială moment (PMM)
pentru stâlpi. Pentru ambele tipuri de articulaţii plastice s-a optat pentru o lege de tip
elastic perfect plastic fără consolidare post-elastică (Fig. H.3.3).
469
Algoritmul utilizat pentru determinarea eforturilor capabile
În continuare sunt prezentaţi pe scurt algoritmii ce au stat la baza determinării
eforturilor capabile pentru secţiunea de perete prezentată mai sus. Rezistenţele
utilizate în calcul sunt cele prezentate mai sus.
Moment încovoietor
Pentru determinarea momentului încovoietor capabil s-a utilizat metoda
generală de calcul. Calculul a fost făcut cu ajutorul programului de calcul secţional
Xtract.
Forţă tăietoare
Determinarea forţei tăietoare capabile a secţiunii peretelui pentru cele două
direcţii (X respectiv Y) s-a făcut utilizând normativele româneşti în vigoare. În
continuare se prezintă într-un mod sintetic algoritmul de calcul prezentat în codul CR
2-1-1.1, precum şi algoritmul recomandat de SR EN1998-3:2005.
P100-1 şi SR EN1992-1-1
Pentru calculul la forţă tăietoare al pereţilor codul de proiectare seismică P100-
1 specifică folosirea codului CR 2-1-1.1. Calculul la forţă tăietoare se face în secţiuni
înclinate. În cazul pereţilor structurali cu raportul între înălţimea în elevaţie a peretelui
şi înălţimea secţiunii Hw / hw ≥ 1, determinarea capacitaţii la forţă tăietoare în
secţiunile înclinate se face pe baza relaţiei:
Vcap= VRd,c + ∑Ashfyd,h,
unde:
Ash = suma secţiunilor armăturilor orizontale intersectate de o fisură
înclinată la 45º, incluzând armăturile din centuri, dacă fisura traversează planşeul;
VRd,c = forţa tăietoare preluată de beton, care se ia cu valorile:
VRd,c = 0 în zona A
şi
VRd,c = 0,5bwo lw σcp în zona B;
σcp – efortul unitar mediu de compresiune în secţiune;
bwo, lw – lăţimea, respectiv înălţimea secţiunii de beton.
SR EN1998-3:2005
Conform normei europene, respectiv româneşti, rezistenţa la forfecare a unui
perete de beton armat este determinată în funcţie de modul de cedare asociat:
Rezistenţa la forfecare ciclică VR:
Rezistenta la forfecare ciclică, VR, se reduce cu cerinţa de ductilitate,
exprimată în raport cu factorul de ductilitate al săgeţii transversale, a deschiderii de
forfecare sau al rotirii la capătul elementului: pl = - 1. In acest scop pl se
poate calcula ca raportul dintre partea plastica a rotirii, , împărţită la rotirea la curgere,
y.
Expresia următoare se poate folosi pentru rezistenţa la forfecare:
470
VR
1
el
{h2L x min( N , 0.55 A f ) 1 0.05 min(5,
c c
pl
)
v
Lv
0.16 max(0.5,100 tot ) (1 0.16 min(5, h )) f c VW }
unde:
el - este egal cu 1.15 pentru elemente principale şi 1 pentru elementele
secundare;
h - este înălţimea secţiunii transversale;
x – este înălţimea zonei comprimate;
N – este forţa axială de compresiune (pozitivă, luată egala cu 0 pentru
întindere);
Lv= M / V reprezintă raportul moment / forţa tăietoare în secţiunea din capătul
elementului;
Ac – este aria secţiunii transversale;
fc - este rezistenta de compresiune a betonului (MPa) vezi cap.3,
tot – este indicele de armare longitudinală;
VW - este contribuţia armăturii transversale la rezistenţă la forfecare, luată
egală cu:
VW = W bW z fyW,
în care:
W – este coeficientul de armare transversală;
bW – grosimea secţiunii;
z – este lungimea braţului de pârghie intern;
fyW – este limita de curgere a armaturii transversale (rezistenţa medie împărţită
la factorul de încredere şi la factorul parţial de siguranţă al materialului (MPa).
Rezistenţa la forţă tăietoare controlată de cedarea inimii VR,max
Rezistenţa la forfecare a peretelui de beton, VR, nu poate fi luată mai mare
decât valoarea corespunzătoare cedării prin strivirea inimii, VR,max, care, sub încărcări
ciclice, se poate calcula folosind următoarea expresie:
471
A. Prezentarea sintezei rezultatelor calculului static neliniar
Analiza static neliniară a fost făcută cu ajutorul programului de calcul
structural Perform 3D. În acest program toate elementele structurale au fost modelate
având o comportare neliniară. Pentru modelarea pereţilor structurali s-a utilizat un
model de tip macro cu fâşii, fiecare făşie fiind de fapt o anumită zonă de perete pentru
care s-au atribuit caracteristici geometrice şi de material. Pentru fiecare secţiune de
perete s-a definit şi o lege de comportare neliniară. Pentru elementele de tip grindă şi
stâlp s-au utilizat modele de articulaţii plastice punctuale dispuse la capetele
elementului. Materialele utilizate în analiză au fost beton de tip B200 respectiv
armătură de tip OB37, legile de comportarea pentru fiecare tip de material s-au ales
cele date de către codul european EUROCODE2.
Structura analizată în exemplul de faţă prezintă un deficit cert de capacitate la
forţă tăietoare şi o capacitate mare la moment încovoietor (în principal datorită
secţiunilor de pereţi puternic dezvoltate). În modelul de calcul utilizat elementele
structurale au fost modelate astfel încât să avem o comportare în domeniul neliniar
pentru componenta de moment încovoietor şi o comportare în domeniul liniar pentru
solicitarea de forţă tăietoare. Cu alte cuvinte în modelare s-a impus un mecanism de
cedare din încovoiere. S-a preferat acest mod de modelare a structurii în principal
datorită faptului că unul dintre dezideratele procesului de consolidare este de a obţine
un mecanism de plastificare ductil (din încovoiere). Astfel din modelul de calcul se
poate obţine într-un mod direct forţa tăietoare asociată plastificării la încovoiere a
peretelui, cu alte cuvinte cerinţa de forţă tăietoare.
Analiza Push-Over s-a făcut pornind de la o distribuţie pe înălţime a forţelor
corespunzătoare modului de vibraţie fundamental pe direcţia în discuţie (modul 1
pentru direcţia Y respectiv modul 2 pentru direcţia X).
În figura H.3.5 se prezintă de asemenea şi o propunere de biliniarizare a curbei
forţă – deplasare. Biliniarizarea s-a obţinut prin egalizarea arilor de sub cele două
curbe şi considerarea unei rigidităţi iniţiale tangente la curbă. Prin biliniarizare s-a
obţinut o forţă de curgere egală cu Fy = 8460 KN, forţă ce corespunde unui factor cy =
0.21 (unde cy reprezintă raportul între forţa de curgere şi greutatea totală a structurii).
Curba PD pt. x
10000
9000
8000
7000
Base Shear
6000
5000
4000
Curba PD
3000
2000
1000
0
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
Deplasare (m)
472
225ani – P100-1, respectiv SLU (Starea limită ultimă) cu IMR= 475ani – EN 1998-1.
Determinarea cerinţelor de deplasare s-a făcut cu ajutorul programului SINEL în care
s-au considerat 5 accelerograme artificiale compatibile cu spectrul. Aceste
accelerograme au fost scalate în PGA pentru a obţine gradul de intensitate
corespunzător nivelului de performanţă considerat. În tabelul H.3.10. se prezintă
cerinţele de deplasare obţinute pentru fiecare accelerogramă în parte şi pentru fiecare
nivel de performanţă în parte:
Tabelul H.3.10. Cerinţa de deplasare pe direcţia X
IMR=225 IMR=40 IMR=475
Cerinta Cerinta Cerinta
deplasare deplasare deplasare
(PGA=0.30g) (PGA=0.135g) (PGA=0.375g)
Acc1 0.2554 0.0585 0.5054
Acc2 0.1936 0.0563 0.3280
Acc3 0.1517 0.0504 0.3619
Acc4 0.1344 0.0500 0.3005
Acc5 0.1920 0.0548 0.3197
Average 0.1854 0.0540 0.3631
Drift demand 0.0061 0.0018 0.0120
Curba PD pt. y
10000
9000
8000
7000
Base Shear
6000
5000
4000
Curba PD
3000
2000
1000
0
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
Deplasare (m)
473
Cerinta Cerinta Cerinta
deplasare deplasare deplasare
(PGA=0.30g) (PGA=0.135g) (PGA=0.375g)
Acc1 0.2950 0.0773 0.5338
Acc2 0.2273 0.0736 0.3538
Acc3 0.1919 0.0627 0.4007
Acc4 0.1559 0.0540 0.3389
Acc5 0.2210 0.0669 0.3428
Average 0.2182 0.0669 0.3940
Drift demand 0.0072 0.0022 0.0130
474
DT-PushX stg-dr(Base) DT-PushX DT dr-stg (Base)
8000 7000
7000 6000
Forta taietoare (KN)
2000 2000
1000 1000
0 0
0 0.002 0.004 0.006 0.008 0.01 0.012 0 0.002 0.004 0.006 0.008 0.01 0.012
θ (rad) θ (rad)
E10 E10
E9 Vcap (CR2) E9 Vcap (CR2)
E8 FT (IMR 225) E8 FT (IMR 225)
E7 E7
E6 E6
Etaje
Etaje
E5 E5
E4 E4
E3 E3
E2 E2
E1 E1
P P
Figura H.2.8Diagramă Forţă tăietoare efectivă (SLU) şi Forţă tăietoare capabilă pentru DT
În figura H.3.7 se prezintă curbele de forţă tăietoare – rotire la baza peretelui
DT pentru ambele sensuri ale acţiunii, compresiune în talpa profilului T (dreapta)
respectiv compresiune în inima profilului T (stânga). De asemenea pe figură este
reprezentată capacitatea la forţă tăietoare a peretelui funcţie de rotirea secţiunii de la
bază (notată cu CR2 - magenta) respectiv limita maximă admisă de cod pentru nivelul
de forţă tăietoare în perete (0,15*bwlwfcd - galben). Se poate observa că pentru ambele
sensuri ale acţiunii capacitatea peretelui este depăşită înainte de atingere nivelului de
rotire corespunzător SLS (IMR=40).
În figura H.3.8 sunt prezentate de asemenea eforturile efective în perete pe
toată înălţimea, precum şi capacitatea la forfecare la fiecare etaj.
Evaluare conform codului românesc SR EN 1998-3 (EN 1998-3)
Evaluarea structurilor existente conform normelor europene se face ţinând cont
de prevederile din codul EUROCODE8 partea a treia. În acest cod capacitatea la forţă
tăietoare se consideră ca fiind valoare minimă dintre capacitatea considerând o cedare
prin armătura dispusă pentru preluarea efortului de forfecare (VR) şi capacitatea
obţinută când se consideră o cedare prin diagonala comprimată de beton (VRmax). În
continuare se vor prezenta rezultatele obţinute pentru acelaşi perete al structurii,
peretele DT respectiv pentru ambele sensuri ale solicitării.
475
DT PushX-DTi (Base) DT PushX-DTc (Base)
7000
8000 PushX
7000 6000 PushX
VR
6000 VRmax 5000 VR
IMR=40 VRmax
5000 4000 IMR=40
4000 IMR=225
3000 IMR=225
IMR=475 IMR=475
3000
2000 2000
1000 1000
FB (KN)
FB(KN)
0 0
0 0.002 0.004 0.006 0.008 0.01 0.012 0 0.002 0.004 0.006 0.008 0.01 0.012
θ (Rad) θ (Rad)
E10 E10
Vcap (EC8-3)
E9 Vcap (EC8-3) E9
E8 E8 FT (IMR=225)
FT (IMR=225)
E7 E7
E6 E6
Etaje
Etaje
E5 E5
E4 E4
E3 E3
E2 E2
E1 E1
P P
Figura H.2.10Diagramă Forţă tăietoare efectivă (SLU) şi Forţă tăietoare capabilă pentru DT
Direcţia Y
În continuare sunt prezentate o serie de date obţinute pentru aceeaşi secţiune de
perete analizată pe direcţia Y de solicitare.
476
Evaluare conform codului românesc CR2-1-1.1 (coroborat cu P100-3)
Din figura H.3.11 se poate observa că pentru direcţia Y conform codului
românesc peretele îşi atinge capacitate (CR2 – linia magenta) la o rotire asociată
stării limită de serviciu (SLS – IMR=40). Cu toate aceste limita de forţă tăietoare
admisă (0,15*bwlwfcd - galben) nu este atinsă.
DT-PushY (Base)
4500
4000
Forta taietoare (KN)
3500
3000 PushY
CR2
2500
0.15*b*l*fcd
2000 IMR=40
1500 IMR=225
IMR=475
1000
500
0
0 0.01 0.02 0.03
θ (rad)
Figura H.2.11Curba Forţă – Rotire la bază perete DT – DIR Y
FTy_DT_SLU (CR2-1-1.1)
E10
E9 Vcap (CR2)
E8
FT (IMR 225)
E7
E6
Etaje
E5
E4
E3
E2
E1
P
477
DT PushY-DT (Base)
5000
3000
2000 PushX
VR
VRmax
1000 IMR=40
IMR=225
IMR=475
0
0 0.005
Figura H.2.13Curba Forţă – Rotire0.01 0.015
la bază perete DT –0.02
DIR Y 0.025
θ (Rad)
FTy_DT_SLU (EC8-3)
E10
E9
Vcap (EC8-3)
E8 FT (IMR=225)
E7
E6
Etaje
E5
E4
E3
E2
E1
478
Serviciu (IMR = 40ani), Starea Limită Ultimă conform P100-1 (IMR = 225ani) şi,
respectiv, Starea Limită Ultimă conform SR EN1998-3 (IMR = 475ani). În continuare
se vor prezenta rezultatele obţinute prin analiza dinamic neliniară rezultate obţinute
pentru accelerograma naturală înregistrată în martie 1977 respectiv accelerograma
scalată pentru nivelul asociat la SLU (Figura H.3.15).
Accelerograme Input
3
VN_SLU 0.30g
2
VN_Nat
Acc (m/s^2)
1
0
0 5 10 15 20 25 30 35 40
-1
-2
-3
Figura H.2.15Accelerograme input în analiza
Time dinamică
În figura H.3.16 sunt prezentate diagrame de forţă tăietoare pe direcţia X
obţinute prin analiza dinamic neliniară atât pentru accelerograma naturală (Stânga) cât
şi pentru cea asociată SLU (Dreapta). Se poate observa că prin calculul dinamic
neliniar sunt confirmate concluziile la care s-a ajuns în urma calculului static neliniar
(paragraful ”A” de mai sus). Capacitatea la forţă tăietoare este depăşită aproape pe
întreaga înălţime a peretelui DT.
Direcţia X
FT_Max/Min_VN77nat FT_Max/Min_VN77-0.30g
E10
Vcap(neg) E10
Vcap(neg)
E8
Vcap(poz) Vcap(poz)
E8
Ftneg(Natura) Ftneg(0.30g)
E6 FTpoz(Natura) E6 FTpoz(0.30g)
Etaje
Etaje
E4 E4
E2 E2
P P
-7500 -5000 -2500 0 2500 5000 7500 -7500 -5000 -2500 0 2500 5000 7500
Figura H.2.16Diagramă Forţă Tăietoare Capabilă (Vcap) - Forţă tăietoare efectivă (Ft) pe Dir. X
479
Direcţia Y
FT_Max/Min_VN77nat FT_Max/Min_VN77-0.30g
E10 E10
E9
Vcap(neg)
Vcap(neg)
E8 E8
Vcap(poz)
E7 Vcap(poz)
E6 Ftneg(Natura) E6
Ftneg(0.30g)
Etaje
Etaje
E5
E4
FTpoz(Natura) FTpoz(0.30g)
E4
E3
E2 E2
E1
P P
Figura H.2.17Diagramă Forţă Tăietoare Capabilă (Vcap) - Forţă tăietoare efectivă (Ft) pe Dir. Y
În figura H.3.17 sunt prezentate diagrame de forţă tăietoare pe direcţia Y
obţinute prin analiza dinamic neliniară atât pentru accelerograma naturală (Stânga) cât
şi pentru cea asociată SLU (Dreapta). De asemenea rezultatele obţinute confirmă
rezultatele obţinute din analiza static neliniară.
Evaluarea coeficientului R3
Concluzia generală a evaluării seismice este că peretele analizat este înzestrat
cu o capacitate mare în preluarea momentului încovoietor (în principal datorită
faptului că secţiunea este puternic dezvoltată pe ambele direcţii) dar cu un deficit clar
de capacitate la forţă tăietoare. Prevederile codurilor de evaluare utilizate în studiu au
dovedit o capacitate redusă la forţă tăietoare la baza peretelui DT, care este atinsă
pentru rotiri mult mai mici decât cele asociate Stării Limită Ultime.
Conform definiţiei din codul P100-3 indicele R3 se obţine din raportarea dintre
deplasarea laterale impuse structurii la vârf de solicitarea seismică asociată stării limită
ultime şi deplasarea laterală capabilă a întregii structuri. Cum se poate observa din
rezultatele procesului de evaluare, mecanismul de cedare asociat structurii analizate
este unul de forfecare deci în această situaţie raportarea indicelui R3 în deplasări
devine irelevantă. Din acest motiv valoare indicelui R3 s-a obţinut prin raportarea
forţei tăietoare cerinţă asociată stării limită ultimă, la forţa tăietoare capabile asociată
fiecărui caz de solicitare. În cele ce urmează sunt prezentaţi indicii R3 obţinuţi pentru
fiecare situaţie de încărcare.
Direcţia X:
877
SLU DTI : R3 0.18(18%)
4813
877
SLU DTC : R3 0.23(23%)
3802
Direcţia Y
1048
SLU DT : R3 0.32(32%)
3183
480
Conform P100-3, la asemenea valori ale indicelui R3 structura poate să fie
încadrată în clasa I de risc seismic. În această clasă fac parte construcţiile cu risc
ridicat de prăbuşire la cutremurul de proiectare corespunzător stării limită ultime.
Concluzii
În cazul structurii în discuţie, evaluarea seismică a confirmat presupunerile
iniţiale privind comportarea sistemului structural. Având în vedere că pereţii de beton
armat analizaţi (DT) sunt puternic dezvoltaţi în plan pe ambele direcţii, aceste posedă
în mod natural o capacitate mare la moment încovoietor. Principala problemă ce reiese
ca o concluzie a evaluării seismice este lipsa de capacitate în preluare forţei tăietoare
impuse de acţiunea seismică. Această problemă a fost relevată atât prin evaluare
capacităţii peretelui conform normelor româneşti cât şi conform normelor europene.
Cu alte cuvinte orice strategie de reabilitare şi consolidare a structurii presupune în
primul rând asigurarea capacităţii de preluare a forţelor tăietoare de către pereţi.
De asemenea se poate observa că pe direcţia X a structurii (vezi Fig.H.3.1)
pereţii DT analizaţi reprezintă singurele elemente structurale care preiau forţele
seismice, din acest motiv pe această direcţie lipsa de capacitate la forţă tăietoare
relievată prin calcul este mult mai mare decât pentru direcţia Y.
Clădirea are o vechime de aproximativ 45 de ani, fiind proiectată într-o
perioadă de timp în care cunoştinţele inginerilor proiectanţi în domeniul ingineriei
seismice erau limitate; prima reglementare de proiectare seismică (P 13 - 63 apăruta
inainte de proiectarea construcţiei expertizate) având valori mult inferioare codurilor
de proiectare actuale. În aceste condiţii, construcţia a fost proiectata într-o concepţie
preponderent gravitaţionala, reflectata în planurile de execuţie ale construcţiei.
Într-o perioada de exploatare relativ lungă, pe amplasamentul construcţiei s-au
manifestata trei cutremure importante, în 1977, 1986 şi 1990.
Deşi degradările vizibile ale structurii şi ale elementelor nestructurale sunt
moderate (indicatorul R2), aceste cutremure au avut, fără îndoială, efecte mai extinse,
neevidenţiate prin finisajele existente, asupra integrităţii elementelor structurale şi
nestructurare.
Structura prezintă şi o serie de deficiente de alcătuire în raport cu prevederile
codurilor de proiectare actuale (sintetizate de indicator R1) şi de
rezistenta/deformabilitate (vezi valorile indicatorului R3). O alta deficienta majoră a
structurii este capacitatea extrem de mică la forţă tăietoare a pereţilor structurali ceea
ce conduce la o vulnerabilitate ridicată la acţiune seismice.
Prin evaluarea indicilor R1 respectiv R2 s-a ajuns la concluzia generală că
structura evaluată poate să fie încadrată în clasa II de risc seismic. Evaluarea indicelui
R3 pune în schimb în evidenţă un mecanism de cedare nefavorabil (de forfecare) şi de
asemenea un deficit semnificativ de capacitate la forţă tăietoare. Conform acestui
indice structura face parte din clasa I de risc seismic. Ţinând cont că prin lipsa
evidentă de capacitate la forfecare structura prezintă o vulnerabilitate ridicată în cazul
unui eveniment seismic major, se consideră că o încadrare în clasa I de risc seismic
(RsI ) este mult mai aproape de realitate.
481
H.2.4. Propuneri de consolidare a structurii
482
introdus, s-a ales o grosime, respectiv un pas de dispunere a armăturii şi s-a determinat
diametrul necesar);
4. Stabilirea modului constructiv de punere în practică a soluţiei obţinută
la punctul anterior.
Pentru simplitate s-a ales prezentarea calculului doar pe direcţia Y şi la nivelul
bazei (zonei A, conform CR 2-1-1.1).
- Determinarea secţiunii inimii peretelui:
VRdc, y (0,15 150 9350 12 /1,5) /1000 1683kN
483
H.2.4.1.2. Concluzii
În concluzie, prin introducerea unor noi elementele de beton armat sub forma
unei cămăşuiri de o parte şi de alta a inimilor existente creşte capacitatea la forţă
tăietoare a întregului ansamblu structural, corespunzătoare mecanismului de disipare
de energie aşteptat.
Este evident că, pentru mărirea capacităţii la forţă tăietoare, se pot folosi şi alte
metode moderne de consolidare, de exemplu prin folosirea fâşiilor de carbon.
484
Pentru structura analizată în acest exemplu numeric s-a determinat, în etapa de
evaluare a răspunsului structural, nivelul forței tăietoare capabile pentru cele două
direcții principale. Din evaluarea răspunsului structural al clădirii neizolate a rezultat o
forță tăietoare de bază capabilă de Fcap,x =1025 KN pentru direcția X, respectiv Fcap,y
=2524 KN pentru direcția Y.
Având în vedere că pentru direcția X există un deficit de capacitate mult mai
accentuat, în dimensionarea preliminară a sistemului de izolare se va considera ca
referință capacitatea la forță tăietoare pe această direcție.
Printre obiectivele principale ce stau, de obicei, la baza deciziei de a consolida
utilizând metoda izolării seismice a bazei este acela de a evita necesitatea realizării
unor intervenții asupra sistemului structural situat deasupra nivelului de izolare
seismică. Printr-o astfel de strategie se dorește evitarea necesitatea întreruperii
funcțiunii clădirii reabilitate seismic. Din acest motiv, prin soluția de izolare seismică
proiectată trebuie să ne asigurăm că sistemul structural situat deasupra nivelului de
izolare rămâne în domeniul elastic de comporare. Cu alte cuvinte, că forțele tăietoare
generate de acțiunea seimică sunt sub nivelul celor capabile.
Pornind de la forța tăietoare de bază capabilă a sistemului cu baza fixă se poate
determina care este necesarul de izolare seismică.
(H.2.1)
unde:
forța tăietoare de bază capabilă, pentru direcția X;
coeficientul seismic capabil, pentru direcția X,
(H.2.3)
Deși ecuația (H.2.3) este corectă doar dacă T1 este mai mare sau egal cu TB, în
cazul structurilor cu baza izolată seismic această afirmație este întotdeauna adevărată.
Perioda sistemului cu baza izolată fiind situată în domeniul 2-4 s. Pornind de la
ecuația (H.2.3) se poate determina care valoarea necesară a componentei spectrale
pentru care forța tăietoare de bază este egală cu forța tăietoare capabilă..
(H.2.4)
(H.2.5)
485
Ținând cont ca în cazul sistemului cu baza izolată valoarea amortizării va fi
mai mare de 5%, spectrul elastic de proiectare trebuie afectat cu factorul η (vezi anexa
A din codul P100-1/2013). În consecință, ecuația (H.2.4) devine:
(H.2.6)
(H.2.7)
(H.2.8)
(H.2.9)
(H.2.10)
(H.2.11)
(H.2.12)
486
a) O procedură în tensiuni;
b) O procedură în deformații;
În studiul de față s-a optat pentru o abordare în tensiuni. La începutul
procesului de dimensionare s-a fixat o perioadă țintă de 4,40 s. Spectrul utilizat în
calcul a fost cel din regiunea Sibiu corectat astfel încât să țină cont de nivelul de
amortizare propus (ξ = 15%). Materialul elastomeric utilizat este uzual având modulul
transversal de elasticitate G=0,7 MPa.
487
Procedura în tensiuni poate să fie parcursă în două moduri diferite: în primul
caz se impune un efortul vertical de compresiune și se determină un modul de
elasticitate transversal necesar, iar în cazul al doilea se impune un modul de
elasticitate și se determină efortul vertical de compresiune maxim ce poate fi preluat
de izolator. În figura 1sunt introduși următorii parametri: M – masa suprastrcuturii
situate deasupra izolatorilor, W – încărcarea verticală de pe un singur izolator, obținută
prin împărțirea greutății totale la numărul de izolatori; Th (Tv) – perioada orizontală
(verticală) a sistemului izolat; Kh (Kv) – rigiditatea orizontală (verticală) a sistemului
izolat; γad.s – deformația de forfecare maximă (admisă) în izolator; σad – tensiunea
maximă admisibilă de compresiune permisă în izolator; Sd (Th, ξ) – deplasarea
maximă impusă în timpul seismului la nivelul izolatorului; tr – grosimea totală a
straturilor de cauciuc; G(γad.s) – modulul de elasticitate transversal asociat deformației
transversale maxime; σ – tensiunea de compresiune din izolator; – diametrul
izolatorului; t – grosimea unui singur strat de cauciuc; S – factorul de formă primar al
izolatorului.
În procedura în deformații, determinarea grosimii totale de cauciuc și a
grosimii unui singur strat se face similar cu abordarea în tensiuni. Se consideră
cunoscută valoarea modulului elastic transversal, iar diametrul izolatorului rezultă din
aria necesară A. Parametrul εc,m reprezintă deformația specifică admisibilă la
compresiune, rezultată din impunerea criteriului de limitare a deformației transversale
dintr-un strat de cauciuc; γtd – reprezintă deformația de forfecare de proiectare totală,
γc,e – reprezintă deformația de forfecare rezultată din efortul de compresiune; γq,E –
reprezintă deformația de forfecare rezultată din acțiunea seismică și γα,d – reprezintă
deformația de forfecare rezultată din rotire la partea superioară a izolatorului (codurile
impun o valoare minimă pentru unghiul de rotație α = 0,003 rad). Ecuația (n) din
schema bloc se referă la izolatorii pătratici.
Ținând cont de faptul că pentru izolatorii cu factori de formă moderați modulul
de elasticitate la compresiune este Ec = 6S2G(γ), că deformația transversală medie
produsă de compresiune este γave.c = 61/2S εc precum și de faptul că atât γave.c și γad.s
sunt mult mai mari de 20%, ipoteza făcută la punctul (s) (vezi Figura H.2.19) este
adevărată. (Naeim & Kelly, 1999)
După determinarea geometriei generale a izolatorilor este necesar să se verifice
dacă aceștia satisfac condițiile impuse de testele de stabilitate atât la flambaj cât și la
răsturnare. În cazul în care aceste teste nu sunt satisfăcute este necesară o
redimensionare a dispozitivelor, algoritmul de dimensionare fiind astfel unul iterativ
(dar rapid convergent).
Codurile europene prevăd următoarele verificări pentru reazemele elastomerice
ce au la bază rezultatele obținute în subcapitolul precedent, precum și ecuațiile ce
conduc la obținerea forței critice asociate pierderii stabilității (ecuația (H.2.15))
respectiv la obținerea deplasării critice asociate răsturnării (ecuația 4.41).
Pentru starea limită de răsturnare (Roll-out):
(H.2.13)
(H.2.14)
488
(H.2.15)
489
criterii. Parcurgerea pas cu pas a algoritmului de dimensionare poate să fie urmărită în
tabelul 1 pentru dispozitivele HDLRB1, respectiv tabelul 2 pentru HDLRB2.
Se constată că atât în cazul izolatorilor HDLRB1 cât și a izolatorilor HDLRB2
testul privind starea limită de pierdere a stabilității prin răsturnare nu a putut să fie
satisfăcut. Normativele în vigoare prevăd ca obligatorie verificarea la răsturnare doar
pentru dispozitivele ce nu sunt conectate de elementele structurale prin prinderi
bulonate. În cazul de față s-a considerat existența unei conexiuni bulonate capabile să
transmită eforturi de întindere astfel încât verificarea la răsturnare nu mai trebuie să fie
îndeplinită. Cu toate acestea, o regulă de bună practică impune ca deplasarea laterală a
dispozitivului să nu fie mai mare decât limita impusă de verificarea la răsturnare chiar
și pentru dispozitivele capabile să preia întindere, regulă care nu a putut fi satisfăcută.
În vederea atingerii unei deplasări la nivelul sistemului de izolare mai mică decât cea
asociată răsturnării este necesară ridicarea nivelului rigiditații laterale a sistemului de
izolare la un nivel ce conduce la o severă reducere a eficienței.
490
HDLRB1
Iterative Algorithm Step 2
Фnec Anec Kh Th dadm Buckling Roll-out Buckling Buckling
tr (mm) S β(Th) Se(Th) Sd(Th) tr (mm) Pcr (KN) δ
(mm) (mm^2) (KN/mm) (s) (mm) (δ) test Test (Pcr) Test (δ)
300 70686 150.639 0.328 4.258 24.835 0.290 0.328 0.151 150.639 188.600 2691.924 0.502 -1.222 Pass Pass Fail
350 96211 150.639 0.447 3.650 21.287 0.394 0.446 0.151 150.639 215.596 3664.007 0.430 -0.167 Pass Pass Fail
400 125664 150.639 0.584 3.194 18.626 0.515 0.583 0.151 150.639 240.793 4785.642 0.377 0.743 Pass Pass Fail
410 132025 150.639 0.614 3.116 18.172 0.541 0.613 0.151 150.639 245.606 5027.915 0.367 0.912 Pass Pass Fail
415 135265 150.639 0.629 3.078 17.953 0.554 0.628 0.151 150.639 247.984 5151.295 0.363 0.996 Pass Pass Fail
420 138544 150.639 0.644 3.042 17.739 0.567 0.643 0.151 150.639 250.342 5276.170 0.359 1.078 Pass Pass Pass
HDLRB2
491
H.2.4.2.3. Determinarea eficienței sistemului de izolare prin analize dinamic
neliniare (Time History)
Eficiența sistemul de izolare propus în secțiunea precedentă a fost determinată
printr-o serie de analize dinamic neliniare. Analizele au fost efectuate cu ajutorul
programului PERFORM 3D. Acțiunea seismică a fost modelată cu ajutorul unor
accelerograme compatibile cu spectrul de proiectare recomandat pentru regiunea
București. În continuare se vor prezenta schematic ipotezele care au stat la baza
acestor analize, modul de realizare a modelului de calcul, modelarea acțiunii seismice
respectiv rezultatele obținute.
Pentru suprastructură s-a utilizat același model de element finit ca în etapa de
evaluare. Din acest motiv în acest capitol este detaliat strict modelul elementului finit
utilizat pentru realizarea sistemului de izolare.
Dispozitivele de tip HDLRB sunt caracterizate de două proprietăți esențiale din
punct de vedere mecanic, rigiditatea latereală și capacitate de disipare a energiei
printr-un mecanism vâscos. Rigiditatea laterală a acestor dispozitive a fost modelată cu
ajutorul modelului de Rubber Izolator prevăzut în program, un element finit de tip
resort. Constanta de elasticitate definită pentru fiecare tip de dispozitiv, este valoarea
rigidității laterale obținută prin algoritmul de dimensionare. Pentru fiecare izolator în
parte s-a considerat o lege liniară de comportare. Modelarea capacității de disipare
vâscoasă a izolatorilor HDLRB s-a făcut cu ajutorul unor elemente de tip amortizor
vâscos. Pentru acestă proprietate s-a considerat o lege de comportare liniară. Prin
dispunerea în paralel ca celor două elemente finite prezentate mai sus se obține în
esență un model de tip Kelvin.
Figura H.2.21Amortizare de tip Rayleigh pentru suprastructura clădirilor cu baza izolată seismic
492
prezintă graficul de amortizare definit pentru suprastructură. Cum se poate observa,
amortizarea de tip Rayleigh este în model doar pentru modurile de vibrație superioare
( așa numitele moduri de vibrație neizolate). În cazul modului de vibrație fundamental
(izolat) amortizarea este localizată strict în sistemul de izolare.
Acțiunea seimică a fost modelată prin accelerograma patru accelerograme
artificiale compatibile cu spectrul de proiectare recomandat de coduri pentru regiunea
Sibiu. În Figura H.2.22 se prezintă spectrele elastice de accelerații pentru patru
înregistrări utilizate în analiză, spectrele recomandate de codul P100 pentru regiunea
Sibiu. În analiza dinamic neliniară cele patru înregistrări seismice s-au aplicat pe rând
pe cele două direcții principale ale structurii.
493
b) Evaluarea cerinței de deplasare înregistrată la nivelul sistemului de izolare
(imediat deasupra izolatorilor) respectiv la vârful structurii. Acest parametru
este extrem de util în evaluarea stabilității sistemului de izolare în ansamblu
precum și în determinarea distorsiunii generale a structurii.
c) Determinarea domeniului de comportare pentru elementele structurale. Această
evaluare se face prin intermediul unor analize de bilanț energetic, analize ce
evidențiază modul în care energia indusă de seism este disipată pe parcursul
întregii analize, evidențind mecanismele de disipare a acestei energii.
d) Nivelul forței tăietoare înregistrat în elementele structurale. Având în vedere
concluziile procesului de evaluare seismică, este extrem de important să se
determine dacă sistemul de izolare seismică a bazei este suficient de eficient,
încât să asigure singur o reducere a cerinței sub valoarea capacității, sau sunt
necesare și intervenții suplimentare la nivelul suprastructurii.
494
timp ce culoare roșie reprezintă deplasarea înregistrată la vârful structurii. Se observă
că cerința de deplasare obținută este mai mică decât deplasarea laterală capabilă a
dispozitivelor. De asemenea, se poate observa că diferența dintre deplasarea
înregistrată la vârful structurii și deplasarea înregistrată la bază este foarte mică, cele
două diagrame fiind aproape suprapuse. Cu alte cuvinte, se poate concluziona ca
suprastructura are o deplasare de solid rigid, drift-ul total al acesteia fiind foarte mic.
O valoare redusă a drift-ului total înseamnă un nivel redus de degradare atât la nivel de
elemente structurale cât și la cel de elemente nestructurale.
495
Figura H.2.25Analiză de bilanț energetic – pentru accelerograma sintetica ACC1
496
H.3. Structură duală cu cadre contravântuite centric și cadre necontravântuite
cu structură metalică
497
Figura H.3.1: Vederi 3D ale modelului structural
498
Figura H.3.4: Elevație ax 3
499
Figura H.3.7: Elevație ax 6
500
Figura H.3.9: Elevație ax B
501
Figura H.3.11: Elevație ax D
502
H.3.3. Evaluarea încărcărilor
Centralizatorul acţiunilor permanente în urma evaluării este prezentat în tabelul
H.3.1.
TABEL H.3.1
Valoarea
caracteristică Reglementări
Tipul acţiunilor Relaţia de calcul
tehnice
[kN/m2]
1. Acţiuni permanente
1.1. Greutatea proprie a structurii determinată
--- automat cu
ajutorul ---
programului de
calcul utilizat
1.2. Placa b.a. peste platelajul etajului 1
--- 3.75 ---
Estimat grosime placa 15cm
1.3. Inchideri perimetrale 1,00 kN/m
distribuita
--- ---
perimetral pe
grinzile etajului 1
1.4. Echipamente amplasate peste placa
de la etajul 1 (130t, distibuite uniform
--- 6.00 ---
pe placa peste etajul 1, intre axele 1-6
si A-D)
1.5. Echipamente amplasate peste placa
de la etajul 1 (80t, distibuite uniform pe
4.00
placa de peste parter 1, intre axele 1-6
si A-D)
2. Acţiuni variabile
s Is i c e c t sk
2.1 zăpada 1,84 CR 1-1-3/2012
503
H.3.3.1. Evaluarea acţiunilor permanente
Încărcările permanente date de greutatea proprie a elementelor structurale,
modelate în programul de calcul au fost evaluate automat de program, pe baza
dimensiunilor secționale ale elementelor și pe baza geutății specifice a materialelor.
Greutatea proprie a elementelor de închidere (înclusiv a elementelor
arhitecturale – uși, ferestre, goluri de acces) au fost evaluată ținănd seama de greutatea
specifică pe unitatea de suprafață a elementelor de închidere și de înălțimea de nivel.
Pe planseele clădirii reazemă echipamente tehnologice. Greutatea proprie a
acestor echipamente a fost furnizată de Beneficiar. Greutatea instalațiilor aferente
clădirii (instalații electrice, instalații sanitare pentru stingerea incendiilor, lichide
tehnologice) a fost introdusă tot în încărcarea permanentă dată de instalații.
504
cpq(z)=1+2gIv(z) = 1+7Iv(z) (2.16)-CR-1-1-4/2012)
Iv(z) - intensitatea turbulenţei la înălțimea z
unde:
teren categoria III - zone acoperite uniform cu vegetație (pct. 2.3, tabelul 2.1)
z0 - lungimea de rugozitate
z0 = 0.3 - (pct. 2.3, tabel 2.1)
z = 7.0m - înălțimea construcției deasupra terenului
rezultă:
Iv(z)= 0,299
cpq(z)=3.090
qm(z) - valoarea medie a presiunii dinamice a vântului la înălțimea z deasupra
terenului
(punctul 2.7 din CR-1-1-4/2012)
unde:
rezultă:
rezultă:
qp(Z) = 0.985kPa
ze - înălțimea de referință pentru presiunea exterioară (vezi capitolul 4 din cod);
cpe - coeficientul aerodinamic de presiune/sucţiune pentru suprafețe exterioare
(vezi capitolul 4 din codul amintit);
cpe =0,8 (presiune) (tabelul 4.1 din CR-1-1-4/2012)
cpe = 0,5 (sucţiune) (tabelul 4.1 din CR-1-1-4/2012)
Presiune: we = 1,15 x 0,8 x 0.985 = 0,906kPa
Sucţiune: we = 1,15 x 0,5 x 0.985 = 0,567kPa.
505
H.3.3.2.3. Evaluarea încărcărilor datorită exploatării
În conformitate cu standardul SR EN 1991-1-1: 2004/NA, încărcarea utilă la
nivelul planșeelor cladirilor industriale este de 3,00kN/m2.
506
Au fost definite 12 combinaţii de încărcări:
- 6 combinaţii de încărcare în gruparea fundamentală de calcul (SLU- GF);
- 4 combinaţii de încărcări în gruparea seismică (SLU- GS);
- 2 combinații de încărcări de referință (S.L.S.) - a se vedea CR 0-2012.
Combinaţiile de încărcări în conformitate cu CR 0-2012 sunt prezentate în
Tabelul H.3.2.
507
(SLU-U-1) Inchideri 1,35 Static
Echipamente 1,35 Static
Zapada 1,05 Static
Vant X 1,05 Static
Utila 1,50 Static
Greutate proprie 1,35 Static
Placa b.a. 1,35 Static
Inchideri 1,35 Static
Încărcări
C6 gravitaționale Echipamente 1,35 Static
(SLU-U-2)
Zapada 1,05 Static
Vant y 1,05 Static
Utila 1,50 Static
508
(SLU-SY+0.3SX) Inchideri 1,0 Static
Echipamente 1,0 Static
Zapada 0.4 Static
Utila 0,4 Static
Seism X 0,36 Spectru
Seism Y 1,2 Spectru
Combinații de încărcări pentru starea limita de serviciu în gruparea fundamentală TABEL H.4.3
509
H.3.7. Evaluarea maselor
Pentru analiza modală a structurii, masele (m) se evaluează din combinaţia de
încărcări conform tabel 7.4 din CR 0-2012. Pentru structura analizată evaluarea
maselor este prezentată în tabelul H.3.4.
TABEL H.3.4
510
H.3.8. Rezultatele analizei modale
TABEL H.3.5
Mase modale de translaţie pe Suma maselor modale de Mase modale de rotaţie pe Mase modale de rotaţie pe direcţiile
direcţiile principale ale structurii translaţie pe direcţiile principale direcţiile principale ale principale ale structurii (%)
Mod
Perioada (%) ale structurii (%) structurii (%)
propriu de
(sec.)
vibrație SUM SUM
UX UY UZ SUM UZ RX RY RZ SUM RX SUM RY SUM RZ
UX UY
1 0.56 0.000 0.918 0.000 0.000 0.918 0.000 0.004 0.000 0.011 0.004 0.000 0.011
2 0.48 0.794 0.000 0.000 0.794 0.918 0.000 0.000 0.004 0.000 0.004 0.004 0.011
3 0.42 0.000 0.013 0.000 0.794 0.931 0.000 0.000 0.000 0.743 0.004 0.004 0.754
4 0.32 0.000 0.000 0.427 0.794 0.931 0.427 0.000 0.002 0.000 0.004 0.006 0.754
5 0.31 0.001 0.000 0.012 0.795 0.931 0.439 0.000 0.354 0.000 0.004 0.361 0.754
6 0.29 0.001 0.000 0.068 0.796 0.931 0.507 0.000 0.016 0.000 0.004 0.377 0.754
7 0.28 0.000 0.001 0.000 0.796 0.932 0.507 0.000 0.000 0.005 0.004 0.377 0.758
8 0.26 0.002 0.000 0.007 0.798 0.932 0.514 0.000 0.041 0.000 0.004 0.418 0.758
9 0.24 0.000 0.000 0.000 0.798 0.932 0.514 0.000 0.000 0.081 0.004 0.418 0.840
10 0.22 0.000 0.000 0.000 0.798 0.933 0.514 0.000 0.000 0.027 0.004 0.418 0.867
11 0.18 0.165 0.000 0.000 0.963 0.933 0.515 0.000 0.027 0.000 0.004 0.445 0.867
12 0.15 0.000 0.000 0.078 0.963 0.933 0.592 0.000 0.001 0.000 0.004 0.446 0.867
Comentarii:
a) Modul 1 de vibratie generat de program: translaţie pe direcţia Y cu factor de participare a maselor 91.8% (mod fundamental de vibratie);
b) modul 2 de vibraţie generat de program: translaţie pe direcţia X cu factor de participare a maselor 79.4% (mod fundamental de vibratie);
c) modul 3 de vibraţie generat de program: torsiune cu factor de participare a maselor 74.3;
d) suma maselor modale pentru primele 12 moduri proprii de vibraţie este mai mare de 90%.
511
H.3.9. Calculul static liniar
Cu elementele definite la punctul 2 se va efectua calculul spaţial în domeniul
elastic pentru stabilirea stării de eforturi şi deformaţii în elementele structurale în
combinaţiile de acţiuni la Starea Limită Ultimă (SLU) şi Starea Limita de Serviciu
(SLS), considerând structura realizata conform proiectului initial.
Se realizează un calcul static în starea proiectată a structurii, pentru a
determina capacitatea portanta la acțiuni seismice a structurii, în conformitate cu noile
norme de calcul seismic.
512
În Figura H.3.14 Figura H.3.16 sunt prezentate deplasările de nivel pe
direcţia X, respectiv direcţia Y.
Rezultă:
drex=1,20cm – 0,48cm =0,72cm;
drey=3,57cm – 1,54cm =2,03cm
unde:
513
d re x ; d rey deplasări relative de nivel (diferenţa între deplasarea nivelului superior şi
deplasarea nivelului inferior)
Verificarea la SLU
direcţia transversală:
d r X c q d re X 1.46 2.5 0,0072 0,0126m ≤0,025h 0,0875m
direcţia longitudinală:
d r Y c q d reY 1.00 2.5 0,0203 0,0510m ≤0,025h 0,0875m
Verificarea la SLS
direcţia transversală:
dr X q dre X 0,4 2,5 0,0072 0,0072m ≤0,01h 0,035m
direcţia longitudinală:
d r y q d reY 0,4 2,5 0,0203 0,0203m ≤0,01h 0,035m
Relațiile de verificare sunt satisfăcute
Figura H.3.16: Deformatele structurii din grupările seismice SLU-SX (stânga) şi SLU-SY (dreapta)
514
H.3.11. Starea de eforturi pe structura
Figura H.3.18: Diagrama de efort axial Ax C din gruparea seismică SLUSY0.3X [kN]
515
Figura H.3.19: Diagrama de forța tăietoare Ax C din gruparea seismică SLUSY0.3X [kN]
Figura H.3.20: Diagrama de moment M22 Ax 1 din gruparea seismică SLUSX0.3Y [kNm]
516
Figura H.3.21: Diagrama de moment M33 Ax 1 din gruparea seismică SLUSX0.3Y [kNm]
517
Figura H.3.23: Diagrama de forța tăietoare Ax 1 din gruparea seismică SLUSX0.3Y [kN]
518
Verificare diagonală L60x60x6 – la efortul maxim din combinațiile de încărcări care
conțin acțiunea seismică
AL60x60x6=691 mm2
e=16,9mm
Iy=Iz=228000mm4
Iu=361000mm4
Iv=94400mm4
iy=iz=18,2mm
iu=22,9mm
iv=11,7mm
519
Aceasta valoare corespunde unui coeficient R3j=0.56 pentru diagonalele
structurii, corespunzator unei clase II de risc seismic, conform P100-3.
Prinderea diagonalelor la noduri este realizată cu 2 suruburi M16, grupa 4.6.
Efortul capabil al îmbinării cu două șuruburi M16 este FRd=min (Fb.Rd, Fv.Rd)
FRd=77.18kN
Verificarea de rezistenta pentru capacitatea îmbinărilor contravantuirilor la
noduri este:
Figura H.3.25: Vedere 3D – SEd / SRd în combinaţia cea mai defavorabilă (structura fără
contravântuiri)
520
H.3.13. Evaluarea finală şi formularea concluziilor
Pe baza rezultatelor obținute din evaluarea calitativă şi cantitativă, în urma
verificărilor condițiilor de rezistentă, stabilitate şi deformabilitate structurală s-a
constatat vulnerabilitatea construcției în raport cu cutremurul de proiectare (riscul
seismic), ca indicator al efectelor probabile ale cutremurelor caracteristice
amplasamentului asupra construcției analizate, fiind imperios necesară înlocuirea
contravântuirii care şi-a pierdut stabilitatea şi a rămas cu deformații remanente majore.
Ca urmare, din punct de vedere al indicatorului R3, construcția analizată se
încadrează în Clasa Rs I, clasă din care fac parte clădirile cu risc ridicat de prăbușire
totală sau parțială la acțiunea cutremurului de proiectare corespunzător stării limită
ultime.
521
Pentru zveltețea rezultată, considerând că secțiunea își perde stabilitatea
(flambează) după curba b de flambaj, capacitatea la compresiune a barei este de
Nb.Rd=A ∙ χ ∙ fy = 1382mm2 ∙ 0.238 ∙ 235 N/mm2 ∙10-3 = 77.3kN.
Capacitatea la întindere a barei este Nt.Rd=A ∙ fy=1382mm2 ∙ 235 N/mm2 ∙10-3=
324kN.
Efortul axial de compresiune în diagonalele comprimate este de aproximativ
Nc.Ed=144kN, astfel încat, în timpul acțiunii seismice (cu valoare de cod) diagonalele
comprimate își pot pierde stabilitatea iar diagonalele întinse pot prelua întreaga
solicitare.
Efortul din diagonalele întinse se poate considera, conform P100-1/2013, ca
fiind efortul din acțiunea seismică amplificat cu 2. Astfel, efortul în diagonala întinsă
poate fi considerat ca fiind Nt.Ed = 2 x 144kN = 288kN
Verificarea de rezistență pentru capacitatea barelor este:
Diagonalele vor fi prinse la capete cu câte 2 suruburi M16, grupa 8.8, avand
două secțiuni de forfecare. De asemenea se va mări grosimea guseului prin dublarea
acestuia cu o placa din otel S235 cu grosime de 6mm. Efortul capabil al îmbinării cu 2
șuruburi M16 este FRd=min(Fb.Rd, Fv.Rd).
FRd=276,48 kN
Verificarea de rezistență privind capacitatea îmbinării cu șuruburi este:
522
Pentru structura astfel consolidată, clasa de risc asociată indicatorului R3 este
clasa de risc seismic Rs III.
523
524
H.4. Structuri din zidărie
H.4.1. Exemplul nr. 1: Clădire de locuit P+2E cu pereți structurali din zidărie
nearmată și planșee din grinzi metalice și bolțișoare de cărămidă
Obiectul exemplului: Aplicarea metodologiei de evaluare pentru clădiri cu planșee fără
rigiditate în plan orizontal.
525
H.4.1.2. Nivelul de cunoaștere
S-a efectuat un releveu al clădirii (Figura H.4.1:). Deoarece clădirea este în exploatare,
nivelul de inspecție și, respectiv, de încercări în teren este limitat. Nivelul de
cunoaștere este KL.1.
526
pardoseala (grinzișoare și podină) 0.50 kN/m2
pereți despărțitori ușori 1.20 kN/m2
încărcare utilă 0.30 × 1.50 = 0.45 kN/m2
Total 5.90 kN/m2
Greutatea unitară a planșeului peste etajul II (nivel 3)
planșeu + șarpantă + învelitoare (estimat) 7.90 kN/m2
Greutatea de proiectare a planșeelor:
planșeu peste nivelul 1 și peste nivelul 2 Gpl,1 ≡ Gpl,2 = 565 kN
planșeu peste nivelul 3 Gpl,3 = 756 kN
Figura H.4.2: Calculul greutății nivelurilor pentru calculul forței seismice echivalente
527
Forța seismică totală (forța tăietoare de bază)
Fb = c × Gtot = 0.374 × 5266 = 1969 kN
Distribuția forței seismice pe înălțimea clădirii se face cu relația
Gi zi
Fi Fb
Gi zi
unde zi este cota planșeului "i" peste secțiunea de încastrare
Au rezultat valorile:
F3 = 842 kN
F2 = 751 kN
F1 = 376 kN
Înălțimea echivalentă a forței tăietoare pentru calculul momentului de
răsturnare:
H ech
F z i i
842 10.8 751 7.20 376 3.6
8.05m
Fb 1969
Încărcarea verticală de proiectare pe grupurile de pereți s-a stabilit ca sumă a
încărcării provenite din greutatea proprie a pereților și din încărcările aduse de
planșee.
528
Z3 39.47 --- --- --- 39.47 19.74 118.41 0.357 0.3317 39 316
Z4 182.98 19.253 113.59 152.1 296.57 243.59 928.22 2.432 0.3817 308 2476
Z5 142.16 11.635 68.63 91.89 210.79 162.97 655.63 1.802 0.3638 217 1749
Z6 171.42 16.203 95.60 128.01 267.02 213.72 833.47 2.169 0.3843 276 2223
Z7 171.42 16.203 95.60 128.01 267.02 213.72 833.47 2.169 0.3843 276 2223
Z8 167.78 10.686 63.05 84.42 230.83 168.31 713.86 2.222 0.3213 237 1904
Z9 124.78 6.278 37.04 49.60 161.82 111.99 498.02 1.558 0.3197 165 1328
529
Z5L 0.3638 0.164 0.811 2×1.335 2×204 2×110 2×13.7
Z6L 0.3843 0.173 0.801 3.125 504 631 78.4
Z7L 0.3843 0.173 0.801 3.125 504 631 78.4
Z8L 0.3213 0.145 0.833 2.21 298 275 34.1
Z9L 0.3197 0.144 0.834 2.21 297 273 34.0
Valoarea de proiectare a forței tăietoare de rupere prin fisurare diagonală s-a calculat
cu relația
tl w ftd
V f 22 1 0
b ftd
Valorile rezultate sunt date în tabelul 1.4.
Tabelul 1.4
TRANSVERSAL LONGITUDINAL
σd
Elem 1 d AwT Vf22 AwL Vf22
2
f td 2 2
N/mm m kN m kN
Z1 0.3351 3.510 0.806 55.9 0.561 38.8
Z2 0.3275 3.473 1.470 146.9 0.561 38.4
Z3 0.3317 3.494 --- --- 0.357 24.6
Z4 0.3817 3.728 1.663 183.5 2×0.561 2×41.2
Z5 0.3638 3.646 1.033 76.2 2×0.561 2×40.3
530
Z6 0.3843 3.739 1.033 78.1 1.313 126.1
Z7 0.3843 3.739 1.033 78.1 1.313 126.1
Z8 0.3213 3.443 1.470 145.7 0.928 63.1
Z9 0.3197 3.435 0.806 54.7 0.928 62.9
Cu valorile din tabelele 1.3 și 1.4 s-au determinat forțele tăietoare capabile și modul de
rupere "ductil " (D) sau "fragil" (F) (tabelul 1.5). Valorile de proiectare sunt date în
casetele poșate.
Tabelul 1.5
TRANSVERSAL LONGITUDINAL
Vf1 Vf21 Vf22 Vf1 Vf21 Vf22
Elem. Rupere Rupere
kN kN kN kN kN kN
Z1 26.6 35.3 55.9 D 12.9 24.6 38.8 D
Z2 86.9 63.0 146.9 D 12.6 24.1 38.4 D
Z3 --- --- --- --- 5.2 15.4 24.6 D
Z4 125.2 83.1 183.5 F 2×14.2 2×28.0 2×41.2 D
Z5 46.6 49.2 76.2 D 2×13.7 2×26.7 2×40.3 D
Z6 48.6 52.0 78.1 D 78.4 66.0 126.1 F
Z7 48.6 52.0 78.1 D 78.4 66.0 126.1 F
Z8 85.5 62.8 145.7 F 34.1 39.0 63.1 D
Z9 25.6 33.76 54.7 D 34.0 38.9 62.9 D
Verificarea siguranței pentru fiecare perete (pe ambele direcții) s-a făcut cu relația
Vcap,i
R3i
Fb,i
Valorile R3i sunt date în tabelul 1.6, în care sunt poșate valorile Fbi ≥ 0.30 max(Fbi)
care se iau în considerare pentru calculul indicatorului R3 cu relația
V fd V ff
R3
jd kf
F bi
Tabelul 1.6
Forța TRANSVERSAL LONGITUDINAL
de proiectare Forța Forța
Element
Fbi capabilă R3i capabilă R3i
kN kN kN
Z1 132 26.6 0.202 12.9 0.098
Z2 201 63.0 0.313 12.6 0.063
Z3 39 --- --- 5.2 0.133
Z4 308 83.1 0.270 28.4 0.092
Z5 217 46.6 0.215 27.4 0.126
531
Z6 276 48.6 0.176 66.0 0.239
Z7 276 48.6 0.176 66.0 0.239
Z8 237 85.5 0.361 34.1 0.144
Z9 165 25.6 0.155 34.0 0.206
Fb = 1969 kN Σ = 427.6 kN Σ = 311.4 kN
Indicatorul R3 pentru ansamblul structurii are valoarea:
R3T = 0.22
R3L = 0.15
(a) (b)
Figura H.4.4: Schema de calcul pentru acțiunea perpendiculară pe planul peretelui
Încărcarea seismică normală pe planul peretelui se calculează conform P100-1 și
P100-3:
ag w w K z
f w ( z) gw
g qw
luând valorile:
qw = 1.5
βw = 2.0 (element fixat pe două laturi)
γw = 1.0
532
z
Kz 1 2
H
accelerația seismică este ag = 0.30g
greutatea peretelui este gw = 0.42 × 18 = 7.56 kN/m2
Coeficientul Kz se calculează pentru pereții fixați sus și jos, cu relația
zinf zsup
z z med
2
unde "zinf" este cota de rezemare (z = 7.20 m) iar "zsup≡ H" este cota acoperișului (H =
10.80 m)
Rezultă zmed = 9.00 m și Kz = 2.67
Cu aceste valori încărcarea seismică pe perete este fw = 8.064 kN/m2. Având în vedere
zonele aferente montantului între ferestre, încărcarea perpendiculară pe perete este
arătată în Figura H.4.4:.
Momentul încovoietor maxim (la mijlocul înălțimii șpaletului) este Mmax = 15.02 kNm.
Modulul de rezistență al șpaletului în secțiunea de moment maxim este
850 420 2
Ww 24990000mm3
6
Forța axială de compresiune în elementul Z3 la ultimul nivel este
N3 = 0.5 × 39.47 = 19.75 kN.
Adâncimea zonei comprimate se calculează cu relația
1.15 N 3 1.15 19.75 1000
xc 12mm
bf d 850 2.22
Momentul capabil perpendicular pe plan MRd┬ este deci
MRd┬ = 0.5 × (420 - 12) × 19.75 ≈ 4.03 kNm
Indicatorul de siguranță este
M RdT 4.03
R3T 0.268 0.35
M max T 15.02
533
În consecință, clădirea expertizată se încadrează în clasa I de risc seismic.
534
Fb,cons = c × Gtot,cons = 0.249 × 7051 = 1756 kN
Distribuția forței seismice pe înălțimea clădirii se face cu relația
Gi zi
Fi F
Gi zi b
unde zi este cota planșeului "i" peste secțiunea de încastrare
Au rezultat valorile:
F3,cons = 729 kN
F2,cons = 685 kN
F1,cons = 342 kN
Valoarea totală a forței seismice de proiectare static echivalente pentru clădirea
consolidată este 89% din forța static echivalentă calculată pentru clădirea
neconsolidată. Diferența provine în special din adoptarea unei valori mai mari pentru
factorul q (q = 2.25 în loc de 1.5).
535
Suprabetonarea planșeelor cu o placă de beton monolit cu grosime de 6 cm
armată cu o plasă de oțel ductil Φ6/150 mm
Ancorarea pereților consolidați de plăcile de beton armat nou create
Legătura stratului de placare din beton armat de stratul de suprabetonare al
planșeului se realizează prin continuitatea armăturilor.
Solidarizarea profilelor IPN la fața inferioară prin sudarea unor diagonale din
oțel beton.
Consolidarea pereților structurali de zidărie prin placarea acestora, către
interior, cu pereți din beton armat cu grosime de 12 cm executați prin torcretare.
Înainte de placare, se reface continuitatea aparentă a zidăriei prin injectare și se
execută, dacă este necesar, lucrări pentru asigurarea conlucrării între pereții de
pe direcțiile principale ale clădirii.
536
H.4.2. Exemplul nr.2.: Clădire de locuit P+2E cu pereți structurali din zidărie
nearmată și planșee din beton armat
Obiectul exemplului: Aplicarea metodologiei de nivel 1
537
Înălțimea nivelurilor het = 3.30 m
Înălțimea totală a clădirii: P + 2E → Htot = 9.90 m
538
H.4.2.2.5. Greutate totală supusă acțiunii seismice
Greutate pe nivel
Gniv = 1241.23 + 645.98 = 1887.21 kN/nivel
Greutate echivalentă (uniform distribuită)
gniv = 1887.21/(10.56×10.56)= 16.93 kN/m2
Greutate totală a clădirii
Gtot = 3 × Gniv 5661.63 kN
(a) (b)
Figura H.4.6: Încărcări din planșee
539
H.4.2.3.2. Forțe axiale și eforturi unitare de compresiune în pereți pe nivel
Tabelul 2.1
Azid Gzid Gplanșee Ncalcul σ0
Zona (axe)
m2 tone kN tone kN tone kN tone/m2 kN/m2
Z1 (1&A) 2.16 16.95 169.50 10.95 109.50 27.90 279.00 12.90 129.00
Z2 (1 &B) 1.43 12.75 127.50 8.10 81.00 20.85 208.50 14.60 146.00
Z3 (1&C) 1.74 14.25 142.50 5.00 50.00 19.25 192.50 11.10 111.00
Z4 (2&A) 1.43 11.75 117.50 6.25 62.50 18.00 180.00 12.60 126.00
Z5 (2&B) 2.30 17.20 172.00 17.80 178.00 35.00 350.00 15.20 152.00
Z6 (2&C) 1.78 15.00 150.00 7.60 76.00 22.60 226.00 12.70 127.00
Z7 (3&A) 1.53 12.00 120.00 3.50 35.00 15.50 155.00 10.10 101.00
Z8 (3&B) 1.85 14.95 149.50 6.30 63.00 21.25 212.50 11.50 115.00
Z9 (3&C) 1.11 9.60 96.00 2.65 26.50 12.25 122.50 11.00 110.00
15.33 124.45 1244.50 68.15 681.50 192.60 1926.00 12.60 126.00
Azid este aria de zidărie în elevație. Greutatea zidăriei s-a determinat înmulțind Azid cu
greutatea peretelui pe 1 m2.
A rezultat încărcarea totală de referință pe nivel:
qetaj = Ncalcul /(10.56 ×10.56)=17.27 kN/m2
(valoarea poate fi considerată reprezentativă pentru această clasă de clădiri).
540
H.4.2.4. Verificarea condițiilor de regularitate
Centrul de greutate al maselor se află în centrul geometric al planșeului și are
coordonatele xG = 5.28 m și yg = 5.28 m față de originea sistemului de axe de referință.
Centrul de rigiditate al nivelului este "centrul de greutate" al rigidităților pereților
structurali ai unui nivel. Poziția acestuia, este definită prin coordonatele (xCR, yCR) în
raport cu sistemul de axe de referință (O, X, Y) și se obține folosind rigiditatea
geometrică a pereților (Kgxi și Kgyi) cu relațiile:
ny
x K i gyi
xCR i 1
K gy
nx
y K
i 1
i gxi
y CR
K gx
unde
xi sunt coordonatele centrelor de greutate ale secțiunilor orizontale ale pereților
paraleli cu axa "y";
yi sunt coordonatele centrelor de greutate ale secțiunilor orizontale ale pereților
paraleli cu axa "x".
541
Având în vedere că toți pereții unui nivel sunt executați cu același tip de zidărie (cu
același modul de elasticitate) pentru calculul caracteristicilor de rigiditate ale clădirii
se va folosi rigiditatea geometrică a pereților (Kg) definită prin relația
K g t p 3 2p
1
het
unde p
lw
Calculul valorilor xCR și yCR este sistematizat în tabelele 2.3a și 2.3b
Transversal (pereții paraleli cu axa OY)
Tabelul 2.3a
t lw Az KgM102 xi xiKgM102
Elem. λp
(m) (m) (m2) (m) (m) (m2)
T1 0.42 1.78 0.747 1.853 3.523 0.28 0.986
T2 0.42 2.50 1.050 1.320 6.680 0.28 1.870
T3 0.42 1.78 0.747 1.853 3.523 0.28 0.986
T4 0.28 1.78 0.498 1.853 2.348 6.28 14.745
T5 0.28 3.98 1.114 0.829 9.156 6.28 57.499
T6 0.28 2.28 0.638 1.453 3.752 6.28 23.562
T7 0.42 2.28 0.957 1.453 5.628 10.28 57.885
T8 0.42 3.50 1.470 0.942 11.466 10.28 117.87
T9 0.42 1.78 0.747 1.853 3.523 10.28 36.216
7.968 49.5 311.6
Rezultă :
Densitatea pereților structurali:
ptr % = 7.968/(10.56×10.56) = 7.1 %
Poziția centrului de rigiditate față de originea sistemului de axe :
xCR = 3.116/0.495 =6.29 m
Excentricitatea centrului de rigiditate:
e0x = xCG - xCR = 6.29 - 5.28 = 1.01 m
Excentricitatea relativă a centrului de rigiditate:
e0x/Lx = 0.908/ 10.56 = 0.085 < 0.10
542
Longitudinal (pereții paraleli cu axa OX)
Tabelul 2.3b
t lw Az KgM102 yi yiKgM102
Elem. λp
(m) (m) (m2) (m) (m) (m2)
L1 0.42 3.78 1.587 0.873 12.789 0.28 3.580
L2 0.42 2.50 1.020 1.320 6.710 0.28 1.878
L3 0.42 1.78 0.747 1.853 3.523 0.28 0.986
L4 0.28 1.78 0.498 1.853 2.348 5.78 13.571
L5 0.28 4.50 1.260 0.733 10.802 5.78 62.435
L6 0.28 1.78 0.498 1.853 2.348 5.78 13.571
L7 0.42 2.78 1.167 1.187 8.027 10.28 82.517
L8 0.42 3.00 1.260 1.100 9.069 10.28 93.229
L9 0.42 1.28 0.537 2.578 1.688 10.28 17.352
8.574 57.3 289.1
Rezultă:
Densitatea pereților longitudinali:
plong% = 8.574/(10.56 × 10.56) 7.70%
Poziția centrului de rigiditate:
yCR = 2.891/0.573=5.045 m
Excentricitatea centrului de rigiditate:
e0y = yCG - yCR = 5.28 - 5.045 = 0.235m
Excentricitatea relativă a centrului de rigiditate
e0y/Ly = 0.235/ 10.56 = 0.022 < 0.10
Calculul excentricității se reface considerând numai elementele a căror rigiditate este ≥
30% din rigiditatea celui mai puternic element de pe fiecare direcție
Transversal
T8 = 11.446×102 m → 0.3 × 11.446 ×102= 3.433× 102 m
Longitudinal
L1 = 12.789 × 102 m →0.3 × 12.789 × 102 = 3.836 × 102 m
Tabelul 2.4a
t lw KgM102 xi xiKgM102
Elem. λp
(m) (m) (m) (m) (m2)
T1 0.42 1.78 1.853 3.523 0.28 0.986
T2 0.42 2.50 1.320 6.680 0.28 1.870
T3 0.42 1.78 1.853 3.523 0.28 0.986
T4 0.28 1.78 1.853 2.348 6.28 14.745
T5 0.28 3.98 0.829 9.156 6.28 57.499
543
T6 0.28 2.28 1.453 3.752 6.28 23.562
T7 0.42 2.28 1.453 5.628 10.28 57.885
T8 0.42 3.50 0.942 11.466 10.28 117.87
T9 0.42 1.78 1.853 3.523 10.28 36.216
KgM(T) = 0.472 m xiKgM(T) = 2.969 m2
Tabelul 2.4b
t lw KgM102 yi yiKgM102
Elem. λp
(m) (m) (m) (m) (m2)
L1 0.42 3.78 0.873 12.789 0.28 3.580
L2 0.42 2.50 1.320 6.710 0.28 1.878
L3 0.42 1.78 1.853 3.523 0.28 0.986
L4 0.28 1.78 1.853 2.348 5.78 13.571
L5 0.28 4.50 0.733 10.802 5.78 62.435
L6 0.28 1.78 1.853 2.348 5.78 13.571
L7 0.42 2.78 1.187 8.027 10.28 82.517
L8 0.42 3.00 1.100 9.069 10.28 93.229
L9 0.42 1.28 2.578 1.688 10.28 17.352
KgM(L) = 0.443 m yiKgM (L) = 2.437m2
544
Ordonata spectrului elastic
Se (T= 0.31sec) = 0.15g × 2.50 = 0.375g
Factorul de comportare pentru zidărie nearmată
q = 1.5
Factorul de importanță (clădire de locuit)
γI = 1.0
Ordonata spectrului de proiectare
Sd = Se/q = 0.375g/1.5 = 0.25g
Forța tăietoare de bază pentru proiectare este
5661.63
Fb I S d (T1 )m 0.88 1.0 0.25 g 0.85 0.187 5661 1058.7kN
g
545
Din relația
2 0
Fb, cap Az , min k 1
3 k
a rezultat:
2 349.29
Fb,cap 7.968 76.5 1 1225.78kN
3 76.5
Cu aceste date indicatorul R3 este
1225.78
R3 1.16 1.0
1058.67
Condiția de siguranță este satisfăcută.
546
H.4.3. Exemplul nr. 3: Clădire de locuit P+2E cu pereți structurali din zidărie
nearmată și planșee din beton armat
Obiectul exemplului: Aplicarea metodologiei de nivel 2
547
H.4.3.3. Distribuția forței tăietoare de bază pe înălțimea clădirii
Forța seismică la nivelul "i" s-a calculat cu relația
mi zi
Fi Fb n
mi zi
i 1
unde zi = i×het și mi = m
Pentru nniv = 3 avem zi = 1+2+3 =6 și forțele seismice de etaj (Fi) și forțele tăietoare
de etaj (Vi) sunt date în tabelul 3.1
Tabelul 3.1
Forța i=1 i=2 i=3
Fi (kN) 0.166 Fb = 234.02 0.333Fb = 469.45.03 0.5Fb = 704.88
Vi (kN) V1 = Fb = 1409.75 V2 = 0.833Fb = 1174.32 V3 = 0.5Fb = 704.88
i 1 i 1
Din exemplul nr.2 tabelele 2.1 și 2.2., poziția centrului de rigiditate are coordonatele:
xCR = 6.29 m yCR = 5.05 m
Calculul este detaliat în tabelul 3.2.
Tabelul 3.2
KgM(T) KgM(L)
KgM(T) KgM(L)
xi |xCR-xi| 10
2 yi |yCR-yi| 102
Elem. 102 Elem. 102
(xCR-xi)2 (yCR-yi)2
m m m m3 m m m m3
T1 3.523 127.25 L1 12.789 290.98
T2 6.680 0.28 6.01 241.28 L2 6.710 0.28 4.77 152.67
T3 3.523 127.25 L3 3.523 80.16
T4 2.348 ---- L4 2.348 1.25
T5 9.156 6.28 0.0 ---- L5 10.802 5.78 0.73 5.75
T6 3.752 ---- L6 2.348 1.25
T7 5.628 89.60 L7 8.027 219.56
T8 11.466 10.28 3.99 182.54 L8 9.069 10.28 5.23 248.06
T9 3.523 56.09 L9 1.688 46.17
49.6 824.01 57.30 Σ 1045.85
A rezultat valoarea momentului de inerție de torsiune
548
JR 1870.0 m3
JR J gR
ry
Ky K gy
Au rezultat valorile
JR 1870.0
r0 x 6.14 m
Kx 49.60
JR 1870.0
r0 y 5.71m
Ky 57.30
549
K ix K iy
Vix (tr ) V x și Viy (tr ) V y sunt componentele forțelor tăietoare care rezultă
Kx Ky
din egalitatea deplasărilor de translație pe direcția "x" și respectiv "y"
d iy d ix
Vix (rot ) 2
e y și Viy (rot ) e x sunt factorii de corecție care țin seama de
rox roy2
compatibilitatea deplasărilor din rotire ale pereților asigurată de planșeul infinit rigid
în plan orizontal
Kix și Kiy sunt rigiditățile relative de nivel ale pereților pe direcția x și, respectiv, y,
nx ny
Vx ,Vy sunt forțele tăietoare seismice pentru ansamblul structurii la nivelul "j" în
direcția x, respectiv y,
nx ny
dix , diy sunt distanțele în direcția x, respectiv y, care definesc poziția peretelui "i" în
raport cu centrul de rigiditate de la nivelul "j"; dacă în raport cu sistemul general de
axe (OXY) se notează cu:
xCR , yCR - coordonatele centrului de rigiditate de la nivelul "j"
550
unde eox xCR xCG și eoy yCR yCG sunt distanțele în direcția x, respectiv y, dintre
centrul de masă (CG) și centrul de rigiditate (CR) la nivelul "j"
eax ,eay , sunt excentricitățile accidentale în direcția x, respectiv y, la nivelul "j";
Longitudinal
Tabelul 3.4
Perete K K/K Vi(transl) d=xR-xi Vi1 (rot) Vi1(tot) Vi2(rot) Vi2(tot) Mcalc
L1 12.789 0.22 344.50 141.62 456.25 44.14 358.77 3011.24
L2 6.71 0.12 180.75 4.765 74.31 239.38 23.16 188.23 1579.91
L3 3.523 0.06 94.90 39.01 125.68 12.16 98.83 829.51
L4 2.348 0.04 63.25 -4.01 53.75 -1.25 56.51 372.99
L5 10.802 0.19 290.98 -0.735 -18.45 247.29 -5.75 259.99 1715.94
L6 2.348 0.04 63.25 -4.01 53.75 -1.25 56.51 372.99
L7 8.027 0.14 216.23 -97.66 99.82 -30.44 167.04 1102.43
L8 9.069 0.16 244.30 -5.235 -110.33 112.77 -34.39 188.72 1245.54
L9 1.688 0.03 45.47 -20.54 20.99 -6.40 35.13 231.83
Valorile de proiectare ale forței tăietoare sunt valorile maxime notate V(tot) pentru
ambele valori ale excentricității totale (ex și ey). Aceste valori sunt date în casetele
551
poșate. Valorile momentelor (Mcalc) corespund valorilor de proiectare ale forțelor
tăietoare.
Notă: Suma forțelor de proiectare V(tot) este mai mare decât forța tăietoare de bază (Fb)
deoarece cuprinde valorile maxime ale componentelor datorate rotirii de ansamblu
corespunzătoare celor două valori ale excentricității accidentale (valorile din tabel nu se
realizează simultan).
Longitudinal
Tabelul 3.4a
Perete K K/K Vi(transl) d=xR-xi Vi1 (rot) Vi1(tot) Vi2(rot) Vi2(tot) Mcalc
L1 12.789 0.22 384.29 67.82 418.50 26.15 376.84 2487.11
L2 6.71 0.12 158.25 4.765 27.93 172.34 10.77 155.18 1024.19
L3 3.523 0.06 71.24 12.57 77.58 4.85 69.86 461.08
L4 2.348 0.04 46.94 -1.28 41.55 -0.49 42.34 279.44
L5 10.802 0.19 365.99 -0.735 -9.96 324.03 -3.84 330.15 2178.98
L6 2.348 0.04 46.94 -1.28 41.55 -0.49 42.34 279.44
L7 8.027 0.14 201.09 -38.99 144.51 -15.03 168.47 1111.88
L8 9.069 0.16 237.35 -5.235 -46.02 170.58 -17.75 198.86 1312.45
L9 1.688 0.03 30.15 -5.85 21.67 -2.25 25.26 166.70
552
În tabelul 3.5a sunt arătate comparativ rezultatele obținute prin cele două modele.
Rezultatele din modelul cu console legate (M2) sunt arătate și procentual în raport cu
modelul console independente (M1).
Transversal
Tabelul 3.5a
Forța tăietoare la bază Moment încovoietor
Element
M1 M2 ∆% M1 M2 ∆%
T1 90.64 71.90 -20.67 598.20 474.57 -20.67
T2 172.00 161.81 -5.93 1135.22 1067.96 -5.93
T3 90.64 71.90 -20.67 598.20 474.57 -20.67
T4 66.79 53.43 -20.00 440.83 352.65 -20.00
T5 260.35 325.44 25.00 1718.30 2147.89 25.00
T6 106.58 95.49 -10.41 703.45 630.22 -10.41
T7 185.93 166.10 -10.66 1227.14 1096.28 -10.66
T8 378.79 420.54 11.02 2500.04 2775.56 11.02
T9 116.25 93.25 -19.78 767.23 615.46 -19.78
Longitudinal
Tabelul 3.5b
Element Forța tăietoare la bază Moment încovoietor
M1 M2 ∆% M1 M2 ∆%
L1 456.25 376.84 -17.41 3011.24 2487.11 -17.41
L2 239.38 155.18 -35.17 1579.91 1024.19 -35.17
L3 125.68 69.86 -44.42 829.51 461.08 -44.42
L4 56.51 42.34 -25.08 372.99 279.44 -25.08
L5 259.99 330.15 26.98 1715.94 2178.98 26.98
L6 56.51 42.34 -25.08 372.99 279.44 -25.08
L7 167.04 168.47 0.86 1102.43 1111.88 0.86
L8 188.72 198.86 5.37 1245.54 1312.45 5.37
L9 35.13 25.26 -28.09 231.83 166.70 -28.09
Deoarece diferențele între rezultatele date de cele două modele sunt semnificative,
pentru verificarea siguranței vor fi folosite rezultatele obținute cu modelul M2 care
ține seama de efectul planșeelor rigide (egalitatea deformațiilor laterale la toate
nivelurile).
553
H.4.3.5. Rezistențele zidăriei
În urma investigațiilor efectuate, s-a realizat nivelul de cunoaștere KL2 (cunoaștere
normală). Factorul de încredere are valoarea CF = 1.2
554
H.4.3.6. Rezistențele de proiectare ale pereților structurali
Momentele capabile ale pereților și forțele tăietoare asociate sunt date în tabelele 3.6a
și 3.6b.
Vf1=411.29 kN
Longitudinal
Tabelul 3.6b
σd Azid lw Nd MRd Vf1
Element υd=σd/fd 1-1.15υd
kN/m2 m2 (m) kN kNm kN
L1 337.74 1.587 0.154 0.823 3.78 536 833.37 108.23
L2 438.24 1.02 0.200 0.770 2.5 447 430.17 55.87
L3 331.99 0.747 0.152 0.826 1.78 248 182.24 23.67
L4 377.51 0.498 0.172 0.802 1.78 188 134.15 17.42
L5 457.14 1.26 0.209 0.760 4.5 576 984.89 127.91
L6 381.53 0.498 0.174 0.800 1.78 190 135.22 17.56
L7 304.20 1.167 0.139 0.840 2.78 355 414.63 53.85
L8 345.24 1.26 0.158 0.819 3 435 534.21 69.38
L9 331.47 0.537 0.151 0.826 1.28 178 94.09 12.22
Vf1=486.10 kN
555
H.4.3.6.2. Forța tăietoare asociată cedării prin lunecare în rost orizontal
Determinarea zonei comprimate a peretelui corespunzătoare momentului capabil s-a
făcut ținând seama de alternanța sensului de acțiune al forței seismice.
Lungimea zonei comprimate (lc) s-a calculat cu relația
Md
lc 1.5lw 3
Nd
Lungimea pe care este activă aderența s-a calculat cu relația
lad 2lc lw
Din tabelul 3.7 rezultă lad = 0.0 atât pentru pereții transversali cât și pentru cei
longitudinali.
Forța tăietoare Vf21 s-a calculat cu relația
Nd Nd
V f 21 0.53 0.53 0.161N d
CF M 1.2 2.75
Valorile corespunzătoare sunt date în tabelul 3.7.
Tabelul 3.7
TRANSVERSAL LONGITUDINAL
Elem NdT Md lc lw lad Vf21 Elem NdL Md lc lw lad Vf21
kN kNm m m m kN kN kNm m m m kN
T1 290 206 0.54 1.78 -0.69 46.7 L1 536 833 1.01 3.78 -1.77 86.3
T2 460 443 0.86 2.5 -0.77 74.1 L2 447 430 0.86 2.5 -0.77 72.0
T3 290 206 0.54 1.78 -0.69 46.7 L3 248 182 0.47 1.78 -0.85 39.9
T4 188 134 0.53 1.78 -0.72 30.3 L4 188 134 0.53 1.78 -0.72 30.3
T5 509 770 1.43 3.98 -1.12 81.9 L5 576 985 1.62 4.5 -1.26 92.7
T6 243 222 0.68 2.28 -0.91 39.1 L6 190 135 0.53 1.78 -0.71 30.6
T7 291 279 0.55 2.28 -1.19 46.9 L7 355 415 0.67 2.78 -1.45 57.2
T8 507 727 0.95 3.5 -1.60 81.6 L8 435 534 0.82 3 -1.37 70.0
T9 248 182 0.47 1.78 -0.85 39.9 L9 178 94 0.33 1.28 -0.61 28.7
556
Tabelul 3.8
TRANSVERSAL LONGITUDINAL
σd d σd d
Elem 1 AwT Vf22 Elem 1 AwL Vf22
2
f td 2 2
f td 2
kN/m m kN kN/m m kN
T1 388.22 3.6301 0.747 57.63 L1 337.74 3.405 1.587 114.85
T2 438.1 3.8396 1.05 85.68 L2 438.24 3.840 1.02 83.25
T3 388.22 3.6301 0.747 57.63 L3 331.99 3.378 0.747 53.64
T4 377.51 3.5835 0.498 37.93 L4 377.51 3.584 0.498 37.93
T5 456.91 3.9156 1.114 92.71 L5 457.14 3.917 1.26 104.88
T6 380.88 3.5982 0.638 48.79 L6 381.53 3.601 0.498 38.11
T7 304.08 3.2463 0.957 66.03 L7 304.2 3.247 1.167 80.53
T8 344.9 3.4378 1.47 107.41 L8 345.24 3.439 1.26 92.10
T9 331.99 3.3784 0.747 53.64 L9 331.47 3.376 0.537 38.53
Tabelul 3.9
TRANSVERSAL LONGITUDINAL
Elem. Vf1 Vf21 Vf22 Elem. Vf1 Vf21 Vf22
Rupere Rupere
kN kN kN kN kN kN
T1 26.69 46.7 57.63 D L1 108.23 86.3 114.85 F
T2 57.5 74.1 85.68 D L2 55.87 72.0 83.25 D
T3 26.69 46.7 57.63 D L3 23.67 39.9 53.64 D
T4 17.42 30.3 37.93 D L4 17.42 30.3 37.93 D
T5 99.98 81.9 92.71 F L5 127.91 92.7 104.88 F
T6 28.78 39.1 48.79 D L6 17.56 30.6 38.11 D
T7 36.2 46.9 66.03 D L7 53.85 57.2 80.53 D
T8 94.36 81.6 107.41 F L8 69.38 70.0 92.1 D
T9 23.67 39.9 53.64 D L9 12.22 28.7 38.53 D
557
Calculul indicatorului R3i pentru fiecare perete structural în parte este sintetizat în
tabelele 3.10a și 3.10b.
Tabelul 3.10a
e0x+eax e0x-eax
Fcap
Elem. Fbi Fbi
R3i R3i
kN kN kN
T1 26.69 60.01 0.445 71.90 0.371
T2 57.5 135.05 0.426 161.81 0.355
T3 26.69 60.01 0.445 71.90 0.371
T4 17.42 53.43 0.326 53.43 0.326
T5 81.9 325.44 0.252 325.44 0.252
T6 28.78 95.49 0.301 95.49 0.301
T7 36.2 166.10 0.218 151.88 0.238
T8 94.36 420.54 0.224 384.53 0.245
T9 23.67 93.25 0.254 85.27 0.278
Indicatorul R3 pentru ansamblul structurii se calculează cu relația
V fd V ff
R3
jd kf
F bi
în care se introduc numai pereții pentru care valorile Fbi > 0.3max(Fbi) (casetele
poșate).
Au rezultat valorile
Pentru e0x+eax → R3 = 269.96/1047.13= 0.258
Pentru e0x-eax → R3 = 269.96/1023.66= 0.264
Tabelul 3.10b
ey=e0y+eay ey=e0y-eay
Fcap
Elem. Fbi Fbi
R3i R3i
kN kN kN
L1 86.3 418.50 0.206 376.84 0.229
L2 55.87 172.34 0.324 155.18 0.360
L3 23.67 77.58 0.305 69.86 0.339
L4 17.42 41.55 0.419 42.34 0.411
L5 92.7 324.03 0.286 330.15 0.281
L6 17.56 41.55 0.423 42.34 0.415
L7 53.85 144.51 0.373 168.47 0.320
L8 69.38 170.58 0.407 198.86 0.349
L9 12.22 21.67 0.564 25.26 0.484
558
Au rezultat valorile indicatorului R3 pentru ansamblul structurii:
Pentru e0y+eay → R3= 234.87/914.87 = 0.257
Pentru e0y-eay → R3= 358.1/1229.5 = 0.291
559
Valorile maxime ale forțelor tăietoare de proiectare în pereții structurali consolidați se
determină proporțional cu valorile din tabelele 3.10a și 3.10b și sunt date în tabelul
3.11.
Tabelul 3.11
Fbi Fbi
Element Element
kN kN
T1 52.49 L1 275.09
T2 118.12 L2 113.28
T3 52.49 L3 51.00
T4 39.01 L4 30.91
T5 237.57 L5 241.01
T6 69.71 L6 30.91
T7 121.26 L7 122.98
T8 306.99 L8 145.17
T9 68.07 L9 18.44
560
În tabelul 3.12a.sunt date valorile forțelor tăietoare capabile și indicatorii R3,consolidat
pentru pereții transversali
Tabelul 3.12a
Fcap,consolidat Fbi
Element lw R3i,consolid
kN kN
T1 1.78 105.732 52.49 >1.0
T2 2.5 148.5 118.12 >1.0
T3 1.78 105.732 52.49 >1.0
T4 1.78 105.732 39.01 >1.0
T5 3.98 196.02 237.57 0.825
T6 2.28 135.432 69.71 >1.0
T7 2.28 135.432 121.26 >1.0
T8 3.5 207.9 306.99 0.677
T9 1.78 105.732 68.07 >1.0
Notă: din tabel se constată că pentru pereții T5 și T8 armătura aleasă este insuficientă și trebuie
majorată (casetele poșate).
561
În tabelul 3.12b.sunt date valorile forțelor tăietoare capabile și indicatorii R3,consolidat
pentru pereții longitudinali
Tabelul 3.12b
Fcap,consolidat Fbi
Element lw R3i,consolid
kN kN
L1 3.78 196.02 275.09 0.713
L2 2.5 148.5 113.28 >1.0
L3 1.78 105.732 51.00 >1.0
L4 1.78 105.732 30.91 >1.0
L5 4.5 196.02 241.01 0.813
L6 1.78 105.732 30.91 >1.0
L7 2.78 165.132 122.98 >1.0
L8 3 178.2 145.17 >1.0
L9 1.28 76.032 18.44 >1.0
Notă: pentru pereții L1, L2 și L5 pentru care, cu armătura propusă, rezultă indicatorul R3,consolid
<1.0 (casetele poșate)
Se adoptă armăturile următoare:
Pentru peretele L5 se folosește plasă Φ6/150 mm
Vcap,placat (L5) = 3.3 × 79.2 = 261.36 kN > Fb(L5)= 241.01 kN
R3,consolidat (L5) > 1.0
Pentru peretele L1 se folosește plasa Φ6/10 cm
Vcap,placat (L1) = 3.3 × 118.7 = 391.71 kN > Fb(L1 ) = 275.09 kN
R3,consolidat (L1)> 1.0
Înainte de placare:
Se reface continuitatea aparentă a zidăriei prin injectare.
Se execută, dacă este necesar, lucrări pentru asigurarea conlucrării între pereții de pe
direcțiile principale ale clădirii
562
563
H.4.4. Exemplul nr.4: Clădire de locuit P+2E cu pereți structurali din zidărie
nearmată și planșee din beton armat
Obiectul exemplului: Aplicarea metodologiei de nivel 2 la clădiri cu neregularități
geometrice și structurale
(a) (b)
Figura H.4.9: Plan de nivel (a) și pereți transversali (b)
Modificarea afectează numai pereții activi în direcție transversală (T) care sunt arătați
în figura 4-1b. Pereții longitudinali (L) rămân identici cu cei din exemplul H.4.3.
564
Rezultă:
Densitatea pereților structurali
ptr % = 9.859/10.56×10.56 = 8.8 %
Poziția centrului de rigiditate față de originea sistemului de axe
xCR = 3.196/0.793 =4.035 m
Excentricitatea centrului de rigiditate
e0x = xCG - xCR = 4.035 - 5.28 = -1.245 m
Excentricitatea relativă a centrului de rigiditate
e0x/Lx = 1.245/ 10.56 = 0.117 > 0.10
565
JR J gR
rx
Kx K gx
JR J gR
ry
Ky K gy
Au rezultat valorile
JR 2238.6
r0 x 5.31m
Kx 79.30
JR 2238.6
r0 y 6.25m
Ky 57.30
566
567
H.4.5. Exemplul nr. 5: Clădire de locuit P+2E cu pereți structurali din zidărie
confinată și planșee din beton armat
Obiectul exemplului: Aplicarea metodologiei de nivel 2 pentru evaluarea siguranței
seismice a unei clădiri proiectate conform Normativului P2-85 pentru zona seismică
de grad 7MSK conform Normativului P100/81
H.4.5.2.1. Descriere
Clădire etajată curentă cu 3 niveluri (P+2E);
Toate nivelurile (inclusiv parterul) sunt identice (Figura H.4.10:);
Funcțiune: locuințe, 4 apartamente cu două camere la scară, pe fiecare nivel;
Structura: pereți din zidărie confinată cu elemente ceramice (GVP), t=300 mm;
Materiale pentru zidărie: Cărămidă C75 și mortar M25;
Beton pentru elementele de confinare: B150 (echivalent C12/15);
Oțel pentru elementele de confinare: PC52 pentru barele longitudinale,
respectiv OB37 pentru etrieri;
Planșee din beton armat monolit;
Teren normal de fundare;
Amplasament, zona seismică (conform P100-1) ag = 0.15g;
Înălțimea nivelului: 2.75 m;
Proiectarea inițială: conform Normativelor P2-85 și P100-81 pentru zona
seismică de grad 7 MSK.
568
H.4.5.2.2. Dimensiuni și greutăți
Arii de referință
Aria nivelului
Anivel = 18.00 × 11.10 + 4 × 1.80 × 3.90 = 227.88 m2
Aria planșeului
Aplanșeu (încăperi) = 8 × 3.30 × 5.10 + 2 × 3.00 × 5.10 = 165.24 m2
Aplanșeu (balcoane) = 4 × 1.80 × 3.90 = 28.08 m2
Aplanșeu (total) = 193.32 m2
Aria de zidărie
Azid (secțiunea orizontală) = Anivel - Aplanșeu = 227.88 - 193.32 = 34.56 m2
Aria secțiunilor orizontale a golurilor de uși și ferestre (Azid,0)
Din Figura H.4.10:, rezultă
Ferestre → (4 × 2.10 + 6 × 1.20 + 4 × 0.90) × 0.30 = 5.76 m2
Uși → (4 × 0.90 + 4 × 1.20 + 1 × 1.50) × 0.30 = 2.97 m2
Total 8.73 m2
Aria pereților structurali
Azid,str = Azid - Azid,0 = 34.56 - 8.73 = 25.83 m2
Notă: aria pereților structurali (care satisfac condițiile din CR6) se calculează ca diferența între
aria de zidărie Azid și aria secțiunilor orizontale în dreptul golurilor de ferestre și uși (Azid,0).
569
Volum total goluri
Vgol = (34.20 + 20.79) × 0.30 = 16.50 m3
Volum zidărie (net)
Vzid,n = Vzid,b - Vgol → Vzid,n = 95.1 - 16.5 = 78.6 m3
În tabelul 5.1 este dată greutatea pereților cu grosime t = 300 mm, cu mortar pentru
utilizare generală (G) pentru elemente ceramice cu 25% goluri (clasa C2 conform
STAS 5185/1).
Tabelul 5.1
Greutate perete Greutate perete Greutate
Densitatea aparentă
netencuit tencuit volumetrică
kg/m3 kN/m2 kN/m2 kN/m3
1500 4.50 5.30 17.70
Notă: s-au considerat pereți tencuiți pe ambele fețe cu 2 cm de mortar de var-ciment (ρ = 2000 kg/m3).
Greutatea tencuielii s-a considerat gtenc = 2 × 0.02 × 2 = 0.8 kN/m2
570
H.4.5.5. Încadrarea sistemului structural
Standardul STAS 10109/1-82 stabilea următoarele moduri de alcătuire a zidăriei:
Zidărie simplă - zidărie simplă alcătuită numai dintr-un singur tip de cărămidă
sau bloc de zidărie;
Zidărie complexă - alcătuită din cărămizi sau blocuri în asociere cu elemente
de beton armat monolit (stâlpișori, centuri, centuri-buiandrugi) executate astfel
încât să conlucreze la preluarea încărcărilor;
Zidărie armată - alcătuită din cărămizi sau blocuri și armături din oțel beton
prevăzute în mortarul din rosturile orizontale ale zidăriei.
Normativul P100-81, Cap.7 Construcții și elemente din zidărie prevedea că
pentru proiectarea clădirilor din zidărie portantă se vor respecta prevederile
normativului P2 privind alcătuirea și calculul structurilor din zidărie.
571
Figura H.4.11: Poziționarea stâlpișorilor din beton armat conform P2-85 pentru clădiri amplasate
în zona de grad 7 MSK
572
Rezistența unitară de proiectare la compresiune
fd = fm/CF = 2.20 / 1.20 = 1.83 N/mm2
Rezistența la lunecare în rost orizontal
Rezistența medie la lunecare în rost orizontal
fvm =2.2 × 0.110 = 0.242 N/mm2
Notă: se determină înmulțind rezistența de calcul din STAS 10109/1-82 cu coeficientul de
material γm =2.2 pentru a se obține valorile medii din STAS 1031-75. Rezistențele depind
numai de marca mortarului.
Rezistența unitară de proiectare la lunecare în rost orizontal (fvd)
f vm
f vd
M CF
fvd = 0.242/1.2/2.5 = 0.081 N/mm2
Rezistența de proiectare la cedare pe secțiune înclinată (ruperea în scară)
0,04 f m
f td
M CF
ftd = 0.04 × 2.20 / 1.20 / 2.5 = 0.030 N/mm2
573
H.4.5.7.3. Greutatea planșeului de beton (gruparea seismică)
Încărcare utilă (locuințe) conform CR0 și Anexa Națională la SR EN 1991-1-1:
încăperi → 1.50 kN/m2
balcoane → 2.50 kN/m2
Greutate totală încăperi:
Placa hpl = 13 cm 0.13×25 = 3.25 kN/m2
Pardoseala 1.25 kN/m2
Tencuiala intrados (2 cm) 0.40 kN/m2
Pereți despărțitori ușori 1.50 kN/m2
Încărcare utilă 0.3×1.5 = 0.45 kN/m2
Total 6.85 kN/m2
Greutate totală balcoane:
Placa 0.13×25 = 3.25 kN/m2
Pardoseala 1.25 kN/m2
Tencuiala intrados (2 cm) 0.40 kN/m2
Parapete beton t = 60 mm 2.20 kN/m2
Încărcare utilă 0.3×2.5 = 0.75 kN/m2
Total 7.85 kN/m2
Greutate de proiectare pe nivel pentru gruparea seismică
Gpl(nivel) = 165.24 × 6.85 + 28.08 × 7.85 = 1352 kN
574
H.4.5.7.5. Calculul forțelor seismice
Din examinarea condițiilor de alcătuire rezultă următoarele concluzii:
Clădirea proiectată pentru zona seismică de grad 7 MSK trebuie considerată
clădire din zidărie simplă deoarece poziționarea elementelor de confinare nu
satisface cerințele din Codul P100-1 pentru a fi considerată zidărie confinată;
Calculul forței tăietoare de bază s-a făcut considerând următoarele valori:
Factorul de comportare q = 1.5
Factorul de suprarezistență αu/α1 = 1.00
Factorul de corecție pentru amortizarea structurală = 0.88
Clădire P+2E → λ = 0.85
Pentru spectrul elastic s-a considerat valoarea maximă β0 = 2.50
Factorul de importanță (clădiri de locuit) γI = 1.00
Rezultă:
Fb,nec = 1.0 × 0.15 x (2.50/1.50) × 0.88 × 0.85 G = 0.187 G
Fb,nec 1540 kN
Notă: valoarea este de circa trei ori mai mare decât valoarea de proiectare inițială - diferența
provine, în principal, din modificarea valorii factorului de comportare q = 1/ψ.
575
Pentru fiecare zonă s-au determinat:
Greutatea pereților în elevație pe înălțimea etajului (Gzid,etaj)
Aria secțiunii orizontale a pereților structurali (Azid)
Încărcările totale date de planșeu pe element (qpl)
Tabelul 5.2
Gzid,etaj qpl Ntotal,etaj Azid σ0
Element Nr. elemente
kN kN kN m2 N/mm2
ZA 4 64.6 66.6 131.2 1.170 0.1121
ZB 4 81.4 105.6 187.0 1.485 0.1259
ZC 4 83.6 71.2 154.8 1.485 0.1042
ZD 2 232.4 188.6 421.0 4.635 0.0908
Σ1382.6 Σ 2735 Σ 2735
Tabelul 5.3
Număr N0 σ0,P
Element
elemente kN N/mm2
ZA 4 394 0.336
ZB 4 561 0.378
ZC 4 464 0.313
ZD 2 1263 0.272
Greutate clădire 8200 kN
576
H.4.5.9. Calculul forțelor seismice de proiectare pentru pereții structurali
577
H.4.5.9.2. Caracteristicile geometrice ale secțiunilor orizontale ale pereților
structurali
Caracteristicile geometrice ale secțiunilor orizontale ale pereților structurali sunt date
în tabelele următoare.
Pereți transversali
Tabelul 5.4a
Tip Număr lw T Azid Izid σ0,P
Zona Elemente
elem. elem. m M m2 m4 N/mm2
T1 ZA 4 Tr1A,Tr1C; Tr6A,Tr6C; 3.30 0.30 0.990 0.898 0.336
T2 ZB 4 Tr2A,Tr2C,T5A Tr5C 3.30 0.30 0.990 0.898 0.378
T3 ZC 4 Tr3A,Tr3C,Tr4A,Tr4C 3.00 0.30 0.900 0.675 0.313
T4 ZD 6 Tr1B,Tr2B,Tr3B,Tr4B,Tr5B,Tr6B 2.70 0.30 0.810 0.492 0.272
Pereți longitudinali
Tabelul 5.4b
Tip Număr lw t Azid Izid σ0,P
Zona Elemente
elem. elem. m m m2 m4 N/mm2
L1 ZA 4 LA1,LA6,LC1,LC6 0.90 0.30 0.270 0.018 0.336
L2 ZB 4 LA2,LA5,LC2,LC5 1.95 0.30 0.585 0.185 0.378
L3 ZC 4 LA3,LA4,LC3,LC4 2.25 0.30 0.675 0.285 0.313
L4 ZD 2 LB1-3,LB4-6 8.25 0.30 2.475 14.04 0.272
578
Verificarea raportului între ariile golurilor și ariile plinurilor în peretele longitudinal de
fațadă
Notă: grosimea fiind constantă se compară lungimile golurilor cu lungimile plinurilor
Pereți transversali
Tabelul 5.6a
lw t Ri
Element Număr elemente λ ρV,i
m m m
T1 4 3.30 2.50 0.30 0.00429 0.0691
T2 4 3.30 2.50 0.30 0.00429 0.0691
T3 4 3.00 2.75 0.30 0.00328 0.0529
T4 6 2.70 3.06 0.30 0.00243 0.0392
RT=0.06201 m
579
Pereți longitudinali
Tabelul 5.6b
lw t Ri
Element Număr elemente λ ρV,i
m m m
L1 4 0.90 9.17 0.30 0.000097 0.001
L2 4 1.95 4.23 0.30 0.000951 0.010
L3 4 2.25 3.67 0.30 0.001441 0.015
L4 2 8.25 1.00 0.30 0.042857 0.448
RL = 0.09567 m
580
H.4.5.10.2. Metodologia de nivel 2
Evaluarea calitativă detaliată
Îndeplinirea criteriilor privind alcătuirea arhitectural-structurală
Calitatea sistemului structural
Conform prevederilor Normativului P2-85 pentru zona seismică de grad 7 MSK.
Corespunde cerințelor actuale pentru clădiri din zidărie simplă (nearmată)
Punctaj: 10
Calitatea zidăriei
Conform prevederilor Normativului P2/85
Punctaj: 10
Tipul planșeelor
Planșee din beton armat monolit
Punctaj: 10
Configurația în plan
Formă compactă, simetrică în raport cu ambele direcții principale
Punctaj: 10
Configurația în elevație
Forma în plan și structura sunt constante în elevație
Punctaj: 10
Distanțe între pereți
Distanța între axele pereților longitudinali depășește cu 8% distanța limită prevăzută
pentru structurile cu pereți deși
Punctaj: 8
Elemente care dau împingeri laterale
Nu există elemente care dau împingeri laterale
Punctaj:10
Tipul terenului de fundare și al fundațiilor
Teren de fundare normal
Fundații continue din beton armat sub pereții structurali
Punctaj: 10
Interacțiuni posibile cu clădirile adiacente
Clădire izolată; nu există risc de coliziune cu clădirile adiacente
Punctaj: 10
Elemente nestructurale
Nu există elemente nestructurale majore (frontoane/calcane)
581
Elemente nestructurale curente pentru clădiri de locuit.
Punctaj: 10
Punctaj total: R1 = 98 puncte
Îndeplinirea criteriilor de evaluare privind starea de avariere
Clădirea a suferit numai avarii nesemnificative la cutremurele din 1986 și 1990
Punctaj: 100
Pereți transversali
Tabelul 5.7a
Nr. σ0,P lw t Nd MRd Vf,as
Elem. υd 1-1.15υd
2
elem N/mm m m kN kNm kN
T1 4 0.336 3.30 0.30 333 0.184 0.789 433 67.4
T2 4 0.378 3.30 0.30 374 0.207 0.762 471 73.3
T3 4 0.313 3.00 0.30 282 0.171 0.803 339 52.9
T4 6 0.272 2.70 0.30 220 0.149 0.829 247 38.4
582
Pereți longitudinali
Tabelul 5.7b
Nr. σ0,P lw t Nd MRd Vf,as
Elem. υd 1-1.15υd
elem N/mm2 m m kN kNm kN
L1 4 0.336 0.90 0.30 91 0.184 0.789 32 5.0
L2 4 0.378 1.95 0.30 221 0.207 0.762 164 25.6
L3 4 0.313 2.25 0.30 211 0.171 0.803 191 29.7
L4* 2 0.272 8.25 0.30 673 0.149 0.829 3757* 58.5*
Notă: Pentru elementele L4*, care sunt mărginite la ambele capete de stâlpișori de beton armat
s-a adăugat momentul capabil al armăturilor longitudinale din stâlpișori, calculat cu valoarea
medie a rezistenței oțelului.
M Rd As ls As f yd ,med
Pereți longitudinali
Tabelul 5.8b
Nr. Md Nd lw lad' Vf21
Elem.
elem kNm kN m m kN
L1 4 10 91 0.90 0 16
L2 4 98 221 1.95 0 39
L3 4 149 211 2.25 0 37
L4* 2 4429 673 8.25 0 156
Notă: pentru elementele L4 care sunt mărginite la ambele capete de stâlpișori de beton armat
*
583
Rezistența la rupere pe secțiune înclinată
H ech
Se calculează considerând p
lw
Au rezultat valorile din tabelele 5.9a și 5.9b
Pereți transversali
Tabelul 5.9a
lw t σ0,P 0, P Vf22
Nr. tl w
Elem. λ≡ b f td 1
elem m m N/mm2 b f td kN
Pereți longitudinali
Tabelul 5.9b
lw t σ0,P 0, P Vf22
Nr. tl w
Elem. λ≡ b f td 1
elem m m t/m2 b f td kN
584
Pereți transversali
Tabelul 5.10a
Vnec Mbază MRd
Element Număr elemente ρV,i R3M
kN kNm kNm
T1 4 0.0691 106.4 683 433 0.634
T2 4 0.0691 106.4 683 471 0.690
T3 4 0.0529 81.5 523 339 0.648
T4 6 0.0392 60.4 388 247 0.637
Σ Mbază = 9884 kNm Σ MRd = 6454kNm R3med = 0.653
Pereți longitudinali
Tabelul 5.10b
Vnec Mbază MRd
Element Număr elemente ρV,i R3M
kN kNm kNm
L1 4 0.001 1.6 10 32 >1.0
L2 4 0.010 15.3 98 164 >1.0
L3 4 0.015 23.2 149 191 >1.0
L4* 2 0.448 689.9 4429 3757* 0.848*
Σ Mbază = 9886 kNm Σ MRd = 9062 kNm R3 = 0.848
Notă: deoarece pereții L4 preiau aproape integral forța tăietoare pe direcție longitudinală, R3
pentru ansamblu corespunde valorii R3,L4. Dacă s-ar considera aportul tuturor pereților,
valoarea ar fi R3,med = 0.917
Tabelul 5.11a
585
Pereți longitudinali
Tabelul 5.11b
Vnec Vf21 Vf22 Vcap Vas
Element Număr elemente R3V Rupere
kN kN kN kN kN
L1 4 1.6 16 18.9 16 >1 5.0 Ductilă
L2 4 15.3 39 43.2 39 >1 25.6 Ductilă
L3 4 23.2 37 45.6 37 >1 29.7 Ductilă
L4 2 689.9 156 272.6* 156 0.226 58.5* Ductilă
ΣVnec=1540 kN ΣVcap=849 kN R3=0.303
Notă: deoarece pereții L4 preiau aproape integral forța tăietoare pe direcție longitudinală, R3
pentru ansamblu corespunde valorii R3,L4. Dacă s-ar considera aportul tuturor pereților,
valoarea ar fi R3,med = 0.442
586
Rzid , placat R placare
Vcap, placat Vcap,existent Vcap,existent 1
Rzid ,existent R zid ,existent
1 Gzid Azid
Rzid ,existent
k H
1 G placareAplacare
R placare
k H
unde:
Gzid este modulul de elasticitate transversal al zidăriei peretelui existent
Gplacare ≡ Gmortar este modulul de elasticitate transversal al mortarului
Azid este aria secțiunii transversale a peretelui
Aplacare este aria secțiunii transversale a straturilor de placare
Prin urmare, exprimând ariile în funcție de grosimea zidului și, respectiv, de grosimea
placării, avem
R placare G placaret placare
Rzid ,existent Gzid t zid
În cazul clădirii expertizate rezistența caracteristică a zidăriei s-a calculat din
rezistența medie cu relația
fm 2.20
fk 1.41N / mm2
1.3 CF 1.3 1.2
Modulul de elasticitate transversal al zidăriei s-a calculat cu relația
Gzid =0.4Ezid = 0.4 × 1000fk = 564 N/mm2
Modulul de elasticitate transversal al mortarului de placare s-a calculat cu relația
Gmortar = 0.4 Emortar = 0.4 × 1000 Rmortar = 4000 N/mm2
Factorul de amplificare a rezistenței este
Rplacare 4000 2 60
2.84
Rzid ,existent 564 300
Prin urmare rezistența peretelui consolidat este 156 × 2.84 = 443 kN
Indicatorul de rezistență devine
443
R3V 0.642 0.65
689.9
587
588
H.4.6. Exemplul nr. 6: Clădire de locuit P+2E cu pereți structurali din zidărie
confinată și planșee din beton armat
Obiectul exemplului: Aplicarea metodologiei de nivel 2 pentru evaluarea siguranței
seismice a unei clădiri proiectate conform Normativelor P2-85 și P100-81 pentru zona
seismică de grad 9 MSK.
H.4.6.2.1. Descriere
Clădire etajată curentă cu 3 niveluri (P+2E);
Toate nivelurile (inclusiv parterul) sunt identice;
Funcțiune: locuințe, 4 apartamente cu două camere la scară pe nivel;
Structura: pereți structurali din zidărie confinată cu elemente ceramice (GVP)
t=300 mm;
Materiale pentru zidărie: cărămidă C100 și mortar M50;
Beton pentru elementele de confinare B150 (echivalent C12/15);
Oțel pentru elementele de confinare: PC52 pentru barele longitudinale,
respectiv OB37 pentru etrieri;
Planșee din beton armat monolit;
Teren normal de fundare;
Amplasament, zona seismică (conform P100-1) ag = 0.40g;
Înălțimea nivelului: 2.75 m;
Proiectarea inițială conform P2-85 și P100-81 pentru gradul seismic 9 MSK.
589
H.4.6.2.2. Dimensiuni și greutăți
Arii de referință
A se vedea exemplul H.4.5
Volumul și greutatea zidăriei
A se vedea exemplul H.4.5
590
Figura H.4.16: Poziționarea stâlpișorilor pentru clădirea proiectată pentru gradul 9 MSK
591
fm = 2 × 1.50 = 3.00 N/mm2
Notă: se determină înmulțind rezistența de calcul din STAS 10109/1-82 cu coeficientul de
material γm =2.0 pentru a se obține valorile medii din STAS 1031-75.
Rezistența unitară de proiectare la compresiune
fd = fm/CF = 3.00 / 1.20 = 2.50 N/mm2
Rezistența la lunecare în rost orizontal
Rezistența medie la lunecare în rost orizontal
fvm =2.2 × 0.160 = 0.352 N/mm2
Notă: se determină înmulțind rezistența de calcul din STAS 10109/1-82 cu coeficientul de
material γm =2.2 pentru a se obține valorile medii din STAS 1031-75. Rezistențele depind
numai de marca mortarului.
Rezistența unitară de proiectare la lunecare în rost orizontal (fvd)
f vm
f vd
M CF
fvd = 0.352/1.2/2.5 = 0.117 N/mm2
Rezistența de proiectare la cedare pe secțiune înclinată (ruperea în scară)
0,04 f m
f td
M CF
ftd = 0.04 × 3.00 / 1.20 / 2.5 = 0.04 N/mm2
592
Calculul forței tăietoare de bază se face considerând:
Factorul de suprarezistență: αu/α1 = 1.20
Factorul de comportare: q = 2.0 × 1.20 = 2.40
Factorul de corecție pentru amortizarea structurală: = 0.88
Factorul de reducere, pentru clădire P+2E: λ = 0.85
Valoarea din spectrul elastic corespunzătoare: β0 = 2.50
Factorul de importanță (clădiri de locuit): γI = 1.00
Rezultă
Fb = 1.0 × 0.40 x (2.50/2.40) × 0.88 × 0.85 G = 0.312 G
G = 8200 kN
Fb 2560 kN
Notă: valoarea este de circa două ori mai mare decât valoarea de proiectare inițială.
593
H.4.6.10. Metodologii de evaluare
Pereți transversali
Tabelul 6.1a
Nr. σ0,P lw Nd MRd1 ls MRd2 MRd Vf1
Elem. υd 1-1.15υd
elem N/mm2 m kN kNm m kNm kNm kN
T1 4 0.336 3.30 333 0.134 0.845 465 3.00 747 1212 189
T2 4 0.378 3.30 374 0.151 0.826 510 3.00 747 1257 196
T3 4 0.313 3.00 282 0.125 0.856 362 2.70 672 1034 161
T4 6 0.272 2.70 220 0.109 0.875 260 2.40 598 857 134
594
Pereți longitudinali
Tabelul 6.1b
Nr. σ0,P lw Nd MRd1 ls MRd2 MRd Vf1
Elem. υd 1-1.15υd
elem N/mm2 m kN kNm m kNm kNm kN
L1 4 0.336 0.90 91 0.134 0.845 35 --- --- 35 5
L2 4 0.378 1.95 221 0.151 0.826 178 --- --- 178 28
L3 4 0.313 2.25 211 0.125 0.856 203 --- --- 203 32
L4* 2 0.272 8.25 673 0.109 0.875 2429 7.95 1980 4408 687
Pereți transversali
Tabelul 6.2a
Nr. Nd Vf21z VRd(Asc) Vf21
Elem.
elem kN kN kN kN
T1 4 333 60 50 110
T2 4 374 66 50 116
T3 4 282 50 50 100
T4 6 220 39 50 89
Pereți longitudinali
Tabelul 6.2b
Nr. Nd Vf21z VRd(Asc) Vf21
Elem.
elem kN kN kN kN
L1 4 91 16 --- 16
L2 4 221 39 --- 39
L3 4 211 37 --- 37
L4 2 673 119 50 169
Notă: valorile Vf21z corespund rezistențelor zidăriei nearmate (a se vedea exemplul H.4.5)
595
Rezistența la rupere pe secțiune înclinată
H ech
Se calculează ținând cont că p
lw
Pereți transversali
Tabelul 6.3a.
Pereți longitudinali
Tabelul 6.3b
lw t σ0,P 0 ,P Vf22z VRd(Asc) Vf22
Nr. tl w
Elem. λ≡ b f td 1
elem m m N/mm2 b f td kN kN kN
Notă: valorile Vf22z corespund zidăriei nearmate (a se vedea tabelele 5.9a și 5.9b). Rezistența la
forță tăietoare a fiecărui element este valoarea cea mai mică dintre Vf21 și Vf22
596
Pereți transversali
Tabelul 6.4a
Pereți longitudinali
Tabelul 6.4b.
Pereți transversali
Tabelul 6.5a.
Vnec Vf21 Vf22 Vf2 Vf1
Element Număr elemente R3V Rupere
kN kN kN kN kN
T1 4 177 110 131 110 0.621 189 Fragil
T2 4 177 116 135 116 0.655 196 Fragil
T3 4 135 100 121 100 0.741 161 Fragil
T4 6 100 89 110 89 0.89 134 Fragil
ΣVnec=2560 kN ΣVcap=1838 kN Rmed= 0.719
597
Pereți longitudinali
Tabelul 6.5b.
Vnec Vf21 Vf22 Vf2 Vf1
Element Număr elemente R3V Rupere
kN kN kN kN kN
L1 4 3 16 22 16 >1 5 Ductil
L2 4 26 39 50 39 >1 28 Ductil
L3 4 38 37 53 37 0.842 32 Ductil
L4 2 1147 169 326 169 0.147 687 Fragil
ΣVnec=2560 kN ΣVcap=706 kN R3=0.147
Nota: deoarece pereții L4 preiau majoritatea forței tăietoare pe direcție longitudinală, valoarea
R3 globală corespunde valorii R3.L4. Dacă s-ar considera și aportul celorlalți pereți, valoarea ar
fi R3,med=0.276.
598
Pentru elementele L4, care preiau 90% din forța seismică de proiectare,
deoarece R3M = 0.559 și R3V = 0.147, sunt necesare lucrări de consolidare
pentru sporirea rezistenței la compresiune excentrică și a rezistenței la forță
tăietoare
Se propune consolidarea structurii prin placarea elementelor L4 cu pereți din beton
armat cu grosimea de 8 ÷10 cm (executați prin torcretare) armați cu plasă Φ8/20 cm
PC52.
Pentru armarea cu plasă Φ8/20 PC52 la peretele cu Hhot = 8.25 m și lw = 8.25 m rezultă
că fisura la 45o intersectează toate barele orizontale și verticale. Avem deci pentru cele
două straturi de placare (o singură plasă în fiecare strat)
Ash = Asv = 2 × 8.25 × 5 × 50 = 4125 mm2
și
Vcap,placat = (0.8 × 4125 + 0.2 × 4125)×300 / 1000 =1238 kN ≥ Vnec = 1147 kN
599
600
ANEXA I (informativă) Îndrumător pentru întocmirea raportului de evaluare
(expertiză) seismică la clădiri
601
regulile de combinare ale acțiunilor. Se prezintă rezultatele calculului structural în
termeni de deformații sau eforturi, după caz.
Se stabilește clasa de risc seismic în care se încadrează clădirea în funcție de valorile
determinate ale indicatorilor R1, R2 și R3 ținând seama și de condițiile particulare de
realizare a clădirii și de relevanța fiecărui indicator pentru clădirea evaluată.
Se stabilește vulnerabilitatea componentelor nestructurale la acțiunile seismice
corespunzătoare stării limită ultime și, după caz, se face reîncadrarea construcției în
clasa de risc seismic atunci când, prin natura și gradul de vulnerabilitate al
componentelor nestrucutrale, se poate pune în pericol siguranța vieții utilizatorilor.
Se analizează răspunsul clădirii la acțiunile seismice corespunzătoare stării limită
de serviciu, analizând răspunsul structurii și al componentelor nestructurale.
Se stabilește, după caz, în funcție de scopul expertizei, natura și anvergura măsurilor
de intervenție.
Se trag concluziile evaluării seismice.
Se redactează raportul de expertiză.
Se redactează fişa cu datele sintetice privind expertiza tehnică.
602
ANEXA J (informativă) Exemple de rapoarte de evaluare seismică
Lista de semnături:
603
J.1.1.2. Copie după actul de atestare al expertului tehnic
604
J.1.1.3. Raport sintetic
Denumirea lucrării: Raport de expertiză tehnică privind evaluarea seismică pentru o
locuință unifamilială
Scopul expertizei: Evaluare seismică în vederea unor lucrări de reamenjare (refacere
mansardă, modificare planșee, extindere locuință)
Data expertizei 10 ianuarie 2018
Expert tehnic: ing. Ion Popescu Legitimație: X00001/2017
Adresa: Muncipiul București
Categoria de importanță (HG 766/1997): Categoria C
Clasa de importanță și expunere la cutremur (P 100-1): Clasa III
Anul construirii 2006 Funcțiunea clădirii: Locuință
Inălțimea supraterană totală (m): 9,62 Număr de niveluri: Dp+P+1E+M
Suprafața construită (mp): 549,39 Suprafața desfășurată (mp) 712,30
Sistemul structural: Structura de rezistență este alcătuită din cadre și planșee de beton armat.
Grinzile din beton armat au secțiunea de 250x450mm, respectiv 250x350mm la
mansardă. Stâlpii sunt din beton armat monolit, majoritatea cu secțiune de tip L,
cu dimensiunile de 500x500-250. Planșeele sunt din beton armat monolit și au
plăci cu grosimea de 200mm. Demisolul parțial este realizat din pereți de beton
armat monolit cu grosimea de 250mm.
Componente Pereți de compartimentare și închidere din zidărie eficientă cu grosimea de
nestructurale: 250mm.
Stări limită pentru SLS, ULS
evaluarea seismică
Metodologia de evaluare prin calcul folosită (P 100-3) Metodologia 3
Descrierea clasei de Sub efectul cutremurului de proiectare pot să apară degradări structurale care nu
risc: afectează semnificativ siguranța utilizatorilor. Degradările nestructurale pot fi
majore.
Verificarea la starea Sunt îndeplinite verificările deplasărilor relative de nivel, în ipoteza
limită de serviciu componenetelor nestructurale din materiale fragile, atașate structurii.
Concluzii: Pe baza rezultatelor evaluării calitative și prin calcul structura de rezistență se
încadrează în clasa de risc seismic RsIII. Nu se recomandă lucrări de intervenție
structurală aferente modificărilor funcționale propuse prin temă
Necesitatea lucrărilor de intervenție NU
605
J.1.2. Raportul de evaluare
606
corespund cu cele din proiect. S-a efectuat modelarea structurii într-un program
comercial de calcul automat şi s-au interpretat rezultatele în concordanţă cu
prevederile normative, în vederea formulării concluziilor expertizei.
607
Figura J.1.1. Modificări propuse – etaj
608
Structura nu prezintă degradări din acțiunea seismică (în intervalul 2005-2017
nu a avut loc niciun seism de intensitate importantă).
În urma examinării structurilor nu s-au descoperit nici alte degradări ca, de
exemplu, degradări produse de încărcările din vânt sau zăpadă, ori din tasări inegale
ale fundațiilor, diferențe de temperatură etc. În schimb au fost sesizate diverse vicii de
execuție din care amintim:
- beton segregat, în unele locuri reparat, în altele nu;
- rosturi în zidărie executate necorespunzător;
- ţesere necorespunzătoare a zidăriei;
- turnarea stâlpilor din beton armat după execuția pereților din zidărie.
J.1.2.6.4. Intervenţii
De la data construirii structurii până la realizarea expertizei nu s-au realizat
intervenții asupra structurii.
J.1.2.6.5. Materiale
Din documentația de execuție și din încercările efectuate a rezultat că structura
este realizată din beton de clasă C16/20. Armătura de rezistență este de tip PC52
pentru barele longitudinale și OB37 pentru etrieri și armături de repartiție.
609
Figura J.1.3. Verificare armătură din stâlp Figura J.1.4. Verificare armătură din stâlp
Figura J.1.5. Verificare armătură din grindă Figura J.1.6. Verificare armătură din grindă
Figura J.1.7. Bară prelevată pentru încercare Figura J.1.8. Bară prelevată pentru încercare
610
Figura J.1.9. Stâlp cu beton segregat, reparat Figura J.1.10. Rosturi în zidărie executate
parțial în timpul construcției necorespunzător
611
- Nu există niveluri slabe din punct de vedere al rezistenței;
- Nu există niveluri flexibile;
- Nu există modificări importante ale dimensiunilor în plan ale sistemului
structural de la nivel la nivel;
- Nu există discontinuități pe verticală;
- Nu există diferențe între masele de nivel mai mari de 30%;
- Efectele de torsiune de ansamblu sunt moderate;
- Infrastructura este în măsură să transmită la teren forțele verticale și
orizontale.
b) Condiții privind interacțiunile structurii: 10 pct.
- Distanțele până la clădirile vecine depășesc dimensiunea minimă de rost,
conform P 100-1/2013.
c) Condiții privind alcătuirea elementelor structurale: 20 pct.
- Ierarhizarea rezistențelor elementelor structurale asigură dezvoltarea unui
mecanism favorabil de disipare a energiei seismice: la fiecare nod suma
momentelor capabile ale stâlpilor este mai mare decât suma momentelor
capabile ale grinzilor;
- Încărcarea axială de compresiune a stâlpilor este moderată;
- În structură nu există stâlpi scurți, raportul între înălțimea secțiunii și
înălțimea liberă a stâlpului este mai mare de 0,30;
- Rezistența la forța tăietoare a nodului este suficientă pentru a se putea
mobiliza rezistența la încovoiere la extremitățile grinzilor și stâlpilor;
- Înnădirile armăturilor în stâlpi se dezvoltă pe 40 diametre, cu etrieri la o
distanța de 10 diametre pe zona de înnădire;
- Înnădirile armăturilor din grinzi se realizează în afara zonelor critice;
- Etrierii în stâlpi NU sunt dispuși astfel încât fiecare bară verticală să fie la
colțul unui etrier (agrafe);
- Distanțele între etrieri în zonele critice ale stâlpilor nu depășesc 10 diametre,
iar în restul stâlpului ¼ din latură;
- Distanțele între etrieri în zonele plastice ale grinzilor nu depășesc 12
diametre și ½ din lățimea grinzii;
- Armarea transversală a nodurilor este cel puțin egală cu cea necesară în
zonele critice ale stâlpilor;
- Rezistența grinzilor la momente pozitive pe reazeme este cel puțin 30% din
rezistența la momente negative în aceeași secțiune;
- La partea superioară a grinzilor sunt prevăzute cel puțin 2 bare dispuse
continuu.
d) Condiții referitoare la planșee 10 pct.
- Grosimea plăcilor aferente planșeelor este de 20 cm şi este realizată din
beton armat monolit;
612
- Armăturile centurilor și armăturile distribuite în placă asigură rezistența
necesară la încovoiere și forță tăietoare pentru forțele seismice aplicate în
planul planșeului;
- Forțele seismice din planul planșeului pot fi transmise la elementele
structurii verticale prin eforturi de lunecare și compresiune în beton.
Total 90 pct.
Valoarea gradului de îndeplinire a condițiilor de alcătuire seismică, R1, este de
90 de puncte.
613
d u 21 mm
R3 75 puncte
d s 28 mm
respectiv,
d u 19 mm
R3 68 puncte
d s 28 mm
Se poate observa că deplasarea ultimă este mai mică decât cerința de deplasare,
în consecință valoarea minimă a gradului de asigurare seismică R3 este de 68 puncte.
Rotirile capabile ultime sub încărcări ciclice au fost determinate conform SR
EN 1998-3:2005.
614
Figura J.1.13. Curba forță-deplasare pentru ipoteza corespunzătoare modului 2 (direcţie
transversală)
615
J.1.2.12. Verificări la Starea Limită de Serviciu
Verificarea la Starea Limită de Serviciu are drept scop menținerea funcțiunii
principale a clădirii în urma unor cutremure ce pot apărea de mai multe ori în viața
construcției, prin limitarea degradării elementelor nestructurale și a componentelor
instalațiilor construcției. Prin satisfacerea acestei condiții se limitează implicit și
costurile și durata reparațiilor necesare pentru aducerea construcției în situația
premergătoare seismului.
Valoarea admisibilă a deplasării relative de nivel la starea limită de serviciu
este de 5‰. După cum se poate observa din tabelele de mai jos această valoare nu este
depășită.
unde:
hs înălțimea de nivel;
dx, dy deplasările obținute din calcul elastic, pe direcțiile axelor x şi y,
în combinaţia seismică de proiectare;
dre,x, dre,y deplasările relative de nivel pe direcțiile axelor x şi y, în
combinaţia seismică de proiectare;
dr,xSLS, dr,xSLS deplasările relative de nivel sub acțiunea seismică asociată SLS;
Drift x (y) drift unghiular, sub acțiunea seismică asociată SLS
616
supusă niciunei mișcări seismice semnificative, erorile de execuție prezentate în cadrul
expertizei duc la justificarea deciziei de asociere a gradului de afectare strucuturală cu
clasa de risc seismic RsIII.
În urma evaluării cantitative aferentă metodologiei de nivel 3, au rezultat
valorile gradului de asigurare seismică pentru cele două direcții principale ortogonale.
Astfel, pentru direcția transversală a clădirii, indicatorul R3 are valoarea de 75 puncte,
respectiv 68 puncte pentru direcția longitudinală, valori inferioare cerinței de deplasare
pentru care s-a efectuat evaluarea.
Astfel, clasa de risc seismic asociata indicatorilor R3 este RsIII, iar acest
rezultat, coroborat cu cel apreciat la evaluarea calitatitivă a R2, duc la justificarea
deciziei de încadrare finală a construcției în clasa de risc seismic RsIII.
J.1.3. Concluzii
Pe baza rezultatelor evaluării calitative și prin calcul, structura de rezistență se
încadrează în clasa de risc seismic RsIII. Clasa de risc seismic RsIII cuprinde
construcțiile care sub efectul cutremurului de proiectare pot prezenta degradări
structurale care nu afectează semnificativ siguranța structurală, dar la care degradările
nestructurale pot fi importante.
J.1.4. Anexe
617
Nota: Imaginile au caracter exemplificativ.
618
J.2. Structură metalică
Expertiză tehnică privind evaluarea seismică a clădirii (Stație electrică cod ST03),
situată înncinta S.C.............S.A., str. ............nr. ........, mun. Buzău, jud. Buzău
Expert Tehnic atestat MDRAPFE: ing. Ion Popescu
Lista de semnături:
619
J.2.1.2. Copie după actul de atestare al expertului tehnic
620
J.2.1.3. Raport sintetic
Denumirea lucrării Expertiză tehnică a clădirii „Stație electrică (cod ST03)
Scopul expertizei: Retehnologizare și modernizare a stației electrice (cod ST03) din ..............
Data expertizei: Octombrie 2017
Expert tehnic dr. ing.......... Legitimație: 000000
Adresa: mun. Buzău, jud. Buzău
Categoria de importanță (HG 766/1997): C
Clasa de importanță și expunere la cutremur (P100-1): II
Anul construirii: 1970 Funcțiunea clădiri: industrială
Înălțimea supraterană totală (m): 7,0 Număr de niveluri 2
Suprafața construită (mp): 220 Suprafața desfășurată (mp): 440
Sistemul structural: Structură metalică în cadre contravântuite și cadre necontravantuite,
planșee din beton armat turnate peste un platelaj metalic.
Componente Închideri cu panouri din tablă ondulată și panouri translucide, montate pe
nestructurale: structură proprie, fixate de stâlpii structurii de rezistență
Stări limită pentru SLU
evaluarea seismică:
Verificarea la starea limită ultimă:
Metodologia de evaluare prin calcul folosită (P100-3): Metodologia de nivel 2
Gradul de îndeplinire a condițiilor de alcătuire seismică, R1 : 65 puncte
Clasa de risc seismic asociata R1: I II III IV
Gradul de afectare structurală, R2 : 68 puncte
Clasa de risc seismic asociata R2: I II III IV
Gradul de asigurare structurală seismică, R3: 21 puncte
Clasa de risc seismic asociata R3: I II III IV
Clasa de risc seismic în care a fost încadrată construcția: I II III IV
Descrierea clasei de Construcții care sub efectul cutremurului de proiectare pot suferi degradari
risc seismic: structurale sau nestructurale majore punând în pericol siguranța
utilizatorilor, dar prăbușirea totală sau parțială este puțin probabilă
Verificarea la starea Pentru cladirea analizată, având componente nestructurale care
limită de serviciu prin natura prinderilor nu reactionează cu structura, verificarea
deplasărilor la SLS este indeplinită
Concluzii: Pe baza rezultatelor evaluării calitative și prin calcul, structura
de rezistență se încadrează în clasa de risc seismic RsII.
Dupa realizarea interventiilor asupra structurii de rezistență,
clădirea va putea fi încadrată în clasa de risc seismic RsIII, clasă care
cuprinde construcțiile care sub efectul cutremurului de proiectare pot
prezenta degradări structurale care nu afectează semnificativ siguranța
structurală, dar la care degradările nestructurale pot fi importante.
Necesitatea lucrărilor de intervenție: Da Nu
Clasa de risc seismic după efectuarea lucrărilor de intervenție: I II III IV
621
J.2.2. Raportul de evaluare
Obiectul lucrării îl reprezintă expertizarea seismică a clădirii Stație electrică
(cod ST03) situată în incinta S.C.............................S.A, amplasată în mun. Buzău,
str. .............................. nr. ........, jud. Buzău.
Clădirea expertizată va fi supusă unor intervenții de retehnologizare și
reabilitare pentru a corespunde cerințelor tehnologice actuale. Se vor înlocui
echipamentele tehnologice aflate pe planșeele clădirii cu echipamente similare, fară a
se aduce modificări ale valorilor încărcărilor tehnologice transmise structurii. De
asemenea se vor înlocui elementele arhitecturale (nestructurale) degradate și se vor
realiza lucrări de reabilitare a instalațiilor aferente clădirii.
622
SR EN 1998-3:2005 - Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenţa la
cutremur. Partea 3: Evaluarea şi consolidarea construcţiilor
SR EN 1998-3:2005/NA:2010 - Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru
rezistenţa la cutremur. Partea 3: Evaluarea şi consolidarea construcţiilor.
Anexa naţională
SR EN 1993-1-1:2006 - Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oțel. Partea 1-1:
Reguli generale și reguli pentru clădiri
SR EN 1993-1-1/NA:2008 - Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oțel. Partea
1-1: Reguli generale și reguli pentru clădiri; Anexa Națională
SR EN 1993-1-8:2006 - Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oțel. Partea 1-8:
Proiectarea Îmbinărilor
SR EN 1993-1-8/AC:2006 - Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oțel. Partea
1-8: Proiectarea Îmbinărilor
SR EN 1993-1-8/NB:2008 - Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oțel. Partea
1-8: Proiectarea Îmbinărilor; Anexa Națională
623
225 ani) perioada de colț a spectrului de răspuns Tc=1.6sec. Conform codului amintit,
construcția se încadrează în clasa II de importanţă.
624
Închiderile perimetrale sunt realizate din tabla ondulată, fixată de structura de
rezistența a clădirii prin intermediul unor rigle orizontale.
Pe planșeul din beton armat de peste etaj a fost realizată o termoizolație din
beton celular autoclavizat, peste care s-a realizat o hidroizolație din membrană
bitumunoasă.
Pe planșeul de peste parter sunt montate echipamente tehnologice. Greutatea
estimată a acestor echipamente este de aproximativ 80 de tone. Echipamentele ocupă
aproximativ 50% din suprafața planșeului, restul reprezentând spații de circulație a
personalului și spații pentru mentenanța echipamentelor. La nivelul grinzilor de peste
etaj sunt dispuse grinzi monorail și echipamente de ridicat pentru întreținerea și
reparația echipamentelor de pe planșeul de la cota +3.50m.
Pe planșeul de peste etaj sunt montate echipamente tehnologice având o
greutate totală de aproximativ 130 de tone. Echipamentele reazemă pe planșeu în
dreptul elementelor structurale (grinzi longitudinale și transversale) și ocupă
aproximativ 90% din suprafața planșeului.
Accesul la cele două niveluri se realizează direct de pe planșeele clădirilor
invecinate, prin intermediul pasarelelor de circulatie, pasarele care sunt rezemate pe la
nivelul planșeelor clădirii prin dispozitive care permit deplasarea relativă a clădirilor
legate de aceste pasarele (făra să împiedice în vreun fel deplasările laterale sau să
inducă solicitări laterale în clădiri).
Perimetral clădirea este prevăzută cu trotuare cu lățimea de 80cm, cu pantă de
scurgerea apelor meteorice către exterior.
625
J.2.2.6.2. Structura de rezistenţă
Conform proiectului de execuție, structura de rezistență a clădirii a fost
realizată din oțel OL37 (oțel având caracteristicile fizico-mecanice similare oțelului
S235). Fundația a fost realiztă din beton marca B250 (echivalentul clasei C16/20),
armat cu bare independente din oțel beton OB37.
Stâlpii clădirii sunt încastrați în fundații, baza stâlpilor fiind prevazută cu placă
de bază rigidizată, iar prinderea stâlpilor în fundații se realizează cu câte 4 șuruburi de
ancoraj M42, grupa de caracteristici mecanice 4.6. Stâlpii primului nivel din axele 1, 2
și 3 sunt realizați din table sudate, cu sectiunea 406x15+2x22x300mm. La cel de-al
doilea nivel stalpii sunt realizati tot din table sudate, cu secțiunea
406x15+2x22x300mm. În axul D stâlpii aflați la intersecția axelor A1 și D1 sunt
realizați din țeavă rectangulară 120x120x5 iar cei din axele B și C sunt realizați din
profile laminate INP-240.
Grinzile cadrelor transversale de peste parter sunt realizate din table sudate cu
secțiunea 410x12+2x20x200. Grinzile cadrelor transversale de peste ultimul nivel sunt
realizate tot din table sudate cu secțiunea 450x12+2x25x250. Grinzile cadrelor
longitudinale din axele A si D sunt din profile laminate INP-240. Grinzile secundare
sunt dispuse paralel cu axele A și D și sunt realizate din profile laminate INP-240.
Structura este contravântuită în planul cadrelor transversale din axele A si D,
între axele 1-2 respectiv 3-4, contravântuirile transversale fiind realizate din profile
laminate L80x80x8 respectiv L60x60x6 – vezi Figura J.2.3.
Figura J.2.1. Plan cota ±0.00: distante interax și poziționarea elementelor verticale
626
Figura J.2.2. Plan de nivel curent
Figura J.2.3. Cadrul din axul A (A1) similar cu cadrul din axul D (D1)
627
Figura J.2.5. Cadrul transversal axul 2 (similar cu cadrul din axele 3 si 4)
628
S-a observat de asemenea că prinderea la nod a unei contravântuiri verticale,
cea dintre axele 1 și 2, a cedat, în îmbinare lipsind șuruburile de prindere a profilului
cornier de guseul din nodul grindă-stâlp. Din discuțiile avute cu personalul care
asigură întreținerea clădirii, șuruburile lipsesc de mai mulți ani, însă nu s-a putut
stabili perioada de timp în care a aparut acest defect. În urma unei examinări atente a
formei găurilor din guseul de prindere abarei la noduri și în profilul cornier s-a
observat o ușoară ovalizare a acestora pe direcția efortului din bara de contravântuire,
fapt ce conduce la ipoteza foarte probabilă ca aceste șuruburi să fi cedat în urma unei
solicitări peste limita capabilă a îmbinării. Însă, având în vedere faptul că pe planșeele
clădirii sunt și echipamente care produc vibrații, nu se exclude faptul ca, în această
îmbinare, ansamblurile șuruburi-piulițe să fi fost înlocuite în urma unei cedări, însă să
nu fi fost strânse corespunător, iar vibrațiile să fi cauzat desfacerea în timp a piulițelor.
J.2.2.6.4. Intervenţii
Nu au fost constatate intervenții asupra structurii de rezistență a clădirii în afara
celor menționate anterior.
J.2.2.6.5. Materiale
În conformitate cu prevederile Codului P100-3, cap. 4.2, în funcție de numărul
de elemente verificate pentru detalii se definesc trei niveluri de inspecție:
inspecție limitată;
inspecție extinsă;
inspecție cuprinzătoare.
629
Pentru construcția expertizată s-a decis realizarea unei inspecții cuprinzătoare.
Colectivul de elaborare a expertizei s-a deplasat la amplasament pentru măsurători de
ansamblu a elementelor clădirii, măsuratori pentru determinarea dimensiunilor
elementelor structurale, observații privind existența și starea tehnică a elementelor
structurale și nestructurale, traseul și valoarea încărcărilor.
Un procent de peste 70% din elemente au fost analizate vizual în detaliu,
celelalte elemente fiind analizate parțial, accesul la anumite zone fiind greu de realizat
(este vorba de grinzile perimetrale unde, datorită existenței panourilor de închidere a
clădirii foarte aproape de elementele structurale și a planșeului (platelaj metalic cu
placă din beton armat turnat peste acesta), unele fețe ale elementelor structurale nu au
putut fi vizualizate și inspectate. De asemenea s-au realizat măsurători ale
dimensiunilor secțiunilor elementelor structurale și dimensiuni de gabarit ale clădirii.
Conform paragrafului (9) din cap. 4.2 din P100-3, nivelul de încercări se
definește în funcție de numărul de probe de materiale încercate la fiecare 500 m2 de
suprafață desfășurată de planșeu, pentru fiecare tip de element structural:
Încercări limitate: n=1;
Încercări extinse: n=2;
Încercări cuprinzătoare: n=3.
Pentru determinarea proprietatilor fizico-mecanice ale materialelor elementelor
structurale s-au realizat încercări semi-distructive pe eșantioane prelevate din
elementele structurale. Au fost prelevate probe de material din următoarele elemente
structurale: stâlpi, grinzi principale, grinzi secundare, contravântuiri verticale. Zonele
de prelevare a probelor de materiale sunt aratate în Figura J.2.7.
Din stâlpi au fost prelevate 3 probe (T-1, T-2, T-3), probele T-1 si T-2 au fost
extrase din tălpile secțiunilor iar proba T-3 din inima secțiunii.
630
Pentru determinarea caracteristicilor mecanice a materialului din grinzi au fost
prelevate 5 probe (T-4...T-8), atât din grinzile de la nivelul +3,50 cât și din grinzile de
la ultimul nivel. Probele au fost prelevate din tălpile secțiunii grinzilor.
Din elementele contravântuirilor au fost extrase 3 eșantioane (T9...T11), atât
din elementele contravântuirilor de la primul nivel, cât și din elementele
contravântuirilor situate la cel de-al doilea nivel. De asemenea au fost prelevate probe
de material din guseele de prindere a barelor de contravântuire la noduri.
Conform celor prezentate mai sus, nivelul de încercări pe materiale poate fi
considerat cuprinzător.
Au fost realizate încercări de tracțiune pentru determinarea caracteristicilor
fizico-mecanice ale oțelului, încercări de încovoiere prin șoc (reziliența). Rapoartele
de încercare sunt prezentate în Anexa J.2.1.2.
În urma încercărilor de tracțiune a rezultat o rezistența medie la rupere de
cuprinsă între 366N/mm2 (354,5/387,8/356,8) și 442N/mm2 (479,9/447,3/400,5), o
limita de curgere cuprinsă între 225N/mm2 (222,0/219,8/233,5) și 335N/mm2
(344,9/365,6/293,7).
Conform prevederilor codului P100-3, pentru evaluarea cantitativă, în cazul
elementelor cu cedare ductilă, valorile de proiectare ale rezistențelor se obțin prin
împărțirea valorilor medii ale rezistențelor determinate prin încercări la factorii de
încredere.
Conform rezultatelor încercărilor materialul poate fi cosiderat ca fiind oțel
S235, având limita de curgere minim garantată de 235N/mm2 și o rezistență la rupere
de 360N/mm2, caracteristici similare unui oțel OL37 care era produs în perioada
execuției cladirii. Având în vedere faptul că la vremea respectivă oțelul OL37 era cea
mai slabă clasă de oțel care se fabrica, s-a luat decizia de folosire pentru verificările de
rezistență și stabilitate a caracteristicilor fizico-mecanice corespunzătoare oțelului
S235.
În urma încercărilor de încovoiere prin șoc (reziliență) la o temperatură de
23C, s-a obținut o energie la rupere cuprinsă între 18,3J (18/22/15) și 129J
(155/162/70). Conform acestor rezultate se poate concluziona că materialul nu poate fi
încadrat în nicio clasă de calitate în ceea ce privește reziliența minim garantată (o
cauză probabilă a dispersiei valorilor obținute în urma încercărilor poate fi explicată
prin îmbătrânirea oțelului sau supunerea elementelor la acțiuni ciclice și apariția
fenomenului de oboseală, sau poate fi pusă pe seama unei fabricații neconforme a
tablelor de la vremea respectivă).
631
J.2.2.7. Nivelul de cunoaștere
În continuare este reprodus tabelul 4.1 din codul P100-3, tabel în care se
detaliază, în funcție de nivelul de cunoaștere, cerintele privind informațiile necesare
pentru geometria clădirii, alcătuirea de detaliu și proprietățile mecanice ale
materialelor. În tabel sunt marcate informatiile deținute de colectivul de elaborare a
expertizei.
cunoașterii
(a) din documentația tehnică de proiectare (a) din documentația tehnică de proiectare
originală originală
sau sau
KL1 (b) Pe baza proiectării simulate în acord cu (b) valori stabilite pe baza standardelor
practica la data realizării construcției și pe valabile sau practicilor de construcție din
baza unei inspecții limitate pe teren perioada realizării construcției și din încercări
limitate în teren
KL2 (a) din documentația tehnică de proiectare (a) din documentația tehnică de proiectare
(1) din proiectul de ansamblu originală, din rapoartele originale privind originală și rapoartele originale privind
original și verificarea vizuală calitatea lucrărilor de construire și dintr-o calitatea lucrărilor de construire
prin sondaj în teren inspecție limitată pe teren sau
sau sau (b) din specificațiile de proiectare originale și
(2) dintr-un releveu complet (b) dintr-o inspecție extinsă pe teren din încercări limitate în teren
al clădirii sau
(c) din încercări extinse în teren
(a) din documentația tehnică de proiectare (a) din documentația tehnică de proiectare
originală, din rapoartele originale privind originală, din rapoartele originale privind
calitatea lucrărilor de construire și dintr-o calitatea lucrărilor de construire și din
KL3 inspecție limitată pe teren încercări limitate în teren
sau sau
(b) dintr-o inspecție cuprinzătoare pe teren (b) din încercări cuprinzătoare în teren
632
Au fost realizate verificări la Starea Limită Ultimă (SLU) și Starea Limită de
Serviciu (SLS). La Starea Limită Ultimă s-au facut verificări de rezistență și stabilitate
a elementelor structurale, verificări ale capacității de rezistență a îmbinărilor și
verificari ale deplasărilor laterale de nivel.
La Starea Limită de Serviciu s-au facut verificări ale deplasărilor laterale de
nivel.
Tabelul C.2: Lista condițiilor privind alcătuirea seismică pentru structuri din oțel
Criteriul nu
este îndeplinit
Neîndeplinire
Neîndeplinire
Criteriul este
Criteriu
îndeplinit
moderată
majoră
Condiţii privind configuraţia structurii Punctaj maxim:
50 puncte
• Traseul încărcărilor este continuu
• Sistemul este redundant (sistemul are suficiente legături
pentru a avea stabilitate laterală şi suficiente zone potenţial
plastice)
• Nu există niveluri slabe din punct de vedere al rezistenţei
• Nu există niveluri flexibile
• Nu există modificări importante ale dimensiunilor în plan
ale sistemului structural de la un nivel la altul
• Nu există discontinuităţi pe verticală (toate elementele
50 30-49 0-29
verticale sunt continue până la fundaţie)
• Nu există diferenţe între masele de nivel mai mari de 50 %
• Nu există tendința de torsiune în ansamblu
• Legătura dintre infra şi suprastructură are capacitatea
portantă de a asigura transmiterea eforturilor la terenul de
fundare
• Infrastructura (fundaţiile) este în măsură să transmită la
teren forţele verticale şi orizontale şi să asigure stabilitatea
la răsturnare a construcţiei
Punctaj total realizat 30
Condiţii privind interacţiunile structurii Punctaj maxim:
10 puncte
• Distanţele până la clădirile vecine depăşesc dimensiunea
minimă de rost, conform P 100-1
10 5-9 0-4
• Planşeele intermediare (supantele) au o structură de
susţinere şi preluare a foţelor orizontale proprie sau sunt
633
ancorate adecvat de structura principală
• Pereţii nestructurali sunt izolaţi (sau legaţi flexibil) de
structură
Punctaj total realizat 10
Condiţii privind alcătuirea elementelor structurale Punctaj maxim:
30 puncte
Structuri tip cadre necontravântuite
● Ierarhizarea eforturilor capabile ale elementelor
structurale asigură dezvoltarea unui mecanism favorabil de
disipare a energiei seismice, zonele disipative fiind situate la
capetele grinzilor în vecinătatea îmbinării grindă-stâlp
- Grinzi:
● zonele potţial plastice (de la capetele grinzilor) au secţiuni
din clasa 1 sau 2 de secţiune.
● ambele tălpi sunt rezemate lateral împotriva pierderii
stabilităţii generale în zonele potenţial plastice, valoarea
forţei ce trebuie preluată de respectivele reazeme fiind
conform P 100-1;
● prinderea grindă-stâlp este de tip rigid, de capacitate
totală, putând transmite la stâlp întregul moment încovoietor
dezvoltat la capătul grinzii
- Stâlpi:
● zonele potenţial plastice de la baza stâlpului şi de la
capătul superior al stâlpului aflat la ultimul etaj au secţiuni
din clasa 1 sau 2 de secţiune;
30 20–29 0–19
● panourile de inimă ale stâlpilor în zona nodului de cadru
(îmbinarea grindă-stâlp) pot prelua forţa tăietoare
corespunzătore momentelor plastice capabile ale zonelor
disipative ale grinzilor adiacente;
● grosimea inimii stâlpului în zona nodului de cadru
(eventual suplimentată cu plăci de dublare) are supleţea
suficient de mică (conform P 100-1) astfel încât este evitată
pierderea stabilităţii locale;
● în dreptul nodului de cadru stâlpul este prevăzut cu
rigidizări de continuitate la nivelul tălpilor (superioară şi
inferioară) grinzilor adiacente care asigură continuitatea
transmiterii tensiunilor normale de la o grindă la alta;
● în zona nodului de cadru tălpile stâlpului sunt legate
lateral la nivelul tălpii superioare a grinzilor adiacente;
● zvelteţea stâlpului, în planul în care
grinzile pot forma articulaţii plastice este limitată la
E
valoarea: 0,7 0,7 e
fy
Punctaj total realizat (20)
634
Structuri cu cadre contravântuite centric
● Ierarhizarea eforturilor capabile ale elementelor
structurale asigură dezvoltarea unui mecanism favorabil de
disipare a energiei seismice astfel încât plastificarea
diagonalelor întinse să se producă înainte de formarea
articulaţiilor plastice sau de pierderea stabilităţii generale /
locale în grinzi şi stâlpi;
● Prinderile grindă-stâlp sunt de tip rigid astfel încât
cadrele, cu sau fără contravântuiri, pot prelua cel puţin 25%
din acţiunea seismică în ipoteza în care contravântuirile
verticale au ieşit din lucru 30 20–29 0– 19
● Diagonalele dispuse în “X” au zvelteţea
1,3 e 2,0 e
● Diagonalele dispuse în „V“ au zvelteţea
2,0 e
● Grinda de cadru este prevăzută în locul de prindere a
diagonalelor în „V“ cu legături laterale la ambele tălpi
● Zvelteţea stâlpilor în planul contravântuit este
E
1,3 1,3 e
fy
Punctaj total realizat (20)
Condiţii referitoare la planşeu Punctaj maxim:
● Placa planşeelor este realizată din beton armat monolit,
armăturile distribuite în placă asigură rezistenţa necesară la
încovoiere şi forţa tăietoare pentru forţele seismice aplicate
în planul planşeului; golurile în planşeu sunt bordate cu
armături suficiente, ancorate adecvat
10 6–9 0–5
● Forţele seismice din planul planşeului pot fi transmise la
elementele structurii verticale (grinzi principale şi
secundare) prin intermediul conectorilor în cazul planșeelor
din beton sau prin platelajul metalic și/sau contravântuirile
orizontale în cazul planșeelor metalice;
Punctaj total realizat 5
Punctaj total pentru ansamblul condiţiilor R1=65 puncte
635
Criteriul (iii) Condiţii privind alcătuirea elementelor structurale a primit 20 de
puncte (din maximul de 30 de puncte) deoarece în planul cadrului contravântuit nu
este respectată zveltețea limită a diagonalelor conform prevederilor codului P100-3.
Criteriul (iv) Conditii referitoare la planșeu a primit 5 puncte (din maximul de
10 de puncte); planșeul poate fi considerat „diafragmă rigida” în plan orizontal dacă
acesta este conectat cu grinzile de planșeu; în cazul de față nu se cunoaste în detaliu
dacă între elementele structurale metalice și planșeul din beton armat ar exista
elemente de conexiune și care este configurația acestor elemente de conexiune;
prezența platelajului metalic poate însă asigura transferul forțelor seismice la
elementele structurale.
Conform prevederilor pct. 8.1.1 din codul P100-3, clasa de risc asociată
indicatorului R1 se stabilește astfel:
(a) Clasa de risc seismic I, dacă R1<30;
(b) Clasa de risc seismic II, dacă 30≤R1<60;
(c) Clasa de risc seismic III, dacă 60≤R1<90;
(d) Clasa de risc seismic IV, dacă 90≤R1<100.
Pentru punctajul obținut R1=65 puncte, clasa de risc seismic asociată
indicatorului R1 este III.
Neîndeplinire
Criteriul este
Criteriu
îndeplinit
moderată
majoră
636
● Prinderi de continuitate ale stâlpilor şi grinzilor:
incursiuni în domeniul plastic fără ruperi ale elementelor
de continuitate sau ale mijloacelor de prindere
● Contravântuiri verticale: flambaj, deformaţii plastice,
cedarea prinderilor
● Baza stâlpilor: deformaţii plastice ale plăcii de bază,
637
Criteriul (iii) Degradări produse de încărcarea cu deformaţii a primit 20 de
puncte (din maximul de 20 de puncte) deoarece nu au fost observate tasări ale
fundațiilor.
Criteriul (iv) Degradări produse de o execuţie defectuoasă a primit 5 de puncte
(din maximul de 10 de puncte) deoarece au fost observate dezaxări ale stâlpilor față de
verticală, ale pozitiei contravântuirilor fața de axa teoretică nod-nod.
Criteriul (v) Degradări produse de factori de mediu: agenţi corozivi chimici
sau biologici etc. a primit 8 de puncte (din maximul de 20 de puncte) deoarece
elementele sunt puternic afectate de coroziune, în unele zone (în special la baza
stâlpilor) aceasta afectând mai mult de 20% din secțiunea elementului.
Conform prevederilor pct. 8.1.2 din codul P100-3, clasa de risc asociată
indicatorului R2 se stabilește astfel:
(a) Clasa de risc seismic I, dacă R2<50;
(b) Clasa de risc seismic II, dacă 50≤R2<70;
(c) Clasa de risc seismic III, dacă 70≤R2<90;
(d) Clasa de risc seismic IV, dacă 90≤R2<100.
Pentru punctajul obtinut R2=68 puncte, clasa de risc seismic asociată
indicatorului R2 este II.
638
Conform prevederilor pct. 8.1.3 din codul P100-3, clasa de risc asociată
indicatorului R3 se stabilește astfel:
(a) Clasa de risc seismic I, dacă R3<30;
(b) Clasa de risc seismic II, dacă 30≤R3<60;
(c) Clasa de risc seismic III, dacă 60≤R3<90;
(d) Clasa de risc seismic IV, dacă 90≤R3<100.
Pentru punctajul obtinut R3=21 puncte, clasa de risc seismic asociată
indicatorului R3 este I.
639
punctaj de R1=65 puncte, care încadrează clădirea în clasa de risc seismic III (asociată
indicatorului R1).
În urma evaluării calitative privind degradările structurale și nestructurale
produse de acțiunea seismică sau alte cauze, s-a obtinut un punctaj de R2=68 puncte,
care încadrează clădirea în clasa de risc seismic II (asociată indicatorului R2).
În urma evaluării cantitative, evaluare prin calcul structural, de verificare a
cerințelor fundamentale de rezistență și stabilitate la acțiuni seismice, s-a obtinut un
punctaj de R3=21 puncte, punctaj care încadrează clădirea în clasa de risc seismic I
(asociată indicatorului R3).
Pe baza celor trei indicatori (R1, R2 si R3), având în vedere vârsta clădirii,
intensitatea mișcărilor seismice care au afectat-o în trecut prin comparație cu cerințele
seismice corespunzătoare stării limită ultimă, mecanismul de cedare probabil al
structurii, clădirea, în ansamblul ei, poate fi încadrată în clasa de risc seismic II.
J.2.3. Concluzii
În ansamblu structura a avut o comportare satisfăcătoare la încărcări de
exploatare, gravitaționale, la încărcări datorate acțiunii vântului asupra structurii, la
încărcarea dată de zăpada depusă pe ultimul planșeu, dar și la încărcări seismice.
Pe baza rezultatelor evaluării calitative și prin calcul structura de rezistență
clădirea se încadrează în clasa de risc seismic RsII.
640
Clasa Rs II de risc seismic cuprinde construcțiile care sub efectul cutremurului
de proiectare pot suferi degradari structurale sau nestructurale majore punând în
pericol siguranța utilizatorilor, dar prăbușirea totală sau parțială este puțin probabilă.
Se va interveni în cel mai scurt timp posibil pentru asigurarea condițiilor de
rezistența și stabilitate a elementelor structurale și ale clădirii în ansamblu, asa cum se
precizează la caitolul Propuneri de interventie.
După realizarea intervențiilor asupra structurii de rezistență, clădirea va putea
fi încadrată în clasa de risc seismic RsIII, clasă care cuprinde construcțiile care, sub
efectul cutremurului de proiectare, pot prezenta degradări structurale care nu afectează
semnificativ siguranța structurală, dar la care degradările nestructurale pot fi
importante.
Expert Tehnic atestat MDRAPFE,
(atestat seria D nr. 09448)
ing. Ion Popescu
J.2.4. Anexe
Figura J.2.8. Imagine de ansablu a clădirii Figura J.2.9. Fațada secundară a clădirii
expertizată (fațada principală) expertizată
641
Figura J.2.12. Contravântuiri verticale Figura J.2.13. Contravântuiri verticale
deformate la nivelul etajului superior deformate la nivelul etajului
Figura J.2.16. Coroziune la nivelul stâlpului, in Figura J.2.17. Coroziune la nivelul stâlpului, în
zona planșeului peste parter zona planșeului peste parter
642
Figura J.2.18. Grinzi de planseu afectate de Figura J.2.19. Verificarea grosimii reale a
coroziune elementului structural (talpa stâlpului)
EXEMPLU DE
BULETIN DE
INCERCARE
643
J.3. Structură cu pereți din zidărie simplă nearmată – exemplul 1
Lista de semnături:
644
J.3.1.2. Copie după actul de atestare al expertului tehnic
645
J.3.1.3. Raport sintetic
Denumirea lucrării Locuință unifamilială
Scopul expertizei Evaluare seismică
Data expertizei 31 Ianuarie 2018
Expert tehnic Ing. Alexandra Alexandrescu Legitimație U00999/2008
Adresa Str. Aviator Căpitănescu, Nr. 984, București
Categoria de importanță (HG 766/1997) Categoria C
Clasa de importanță și expunere la cutremur (P100-1) Clasa III
Anul construirii 1930 Funcțiunea clădirii Locuință
Înălțimea supraterană totală: 10.8 Număr de niveluri P+2
Suprafața construită (mp) 124 Suprafața desfășurată (mp) 372
Sistemul structural: Pereți structurali de zidărie din cărămidă simplă nearmată, planșee cu profile
metalice și bolțișoare din cărămidă
Componente Coșuri de fum
nestructurale:
Stări limită pentru SLU, SLS
evaluarea seismică
Metodologia de evaluare prin calcul folosită (P100-3) Metodologie de nivel 2
Descrierea clasei de Clădirile încadrate în clasa de risc seismic RsI prezintă un risc ridicat de
risc: prăbușire la acțiunea cutremurului de proiectare corespunzător stării limită
ultime.
Verificarea la starea Deoarece clădirea se încadrează în clasa de risc RsI în urma verificării la SLU,
limită de serviciu nu a mai fost verificată cerința de deplasare la SLS
Concluzii: Sunt necesare intervenții pentru creșterea gradului de asigurare la acțiuni
seismice
Necesitatea lucrărilor de intervenție DA
Clasa de risc seismic după efectuarea lucrărilor de intervenție Nu s-a solicitat elaborarea
soluției de intervenție
646
J.3.2. Raportul de evaluare
647
Informațiile culese în cadrul inspecției vizuale în amplasament, la
exteriorul și la interiorul imobilului;
Informațiile prezentate de proprietari referitoare la istoricul clădirii, în
cadrul discuțiilor dintre expert și aceștia.
648
J.3.2.6. Descrierea clădirii
Clădirea care este evaluată are funcțiunea de locuință unifamilială.
Regimul de înălțime al clădirii este P+2E.
Suprafața construită a parterului este de cca. 124 m2, fiind similară cu suprafața
etajelor. Podul este desfășurat pe toată amprenta construcției. La nivelul podului,
șarpanta este realizată în mai multe ape, urmărind conturul pereților exteriori.
Forma în plan a clădirii este aproape rectangulară, cu dimensiuni de aprox.
8 x 17 m.
Conform releveului, înălțimile de nivel sunt Hniv = 3.60m:
Pe verticală, imobilul nu prezintă retrageri. Ca formă în plan parterul și etajele
sunt similare.
Pe zona ax 1 / C, clădirea se învecinează cu o construcție cu regim de înălțime
P+2E+Pod, care a fost realizată, probabil, tot în perioada interbelică.
649
Peste bolțișoare există o umplutură de moloz cu o grosime medie de 8 cm peste care
este realizată pardoseala (cu grinzișoare din lemn și podină).
Pereții nu au prevăzute centuri care să facă legătura cu planșeele.
Structura de rezistență a podului este realizată dintr-o șarpantă de lemn, iar
învelitoarea este din țiglă ceramică solzi.
Conform dezvelirii de fundație, sistemul de fundare este realizat din fundații
continue sub pereții de zidărie, realizate din beton simplu de ciment cu agregate
naturale de râu, turnate direct în teren. Lățimea fundației este egală cu lățimea zidăriei
din elevație.
Cota de fundare este la cca. 70 cm de la nivelul actual al trotuarului.
J.3.2.6.4. Intervenții
Din informațiile prezentate de proprietari, clădirea nu a suferit intervenții la
structură.
Imobilul a suportat o serie de intervenții de modernizare (ce au constat în
refacerea tencuielilor și zugrăvelii) fără a avea însă vreo influență semnificativă asupra
structurii de rezistență.
650
Planșee
La intradosul planșeului peste parter s-au constatat fisuri numeroase, paralele
cu grinzile metalice, însoțite de fisuri transversale, la intersecția cu pereții de zidărie
(cauza probabilă este lipsa centurilor). Conform raportului tehnic de încercări,
sondajele realizate la nivelul planșeelor nu au semnalat degradări semnificative ale
elementelor din oțel.
Pereți nestructurali
Nu s-au constatat avarii semnificative în pereții despărțitori nestructurali.
Coșuri de fum
Sunt realizate din cărămidă, iar starea lor una bună (nu au fost identificate
degradări).
Anvelopă
Pereții structurali exteriori prezintă o serie de degradări la nivelul finisajelor,
reprezentate prin fisuri și expulzări de tencuială.
Tâmplăria clădirii este veche realizată cu tocuri din lemn pe care se poate
observa un grad de uzură corespunzător vechimii acestora.
S-au constatat degradări la unele elemente de rezistență ale șarpantei (datorate
infiltrațiilor), dar starea fizică în care se găsește șarpanta în ansamblu este una relativ
bună.
J.3.2.6.6. Materiale
Materialele au fost evidențiate în raportul de încercări. Din zidăria de la parter,
s-au extras 3 carote, care au fost prelevate, preparate și încercate, iar mortarul analizat
fizico-chimic.
S-au obținut rezistențe efective cuprinse între 4,7 – 7,8 N/mm2, cu o medie de
6,2 N/mm2. Mortarul prelevat de la parter, a fost analizat fizico-chimic, conform
raportului de încercări nr. …….., rezultând că liantul este var + argilă, iar agregatul
este nisip cuarțos de râu. Mortarul analizat are un conținut de liant de 21,74%.
651
J.3.2.9. Gradul de îndeplinire a condițiilor de alcătuire seismică R1
Criteriul Criteriul nu este îndeplinit
Criteriu este Abateri Abateri
Abateri majore
îndeplinit minore moderate
Calitatea sistemului
Punctaj maxim: 10 10 8 - 10 4-8 0-4
Eficienta conlucrării spațiale a
elementelor structurii - 3
legături intre pereți ortogonali
Eficiența conlucrării spațiale a
elementelor structurii - 1
legături între pereți și planșeu
Existenta ariilor de zidărie
suficienta pe ambele direcții și 4
aproximativ egale
Punctaj realizat 3
Calitatea zidăriei
Punctaj maxim: 10 10 8 - 10 4-8 0-4
Calitatea elementelor 5
Omogenitatea țeserii,
regularitate rosturi, grad de 8
umplere cu mortar
Existenta unor zone slăbite 8
Punctaj realizat 7
3. Tipul planșeelor
Punctaj maxim: 10 10 8 - 10 4-8 0-4
Rigiditate planșee in plan
1
orizontal
Eficiența legăturilor cu pereții 1
Punctaj realizat 1
4. Configurația în plan
Punctaj maxim: 10 10 8 - 10 4-8 0-4
Compactitate și simetrie
exprimată prin raportul
8
laturilor și dimensiunile
retragerilor
existența sau absența
8
bovindou-urilor
Punctaj realizat 8
Configurația în elevație
Punctaj maxim: 10 10 8 - 10 4-8 0-4
Uniformitate in elevație
exprimată prin retrageri la 8
niveluri succesive
Uniformitate în elevație
exprimată prin existența de 8
proeminențe la ultimul nivel
Discontinuități pe verticală
(goluri mai mari în etaj decât 8
în parter)
Punctaj realizat 8
6. Distanța între pereți
Punctaj maxim: 10 10 8 - 10 4-8 0-4
Distanța între pereți 6
Punctaj realizat 6
652
7. Elemente care dau
împingeri laterale
Punctaj maxim: 10 10 8 - 10 4-8 0-4
Existență arce, bolți cupole,
șarpante și elemente care dau 3
împingeri
Punctaj realizat 3
8. Tipul terenului de
fundare
Punctaj maxim: 10 10 8 - 10 4-8 0-4
Natura terenului de fundare
8
(normal/dificil)
Capacitate fundații 5
Eforturi provenite din tasări
diferențiale și din acțiunea 5
seismului
Punctaj realizat 6
9. Interacțiuni cu clădiri
adiacente
Punctaj maxim: 10 puncte 10 8 - 10 4-8 0-4
Risc de ciocnire cu clădiri
8
alăturate
Înălțimile clădirilor vecine 5
Risc de cădere al unor
componente ale clădirilor 6
vecine
Punctaj realizat 6
10. Elemente nestructurale
Punctaj maxim: 10 10 8 - 10 4-8 0-4
Existență elemente de zidărie
majore (calcane, frontoane,
2
timpane) sau placaje grele cu
risc de prăbușire
Punctaj realizat 2
Punctaj total R1 = 50
R2 = Ah + Av = 20 + 50 = 70
653
J.3.2.11. Gradul de asigurare structurală seismică R3
În baza verificării prin calcul (detaliate în anexa), s-au obținut valorile
R3,T=21% pentru pereți transversali și R3,L=13% pentru pereții longitudinali.
Aceasta corespunde încadrării clădirii în clasa de risc seismic Rs I.
J.3.3. Concluzii
A fost realizată evaluarea seismică a clădirii situate pe Str. Aviator Căpitănescu,
Nr. 984, București, cu funcțiunea de locuință unifamilială.
Gradul de îndeplinire a condițiilor de alcătuire seismică, R1, are valoarea 50.
Această valoare corespunde încadrării clădirii în clasa de risc seismic RsII.
Gradul de afectare structurală, R2, are valoarea 70. Această valoare corespunde
încadrării clădirii în clasa de risc seismic RsIII.
Gradul de asigurare obținut prin calcul cu metodologia de nivel 2 este:
R3,T=21% pentru pereți transversali și R3,L=13% pentru pereții longitudinali. Aceasta
corespunde încadrării clădirii în clasa de risc seismic RsI.
În urma analizei indicatorilor, expertul decide încadrarea clădirii în clasa R sI,
ținând cond de valoarea foarte redusă a indicatorului R3,L.
Clădirile încadrate în clasa de risc seismic RsI prezintă un risc ridicat de
prăbușire la acțiunea cutremurului de proiectare corespunzător stării limită ultime. Din
acest motiv, expertul consideră necesară realizarea de intervenții pentru creșterea
gradului de asigurare la acțiuni seismice.
Gradul de asigurare pentru grinzile din metal pentru acțiunea verticală a
cutremurului este redus. Chiar dacă valoarea obținută este datorată și modului de
calcul al rezistențelor (utilizând coeficienți de siguranță și coeficient de încredere),
expertul consideră că sunt necesare intervenții la nivelul planșeelor pentru reducerea
încărcărilor, pentru introducerea unor noi elemente cu rol structural sau pentru
creșterea capacității de rezistență a elementelor existente. Aceste intervenții la planșee
trebuie realizate, indiferent de soluția de intervenție care se va adopta pentru
elementele verticale (pereți).
Beneficiarul a solicitat ca expertiza tehnică să nu conțină recomandări privind
tipul și anvergura lucrărilor de intervenție.
J.3.4. Anexe
654
J.3.4.1. Anexa A: Releveu Foto
Nota: Se vor include fotografii relevante.
655
J.4. Structură cu pereți din zidărie simplă nearmată – exemplul 2
Lista de semnături:
656
J.4.1.2. Copie după actul de atestare al expertului tehnic
657
J.4.1.3. Raport sintetic
Denumirea lucrării Expertiză tehnică privind clădirea căminului studențesc nr. 6
Scopul expertizei Evaluare seismică
Data expertizei 25 Noiembrie 2017
Expert tehnic Conf. Univ. Dr. Ing. Viorel POPA Legitimație U09014/2012
Adresa Str. Lacul Tei nr. 122-124, Sector 2, București
Categoria de importanță (HG 766/1997) Categoria C
Clasa de importanță și expunere la cutremur (P100-1) Clasa III
Anul construirii 1960 Funcțiunea clădirii Cămin
Înălțimea supraterană totală: 10.8 Număr de niveluri P+1
Suprafața construită (mp) 590 Suprafața desfășurată (mp) 1180
Sistemul structural: Pereți structurali de zidărie din cărămidă simplă nearmată, planșeu din beton
armat peste parter și planșeu din lemn peste etaj
Componente Coșuri de fum
nestructurale:
Stări limită pentru SLU, SLS
evaluarea seismică
Metodologia de evaluare prin calcul folosită (P100-3) Metodologie de nivel 2
Descrierea clasei de Clădirile încadrate în clasa de risc seismic Rs II prezintă un risc redus de
risc: prăbușire la acțiunea cutremurului de proiectare corespunzător stării limită
ultime, dar avariile structurale și nestructurale pot fi majore
Verificarea la starea Deoarece clădirea se încadrează în clasa de risc RsII în urma verificării la SLU,
limită de serviciu nu a mai fost verificată cerința de deplasare la SLS
Concluzii: Sunt necesare intervenții pentru creșterea gradului de asigurare la acțiuni
seismice
Necesitatea lucrărilor de intervenție DA
658
J.4.2. Raportul de evaluare
659
P 100-3/2018 Cod de proiectare seismică - Partea a III-a - Prevederi pentru
evaluarea seismică a clădirilor existente;
NP112-2013 – Normativ pentru proiectarea structurilor de fundare directa;
CR6-2013 – Cod de proiectare pentru structuri din zidărie;
NP005-2003 – Normativ pentru proiectarea construcțiilor din lemn;
SR EN 1992-1-1:2004 – Construcții civile și industriale. Calculul și alcătuirea
elementelor structurale din beton, beton armat si beton precomprimat;
STAS 6057-77 – Adâncimi maxime de îngheț.
660
J.4.2.5.2. Încadrarea în zona de acțiune a vântului
Din punct de vedere al solicitărilor din vânt, conform CR 1-1-4/2012,
amplasamentul corespunde unei presiuni de referință a vântului qb=0,5 kN/m2.
661
Accesul în clădire se realizează prin fațada nordică, pe la parter, sau prin fațada
sudică, pe la etajul 1.
Clădirea se învecinează în fațada sudică cu Laboratorul Departamentului de
Hidraulică și Protecția Mediului.
Finisajele sunt tipice pentru clădiri vechi din zidărie: tencuieli cu mortar de
var-ciment, acoperite cu var sau humă și vopsea pe bază de ulei, pardoseli mozaicate
în culoarul central și parchet de lemn în dormitoare. Finisajele sunt în general de
proastă calitate și deteriorate.
662
Învelitoarea din tablă a fost întreținută în timp prin vopsire cu vopsea pe bază
de ulei. Nu s-au observat urme sistematice de infiltrații ale apelor pluviale prin
învelitoare.
Pereții de zidărie, planșeul de lemn de la ultimul nivel și pardoseala de la parter
nu pot asigura cerințele actuale privind confortul termic al utilizatorilor și limitarea
consumului de energie pentru încălzirea imobilului.
663
Structura respectă unele principii de conformare generală a structurilor
pentru clădiri expuse cutremurelor severe;
Prin modul de conformare, structura asigură transmiterea directă a
încărcărilor gravitaționale către terenul de fundare, pe drumul cel mai scurt;
Structura are formă rectangulară în plan, aproximativ simetrică față de cele
două axe ortogonale aliniate cu fațadele principale;
Pereții de zidărie interiori și exteriori sunt dispuși regulat, paralel cu axele
ortogonale principale, la distanțe aproximativ egale;
Pereții sunt realizați din zidărie simplă, fără stâlpișori de beton armat;
Planșeul de peste parter este rigid și rezistent la acțiuni în planul său;
Planșeul de peste etaj nu este rigid și rezistent pentru acțiuni în planul său
Structura are regularitate în elevație
Pereții de zidărie sunt realizați din cărămizi de calitate medie și mortar de
calitate relativ slabă;
Nu s-au observat intervenții efectuate de-a lungul timpului asupra structurii
de rezistență cu excepția golului de trecere către Laboratorul de Hidraulică
de la etajul 1.
Ariile inimilor pereților de zidărie pe cele două direcții ortogonale principale
sunt date în tabelul următor.
J.4.2.6.5. Intervenții
Din informațiile prezentate de reprezentanții beneficiarului, clădirea nu a
suferit intervenții la structură.
664
Imobilul a suportat o serie de intervenții de modernizare (ce au constat în
refacerea tencuielilor și zugrăvelii) fără a avea însă vreo influență semnificativă asupra
structurii de rezistență.
J.4.2.6.6. Materiale
Din încercările realizate pe zidărie s-au obținut următoarele rezultate:
Cărămizi cu rezistenta fb = 6,16 N/mm2 – clasa C75
Mortarele utilizate sunt M1.5 cu rezistenta fm = 1,5N/mm2
665
J.4.2.9. Gradul de îndeplinire a condițiilor de alcătuire seismică R1
Criteriul Criteriul nu este îndeplinit
Criteriu este Abateri Abateri
Abateri majore
îndeplinit minore moderate
Calitatea sistemului
Punctaj maxim: 10 10 8 - 10 4-8 0-4
Eficienta conlucrării spațiale a
elementelor structurii - 3
legături intre pereți ortogonali
Eficiența conlucrării spațiale a
elementelor structurii - 1
legături între pereți și planșeu
Existenta ariilor de zidărie
suficienta pe ambele direcții şi 4
aproximativ egale
Punctaj realizat 3
Calitatea zidăriei
Punctaj maxim: 10 10 8 - 10 4-8 0-4
Calitatea elementelor 5
Omogenitatea țeserii,
regularitate rosturi, grad de 4
umplere cu mortar
Existenta unor zone slăbite 4
Punctaj realizat 4
3. Tipul planșeelor
Punctaj maxim: 10 10 8 - 10 4-8 0-4
Rigiditate planșee in plan
1
orizontal
Eficiența legăturilor cu pereții 1
Punctaj realizat 1
4. Configurația în plan
Punctaj maxim: 10 10 8 - 10 4-8 0-4
Compactitate și simetrie
exprimată prin raportul
8
laturilor și dimensiunile
retragerilor
existența sau absența
8
bovindo-urilor
Punctaj realizat 8
Configurația în elevație
Punctaj maxim: 10 10 8 - 10 4-8 0-4
Uniformitate in elevație
exprimată prin retrageri la 8
niveluri succesive
Uniformitate în elevație
exprimată prin existența de 8
proeminențe la ultimul nivel
Discontinuități pe verticală
(goluri mai mari în etaj decât 8
în parter)
Punctaj realizat 8
6. Distanța între pereți
Punctaj maxim: 10 10 8 - 10 4-8 0-4
Distanța între pereți 6
Punctaj realizat 6
666
7. Elemente care dau
împingeri laterale
Punctaj maxim: 10 10 8 - 10 4-8 0-4
Existență arce, bolți cupole,
șarpante și elemente care dau 3
împingeri
Punctaj realizat 3
8. Tipul terenului de
fundare
Punctaj maxim: 10 10 8 - 10 4-8 0-4
Natura terenului de fundare
8
(normal/dificil)
Capacitate fundații 5
Eforturi provenite din tasări
diferențiale și din acțiunea 5
seismului
Punctaj realizat 5
9. Interacțiuni cu clădiri
adiacente
Punctaj maxim: 10 puncte 10 8 - 10 4-8 0-4
Risc de ciocnire cu clădiri
8
alăturate
Înălțimile clădirilor vecine 5
Risc de cădere al unor
componente ale clădirilor 6
vecine
Punctaj realizat 5
10. Elemente nestructurale
Punctaj maxim: 10 10 8 - 10 4-8 0-4
Existență elemente de zidărie
majore (calcane, frontoane,
2
timpane) sau placaje grele cu
risc de prăbușire
Punctaj realizat 2
Punctaj total R1 = 45
667
1/3 1/32/3 > 2/3 1/3 1/32/3 > 2/3
Nesemnificative 70 70 70 30 30 30
Moderate 65 60 50 25 20 15
Grave 50 45 35 20 15 10
Foarte grave 30 25 15 15 10 5
R2 = Ah + Av = 35 + 15 = 50
668
înlocuirea șarpantei existente și învelitorii;
subzidirea fundațiilor în zonele unde sunt vizibile fisuri cauzate de tasări
diferențiate;
realizarea de reparații capitale ale construcției, astfel: reconfigurarea
arhitecturală pentru realizarea unor dependințe specifice căminelor,
asigurarea accesului persoanelor cu dizabilități și realizarea unui grup
sanitar secundar pentru aceste persoane, izolarea termică a clădirii (inclusiv
la nivelul pardoselii de la parter), refacerea tuturor instalațiilor existente,
înlocuirea tâmplăriei existente, exterioară și interioară, refacerea trotuarelor
perimetrale existente, refacerea instalațiilor pluviale, refacerea finisajelor
interioare și exterioare existente.
Alternativ, ținând seama de costurile realizării lucrărilor de intervenție
structurală pentru punerea în siguranță a imobilului, costurile necesare pentru reparații
capitale, valoarea redusă a imobilului existent, deficiențele funcționale ale imobilului,
perioada de timp de exploatare ulterioară intervenției, necesitatea asigurării unor
condiții moderne de locuit pentru studenții UTCB, se propune desființarea clădirii
existente și realizarea unei clădiri noi care să fie în concordanță cu cerințele moderne
de ordin funcțional, arhitectural și structural.
Din punct de vedere al eficientei tehnico-economice se consideră că soluția de
dezafectare a clădirii vechi, existente și înlocuirea cu o clădire nouă concepută
funcțional și structural în conformitate cu cerințele actuale este acceptabilă.
J.4.3. Concluzii
Clădirea căminului C6 este în exploatare de peste 50 de ani. Clădirea a fost
realizată pe baza unor cerințe arhitecturale, funcționale și structurale care nu mai sunt
în acord cu cerințele moderne pentru astfel de imobile. Clădirea este uzată fizic și
moral, instalațiile, tâmplăria, finisajele interioare și exterioare necesită înlocuire. În
starea actuală această construcție nu poate asigura condiții moderne de confort pentru
studenții UTCB.
Clădirea prezintă un grad ridicat de vulnerabilitate la acțiuni seismice severe.
La data realizării construcției nu erau în vigoare în România documente normative de
proiectare la acțiuni seismice. Clădirea a suferit degradări moderate de-a lungul
timpului ca urmare a acțiunilor din hazard natural.
Clădirea căminului C6 nu este încadrată în lista monumentelor istorice sau de
arhitectură.
Pentru punerea în siguranță și asigurarea condițiilor minimale de confort sunt
necesare lucrări de intervenție structurală extinse și reparații capitale.
Dată fiind valoarea tehnico-economică scăzută, caracteristicile funcționale
deficitare și vulnerabilitatea structurală a imobilului existent, desființarea acestuia și
realizarea unui nou imobil în acord cu standardele moderne de siguranță și locuire este
recomandată prin această expertiză.
J.4.4. Anexe
669
J.4.4.2. Anexa B: Releveu de fisuri
Nota: Se va include releveul de fisuri.
670