: Exemplul 2. ( Problema de transport).

O anumită marfă este stocată în m depozite

în cantităţile respective ai (i = 1,m). Marfa urmează a fi transportată la n consumatori
în catităţile respective bj (i = 1,n). Considerăm că se cunosc tarifele de transportare a
mărfii ci.j (costul transportăprii unei de marfă de la producătorul i la consumatorul j ).
Problema se pune astfel : de determinat cantităţile xi,j de transportare a mărfii de la toţi
producătorii către toţi consumatorii astfel, încât cheltuielele totale să fie minimale.
Considerăm că suma totală a cantităţii de marfă nu este mai mică decât suma totală a
mărfii solicitată de toţi consumatorii.

Modelul matematic al problemei este următorul: Determinaţi variabilele xi,j , ce

satisfac restricţiilor:

{
∑ xi , j ≤ ai ,i=1 , m
j =1
n

∑ x i , j =b j , j =1 ,n
i=1
xi , j ≥0 , j=1 , n ,i=1 , m

Şi pentru care are loc următoarea condiţie

F ( x )= ∑ c (i , j ) xi , j →min .
1 ≤i ≤ m
1≤ j ≤n

Plus la acestea se consideră că este îndeplinită condiţia

m n

∑ ai ≥ ∑ b j .
i=1 j=1

În cazul semnului egalităţii (=) ea poartă denumirea de condiţie de echilibru.

Generalizând modelele matematice construite pentru aceste probleme vom putea

formula definiţia problemei de Programare liniară .
 Considerăm că sunt date o matrice dreptunghiulară A=( ai,j ) , i=1,m, j=1,n şi doi
vectori B= (bi ) şi C= (cj) cu dimensiunile respective m şi n. Vectorul X= ( xj ), unde
indicele j primeşte valorile de la 1 la n este vectorul necunoscutelor ( variabilelor)
problemei.

Definiţie. Problema, în care se cere deteminarea vectorului X , coordonatele căruia

satisfac condiţiilor
n

{
∑ a i, j x j ≤b i , i=1 , l
j=1
n

∑ ai , j x j=b i , i=l+1 , n
j =1
xi , j ≥ 0 , j=1 , n ,i=1 , m

şi funcţia F(x) definită conform formulei

n
F (x)=∑ c j x j
j=1

i-şi atinge valoarea sa maximală, se numeşte problemă de programare liniară (PPL)

Funcţia F(x) se numeşte funcţia obiectiv a problemei. Este clar că în dependenţă de

problema concretă funcţia F(x) poate fi cercetată şi la minimum.

Sub această formă se spune că problema PL este prezentată în forma generală sau
mixtă.

Dacă în forma precedentă toate restricţiile au semnul ≤ , atunci vom spune că

problema de PL este prezentată în forma canonică. În formă matricială acesta se
scrie astfel;

Ax ≤ B

X ≥ 0, şi F(x) →max.

Există şi o treia formă de prezentare a problemei, anume

n

∑ ai , j x j =bi , i=1, m
j=1

x j ≥ 0 , j=1 , n ,
 n
F (x)=∑ c j x j → max.
j=1

Ea poartă denumirea de formă standard.

Toate aceste forme de PPL se întâlnesc şi în cazul când funcţia obiectiv F(x) este
cercetată la minimum.