Tot pe la anul 1821, o parte din locuitorii satului Scorţaru
Vechi, din cauza aceleiaşi boli molipsitoare, împreună cu
preotul Radu Popescu şi cu îngăduinţa turcului Scorţaru, au plecat sub conducerea fiului paşalei Omer, spre a alege alt loc de sat, însă nu în afara kazalei Brăila. Băjenarii aceştia, conduşi de Omer şi de Popa Radu au fixat ca satul cel nou să fie pe malul Buzăului. Popa Radu, căruia i se dăduse în arendă partea dinspre hotarul de la V. al kazalei – azi fostul sat Deşiraţi – îşi aşezase armanul spre V. de Scorţaru Nou, la vreo 250 de m, unde s-au aşezat rudele şi argaţii lui, formând astfel un alt sat cu numele de Odaea lui Popa Radu, care servea şi ca un fel de pază, spre a nu trece locuitorii peste hotarul kazalei. Sfoara de pământ, ce se zicea Odaia, se numeşte ulterior Deşiraţii55. Acest proces de mutare a unei părţi de populaţie dintr-un sat în altul, cauzat de diferite motive, este numit de specialişti proces de roire naturală a populaţiei. Noul sat păstrează de obicei denumirea satului originar, preluând apoi şi adjectivul nou, cum este cazul satului Scorţaru Nou şi al altor sate precum Roşeţii Noi sau Vădenii Noi56.Iată câteva familii care probabil au emigrat odată cu Popa Radu pe malul Buzăului, deoarece apar în Catastihul de la 1828, familii ce există şi astăzi:- fruntaşi: Cal, Mototolea, Coman, Puia, Bratosin;- mijlocaşi: Tătăranul, Sasu, Cal, Coman, Mocanul;- codasi: Bercaru, Mototolea, Eremia Tudorache, Floricică57.