UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU

FACULTATEA DE DREPT
DISCIPLINA Drept penal Partea specială II -restanță

STUDENT
STANCIU ALEXANDRU IOAN
Anul III, grupa 6, ID

LUCRARE SCRISĂ

SUBIECTUL: Analizați infracțiunea de nedenunțare din perspectiva noțiunii,

variantelor de incriminare, conținutului constitutiv, cu indicarea a 2-3 exemple.

Infracțiunea de nedenunțare

Infracțiunile contra înfăptuirii justiției au ca obiect juridic relațiile sociale care se

referă la asigurarea legalității, independenței și imparțialității în realizarea actului de justiție,
prin sancționarea faptelor care afectează autoritatea justiției

Infracțiunea de nedenunțare este reglementată în Noul Cod Penal prin articolul 266 și
presupune fapta persoanei de a nu înștiința de îndată autorităție, după ce a luat la cunoștința
cu privire la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală contra vieții sau care a avut ca
urmare moartea unei persoane și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu
amendă.1 Alineatul 2 al articolului prevede că nu se pedepsețte nedenunțarea de către un
membru de familie. Alineatul 3 prevede ca ” Nu se pedepseste persoana care, inainte de
punerea in miscare a actiunii penale impotriva unei persoane pentru savarsirea faptei
nedenuntate, incunostinteaza autoritatile competente despre aceasta sau care, chiar dupa
punerea in miscare a actiunii penale, a inlesnit tragerea la raspundere penala a autorului sau a
participantilor.”

Este sancţionată persoana care, luând cunoştinţă de săvârşirea unei fapte prevăzute de
legea penală contra vieţii sau care a avut ca urmare moartea unei persoane, după săvârşirea
acesteia, nu înştiinţează de îndată autorităţile. Nu interesează ca făptuitorul să fie cunoscut;
este suficient ca persoana să ia cunoştinţă de comiterea uneia dintre infracţiunile la care se
referă textul de lege şi apoi să omită să anunţe autorităţile.
1
Art 266 al. 1 din Noul Cod Penal
 Alineatul 2 prevede o cauză de nepedepsire pentru ”membrul de familie” așa cum este
explicat termenrul la articolul 177 din Cod. În ce privește cauza de nepedepsire de la alineatul
3 aceasta prevede că nu se pedepseşte persoana care, înainte de punerea în mişcare a acţiunii
penale împotriva unei persoane pentru fapta nedenunţată, încunoştinţează autorităţile
competente despre aceasta sau care, chiar după punerea în mişcare a acţiunii penale, a înlesnit
tragerea la răspundere penală a autorului sau participanţilor.

Textul instituie obligaţia de denunţare atât atunci când faptele menţionate îmbracă
forma autonomă a unor fapte prevăzute de legea penală (de exemplu omor sau omor
calificat), dar şi când acestea intră ca element constitutiv în conţinutul unei infracţiuni
complexe. (ex atentatul care pune în pericol siguranţa statului)

Nedenunţarea priveşte o infracţiune consumată, dar poate privi şi o tentativă la faptele

sus-menţionate - în situaţiile în care tentativa la acestea este incriminată.

Denunţarea poate fi realizată în scris sau oral, direct sau printr-o persoană interpusă, chiar
în faţa unui organ necompetent a începe urmărirea penală pentru infracţiunea respectivă. Acest
organ are, însă, obligaţia să înştiinţeze de îndată organul competent şi abilitat a lua măsurile
legale.

Conținutul constitutiv al infracțiunii este format din obiect, subiect, latura obiectivă și
latura subiectivă.

Înfracțiunea de nedenunțare are ca obiect ansamblul relaţiilor sociale care se constituie şi se

desfăşoară în legătură cu asigurarea legalităţii, independenţei, imparţialităţii şi fermităţii în
procesul de înfăptuire a actului de justiţie, prin sancţionarea fermă a actelor care subminează
autoritatea justiţiei.
Subiectul activ este format din orice persoană responsabilă penal cu excepţia participanţilor la
infracţiunea nedenunţată iar subiectul pasiv este statul ca titular al valorii sociale ocrotite.
Latura obiectivă este formată din elementul material, urmarea imediată și raportul de
cauzalitate.

Elementul material se realizează printr-o atitudine pasivă, respectiv subiectul activ omite
(inacţiune) să înştiinţeze autorităţile despre comiterea vreunei dintre infracţiunile enumerate
de textul legal. În raport cu norma penală existentă, obligaţia de denunţare apare pentru toate
infracţiunile contra vieţii sau care au avut ca urmare moartea unei persoane. Exemple: Art.
188 – omorul, art. 189 – omorul calificat, art. 190 – uciderea la cererea victimei, art. 191 –
determinarea sau înlesnirea sinuciderii.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru înfăptuirea justiţiei, producându-se
întârzierea descoperirii faptelor prevăzute de legea penală comise, a făptuitorilor, precum şi
tragerea la răspundere penală a acestora.

Între inacţiunea făptuitorului şi urmarea imediată există o legătură de cauzalitate, care rezultă din
materialitatea faptei.
În ce privește latura subiectivă Infracţiunea de nedenunţare se săvârşeşte cu intenţie directă
sau indirectă. Nu prezintă importanţă mobilul sau scopul pentru care s-a omis denunţarea.

De asemenea, analizați următoarea speță, precizând dacă sunt întrunite elementele

constitutive ale vreunei infracțiuni contra înfăptuirii justiției, argumentând încadrarea juridică
a faptei/faptelor:

Maria a primit de la soțul său, Alexandru, un inel de aur despre care acesta i-a spus că l-
a luat din casa fratelui său, pe care-l ajuta la zugrăvit, profitând de faptul că la un moment dat
se afla singur în locuință. Maria i-a spus să îl returneze, dar acesta nu a fost de acord, afirmând
că bijuteria reprezintă echivalentul muncii depuse, fiind sigur că fratele nu-i va da niciun ban.
În aceste condiții, Maria a amanetat inelul, iar banii obținuți i-a folosit pentru plata întreținerii.

Putem vorbi despre încadrarea faptei în prevederile articolului 270 din Noul Cod
Penal care sanctionează ”primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui
bun, de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că
acesta provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaşte
natura acesteia”. În același timp fiind vorba despre un membru al familiei, intrăm sub
incidența cauzei de nepedepsire de la alineatul 3 care prevede că ” tăinuirea săvârşită de un
membru de familie nu se pedepseşte”.

Prin fapta sa, Maria, subiectul activ, primește și valorifică (elementul material) un bun,
(obiectul material) obținut printr-o faptă prevăzută de legea penală, furtul, care apoi este
valorificat în bani (trecerea a bunului provenit dintr-o infracţiune în altă sferă patrimonială,
reducându-se posibilitatea ca cesta să fie recuperat. ) dar fiindcă articolul 3 prevede că
tăinuirea săvârșită de un membru de familie nu se pedepsește, aceasta nu va fi pedepsită.
Latura subiectivă este întrunită întrucât Maria avea cunoștință de faptul că bunul
provine dintr-o infracțiune deci a acționat cu intenție directă. Maria scapă de pedeapsă
datorită aplicării alineatului 3 din articolul 270 care prevede cauza de nepedepsire pe care am
enunțat-o mai sus.

Declar că am întocmit personal prezenta lucrare.