Sunteți pe pagina 1din 6

ȘCOALA POSTLICEALĂ ’’RADU MIRON’’ VASLUI

ANATOMIA și FIZIOLOGIA OMULUI


SUPORT DE CURS PENTRU ASISTENȚII
MEDICALI

COORDONATOR: Asistent Medical Principal Avrămescu Daniel

Vaslui, 2020
DATE GENERALE DE ORGANIZARE ANATOMICA UMANĂ
ORGANISMUL UMAN CA TOT UNITAR

Organismul uman, forma cea mai evoluata de organizare si functionare a materiei vii, este
structurat ca un tot unitar de la nivel molecular, celular, tisular, la cel al organelor, sistemelor sau
aparatelor.

Organele/viscerele reprezinta o parte a organismului, fiecare fiind alcatuit din tesuturi cu structuri
si origini diferite, adaptate sa indeplineasca una sau mai multe functii specifice in interdependenta
cu alte organe. Exemple de organe avem: rinichii, ficatul, splina, pulmonii etc.

Aparatele sunt grupari de organe avand structuri diferite, dar cu functie principala comuna.
Exemple de aparate avem:
- aparatul locomotor (alcatuit din oase, muschi striati - voluntari si articulatii) pentru sustinerea
corpului si locomotie;
- aparatul digestiv (tubul digestiv si glandele sale anexe) cu rol principal in nutritie;
- aparatul cardiovascular (inima si reteaua sa vasculara) avand principala functie de transport, s.a.

Sistemele reprezinta unitati morfologice si functionale formate din organe cu aceeasi structura
tisulara. Exemple de sisteme avem: sistemele osos, muscular, nervos etc.
Corpul omenesc, prin organele, aparatele si sistemele sale, este un tot unitar morfologic si
functional, realizand legaturi multiple pe doua cai:
- umoral (sangele, limfa si lichidul interstitial);
- nervos (sistemul nervos central si periferic).

SEGMENTELE CORPULUI UMAN


Corpul uman este format din urmatoarele segmente: cap (extremitatea cefalica) legat prin - gat de -
torace, care impreuna cu abdomenul alcatuiesc trunchiul si - membrele (2 superioare - toracice, si 2
inferioare - pelvine).
1. Capul are doua parti:
- una postero-superioara numita cutia craniana (neurocraniu);
- una antero-inferioara numita fata (viscerocraniu).
2. Gatul are doua regiuni:
- regiunea cervicala posterioara (a cefei, sau nucala) formata din elemente somatice (oase, muschi
striati, articulatii, tegumente, tesut conjunctiv, etc), care se continua la nivelul trunchiului cu
regiunea spatelui (dorsala);
- regiunea cervicala anterioara (traheliana, sau gatul propriu-zis), care pe langa elementele somatice
(osul hioid, muschi striati, fascii s.a.) contine si viscere (faringe, esofag, laringe, trahee, glanda
tiroida etc.).
3. Trunchiul prezinta un aspect tubuliform, cu un perete (continator) si o cavitate in interior
(continutul).
Continutul trunchiului este format din viscere acoperite de seroase si este separat, printr-un muschi
numit diafragm, in doua compartimente:
- toracele (in partea superioara), care contine bilateral cei doi pulmoni acoperiti fiecare de seroasa
pleurala, iar in mijloc mediastinul cu inima acoperita de seroasa pericardica, vasele mari, nervi,
esofagul etc.;
- abdomenul (sub diafragm), ce contine organele tubului digestiv cu glandele lor anexe, organele
aparatului urogenital, vase sanguine si limfatice, nervi etc., toate acoperite de seroasa peritoneala;
partea cea mai decliva a continutului abdominal se numeste cavitatea pelvina.
Peretele anterolateral al toracelui este fibro-musculo-osteo-cartilaginos; cel al abdomenului este
lipsit de elementele osteo-cartilaginoase, si prezinta in partea inferioara regiunea strabatuta, la
barbat de cordonul spermatic, iar la femeie de ligamentul rotund uterin.
Peretele inferior - perineul – prezinta orificiile distale, de exteriorizare, ale aparatului digestiv si
urogenital, precum si organele genitale externe, specifice fiecarui sex.
4. Membrele superioare au fiecare:
- o "radacina" de legatura cu toracele, umarul (inclusiv articulatia umarului – scapulohumerala);
- o portiune libera formata din 5 segmente: brat, cot, antebrat, pumn si mana.
Degetele mainii, dinspre inafara spre inauntru, se numesc: police, index, medius, inelar si auricular.
5. Membrele inferioare se leaga fiecare de trunchi prin:
- sold, ce cuprinde posterior regiunea fesiera, iar in interior articulatia coxo-femurala;
- partea libera are tot 5 segmente: coapsa, genunchiul cu regiunea poplitee posterior, gamba, glezna
si piciorul.
Degetul mare de la picior, situat intern, poarta numele de haluce.
Membrele au in structura lor planuri superficiale situate sub piele, in care se gasesc vene
superficiale si terminatiuni nervoase senzitive, precum si planuri profunde, ce cuprind oasele,
articulatiile, muschii striati si principalele vase si nervi. Separarea acestor doua planuri o face, in
lungul membrului, un manson fibros numit fascia superficiala, care la nivelul radacinii membrului
se continua cu fasciile ce acopera peretii trunchiului.
Corpul omenesc poate fi delimitat, mai ales din punct de vedere al inervatiei, in doua parti si
anume:
- partea somatica (soma, gr.=corp, corpuscul), ce cuprinde structurile periferice (piele, muschi
striati, scheletul osos si cartilaginos, articulatiile s.a.) din peretii trunchiului si in intregime cele 4
membre, care prin intermediul sistemului nervos de relatie, realizeaza acte reflexe de integrare
functionala a organismului in mediul inconjuritor;
- partea viscerala (viscera, lat.=organe interne), a organelor interne, situate indeosebi in interiorul
trunchiului si care, tot pe cale reflexa isi regleaza permanent activitatea insa prin intermediul
sistemului nervos vegetativ.
Structurile somatice se gasesc la periferia, dar si in profunzimea viscerocraniului si gatului, la
nivelul unor organe de simt sau a extremitatilor superioare ale aparatelor digestiv si respirator.
De remarcat in plus ca in tot teritoriul somatic al corpului sunt si structuri vegetative, ca vasele
sanguine si limfatice, muschii piloerectori sau glandele sebacee si sudoripare, care au aceeasi
influenta reglatoare data de sistemul nervos vegetativ.
Atat activitatea nervoasa reflexa, somatica si vegetativa, interdependente, cat si actiunile hormonilor
secretati de glandele endocrine si vehiculate in tot corpul prin sistemul vascular al aparatului
cardiovascular, realizeaza unitatea functionala a organismului in echilibru dinamic cu mediul
ambiant.

POZITIA SI ORIENTAREA CORPULUI UMAN

NOMENCLATURA ANATOMICA
Pozitia anatomica umana este verticala, cu membrele superioare intinse de-a lungul trunchiului si cu
mana orientata cu palma inainte (supinatie).
Prin pozitie antomica normala (PAN) se intelege pozitia care se ia in considerare atunci cand se
descriu diferitele elemente anatomice si raporturile dintre ele. Este aleasa prin conventie
internationala si are o deosebita importanta fiind indispensabila pentru studiul anatomiei.
La om, este: ortostatism (subiectul sta in picioare) {de fapt e clinostatism (culcat pe spate), cel putin
conform prof. dr. Alex Croitoru}, toate cele patru membre paralele intre ele, privirea inainte,
palmele orientate in fata. La barbat. penisul in PAN sta culcat pe abdomen.
Structura corpului uman este realizata, indeosebi la nivelul componentelor somatice, pe principiul
simetriei bilaterale relative.
Orientarea corpului uman in spatiu, ca a oricarui corp tridimensional, se face dupa cele 3 planuri,
intretaiate perpendicular intre ele si anume (fig. 1):
- planul medio-sagital, orientat dinainte indarat este vertical si imparte corpul in doua jumatati
aproape simetrice: dreapta si stanga;
- planul frontal principal, tot vertical, imparte corpul in doua parti: una ventrala si alta dorsala;
- planul transversal principal, orizontal, care imparte corpul intr-o parte craniana (superioara) si
alta caudala (inferioara).
Axul longitudinal (vertical) - cel mai lung segment de dreapta ce se poate trasa imaginar in pozitie
anatomica normala a subiectului. In cazul omului este dat de vertex si de planul poligonului de
sustinere (podeaua), adica este axul lungimii corpului, iar la om este vertical si are doi poli:
- superior sau cranial;
- inferior (caudal).
Axul transversal - este orientat de la dreapta la stanga si perpendicular pe cel longitudinal, adica
corespunde latimii corpului. Este orizontal si are un pol stang si altul drept.
Axul sagital - este orientat antero-posterior (ventro-dorsal), adica are un pol anterior si
unul posterior si este perpendicular pe cel longitudinal. Axul sagital este axul grosimii corpului.
Nomenclatura anatomica internationala, pe care o intrebuintam si noi, utilizeaza termeni din limba
latina, cum ar fi: superior, inferior, anterior, posterior, median, ulnar (cubital), volar (palmar), tibial,
fibular (peronier), proximal, distal etc. Se mai folosesc insa fi alti termeni anatomici de orientare:
cranial (superior, spre craniu), caudal (inferior), ventral (anterior), dorsal (posterior), medial (spre
linia mediana), lateral, sagital, frontal, transversal, plantar ("talpa" piciorului) etc. Alti termeni arata
miscarea diferitelor segmente ale corpului intre ele, cum ar fi: flexie, extensie, abductie, adductie,
pronatie, circumductie, rotatie intena si rotatie externa etc.
Termeni de directie si de pozitie (localizare):
De obicei se folosesc in contexte relative (pentru a indica pozitia sau situarea una fata de alta a unor
elemente anatomice):
Superior sau cranial sau cefalic - deasupra unui plan orizontal, in sus/spre extremitatea craniala;
Inferior sau caudal - sub un plan orizontal, in jos/spre picioare;
Anterior sau frontal sau ventral - in fata unui plan frontal, in fata corpului/a portiunilor din corp;
Posterior sau dorsal - in spatele unui plan frontal, spre spate;
Proximal - doar pentru membre: [mai] apropiat de trunchi, aproape de originea unei parti;
Distal - doar pentru membre: [mai] departat de trunchi, departe de originea unei parti;
Lateral sau inspre exterior - [mai] departat de planul mediosagital, indica departarea de acest plan;
Medial sau inspre interior - [mai] apropiat de planul mediosagital, indica apropierea de planul
sagitalmedian;
Volar - spre fata palmara a mainii;
Plantar - spre talpa;
Superficial sau extern - apropiat de suprafata sau chiar pe suprafata corpului sau unei parti din
corp;
Profund sau intern - departe de suprafata corpului, central;
Parietal - se refera la peretii unei cavitati;
Visceral - se refera la organele din interiorul unei cavitati.

Termeni care desemneaza miscari si localizare:


Abductie - este o miscare de indepartare fata de axul longitudinal al corpului/a unei parti din corp
(este o miscare prin care membrul un segment al membrului se indeparteaza de planul sagital
median); de ex. indepartarea bratului de corp sau indepartarea degetelor laterale de degetul mijlociu;
Adductie - este o miscare de apropiere fata de axul longitudinal al corpului (este o miscare prin care
un membru/un segment al membrului se apropie de planul sagital median); de ex. aducerea bratului
langa corp, apropierea membrelor inferioare, apropierea degetelor laterale de degetul mijlociu;
Pronatia - este miscarea de rotatie prin care mana si antebratul se rotesc in asa fel, incat degetul
mare se apropie de planul sagital median. In cazul in care antebratul este in flexie, pronatia aduce
mana cu fata volara/palmara in jos (miscare pe care o efectuiaza membrul superior, miscare de
rotatie a degetului mare, fiind adus in pozitia mediana si palma orientata in jos, inflexie;
Supinatia - este miscarea de rotatie prin care mana si antebratul, care se gasesc in pronatie, sunt
aduse in pozitie anatomica. In cazul in care antebratul se gaseste in flexie, supinatia aduce mana cu
fata volara in sus (miscare de rotatie a degetului mare adus lateral si palma priveste anterior);
Flexie - este o miscare prin care 2 segmente ale unui membru se apropie intre ele. De ex. apropierea
antebratului de brat, strangerea pumnului, apropierea gambei de coapsa. Flexia implica o micsorare
de unghi;
Extensia - este miscarea prin care 2 segmente ale membrelor se indeparteaza unul de altul.
De ex. indepartarea antebratului de brat, indepartarea gambei de coapsa, deschiderea pumnului,
extensia implica o marire de unghi.

Cavitatile corpului uman (fig. 2) se impart in:


- cavitati dorsale: craniana si spinala;
- cavitati ventrale: toracica, abdominala si pelviana.
Cavitatea dorsala craniana este cea care adaposteste creierul si in continuarea ei, cavitatea spinala,
care adaposteste maduva spinarii.
Cavitatea toracica se gaseste in partea superioara a initialului celom fiind delimitata inferior de
diafragm.
La randul sau cavitatea toracica contine:
2 cavitati pleurale, fiecare cu cate un plaman si intre ele mediastinul care are inclus in el cavitatea
pericardica cu inima si pe langa ea, traheea, esofagul, vase de sange, vase limfatice.
Sub cavitatea toracica inferior fata de diafragm, se gaseste cavitatea abdominala care contine:
stomacul. intestinul subtire, ficatul, pancreasul, cea mai mare parte a intestinului gros, rinichii cu
glandele suprarenale, uretere, splina.
Sub cavitatea abdominala se gaseste cavitatea pelviana ce comunica cu cavitatea abdominala si
cuprinde vezica urinara, partea terminala a intestinului gros, rectul, majoritatea organelor genitale.

S-ar putea să vă placă și