De ce o politică regională?

Pentru a elimina disparităţile economice şi sociale

Uniunea Europeană are 27 de state membre care reprezintă o comunitate şi o

piaţă internă de 493 de milioane de cetăţeni, ceea ce provoacă cu atât mai multe
disparităţi economice şi sociale între aceste state şi cele 268 regiuni ale lor.

O regiune din patru înregistrează un PIB (produs interior brut) pe cap de locuitor
sub 75% din media înregistrată în Uniunea Europeană cu 27 de state membre.

Pentru a fi solidari şi pentru a rămâne competitivi

Obiectivul politicii regionale europene este de a concretiza solidaritatea Uniunii

prin coeziunea economică şi socială, reducând discrepanţa dintre nivelurile de
dezvoltare ale diverselor regiuni.

Printr-o abordare specifică, politica regională europeană aduce o valoare

adăugată acţiunilor întreprinse pe teren şi contribuie la finanţarea unor proiecte
concrete în favoarea regiunilor, oraşelor şi locuitorilor acestora. Ideea este ca
regiunile să devină capabile să-şi joace din plin rolul în favoarea creşterii
economice şi competitivităţii şi să-şi împărtăşească ideile şi bunele practici.
Acesta este, de altfel, obiectivul noii iniţiative intitulate „Regiunile, actorii
schimbării economice”. Întreaga politică regională respectă priorităţile Uniunii
Europene în materie de creştere economică şi ocupare a forţei de muncă (a se
vedea strategia de la Lisabona).

Pentru a face faţă preocupărilor secolului XXI

„Ce fel de Europă ne dorim – pentru noi şi pentru generaţiile viitoare? Ne dorim o
Europă dinamică, lider în domeniul ştiinţelor şi tehnologiilor. Ne dorim o Europă
productivă, în care fiecare să aibă un loc de muncă, o Europă solidară, în care
persoanele bolnave, persoanele în vârstă şi persoanele cu handicap să
beneficieze de îngrijiri, o Europă în care să domine justiţia, fără discriminări, în
care fiecare să se bucure de drepturi egale în materie de muncă şi de educaţie, o
Europă fără poluare, care acordă atenţie mediului şi care participă în mod activ la
soluţionarea marilor probleme mondiale, o Europă care susţine valori împărtăşite
şi apărate de toţi. Iată Europa pe care o numesc Europa dorinţelor mele şi ştiu că
stă în puterile noastre să o creăm astfel.”

Istoric

InfoClip - Comisia Europeana 1958-2008

1957
Statele semnatare ale Tratatului de la Roma menţionează în preambulul acestuia
necesitatea „de a consolida unitatea economiilor lor şi de a asigura dezvoltarea
armonioasă prin reducerea diferenţelor dintre diversele regiuni, precum şi a
decalajelor cu care se confruntă regiunile mai puţin favorizate”.
1958
Înfiinţarea Fondului Social European (FSE).
1962
Înfiinţarea Fondului European pentru Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA).
1986
Actul Unic European creează bazele unei autentice politici de coeziune menită să
compenseze taxele impuse de piaţa unică şi resimţite în ţările din Sud şi în
regiunile mai puţin favorizate.
1989-1993
Consiliul European de la Bruxelles reformează în februarie 1988 modul de
funcţionare a Fondurilor de Solidaritate, numite “Fonduri Structurale” şi decide să
le aloce 68 miliarde de ECU (la preţurile anului 1997).
1992
Tratatul asupra Uniunii Europene, intrat în vigoare în 1993, consideră coeziunea
ca fi ind unul dintre obiectivele esenţiale ale Uniunii, în paralel cu Uniunea
Economică şi Monetară şi cu Piaţa Unică. Tratatul prevede şi crearea unui Fond
de Coeziune menit să sprijine proiecte favorabile mediului înconjurător, precum
şi transporturile în statele membre mai puţin prospere.
1994-1999
Consiliul European de la Edinburg (decembrie 1992) alocă pentru politica de
coeziune aproape 200 miliarde de ECU (la preţurile anului 1997), adică o treime
din bugetul comunitar. Un nou Instrument Financiar de Orientare a Pescuitului
(IFOP) completează Fondurile Structurale.
2000-2006
Consiliul European de la Berlin (martie 1999) reformează din nou fondurile
structurale care vor beneficia de un buget de 213 miliarde de euro pentru o
perioadă de şapte ani. Instrumentul pentru politici structurale de preaderare
(ISPA) şi programul special de aderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală
(Sapard), care au drept obiectiv favorizarea dezvoltării ţărilor candidate din
Europa Centrală şi de Est, vin în completarea programului Phare care există din
anul 1989.
2000-2001
Consiliul European de la Lisabona (martie 2000) adoptă o strategie axată pe
ocuparea forţei de muncă şi menită să facă din Uniune „economia cea mai
competitivă şi cea mai dinamică a lumii, bazată pe cunoaştere, până în anul
2010”. Consiliul European de la Göteborg (iunie 2001) completează această
strategie prin legarea ei de dezvoltarea durabilă.
2002
Consiliul European de la Copenhaga (decembrie 2002) se soldează cu încheierea
unui acord asupra criteriilor de aderare a celor zece noi state membre ale
Uniunii.
1 mai 2004
Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia,
Slovenia şi Slovacia aderă la Uniunea Europeană.
2005
Consiliul European ajunge la un compromis cu privire la bugetul pentru perioada
2007-2013. Politica de coeziune dispune de un buget de 347,410 miliarde de
euro (preţuri curente).
17 mai 2006
Consiliul, Parlamentul şi Comisia semnează acordul privind bugetul pentru
perioada 2007-2013. La data de 1 august 2006 intră în vigoare regulamentele
privind fondurile structurale pentru perioada 2007-2013.
6 octombrie 2006
Consiliul adoptă „orientările strategice comunitare în materie de coeziune”,
veritabil soclu pentru noua politică, care definesc principiile şi priorităţile pentru
perioada 2007-2013.

Obiective principale

Iată modul în care Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul

Social European (FSE) şi Fondul de Coeziune contribuie la realizarea
următoarelor trei obiective: „Convergenţă”, „Competitivitate regională şi
ocuparea forţei de muncă” şi „Cooperare teritorială europeană”.

Obiectivul „Convergenţă” este destinat să îmbunătăţească condiţiile de

creştere economică şi factorii care contribuie la o reală convergenţă pentru
statele membre şi regiunile cel mai puţin dezvoltate. În Uniunea Europeană cu
27 de state membre (UE 27), acest obiectiv se referă la 84 de regiuni situate în
17 state membre, cu alte cuvinte 154 de milioane de locuitori al căror PIB pe cap
de locuitor este sub 75% din media comunitară. Într-un sistem de suspendare
progresivă a ajutorului („phasing out”), acest obiectiv include, de asemenea, alte
16 regiuni care numără 16,4 milioane de locuitori şi care dispun de un PIB care
depăşeşte cu puţin pragul, ca urmare a efectului statistic al extinderii Uniunii
Europene. Sumele alocate obiectivului se ridică la 282,8 miliarde de euro, ceea
ce reprezintă 81,5% din suma totală, repartizate după cum urmează: 199,3
miliarde pentru regiunile aflate sub incidenţa obiectivului „Convergenţă”, 14
miliarde pentru regiunilor care se află în etapa de suspendare progresivă a
ajutorului, iar 69,5 miliarde pentru Fondul de Coeziune, care se aplică în cazul a
15 state membre.

Regiunile de nivel NUTS 2 cu un PIB (produs intern brut) pe cap de locuitor sub
75% din media comunitară sunt eligibile pentru obiectivul „Convergenţă”:
• Bulgaria: întreg teritoriul
• Republica Cehă: Střední Čechy, Jihozápad, Severozápad, Severovýchod,
Jihovýchod, Střední Morava, Moravskoslezsko
• Germania: Brandenburg-Nordost, Mecklenburg-Vorpommern, Chemnitz,
Dresden, Dessau, Magdeburg, Thüringen
• Estonia: întreg teritoriul
• Grecia: Anatoliki Makedonia, Thraki, Thessalia, Ipeiros, Ionia Nisia, Dytiki
Ellada, Peloponnisos, Voreio Aigaio, Kriti
• Spania: Andalucía, Castilla-La Mancha, Extremadura, Galicia
• Franţa: Guadeloupe, Guyane, Martinique, Réunion
• Ungaria: Közép-Dunántúl, Nyugat-Dunántúl, Dél-Dunántúl, Észak-
Magyarország, Észak-Alföld, Dél-Alföld
• Italia: Calabria, Campania, Puglia, Sicilia
• Letonia: întreg teritoriul
• Lituania: întreg teritoriul
• Malta: întreaga insulă
• Polonia: întreg teritoriul
• Portugalia: Norte, Centro, Alentejo, Região Autónoma dos Açores
• România: întreg teritoriul
• Slovenia: întreg teritoriul
• Slovacia: Západné Slovensko, Stredné Slovensko, Východné Slovensko
• Regatul Unit: Cornwall and Isles of Scilly, West Wales and the Valleys

Regiunile care ar fi fost eligibile pentru obiectivul „Convergenţă”, în cazul în care

plafonul ar fi rămas la 75 % din PIB-ul mediu pentru Uniunea Europeană cu 15
state membre, şi nu pentru Uniunea Europeană cu 25 state membre, beneficiază
de un sistem de suspendare progresivă a ajutorului (numit „phasing out”):
• Belgia: Province du Hainaut
• Germania: Brandenburg-Südwest, Lüneburg, Leipzig, Halle
• Grecia: Kentriki Makedonia, Dytiki Makedonia, Attiki
• Spania: Ciudad Autónoma de Ceuta, Ciudad Autónoma de Melilla, Principado de
Asturias, Región de Murcia
• Austria: Burgenland
• Portugalia: Algarve
• Italia: Basilicata
• Regatul Unit: Highlands and Islands

În afara regiunilor aflate sub incidenţa obiectivului „Convergenţă”, obiectivul

„Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă” este destinat să
consolideze competitivitatea şi atractivitatea regiunilor, precum şi capacitatea de
ocupare a forţei de muncă, printr-o abordare duală. Aceasta constă, mai întâi, în
introducerea de programe de dezvoltare pentru a ajuta regiunile să anticipeze şi
să fie favorabile schimbărilor economice stimulând inovarea, societatea bazată
pe cunoaştere, spiritul antreprenorial şi protecţia mediului şi îmbunătăţind
accesabilitatea, iar apoi, în creşterea numărului şi calităţii locurilor de muncă prin
adaptarea forţei de muncă şi prin efectuarea de investiţii în materie de resurse
umane. Într-o Uniune Europeană cu 27 de state membre, această situaţie este
valabilă pentru 68 de regiuni, ceea ce reprezintă 314 milioane de locuitori. 13
dintre acestea, cu alte cuvinte 19 milioane de locuitori, sunt în etapa de instituire
progresivă a ajutorului („phasing in”) şi fac obiectul unor alocări financiare
speciale datorită fostului lor statut de regiuni sub incidenţa „Obiectivului 1”.
Suma de 55 de miliarde de euro, din care 11,4 miliarde pentru regiunile care se
află în etapa de instituirea progresivă a ajutorului, reprezintă ceva mai puţin de
16% din alocarea totală. Acest obiectiv se aplică regiunilor din 19 state membre.

Regiuni eligibile pentru suţinere tranzitorie, aflate sub incidenţa obiectivului

„Competitivitate şi ocuparea forţei de muncă”:

* Irlanda: Border, Midland and Western

* Grecia: Sterea Ellada, Notio Aigaio
* Spania: Canarias, Castilla y León, Comunidad Valenciana
* Italia: Sardegna
* Cipru: întreg teritoriul
* Ungaria: Közép-Magyarország
* Portugalia: Região Autónoma da Madeira
* Finlanda: Itä-Suomi
* Regatul Unit: Merseyside, South Yorkshire

Fostele programe Urban II şi Equal sunt integrate în cadrul obiectivelor

„Convergenţă” şi „Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă”.

Obiectivul „Cooperare teritorială europeană” este destinat să întărească

cooperarea transfrontalieră datorită unor iniţiative locale şi regionale realizate în
comun, să consolideze cooperarea transnaţională prin acţiuni menite să
favorizeze dezvoltarea teritorială integrată şi să stimuleze cooperarea
interregională, precum şi schimbul de experienţă. Peste 181 de milioane de
persoane (care reprezintă 37,5% din populaţia totală a Uniunii Europene) trăiesc
în zone transfrontaliere. Toate regiunile şi toţi cetăţenii Uniunii fac parte din una
dintre cele 13 zone de cooperare transnaţională. Cele 8,7 miliarde de euro (care
reprezintă 2,5% din bugetul total consacrat acestui obiectiv) sunt repartizate
după cum urmează: 6,44 miliarde pentru cooperarea transfrontalieră, 1,58
miliarde pentru cooperarea transnaţională şi 445 de milioane pentru cooperarea
interregională.

Acest obiectiv se bazează pe experienţa dobândită prin fosta iniţiativă

comunitară, INTERREG.

Buget disponibil

În cadrul perspectivelor financiare pentru perioada 2007-2013, politica de

coeziune dispune de 35,7% din bugetul total european, ceea ce reprezintă
347,410 miliarde de euro (preţuri curente).

Repartizare pe obiective

* 81,54 % pentru obiectivul „Convergenţă”

* 15,95 % pentru obiectivul „Competitivitate şi ocuparea forţei de muncă”
* 2,52 % pentru obiectivul „Cooperare teritorială europeană”
Repartizare pe state membre

Comisia Europeană realizează repartizări indicative anuale pe state membre, în

special în funcţie de criteriile următoare: populaţie eligibilă, prosperitate
naţională, prosperitate regională şi rată de şomaj.

Fiecare stat membru decide asupra detaliilor legate de repartizarea creditelor pe

regiuni, ţinând cont de eligibilitatea pe criterii geografice.

Ajutorul acordat noilor state membre va fi cu 166% mai ridicat (în medie anuală)
faţă de perioada de programare precedentă, în timp ce statele membre ale fostei
Uniuni Europene cu 15 state membre vor primi aproximativ cu 30% mai puţine
ajutoare, ceea ce explică importanţa sistemelor de ajutor tranzitorii, în special
pentru o ţară precum Spania.

Etapele politicii

1. Budgetul consacrat fondurilor structurale şi regulile de utilizare sunt

convenite de către Consiliu şi Parlamentul European pe baza unei propuneri din
partea Comisiei.

2. Comisia propune „orientările strategice ale Comunităţii în materie de

coeziune”, definite în strânsă cooperare cu statele membre. Orientările
garantează că statele membre îşi ajustează programarea în funcţie de priorităţile
Uniunii, şi anume încurajarea inovării şi a spiritului antreprenorial, favorizarea
creşterii economiei bazate pe cunoaştere şi crearea de locuri de muncă mai bune
şi mai multe.

3. Apoi, în cursul unui dialog permanent cu Comisia, fiecare stat membru

pregăteşte „Cadrul Strategic Naţional de Referinţă (CSNR) care respectă
orientările strategice. Regulamentul prevede că fiecare stat membru, după
adoptarea orientărilor strategice, dispune de cinci luni pentru a înainta Comisiei
propriul Cadru Strategic Naţional de Referinţă (CSNR). Cadrul de referinţă
defineşte strategia aleasă de către statul respectiv şi propune o listă de
„programe operaţionale” pe care acesta intenţionează să le pună în aplicare.
După primirea Cadrului Strategic Naţional de Referinţă (CSNR), Comisia dispune
de trei luni pentru a-şi aduce comentariile şi pentru a solicita eventuale informaţii
complementare.

4. Comisia validează parţial Cadrul Strategic Naţional de Referinţă (CSNR),

precum şi fiecare program operaţional (PO). Programele operaţionale (PO)
prezintă priorităţile statului respectiv (şi/sau ale regiunilor) şi modul în care
acesta îşi va derula programarea. Există, de altfel, o obligaţie: pentru ţările şi
regiunile care se află sub incidenţa obiectivului „Convergenţă”, 60% din cheltuieli
trebuie alocate priorităţilor care fac parte din strategia Uniunii în favoarea
creşterii economice şi ocupării forţei de muncă (strategia de la Lisabona). În
cazul ţărilor şi regiunilor care se află sub incidenţa obiectivului „Competitivitate şi
ocuparea forţei de muncă”, procentul este de 75%. Pentru perioada 2007-2013,
Comisia Europeană va adopta aproximativ 450 de programe operaţionale. La
programarea şi gestionarea PO participă parteneri economici şi sociali, precum şi
organisme ale societăţii civile.

5. Odată ce Comisia ia decizia cu privire la PO, este rândul statului membru şi

al regiunilor sale să pună în aplicare programele, şi anume să selecteze miile de
proiecte care vor fi puse în aplicare în fiecare an, să le controleze şi să le
evalueze. Toate aceste activităţi se efectuează prin intermediul aşa-numitelor
„autorităţi de gestionare”, proprii fiecărei ţări şi/sau fiecărei regiuni.

6. Comisia angajează cheltuielile pentru a permite statului membru să lanseze

programele.

7. Comisia achită cheltuielile certificate de către statul membru.

8. Comisia participă la monitorizarea fiecărui program operaţional, alături de

statele membre.

9. Pe durata programării 2007-2013, Comisia Europeană şi statele membre

prezintă rapoarte strategice.

Gestionarea fondurilor

Cu toate că fondurile structurale ţin de bugetul Uniunii Europene,

modul în care acestea sunt cheltuite se bazează pe o împărţire a
responsabilităţilor între Comisie şi guvernele statelor membre.
• Comisia negociază şi aprobă programele de dezvoltare propuse de către statele
membre şi alocă creditele;
• statele şi regiunile lor gestionează programele, asigură aplicarea acestora şi
selectează proiectele pe care le controlează şi evaluează;
• Comisia participă la monitorizarea programelor, angajează şi plăteşte
cheltuielile certificate şi verifică sistemele de control instituite.
Pentru fiecare program operaţional, statul membru desemnează:
• o autoritate de gestionare (autoritate publică sau organism de drept public sau
privat naţional, regional sau local care gestionează programul operaţional);
• o autoritate de certificare (autoritate sau organism public naţional, regional sau
local care certifică situaţia cheltuielilor şi cererile de plată înainte de a fi trimise
Comisiei);
• o autoritate de audit (autoritate sau organism public naţional, regional sau
local desemnat pentru fiecare program operaţional şi însărcinat cu verificarea
bunei funcţionări a sistemului de gestionare şi de control).

O nouă regulă destinată să simplifice gestionarea financiară a fondurilor

Un program = un fond

Datorită acestui principiu, Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) şi

Fondul Social European (FSE) pot să finanţeze, fiecare, în mod complementar şi
limitat, acţiunile care ţin de aria de intervenţie a celuilalt fond (în limita a 10%
din creditele alocate de Comunitate fiecărei axe prioritare a unui program
operaţional).

Există o excepţie de la această regulă: Fondul European de Dezvoltare Regională

(FEDR) şi Fondul de Coeziune intervin împreună pentru programele în materie de
infrastructuri şi de mediu.

Angajamente bugetare

Angajamentele bugetare referitoare la programele operaţionale sunt efectuate în

tranşe anuale, pentru fiecare fond şi pentru fiecare obiectiv. Comisia angajează
prima tranşă anuală înainte de adoptarea programului operaţional. Apoi, Comisia
angajează tranşele cel târziu la 30 aprilie în fiecare an.

Deblocarea automată:

O parte dintr-un angajament bugetar este deblocată automat de către Comisie în

cazul în care aceasta nu a fost utilizată sau nu s-a primit nicio cerere de plată la
sfârşitul celui de-al doilea an de la angajamentul bugetar (n+2).

În baza programelor operaţionale respective, termenul este fixat la sfârşitul celui

de-al treilea an (n+3) în perioada 2007-2010 pentru următoarele ţări: Bulgaria,
Estonia, Grecia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia, Republica Cehă,
România, Slovenia, Slovacia şi Ungaria.

Condiţii de finanţare

Strategia de la Lisabona a pus accentul pe următorul aspect:

obiectivele fondurilor trebuie fie axate pe priorităţile Uniunii Europene în

materie de promovare a competitivităţii şi de creare de locuri de muncă
(Strategia de la Lisabona). Comisia şi statele membre se asigură că 60% din
cheltuielile tuturor statelor membre alocate obiectivului „Convergenţă” şi 75%
din cheltuielile alocate obiectivului „Competitivitate şi ocuparea forţei de muncă”
sunt destinate/alocate acestor priorităţi. Pentru a consulta aceste categorii de
cheltuieli, faceţi clic aici (PDF, 79KB).

Mijloace

Fondul de Coeziune

Fondul de Coeziune ajută statele membre cu un produs naţional brut (PNB) pe

cap de locuitor de mai puţin de 90% din media comunitară să-şi reducă
diferenţele dintre nivelurile de dezvoltare economică şi socială şi să-şi stabilizeze
economiile. Acesta susţine acţiuni în cadrul obiectivului „Convergenţă” şi se află
sub incidenţa aceloraşi reguli de programare, de gestionare şi de control ca în
cazul FSE şi FEDR.

Pentru perioada 2007-2013, Fondul de Coeziune se adresează următoarelor ţări:

Bulgaria, Cipru, Estonia, Grecia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia,
Republica Cehă, România, Slovacia, Slovenia şi Ungaria. Spania este eligibilă, pe
bază tranzitorie, deoarece PNB-ul său pe cap de locuitor este inferior mediei
înregistrate pentru Uniunea Europeană cu 15 state membre.

Fondul de Coeziune finanţează acţiuni care fac parte din următoarele domenii:

• reţele transeuropene de transport, în special proiectele prioritare de

interes european definite de Uniunea Europeană;
• mediu. În acest context, Fondul de Coeziune poate interveni, de
asemenea, în proiecte din domeniul energiei sau al transporturilor, atâta
vreme ce acestea prezintă avantaje clare pentru mediu: eficacitate
energetică, utilizarea de surse de energie regenerabile, dezvoltarea
transportului feroviar, sprijinirea intermodalităţii, consolidarea
transporturilor publice etc.

Suspendarea asistenţei financiare furnizate prin intermediul Fondului de

Coeziune se produce prin decizia Consiliului (hotărând cu majoritate calificată) în
cazul în care un stat membru care înregistrează un deficit public excesiv nu a
pus capăt situaţiei sau acţiunile întreprinse se dovedesc a fi necorespunzătoare.

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)

Obiectivul Fondului European de Dezvoltare Regională (FEDR) este de a

consolida coeziunea economică şi socială în Uniunea Europeană prin diminuarea
dezechilibrelor regionale. Pe scurt, FEDR finanţează:

* ajutoare directe pentru investiţiile în întreprinderi (în special, IMM-uri) în

vederea creării de locuri de muncă durabile;

* infrastructuri legate, în special, de cercetare şi inovare, telecomunicaţii,

mediu, energie şi transporturi;
 * instrumente financiare (fond de capital de risc, fond de dezvoltare regională
etc.) destinate să sprijine dezvoltarea regională şi locală şi să favorizeze
cooperarea între oraşe şi regiuni;

* măsuri de asistenţă tehnică.

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) poate interveni în sprijinul a

trei noi obiective de politică regională:

Convergenţă

În regiunile care se află sub incidenţa obiectivului „Convergenţă”, domeniile de

intervenţie FEDR se concentrează asupra modernizării şi diversificării structurilor
economice, precum şi asupra păstrării şi creării de locuri de muncă durabile.
Acţiunile întreprinse prin FEDR curpind următoarele domenii:

* cercetare şi dezvoltare tehnologică (CDT);

* inovare şi spirit antreprenorial;

* societate informaţională;

* mediu;

* prevenirea riscurilor;

* turism;

* cultură;

* transporturi;

* energie;

* educaţie;

* sănătate.

Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă

Priorităţile obiectivului „Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă” se

concentrează asupra a trei aspecte:

* inovare şi economia cunoaşterii: consolidarea capacităţilor regionale în

materie de cercetare şi dezvoltare tehnologică, stimularea inovării şi a spiritului
antreprenorial şi dezvoltarea ingineriei financiare, în special pentru întreprinderile
legate de economia cunoaşterii;
 * mediu şi prevenirea riscurilor: reabilitarea terenurilor contaminate,
stimularea eficacităţii energetice, promovarea de transporturi publice urbane
nepoluante şi elaborarea de planuri pentru prevenirea şi gestionarea riscurilor
naturale şi tehnologice;

* acces la serviciile de transport şi telecomunicaţii de interes economic

general.

Cooperare teritorială europeană

În ceea ce priveşte obiectivul „Cooperare teritorială europeană”, ajutorul furnizat

prin FEDR se grupează în jurul a trei axe:

* dezvoltarea de activităţi economice şi sociale transfrontaliere;

* stabilirea şi elaborarea cooperării transnaţionale, inclusiv cooperarea

bilaterală între regiunile maritime;

* consolidarea eficacităţii politicii regionale prin promovarea şi cooperarea

interregională, prin realizarea de activităţi de conectare în reţea şi prin schimburi
de experienţă între autorităţile regionale şi locale.

Caracteristici specifice teritoriale

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) acordă o atenţie deosebită

caracteristicilor specifice teritoriale. Acţiunile întreprinse în cadrul FEDR încearcă
să atenueze problemele economice, sociale şi ecologice cu care se confruntă
mediile urbane. Zonele cu handicapuri geografice sau naturale (regiunile
insulare, zonele muntoase sau zonele cu densitate mică a populaţiei) beneficiază
de un tratament privilegiat. Zonele ultraperiferice beneficiază, de asemenea, de
un ajutor specific al FEDR pentru a compensa dezavantajele determinate de
îndepărtarea lor geografică.

Fondul Social European (FSE)

Fondul Social European (FSE) este destinat să îmbunătăţească

calitatea locurilor de muncă şi posibilităţile de ocupare a forţei de muncă în
Uniunea Europeană. Acesta intervine în cadrul obiectivelor „Convergenţă” şi
„Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă”.

FSE sprijină acţiunile statelor în următoarele domenii:

* adaptarea lucrătorilor şi a întreprinderilor; sisteme de învăţare pe toată durata

vieţii, conceperea şi diseminarea unor forme inovatoare de organizare a muncii;
* îmbunătăţirea accesului la un loc de muncă al persoanelor în căutarea unui loc
de muncă, a persoanelor inactive, a femeilor şi a emigranţilor;
* integrarea socială a persoanelor defavorizate şi combaterea tuturor formelor
de discriminare pe piaţa muncii;
* consolidarea capitalului uman prin aplicarea unor reforme ale sistemelor de
învăţământ şi prin activităţile de conectare în reţea a unităţilor de învăţământ.

Planul Naţional de Dezvoltare

Planul Naţional de Dezvoltare (PND) este instrumentul

fundamental prin care România va încerca să recupereze cât mai rapid
disparităţile de dezvoltare socio-economică faţă de Uniunea Europeană. PND este
un concept specific politicii europene de coeziune economică şi socială (Cohesion
Policy) şi reprezintă documentul de planificare strategică şi programare
financiară multianuală, elaborat într-un larg parteneriat, care va orienta şi
stimula dezvoltarea socio-economică a României în conformitate cu Politica de
Coeziune a Uniunii Europene.

Se impune sublinierea clară a caracterului specific al PND 2007-2013. Acesta nu

substituie o Strategie Naţională de Dezvoltare Economică, ci reprezintă o
componentă esenţială a acesteia. În accepţiunea politicii de coeziune, PND
reprezintă un instrument de prioritizare a investiţiilor publice pentru dezvoltare.
Raţiunea elaborării PND este aceea de a stabili direcţiile de alocare a fondurilor
publice pentru investiţii cu impact semnificativ asupra dezvoltării economice şi
sociale, din surse interne (buget de stat, bugete locale, etc.) sau externe
(fondurile structurale şi de coeziune, fonduri UE pentru dezvoltare rurală şi
pescuit, credite externe, etc.), în scopul diminuării decalajelor de dezvoltare faţă
de Uniunea Europeană şi a disparităţilor interne (ex. urban-rural, regiunea X faţă
de media naţională etc.). De altfel, PND nu conţine aspecte de reglementare
legislativă, construcţie instituţională sau reformă structurală, acestea fiind
apanajul altor documente programatice, cum ar fi Programul Economic de
Preaderare sau viitorul Program Naţional de Reformă.

Pornind de la discuţiile tehnice cu Comisia Europeană la Capitolul 21 „Politica

regională şi coordonarea instrumentelor structurale”, elaborarea PND 2007-2013
a demarat în anul 2004 pe baza ideii că acest document va fi orientat în principal
asupra priorităţilor şi obiectivelor compatibile cu domeniile de intervenţie a
Fondurilor Structurale şi de Coeziune. Această abordare este justificată atât prin
rolul PND de fundamentare generală a accesului la Fondurile Structurale şi de
Coeziune, cât şi prin prisma faptului că politica de dezvoltare a României va
trebui să se alinieze după anul 2007 la priorităţile comunitare de dezvoltare şi să
fie bazată pe măsuri considerate stimuli de dezvoltare socio-economică durabilă
la nivel european.

În contextul reformei Politicii de Coeziune a UE pentru perioada 2007-2013 şi a

modificării subsecvente a reglementărilor privind managementul fondurilor
structurale şi de coeziune, PND reprezintă documentul pe baza căruia va fi
elaborat Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 2007-2013 (CSNR), reprezentând
strategia convenită cu Comisia Europeană pentru utilizarea instrumentelor
structurale.

Este important de subliniat legătura cu priorităţile europene de dezvoltare. În

perioada de referinţă a PND 2007-2013, România trebuie să se racordeze atât la
Politica de Coeziune a Uniunii Europene, cât şi la priorităţile Agendei Lisabona, la
realizarea cărora va trebui să-şi aducă propria contribuţie. Este de menţionat că
propunerile Comisiei Europene privind managementul Fondurilor Structurale în
perioada de programare 2007-2013 reflectă o reorientare sporită în sensul
susţinerii eforturilor de atingere a obiectivelor fundamentale de la Lisabona şi
Göteborg, respectiv creşterea competitivităţii, ocuparea deplină şi protecţia
durabilă a mediului. Pe aceleaşi obiective se axează şi Strategia de dezvoltare a
PND 2007-2013, în încercarea de a realiza reducerea cât mai rapidă a decalajelor
existente faţă de UE prin metode promovate la nivel european şi care vor
beneficia de o susţinere financiară substanţială din partea UE.
În ceea ce priveşte Strategia PND, având în vedere obiectivul global de reducere
a decalajelor de dezvoltare faţă de UE şi pornind de la o analiză cuprinzătoare a
situaţiei socio-economice actuale, au fost stabilite şase priorităţi naţionale de
dezvoltare, ce grupează în interior o multitudine de domenii şi sub-domenii
prioritare:

- Creşterea competitivităţii economice şi dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere

- Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport
- Protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului
- Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării şi a incluziunii sociale şi întărirea
capacităţii administrative
- Dezvoltarea economiei rurale şi creşterea productivităţii în sectorul agricol
- Diminuarea disparităţilor de dezvoltare între regiunile ţării.

Acest set de priorităţi asigură continuitatea faţă de priorităţile stabilite în PND

2004-2006 şi a fost agreat de principiu cu Comisia Europeană. Mai mult decât
atât, în cadrul negocierilor la Capitolul 21 „Politica regională şi coordonarea
instrumentelor structurale” (închise la data de 23 septembrie 2004), autorităţile
române şi Comisia Europeană au stabilit viitoarele Programe Operaţionale prin
intermediul cărora se vor gestiona Fondurile Structurale şi de Coeziune pe baza
domeniilor acoperite de priorităţile sus formulate (cu excepţia agriculturii,
dezvoltării rurale şi pescuitului, care vor fi finanţate din instrumente comunitare
distincte).

Strategia PND 2007-2013 este structurată pe cele şase priorităţi naţionale de

dezvoltare, limitarea numărului de priorităţi fiind de natură să asigure
concentrarea resurselor disponibile pe realizarea acelor obiective şi măsuri cu
impact maxim asupra reducerii decalajelor faţă de UE şi a disparităţilor interne.
Trebuie precizat, însă, că în interiorul acestor priorităţi sunt abordate numeroase
domenii / sectoare de intervenţie specifice, cum ar fi educaţia, sănătatea,
energia, sectorul comunicaţii şi IT, prevenirea riscurilor naturale etc.

Formularea obiectivelor strategice ce contribuie la realizarea priorităţilor

naţionale de dezvoltare încearcă să îmbine, pe de o parte, elementele politicilor
sectoriale şi ale politicii de dezvoltare regională, inclusiv prin prisma Strategiei
Naţionale de Dezvoltare Durabilă a României „Orizont 2025”, şi, pe de altă parte,
orientările strategice la nivel european şi cerinţele specifice legate de accesarea
fondurilor comunitare post-aderare.

Strategia PND va fi finanţată din surse multiple. Aşa cum s-a menţionat anterior,
PND 2007-2013 va reprezenta un instrument de prioritizare a investiţiilor publice
pentru dezvoltare, asigurând fundamentarea generală a direcţiilor de alocare a
fondurilor publice pentru investiţii cu impact semnificativ asupra dezvoltării
economice şi sociale, din surse interne (buget de stat, bugete locale etc.) sau
externe (instrumentele structurale ale UE2, fondurile UE de tip structural pentru
agricultură, dezvoltare rurală şi pescuit3, credite externe, etc.). Programarea
financiară a PND, care a urmărit realizarea un tablou general realist al surselor
de finanţare a dezvoltării ce ar trebui utilizate în perioada 2007-2013 pentru
creşterea convergenţei cu UE, a condus la o sumă estimativă globală de cca.
58,7 miliarde Euro, din care cca. 43% reprezintă aportul Uniunii Europene.

În cadrul negocierilor de aderare la Capitolul 21 „Politica regională şi

coordonarea instrumentelor structurale”, România şi-a asumat angajamentul de
a finaliza PND prin aprobarea sa de către Guvern în decembrie 2005.
În vederea realizării acestui angajament complex, Ministerul Finanţelor Publice,
în calitate de coordonator al elaborării PND şi al pregătirilor pentru
managementul Fondurilor Structurale şi de Coeziune (conform HG nr.
497/2004), a realizat măsurile şi acţiunile necesare, împreună cu ministerele,
celelalte instituţii şi partenerii implicaţi în acest proces şi în conformitate cu
cerinţele derivând din reglementările naţionale şi comunitare relevante, precum
şi cu calendarul de lucru convenit cu Comisia Europeană.

În primul rând, a fost aprobată HG nr. 1115/2004 privind elaborarea în

parteneriat a Planului Naţional de Dezvoltare, care a stabilit principiile de
elaborare a PND, rolul diferitelor instituţii în procesul de elaborare şi modalităţile
de cooperare inter-instituţională şi de consultare partenerială. În acest sens, a
fost constituit Comitetul Interinstituţional pentru elaborarea PND, structura
partenerială consultativă la nivel naţional, precum şi şapte grupuri de lucru
tematice.

Proiectul final al PND reflectă activităţile intense desfăşurate în perioada mai

2004 – decembrie 2005 de diverse instituţii şi organizaţii implicate în elaborarea
documentului, sub coordonarea Ministerului Finanţelor Publice, precum şi
consultările parteneriale organizate la nivel naţional, regional şi local.

Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 2007-2013 (CNSR)

3.1 - Introducere si context

3.2 - Obiective

3.3 - Priorităţi şi acţiuni

3.4 - Programele Operaţionale

Introducere si context

Scopul principal al Cadrului Strategic Naţional de Referinţă (CSNR) este de a

întări concentrarea strategică a politicilor economice, de coeziune socială şi
regionale ale României, precum şi de a stabili legăturile potrivite şi corecte cu
politicile Comisiei Europene, în principal cu Strategia de la Lisabona, care
elaborează politici de dezvoltare economică şi de creare de noi locuri de muncă.

CSNR işi are rădăcinile în Planul Naţional de Dezvoltare (PND), care a fost
elaborat sub forma unui instrument care să ghideze abordarea surselor de
finanţare naţionale, comunitare şi de alt tip la care România are acces. Acesta
justifică şi prioritizează investiţiile publice din cadrul politicii europene economice
şi de coeziune socială şi defineşte planificarea strategică şi programarea
financiară multi-anuale ale României.

CSNR demonstrează felul în care România intenţionează să includă în strategiile

sale conceptele de dezvoltare durabilă a mediului înconjurător şi de egalitate de
şanse pentru combaterea excluziunii sociale. CSNR prezintă aranjamentele de
implementare a Instrumentelor Structurale. Documentul a fost elaborat în
parteneriat cu actori principali şi, totodată, a fost organizată o sesiune de
consultări publice, pentru a obţine şi alte opinii..

Obiective:

- Reducerea disparităţilor sociale şi de dezvoltare economică dintre România şi

statele membre ale Uniunii Europene.

- Reducerea disparităţilor faţă de UE prin generarea unei creşteri suplimentare

de 10% a PIB până în anul 2015.

Priorităţi şi acţiuni

Răspunsul strategic al Guvernului la problemele economice ale României, pentru

crearea oportunităţilor pe care România şi le doreşte, s-a concretizat în
Priorităţile Naţionale. CSNR urmăreşte să armonizeze toate aceste priorităţi într-
o strategie coerentă, care să fie nu numai logică pentru România, dar să se şi
conformeze şi armonizeze cu strategiile Comisiei Europene, inclusiv strategia de
la Lisabona, si să aibă ca efect dezvoltarea economică şi creşterea numărului de
locuri de muncă.

Prioritati si actiuni:

- Dezvoltarea infrastructurii de bază la standarde europene – Investiţiile în

infrastructură vor duce la îmbunătăţirea reţelelor rutiere şi feroviare, precum şi a
navigaţiei pe Dunăre (TEN-T Axele prioritare nr. 7, 18 şi 22) şi vor sprijini
dezvoltarea mediului de afaceri şi crearea de noi locuri de muncă. Investiţiile vor
îmbunătăţi, de asemenea, accesibilitatea şi inter-conectivitatea dintre drumurile
naţionale, judeţene şi locale, căi ferate, aeroporturi şi servicii navale, asigurând
inclusiv legături mai bune cu rutele TNT-T. Investiţiile vor creşte accesul la pieţe
mai mari şi toate acţiunile vor duce la reducerea duratei calătoriilor şi costurilor
de transport. Infrastructura de mediu va duce la îmbunătăţirea sistemelor de
management al apei şi deşeurilor menajere, la nivelul standardelor europene. O
eficienţă energetică mai mare de-a lungul întregului lanţ de producţie –
transport, distribuţie şi utilizare – va duce la îmbunătăţirea calităţii aerului şi va
sprijini dezvoltarea durabilă. Eforturile se vor concentra asupra unui
management mai eficient al mediului şi a unei utilizări mai eficiente a resurselor
naturale.

- Creşterea competitivităţii economice pe termen lung – strategia va ajuta la

construirea unei baze de producţie şi antreprenoriale dinamice, va sprijini
crearea şi dezvoltarea de noi afaceri, în principal prin investiţii în produse şi
servicii de calitate şi în turism. Se vor încuraja inovaţiile, iar aplicarea
rezultatelor cercetării şi dezvoltării la oportunităţile de piaţă, accesul la finanţare
şi la ITC se vor îmbunătăţi. Întreprinderile mici şi mijlocii vor fi sprijinite prin
servicii de calitate de consiliere pentru afaceri, precum şi prin asigurarea
accesului la alte tipuri de servicii de care acestea au nevoie pentru a se dezvolta
şi a crea locuri de muncă.

- Dezvoltarea şi folosirea mai eficientă a capitalului uman din România -

strategia va crea un sistem de învăţământ şi calificare profesională mai
performant, care să răspundă nevoilor unei economii moderne şi în plină
dezvoltare. Adaptabilitatea, spiritul antreprenorial şi educaţia se vor afla în
centrul politicilor în domeniu, iar angajatorii vor fi încurajaţi să investească în
capitalul uman. Pentru a beneficia de sisteme educaţionale şi de formare
profesională de calitate, va fi nevoie de modernizarea infrastructurii în acest
sector, inclusiv prin dotarea cu echipamente şcolare şi ITC. Vor fi sprijinite
acţiunile de combatere a excluziunii sociale a femeilor, a grupurilor vulnerabile şi
a minorităţilor etnice, care sunt dezavantajate pe piaţa forţei de muncă, astfel
încât aceştia să poată beneficia de noile oportunitati de angajre ce se vor crea.
Serviciile de sănătate şi îngrijire de mai bună calitate vor contribui la
regenerarea economică prin reducerea costurilor şi a perioadelor de inactivitate
datorate incapacităţii de muncă.

- Consolidarea unei capacităţi administrative eficiente – Strategia va îmbunătăţi

calitatea guvernanţei / administrării în sectorul public. Investiţiile vor ajuta la o
mai bună formulare, planificare, furnizare şi gestionare a serviciilor administraţiei
centrale şi locale. Acţiunile vor fi centrate în acele zone unde impactul va fi cel
mai mare, din punct de vedere al stimulării dezvoltării economice şi a mediului
de afaceri, precum şi al luptei împotriva deficienţelor care tarează economia
românească.

- Promovarea dezvoltării teritoriale echilibrate – scopul este reducerea

disparităţilor de dezvoltare între regiunile României, alături de reducerea ratei de
creştere a decalajelor dintre acestea şi promovarea unei dezvoltări regionale
echilibrate. Acţiunile vor impulsiona dezvoltarea prin crearea condiţiilor necesare
stimulării creşterii economice echilibrate a regiunilor rămase în urmă, precum şi
restructurarea zonelor rurale şi urbane. Investiţiile se vor concentra pe
consolidarea infrastructurii şi asigurarea legăturilor locale cu reţelele europene şi
inter-continentale care conectează România la pieţele internaţionale. Acţiunile
vor viza coridoarele şi centrele de dezvoltare existente sau în curs de creare şi
vor crea condiţiile necesare dezvoltării concentrate, stabilind conexiunile cu
reţelele regionale, naţionale şi trans-Europene. Sprijinul acordat va urmări
consolidarea mediului de afaceri local şi regional şi la dezvoltarea patrimoniului
natural şi cultural, care vor duce la dezvoltarea turismului şi a mediului urban.
Programele Operaţionale

CSNR se implementează prin programele operaţionale, conform obiectivului

“Convergenţă” şi “Cooperare Teritorială Europeană”.

Programele Operationale (PO) sunt documente strategice elaborate de statul membru si

aprobate de catre Comisia Europeana care cuprind setul de prioritati multianuale care pot
fi cofinantate din Instrumentele Structurale, din fonduri ale Bancii Europene de Investitii
precum si din alte fonduri. Programele Operationale sunt de doua feluri: regionale sau
sectoriale.
Oportunitati de finantare:

Axa prioritara 1: Imbunatatirea competitivitatii sectoarelor agricol si

forestier

Masura 111 - Formare profesionala, informare si difuzare de cunostinte

Nu a fost lansata.

Masura 112 - Instalarea tinerilor fermieri

Termenul de depunere a cererilor de finantare a expirat.

Masura 121 - Modernizarea exploatatiilor agricole

Termenul de depunere a cererilor de finantare: 1 - 29 octombrie 2010

Masura 122 - Imbunatatirea valorii economice a padurii

Nu a fost lansata.

Masura 123 - Cresterea valorii adaugate a produselor agricole si forestiere

Termenul de depunere a cererilor de finantare: a expirat

Masura 125 - Imbunatatirea si dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea si

adaptarea agriculturii si silviculturii
Termenul de depunere a cererilor de finantare a expirat.

Masura 141 - Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenta

Termenul de depunere a cererilor de finantare: 30 noiembrie 2010

Masura 142 - Infiintarea grupurilor de producatori

Cerere de proiecte cu depunere continua, pana la epuizarea bugetului.

Masura 143 - Furnizarea de servicii de consiliere si consultanta pentru agricultori

Nu a fost lansata.

Axa prioritara 2: Imbunatatirea mediului si a spatiului rural

Masura 211 - Sprijin pentru zona montana defavorizata

Nu a fost lansata.
Masura 212 - Sprijin pentru zone defavorizate, altele decat zona montana
Nu a fost lansata.

Masura 214 - Plati de agro-mediu

Nu a fost lansata.

Masura 221 - Prima impadurire a terenurilor agricole

Termenul de depunere a cererilor de finantare: 1 - 29 octombrie 2010

Axa prioritara 3: Imbunatatirea calitatii vietii in zonele rurale si

diversificarea economiei rurale

Masura 312 - Sprijin pentru crearea si dezvoltarea de micro-intreprinderi

Termenul de depunere a cererilor de finantare: 15 iulie 2010

Masura 313 - Incurajarea activitatilor turistice

Termenul de depunere a cererilor de finantare: 30 iulie 2010

Masura 322 - Renovarea, dezvoltarea satelor, imbunatatirea servicilor de baza

pentru economia si populatia rurala si punerea in valoare a mostenirii rurale
Termenul de depunere a cererilor de finantare a expirat.

Axa LEADER

Masura 4.1 - Implementarea strategiilor de dezvoltare locala

Masura 4.21 - Implementarea proiectelor de cooperare

Nu a fost lansata.

Masura 4.31 - Functionarea Grupurilor de Actiune Locala, dobandirea de

competente si animarea teritoriului

Sub-masura 431-1. Constructie parteneriate public-private

Termenul de depunere a cererilor de finantare a expirat.

Sub-masura 431-2. Functionarea Grupurilor de Actiune Locala, dobandirea de

competente si animarea teritoriului
Nu a fost lansata.

Masura 511 - Asistenta tehnica

Masura 61 - Plati complementare directe

Programul National pentru Dezvoltare Rurala:

Mai mult de jumătate din populaţia celor 27 de state membre ale Uniunii Europene (UE)
trăieşte în zonele rurale, care acoperă 90% din teritoriul european. Aceasta face ca politica de
dezvoltare rurală să fie un domeniu de importanţă vitală. Creşterea animalelor şi silvicultura
rămân factori esenţiali pentru utilizarea terenurilor şi gestionarea resurselor naturale din
zonele rurale ale UE, reprezentând, în acelaşi timp, o platformă pentru diversificarea
economică a comunităţilor rurale. Prin urmare, consolidarea politicii de dezvoltare rurală a
devenit o prioritate pentru Uniune.

Programul Naţional Strategic este centrat pe trei

aspecte-cheie:

1. Facilitarea transformării şi modernizării structurii

duale a agriculturii şi silviculturii, precum şi a
industriilor procesatoare aferente, pentru a le face mai
competitive şi pentru a contribui la creşterea
economică şi convergenţa veniturilor din spaţiul rural
(acolo unde este posibil), în paralel cu asigurarea
condiţiilor de trai şi protecţia mediului din aceste
zone.
2. Menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii mediului din zonele rurale ale României,
prinpromovarea unui management durabil atât pe suprafeţele agricole, cât şi pe cele
forestiere.
3. Gestionarea şi facilitarea tranziţiei forţei de muncă din sectorul agricol către alte sectoare
caresă le asigure un nivel de trai corespunzător din punct de vedere social şi economic.

Luând în considerare necesitatea adaptarii sectorului agro-alimentar românesc la cerintele

UE prin promovarea unui sector eficient si viabil din punct de vedere economic si social în
contextul perioadei ulterioare aderarii, strategia stabileste directiile principale (axe) pentru
dezvoltarea sectorului agricol, silvic si a celui de dezvoltare rurala.

Axa 1- Cresterea competitivitatii sectoarelor agricol si forestier

Măsurile sprijinite prin Axa 1 vizează creşterea competitivităţii sectoarelor agroalimentar şi

forestier din România, recunoscându-se astfel importanţa următoarelor aspecte:
• Consolidarea potenţialului suprafeţelor mari de teren, pretabile pentru agricultură, pentru
a profita de ocaziile oferite de o piaţă internă şi europeană aflată în plină dezvoltare, prin
aducerea la potenţialul real a segmentului de exploataţii neperformante, prin intermediul
eforturilor de modernizare şi restructurare;
• Abordarea problemei productivităţii scăzute a muncii şi a nivelului scăzut de educaţie şi
competenţă din agricultură prin reînnoirea generaţiilor de şefi de exploataţii, îmbunătăţirea
competenţelor prin organizarea de formări profesionale şi sprijinirea agenţiei publice de
consultanţă precum şi a sectorului privat de consultanţă nou-apărut, în eforturile lor de a
răspunde cerinţelor segmentului exploataţiilor, fie individual, fie prin asociere;
• Abordarea problemei canalelor subdezvoltate de comercializare a produselor fermelor, prin
sprijinirea înfiinţării grupurilor de producători şi asigurarea unei coordonări verticale între
procesatorii agricoli şi lanţurile de distribuţie;
• Abordarea problemei numărului mare de întreprinderi mici din sectorul de procesare
agroalimentar şi forestier - cu slabe economii de scară, utilizare redusă a capacităţilor şi nivel
scăzut de conformitate cu normele europene, prin facilitarea activităţilor de modernizare şi
restructurare a acestora.

Axa 2 - Îmbunatatirea mediului în spatiul rural

Măsurile din cadrul Axei 2 vizează menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii mediului rural din
spaţiul rural prin promovarea unui management durabil atât al suprafetelor agricole cât şi al
celor forestiere. Această intervenţie se realizează cu scopul de a:
• Îmbunătăţii echilibrul dintre nevoia de dezvoltare economică a zonelor rurale şi utilizarea
durabilă a resurselor naturale, care vor constitui baza creşterii economice;
• Aborda problema abandonului activităţilor agricole din zonele defavorizate agricol într-o
manieră care să atenueze riscul de abandon al acestora;
• Acorda sprijin financiar agricultorilor şi proprietarilor de pădure pentru prestarea de
servicii de protecţie a mediului pentru conservarea şi protejarea florei şi faunei sălbatice, apei
şi solului - conform priorităţilor de mediu ale UE referitoare la agricultură şi silvicultură – şi
de a menţine sistemele agricole de tip HNV (high natural value- cu valoare naturală înaltă),
susţine Natura 2000, îndeplini obligaţiile prevăzute de Directiva Cadru Apă şi Directiva
Nitraţi şi de a atenua efectele schimbărilor climatice;
• Menţine şi creşte atractivitatea zonelor rurale, ca bază de diversificare a funcţiilor fermelor
şi de generare a activităţilor economice alternative;
• Aborda problema nivelului scăzut de informare a agricultorilor în privinţa practicilor de
gospodărire extensivă a terenurilor agricole.

Axa 3 - Calitatea vietii în zonele rurale si diversificarea economiei rurale

Sprijinul prevăzut prin Axa 3 vizează încurajarea diversificării economiei rurale şi

îmbunătăţirea calităţii vieţii din spaţiul rural. Obiectivul principal al Axei 3 este
îmbunatatirea standardului de viata prin cresterea spiritului antreprenorial al populatiei
rurale, accesul la serviciile de baza precum si la valorificarea resurselor locale traditionale.

Actiuni prioritare pentru cresterea calitatii vietii:

- îmbunatatirea si dezvoltarea infrastructurii rurale ( drumuri, alimentare cu apa, canalizari,

statii de epurare );
- crearea de locuri de munca în spatiul rural;
- conservarea patrimoniului cultural si dezvoltarea turismului rural, a mestesugurilor.

Axa 4 - Imbunătăţirea guvernanţei locale şi promovarea potenţialului endogen al spaţiului

rural

Obiectiv general: Demararea şi funcţionarea iniţiativelor de dezvoltare locală

Obiective strategice:

- Promovarea potenţialului endogen al teritoriilor;

- Îmbunătăţirea guvernanţei locale.

Programul LEADER

Sprijinul oferit prin intermediul Axei LEADER ofera oportunitatea de a introduce o abordare
noua de dezvoltare rurala teritoriala, de jos în sus, integrata care se construieste pe
identificarea necesitatilor locale si dezvolta strategii de dezvoltare locala care combina una
sau mai multe obiective prioritare – competitivitate (axa 1), si calitatea vietii/diversificare
(axa 3).

Deoarece Romania aplica pentru prima data o asemenea abordare, ea va fi de natura pilot
pentru perioada 2007-2009 cu un accent deosebit pe cresterea constientizarii, consolidarea
capacitatii locale si utilizarea principiului “learning by doing” ca baza pentru extinderea la
nivel national în perioada 2010-2013.
In actualitate:

Aplicarea cotei TVA de 24%

Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - 14 iulie 2010 2010
Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) informează
beneficiarii Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), cât şi
potenţialii beneficiari ai acestuia, cu privire la aplicarea cotei Taxei pe Valoarea
Adăugată (TVA) de 24%, atât pentru proiectele aflate în evaluare cât şi pentru
proiectele care vor fi depuse în sesiunile următoare.
Această modificare se aplică în conformitate cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă
a Guvernului nr. 58/ 26.06.2010 pentru modificarea şi completarea Legii 571/ 2003
privind Codul fiscal şi alte măsuri financiar-fiscale, în care se menţionează: „cota
standard de impozitare este de 24% şi se aplică asupra bazei de impozitare pentru
operaţiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor
reduse”.

Modificări în procedura de achiziţii din cadrul proiectelor FEADR

Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - 16 febriarie 2010

Anunţul privind Cererea de Proiecte finanţate prin PNDR - Măsurile 312 şi 313
Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - 17 noiembrie 2009

Informaţii utile pentru beneficiari:

- Ghid: Modernizarea exploatatiilor agricole - masura 121

- Ghid: Cresterea valorii adaugate a produselor agricole si forestiere - masursa 123

- Ghid: Renovarea, dezvoltarea satelor, imbunatatirea serviciilor de baza pentru economia si

populatia rurala si punerea in valoare a mostenirii rurale - masura 322

Descarcă documente:
- Programul National pentru Dezvoltare Rurala

Variante anterioare ale PNDR:

- varianta decembrie 2007 [ro]

- varianta decembrie 2007 [en]
- varianta draft aprilie 2007 [ro]
- varianta draft martie 2007 [ro]

Cauti altceva? Foloseste motorul de cautare pentru fonduri europene...Click AICI !

Afla din timp despre noile oportunităţi de finanţare. Abonează-te la Buletinul Informativ!
Date de contact:
- Agenţiile de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA).

- Autoritatea de Management pentru Programul de Dezvoltare Rurala din Romania

Pentru o politică agricolă europeană mai modernă: