Ioncu Olga MP1702

1. Tehnici de examinare cu substanțe de constrast

Radioopace – soluție de sulfat de bariu administrat p.o, per clismam, cu ajutorul unor sonde la
diverse nivele in funcție de scopul urmărit.. derivați iodați pentru vizualizarea veziculei biliare
si a căilor biliare intra-si extrahepatice sau a diferitor traiecte fistuloase .
Substanta iodată hidrosolubila - gastrografin

Radiotransparente – aerul care poate fi introdus cu ajutorul unor sonde la diferite nivele sau
porțiunea Rivieri , gazogenă , p.o. sau per clisma, insuflată pe sonă.

Contraindicații

– examinarea radiologica este contraindicata femeilor insarcinate si se recomanda

precautie in efectuarea tomografiilor copiilor sau persoanelor tinere. In cazul injectarii
substantei de contrast, mamele nu trebuie sa isi alapteze copiii timp de 24 – 48 ore dupa
administrarea acesteia.

– risc renal: pacientii cu insuficienta renala, tratament concomitent cu anti-inflamatoare

nesteroidiene (foarte important a se cunoaste valoarea creatininei si rata de filtrare
glomerulara). Riscul de a dezvolta nefrotoxicitate ca urmare a administrarii substantei de
contrast creste semnificativ la pacientii cu o rata de filtrare glomerulara mai mica de
30ml/min/1,73m2.
– risc alergic: pacientii cu astm, reactii alergice la substanta de contrast in antecedente.
Efectuarea unei scheme de tratament in prealabil administrarii substantei de contrast este
rezervata pacientilor cu antecedente alergice moderate sau severe. Trebuie efectuata
intreaga schema de tratament pentru a reduce riscurile reactiilor alergice la substanta de
contrast in toate cazurile, cu exceptia celor in care beneficiile efectuarii examinarii de
urgenta surclaseaza riscul dezvoltarii unei reactii alergice la substanta de contrast. In cazul
pacientilor care au suferit de reactii alergice minore ca urmare a administrarii substantei
de contrast, se prefera fie absenta tratamentului prealabil, fie administrarea unui tratament
antihistaminic. Riscul unei reactii alergice repetate in cazul unui pacient cu antecedente de
reactie alergica severa este de 18,5%.

– risc cardiovascular: pacientii cu insuficienta cardiaca, hipertensiune arteriala maligna.

2. .ANATOMIA RADIOLOGICA A COLONULUI

Colonul este dispus in forma de cadru la periferia abdomenului; are o lungime de 150 cm,
iar grosimea peretelui de 3 mm.

Segmentele colonului: cecul, colonul ascendent, colonul transvers, colonul descendent,

sigmoidul, ampula rectala, anusul au un calibru in descrestere progresiva.

Cecul - portiunea initiala si si cea mai larga a colonului este separata de colonul ascendent
printr-un plan ce trece prin valvula ileocecala. Aceasta, situata pe fata lui interna, protrude
in lumen. Este formata din 2 buze, superioara, mai scurta, si inferioara, mai lunga, care
delimiteaza un lumen.

Vazuta ortograd, valvula are o forma stelara datorita convergentei pliurilor spre orificiul
ileal. Valva cu un continut grasos ridicat, realizeaza o imagine lacunara rotunda, bine
delimitata, diametrul ei nedepasind 3 cm

Colonul ascendent continua cecul, are un traiect ascendent - este acoperit de peritoneul
posterior care reprezinta o structura a spatiului pararenal anterior. Lateral santul paracolic
reprezinta o cale de propagare a lichidelor din spatiile subdiafragmatice spre pelvis.

In regiunea hepatica, colonul isi schimba directia devenind transversal, formand unghiul
hepatic.

In traiectul sau spre stanga, intersecteaza rinichiul drept, duodenul II, capul pancreatic si
este situat intraperitoneal.

Mezocolonul transvers fixeaza colonul la fata anterioara a pancreasului.

Epiplonul se insera pe fata antero-superioara a colonului tansvers. Portiunea sa proximala,

ligamentul gastrocolic, se extinde spre marea curbura a stomacului fiind mai lunga.
Portiunea inferioara este situata anterior anselor intestinului subtire.

Unghiul splenic este fixat prin ligamentul frenocolic, care limiteaza inferior loja splenica,
constituind un baraj in calea difuzarii infectiilor din pelvis spre spatiul subdiafragmatic
stang.
Colonul descendent incepe la flexura stanga devenind din nou retroperitoneal. El vine in
raport cu rinichiul stang.

Fig. 231 Segmentele colonului 1-cecul, 2 unghiul hepatic, 3-unghiul splenic, 4-colonul
descendent, 5-sigmoidul, 6 ampula rectala, 7 apendicele

olonul sigmoid se intinde intre 1/3 medie a osului iliac si vertebra a 3-a sacrata.

El este intraperitoneal fiind suspendat de mezosigmoid.

Rectul este portiunea terminala a colonului, are o lungime de 15 cm si un calibru mare in

portiunea ampulara. Treimea superioara este acoperita de peritoneu care se reflecta
anterior spre uter si vagin la femeie si vezica urinara la barbat. In acest reces exista anse
ileale si ansele colonului sigmoid.

Canalul anal are o lungime de 3 cm si se termina la anus avand un traiect oblic spre
posterior.

Fig. 232 Relieful mucos al colonului

Cele 3 tenii care sunt mai scurte determina formarea haustrelor la nivelul colonului
proximal. La nivelul colonului distal haustrele sunt rezultatul contractiei active a teniilor.
Haustrele sunt separate prin falturi care nu circumscriu complet colonul. Ele sunt mai
numeroase in segmentul proximal.
Colonul are un continut aeric mare care pe radiografiile simple, in decubit dorsal, se
localizeaza mai ales in portiunea transversa care este situata mai anterior.

3.

Investigatia este : Radiografia de ansamblu a abdomenului pe gol. Se observa zone

hipertransparente pe traiectul intestinului gros ceea ce rezulta prezenta gazelor in
intestin. Aceasta metoda se utilizeaza pentru a exclude ocluzia intestinala sau ulcerul
perforat.

Reperele anatomice sunt: coastele, ficatul, bula gastrica, coloana vertebrala.