UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU

FACULTATEA DE DREPT
DISCIPLINA Drept penal Partea specială I

STUDENT
STANCIU ALEXANDRU IOAN
Anul III, grupa 6, ID

LUCRARE SCRISĂ

SUBIECTUL: Analizați infracțiunea de abuz de încredere din perspectiva noțiunii,

variantelor de incriminare, conținutului constitutiv, cu indicarea a 2-3 exemple.

De asemenea, analizați următoarea situaţie de fapt, precizând dacă sunt întrunite elementele
constitutive ale vreunei infracțiuni şi argumentând încadrarea juridică a faptei/faptelor: în luna
septembrie 2015, după începerea anului școlar, inculpatul i-a cerut părții vătămate suma de 10 lei, cu
ocazia unei întâlniri întâmplătoare, amenințându-l cu bătaia în cazul în care nu se conforma. Partea
vătămată s-a conformat, plătind această sumă inculpatului a doua zi.

În acest caz am putea vorbi despre o tâlhărie însă nu sunt întrunite toate elementele
infracțiunii, deoarece, din punctul meu de vedere lipsește o componentă esențială a
elementulului material și anume acțiunea de constrângere deoarece a trcut destul de mult timp
de la acțiunea amenințării și nici nu a avut loc acțiunea principală, adică furtul, deoarece
partea vătămată a platit singură după o zi inculpatului acea sumă de bani.

INFRACȚIUNEA DE ABUZ DE ÎNCREDERE DIN PERSPECTIVA NOȚIUNII,

VARIANTELOR DE INCRIMINARE

Infracțiunea de abuz de încredere este reglementată în Noul Cod Penal la articolul 238 și
presupune însușirea , dispunerea sa folosirea pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de către
cel căruia i-a fost încredințat în baza unui titlu și cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui
și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.1

Infracțiunea de abuz în serviciu este constituită din: obiectul infracțiunii, subiecții

infracțiunii, latura obiectivă și latura subiectivă.

În ce privește obiectul infracțiunii acesta este format din obiectul juridic special, format
din relațiile speciale de ordin patrimonial a căror dezvoltare presupune o anumită încredere
pe care mebrii colectivității trebuie să și-o acorde în mod reciproc și obiectul material, format
din bunul mobil al altuia care în momentul comiterii faptei se afla în detenția făptuitorului, în
baza unui titlu și cu un anumit scop.2

Prin ”titlu” se înțelege temeiul juridic în virtutea căreia o persoană dobândește posesia
sau detenția unui bun. Această expresie se referă numai la titlurile care derivă din raporturile
patrimoniale de proprietate.

1
Art. 238 (1) din Noul cod Penal
2
Drept penal partea speciala I – suport de curs
 În ce privește subiecții infracțiunii, aceștia sunt suniectul activ, care este întotdeauna
persoana care îndeplinște condițiile cerute de lege și care deține bunul altuia în baza unui titlu
și care se comportă ca un adevărat proprietar și subiectul pasiv, care este persoana fizică sau
juridică căreia îi aparține bunul sau de la care autorul a obținut detenția acelui bun și care este
prejudiciată prin săvârșirea faptei.

În ce privește latura obiectivă, aceasta este compusă din elementul material, urmarea
imediată și legătura de cauzalitate.

Elementul material, se realizează prin însușirea bunului, dispunerea pe nedrept de acel

bun sau refuzul de a-l restitui. Elementul material se exprimă prinntr-o acțiune sau o
inacțiune.

Urmarea imdeiată constă în împosedarea cu bunul care constituie obiectul material al

infracțiunii a autorului și în lipsirea părții vătătmate de posibilitatea exercitării drepturilor ei
asupra bunului în cauză și producerea unui prejudiciiu material.

Între acțiunile prevăzute în textul legii și urmarea imediată trebuie să existe o legătură de
cauzalitate, rezultând din comiterea faptelor incriminatorii.

În ceea ce privește latura subiectivă, fapta trebuie comisă cu intenție directă sau
indirectă.

Abuzul de încredere este o faptă instantanee, iar consumarea ei are loc odată cu
realizarea în totalitate a oricăreia dintre acțiunile ce constituie obiectul material.3

Fiind o infracţiune intenţionată şi susceptibilă de repetabilitate, ea se poate săvârşi şi în

forma continuată, în această situaţie epuizarea având loc odată cu săvârşirea ultimului act
infracţional
Ca variante de incriminare avem, abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor, .
bancruta simplă, bancruta frauduloasă, gestiunea frauduloasă, însușirea bunului găsit sau
ajuns din eroare la făptuitor, înşelăciunea, înşelăciunea privind asigurările, deturnarea
licitațiilor publice, exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile.

În cazul abuzului de încredere prin fraudarea creditorilor, în varianta tip, subiectul activ
al infracţiunii este debitorul care înstrăinează, ascunde, deteriorează sau distruge valori din
propriul patrimoniu ori invocă acte sau datorii fictive, în scopul fraudării creditorilor.4

Un exemplu de abuz de încredere poate fi împrumutul unei sume de bani care ulterior nu a
mai fost restituită sau dispunerea fără drept a unui bun deținut.

Declar că am întocmit personal prezenta lucrare.

3
Drept penal partea speciala I – suport de curs
4
Valerian Cioclei – Infracțiunile contra patrimoniului in Noul Cod Penal