Statul și Dreptul:

Forma de guvernământ este un concept din ştiinţele politice care se

referă la modul în care este organizată puterea executivă în stat, în principal
la modul cum este numit și legitimat conducătorul statului.
Forma de guvernământ prezintă structura organelor supreme ale
puterii de stat, ordinea de creare a lor şi repartizarea competenţelor între
ele. Forma de guvernământ acordă posibilitatea de a determina:
 cum se formează organele de stat şi care este structura lor;
 care principiu se află la baza coraporturilor dintre organele supreme şi
alte organe ale statului;
 cum se formează relaţiile între puterea supremă de stat şi populaţia
statului;
 în ce măsură organizarea organelor supreme ale statului permite
asigurarea drepturilor şi libertăţile cetăţenilor.
 Forma de
guvernământ:
Monarhie
Republică
Absolută

Parlamentară
Stărilor

Dualistă Prezidențială

Constituțională Mixtă

Parlamentară
Monarhie – formă de guvernământ în care puterea
supremă în stat se realizează unitar (de către o
persoană) şi se transmite, de regulă, prin
moştenire.
Principalele semne caracteristice monarhiei ca
formă de guvernământ:
 existenţa unui şef de stat unic, care se foloseşte
de puterea sa pe tot parcursul vieţii (ţar, rege,
împărat, şah);
 ordinea succesorală de transmitere a puterii
supreme;
 reprezentarea statului de către monarh după
propriile sale convingeri; monarhul nu poartă
răspundere juridică pentru acţiunile sale.
o Monarhie absolută – formă de guvernământ ce se caracterizează prin
faptul că puterea supremă în stat, după lege, aparține, în ansamblul ei,
unei persoane (rege, împărat).
o Monarhie reprezentativă pe stări – puterea monarhului este limitată de
un organ reprezentativ pe stări (adunare: reprezentanţii religiei, nobilimii,
negustorilor, meşteşugarilor).
o Monarhie constituţională – puterea monarhului este considerabil limitată
de organul reprezentativ. Limitarea este determinată de către constituţie,
adoptată de parlament.
o Monarhie dualistă – monarhia de stat, care poartă un caracter dublu.
Juridic şi practic puterea este divizată, guvernul fiind format de către
parlament şi monarh.
o Monarhie parlamentară – puterea monarhului în domeniile legislativului,
executivului şi al justiţiei practic lipsește, manifestându-se ca simbolică.
Republică – formă de guvernământ, în care puterea supremă de stat se
realizează de organe eligibile alese de către populaţie pe un termen
determinat. Semnele specifice ale republicii:
 existenţa unui conducător de stat unitar ori colegial;
 eligibilitatea pe un anumit termen determinat a conducătorului statului şi a
organelor supreme ale puterii de stat;
 realizarea puterii de stat nu după un drept al său, dar conform voinţei
poporului;
 răspunderea juridică a conducătorului statului în cazurile prevăzute de
lege;
 obligativitatea hotărârilor puterii supreme de stat pentru toate celelalte
organe statale;
 prioritatea apărăii intereselor cetăţenilor statului, răspunderea reciprocă a
persoanei şi a statului.
o Republica parlamentară este o formă de guvernământ ce se
caracterizează prin lipsa funcţiei şefului statului, fie că şeful statului
este ales de către parlament, răspunzând în faţa lui.

o Republica prezidenţială se caracterizează prin alegerea şefului de stat

de către cetăţeni, fie direct (în mod universal, direct, secret şi liber
exprimat), fie indirect (prin intermediul reprezentanţilor). În aceste
condiţii preşedintele se află pe poziţii egale cu parlamentul.

o În prezent apar tot mai frecvent republici semiprezidenţiale sau

semiparlamentare (mixte). Este rezultatul manifestării unei contopiri a
primelor două modele de republici. În republica mixtă se întâlnesc
elemente ale republicii parlamentare şi elemente ale republicii
prezidenţiale.
Astfel, republica semi-prezidenţială este cea în care preşedintele este
de asemenea ales de către cetăţeni printr-un sufragiu universal, având
astfel o poziţie şi o legitimare egală cu cea a Parlamentului. El nu este
însă unicul şef al executivului, care cuprinde şi un şef de Guvern. Din
acest executiv bicefal, numai Guvernul este răspunzător în faţa
Parlamentului, de unde şi consecinţa că preşedintele nu poate, de jure
sau de facto, desemna în mod discreţionar Guvernul.