Complicaţiile nesistematizate.

Colangita (angiocolita) este inflamaţia căii biliare principale (CBP),

……spre deosebire de colangiolită (inflamaţia căilor biliare intrahepatice).
După evoluarea clinică poate fi acută şi cronică, sclerozantă , care în cele din urmă
finisează prin ciroza biliară.

Colangita este o complicaţie mixtă a colelitiazei, apărută în urma acţiunii

factorului mecanic (calculul, stenoza)
şi infecţios (colibacilul, enterococul, stafilococul) şi se manifestă prin
triada Chauffard-Villard-Charcot: durere, febră, icter.
r
Durerile sunt rezultatul colicii coledociene, se localizează în triunghiul Chauffard şi se
însoţesc adeseori de greţuri şi vomă.
Febra este consecinţa infectării bilei în stază, survine în primele 6 ore şi atinge limitele de
39,5-410 , se însoţeşte de frisoane şi transpiraţii excesive.
Icterul se instalează după 8 ore, se însoţeşte de prurit şi are tendinţă de creştere după fiecare
acces de febră.
Triada Reinold hta

manifestările clinice, metode de diagnostic, principii de tratament.

Diagnosticul este facilitat de examenul de laborator şi instrumental:
hiperleucocitoză (mai mult de 15.000), hiperbilirubinemie, elevarea fosfatazei alcaline,
aminotransferazelor. Sunt foarte utile USG şi colangiopancreatografia retrogradă.
Tratamentul colangitei acute constă în aplicarea antibioticelor
ampicilina de scară largă, procedeelor de dezintoxicare şi metodelor de
decompresie a căilor biliare - papilosfincterotomie cu înlăturarea calculilor şi a
stenozei oddiene, derivaţii biliodigestive în caz de stenoze oddiene ce depăşesc 2
cm, tumori etc.
Majoritatea colangitelor acute se supun unui atare tratament, mortalitatea ne
depăşind 10-20%.
Unele forme hiperseptice se complică cu apariţia microabceselor hepatice,
pileflebitei acute şi cu instalarea şocului toxico-septic.
Angiocolita icterouromigenă Caroli este o formă extrem de gravă, patogenia
căreia este încă neelucidată, dar se presupun mecanisme multiple: factorul infecţios
(anaerobi), dezechilibrul hidroelectrolitic şi şocul, acumularea de pigmenţi biliari
în tubii renali. Are o evoluţie rapidă: creşte hiperazotemia, se instalează
oligoanuria, apar semnele de insuficienţă hepatică (sindrom hemoragipar, icter,
comă hepatică), care se asociază fenomenelor de angiocolită. Mortalitatea în aceste
forme ajunge la 60-70%.
Colangita clasisficare
Dupa criteriu etiologic infectioasa ,aseptica imunologica, toxica ,
obstrctiva , ereditara
Daupa evolotie acuta cronica
Recidivanta sclreozanta
Nesupurativa
 Dupa gravititata procesului usoara medie grava
. dupa patogenie primara(imun genetic) secundara - *limfogen
ascendent

Icterul mecanic
Icterul este un sindrom, care se dezvoltă ca urmare a perturbării
metabolismului bilirubinei şi se manifestă prin coloraţia galbenă a tegumentelor,
mucoasei şi sclerelor provocată de depunerea de bilirubină, consecinţă a creşterii
concentraţiei plasmatice peste valoarea 30-35 mmol/l
Icterul este un simptom frecvent (uneori cel mai important) al multor afecţiuni.

În corespundere cu mecanismul apariţiei deosebim 3 forme clasice ale

icterului:
1.icter în urma alterării parenchimului ficatului - icter parenchimatos (intrahepatic);
2.în urma obturării căilor biliare-icter mecanic (posthepatic);
3.în urma formării în abundenţă a pigmentului biliar-icter hemolitic (antehepatic).

Cea mai frecventă cauză a icterului mecanic este obturarea căilor biliare de
către calculi. Litiaza coledociană poate fi secundară de origine veziculară (97-99%) sau primară
autohtonă (1-3%).
A două cauză, după frecvenţa, care provoacă icterul mecanic este strictura căilor biliare
care poate fi situată atât în regiunea papilei Vater, cât şi în segmentul supraduodenal al
hepatico-coledocului. Cele mai frecvente cauze sunt: dereglări a funcţiei sfincterului Oddi,
procesele inflamatorii în duoden, pancreatita, coledocolitiaza etc.
Cauzele stricturii căilor biliare în segmentul supraduodenal în 10-15% cazuri pot fi:
procesele inflamatorii (colangite, pedunculite), lezarea căilor extrahepatice în timpul
operaţiilor din zona hepato-duodenală. Foarte rar cauza stricturii este tumoarea malignă a
căilor biliare.
A treia cauză, după frecvenţă, a icterului mecanic este compresia căilor biliare
extrahepatice de către tumori maligne şi benigne a capului pancreasului, rinichiului drept,
papilei Vater, stomacului, veziculei biliare, precum şi procesele inflamatorii din această
regiune: colecistite, pancreatite pseudotumoroase indurative, limfadenita paracoledociană
etc.

TABLOUL CLINIC
După cum am menţionat mai sus, de cele mai dese ori, cauza icterului mecanic
(posthepatic) este litiaza coledocului, care declanşează sindromul coledocian
major, manifestat prin triada simptomatică Chofford-Villar-Charcot formată
din: durere, icter şi febră cu frison.
Scaunul se decolorează, urina viceversa devine închisă la culoare şi în
continuare apare pruritul, care este determinat de influenţa acizilor biliari asupra
receptorilor dermali şi e prezent în 50% cazuri de icter calculos şi 25% - de icter
canceros.
 Odată cu încetarea durerii, icterul şi febra pot dispare rapid sau lent. Dispariţia
icterului şi febrei după trecerea crizei dureroase este un semn important pentru
diagnosticul diferenţial al litiazei coledociene.
Decolorarea bolnavului merge paralel cu dispariţia spasmului, edemului şi
dezinclavării calculului. Reapariţia icterului, precedat sau nu de colica coledociană,
este un argument în plus, în stabilirea diagnosticului de litiază a căii biliare
principale.
evidenţiază coloraţia icterică a tegumentelor şi sclerelor, sensibilitatea,
durerea sau contractura la nivelul hipocondrului drept.
Durerea este localizată mai ales în zona pancreatico-coledociană, descrisă de
Chauffard. Ficatul este mărit de volum, când staza biliară este importantă, cu
marginea anterioară uşor rotungită şi indurată. Suprafaţa ficatului este netedă.
Prezenţa calculului în coledoc este resimţită şi de alte organe şi în primul rând de
pancreas. Papilo-oddită scleroasă, care se asociază foarte frecvent litiazei
coledociene obstructive sau neobstructive, poate fi cauza unor forme anatomo-
clinice de pancreatită.
În icterul mecanic de origine canceroasă durerea de asemenea este
prezentă, însă apariţia ei este treptată, se localizează în epigastru cu iradierea în
spate, în regiunea lombară, deseori este anticipată de icter, care în aceste cazuri
creşte treptat. Printre alte plângeri bolnavii acuză slăbiciune, inapetenţă,
greţuri, vome, constipaţii. Bolnavul este astenic, bradicardic şi neliniştit de
pruritul care treptat se intensifică şi deseori anticipă icterul.
La inspecţie se observă culoarea galbenă a tegumentelor şi sclerelor, deseori
(în 60% cazuri) e prezent simptomul Courvoizier (1890) manifestat prin triadă: 1)
caşexia bolnavului; 2) icter pronunţat; 3) reliefarea vezicii biliare prin peretele
abdominal.
La palpare găsim abdomenul neâncordat, prin care se apreciază fundul
colecistului mărit în volum şi elastic.

DIAGNOSTICUL ICTERULUI MECANIC

Dintre semnele de laborator trebuiesc menţionate următoarele: leucocitoza elevată,
accelerarea VSH, creşterea bilirubinei cu preponderenţa fracţiei directe, a colesterinei şi
fosfatazei alcaline, apariţia în urină a pigmenţilor şi acizilor biliari cu dispariţia
concomitentă a urobilinei. Brusc scad factorii de coagulare (protrombina şi fibrinogenul,
proaccelerina- factorul V şi proconvertina - factorul VII, vitamina «K»). În cazurile depăşite
constatăm hipoproteinemie, creşterea globulinei L2. Transaminazele (aspartataminotransferaza şi
alaninaminotransferaza) sunt la norma sau puţin elevate.
Printre alte investigaţii se numără: metodele radiografice ca: radiografia de
ansamblu, holegrafia (perorală şi intravenoasă), dat fiind faptul creşterii bilirubinei şi, deci,
scăderi posibilităţii hepatocitelor de a acumula şi a elimina substanţa de contrast, îşi pierde
importanţa informativă în cazurile acestea este holegrafia transparietohepatică (percutană).
Examenul colangiografic executat în decursul operaţiei cu manometria căilor biliare.
În ultimii ani a luat răspândire colangiografia (la nevoie colangiopancreatografia)
retrogradă cu ajutorul duodenoscopul, precum şi colangioscopie atât retrogradă cât şi cea
intraoperatorie.
De mare folos este şi laparoscopia, care nu numai că ne poate dumeri în stabilirea
nivelului obstacolului, dar ne indică şi originea lui prin biopsie. Mai ales de mare importantă este
laparoscopia la diferenţierea icterul mecanic (posthepatic) de cel parenchimatos (intrahepatic).
Însă cea mai informativă şi miniagresivă metodă de diferenţiere a celor două ictere este scanarea
cu izotopi de aur, care în icterul parenchimatos va evidenţia o absorbţie diminuată şi înceată a
izotopilor de către hepatociţi şi o eliminare încetinită în colecist. În cazurile icterului mecanic
vom constata o absorbţie mai mult sau mai puţin normală, dat cu lipsa totală a izotopilor în
colecist, căile biliare extrahepatice şi în intestin.
O altă investigaţie neagresivă şi foarte informativă este ultrasonografia, care adeseori
indică atât cauza icterului mecanic cât şi localizarea obstacolului.
TRATAMENTUL Icter mecanic
Un bolnav cu icter mecanic de origine litiazică are indicaţie operatorie. Intervenţia
chirurgicală trebuie executată după o pregătire prealabilă pentru remontarea stării generale, şi
ameliorarea constantelor biologice. La litiazicii coledocieni infectaţi cu fenomene de angiocolită,
operaţia va fi urgentă sub protecţia antibioticelor.
Intervenţia chirurgicală se va executa sub anestezie generală cu intubaţie oro-traheală. La
bolnavii slăbiţi cu riscul avansat de anestezie se utilizează anestezia epidurală cu lidocaină sau
trimecaină de 3%. Deschiderea cavităţii peritoneale se face prin intermediul unei incizii mediane
(Lebker) sau oblice în hipocondrul drept (Koher). Explorarea căilor biliare externe trebuie
făcută cu grijă pentru a inventaria totalitatea leziunilor şi, deci, se va inspecta (manual, vizual şi
instrumental) toată regiunea pancreato-biliară. Vezicula biliară va fi înlăturată printr-o
colecistectomie retrogradă.
Dacă avem o bună colangiografie preoperatorie, care ne-a precizat diagnosticul, se renunţă
la această procedură preoperatorie. Pentru îndepărtarea calculilor din calea biliară
principală se deschide coledocul printr-o coledocotomie longitudinală
supraduodenală (10-15 mm) cea ce permite scoaterea calculilor cu pensa
Desjardins sau cu sonda coşuleţ metalic, sonda Dormia.
Pentru calculii inclavaţi în papila oddiană sau în ampula lui Vater este nevoie de abordul
transduodenal al acestui segment, pentru care se efectuează o duodenotomie
longitudinală cu papilofsincterotomie oddiană. În ultimii 10-20 ani în aceste cazuri
papilo-sfincterotomia se efectuează din interiorul duodenului cu ajutorul fibroduodenoscopului
cu câteva zile înainte sau peste 2-3 zile după operaţie.
Coledocotomia poate fi «ideală», când ea se termină prin sutura primară a inciziei, fără
drenaj extern. Pentru realizarea ei este necesar de a avea un coledoc cu un perete uşor îngroşat,
care să permită o bună sutură, bila să fie aseptică, iar permeabilitatea coledocului inferior şi a
joncţiunii coledoco-duodenale perfectă. Aceste trei condiţii, însă, se întâlnesc rar cea ce impune
drenajul extern temporar. Drenajul pune căile biliare principale în repaos, realizează evacuarea
conţinutului purulent sau biliopurulent, până la sterilizarea bilei. Mai mult ca atât, prin tubul de
dren se introduc antibiotice, novocaină, no-şpa, baralgină pentru cedarea spasmului şi se
controlează lumenul coledocian prin fistulo-colangiografie postoperatorie. Este bine, ca în
cazurile de litiază multiplă coledociană sau hepato-coledociană, colangiografia să se execute la
sfârşitul intervenţiei înainte de închiderea peretelui, pentru a putea îndepărta imediat un eventual
uitat calcul.
După locul introducerii drenului în coledoc, felul lui, orientarea capătului intern şi alte
particularităţi deosebim diverse tipuri de drenaj extern

54.Coledocolitiaza: etiopatogenie, manifestările clinice,

diagnosticul, tratamentul.
 Coledocolitiaza (numita si pietre in canalul biliar sau calculi in canalul biliar)
este prezenta unei pietre biliare in canalul biliar comun. Aceste pietre se formeaza
de obicei in vezica biliara. Canalul biliar este un tub mic care transporta bila de la vezica
biliara la intestine.
Vezica biliara este un organ in forma de para care se afla sub ficat in partea dreapta
superioara a abdomenului. Aceste pietre raman de obicei in vezica biliara sau trec prin
canalul biliar comun neobstructionandu-l.

Etiopatogenie –

Migrarea calculilor din vezica biliară

Fistula bilio-biliară cu obturarea ductului cu calculi mici
Calculii formați direct în ductul coledoc
Calculii intrahepatici (rar)
Manifestări clinice depind de forma clinică a coledocolitiazei

Formele aicterogene
Formele dureroase – colici biliare obișnuite însoțite rar de subicterul sclerelor care nu sunt
observate de pacient/medic
Forma cu angiocolită acută – febra bilioseptică Chauffard = după colică apare un episod de
febră. Cu cît aceste episoade sunt mai dese cu atît probabilitatea blocajului CBP (ductului
coledoc) este mai înaltă
Forma dispeptică – poate fi cnfundată cu o gastrită sau pancreatită cronică
Forma cașestizantă – caracterizată printr-o slăbire pronunțată = 20 kg în 2-3 luni
Formele icterigene (manifeste)
Necesită diagnostic diferențial cu alte ictere de diversă etiologie.

TABLOU CLINIC
Litiaza coledociană poate fi asimptomatică sau poate prezenta tabloul clinic al
unei colangite.
Din punct de vedere clinic, caracteristică coledocolitiazei este prezenţa triadei
Charcot: febră însoţită de frison, icter şi durere la nivelul hipocondrului drept.

Calculi coledocieni pot proveni şi de la nivelul căilor biliare intrahepatice. Cei primari sunt

calculi pigmentari şi apar de obicei proximal faţă de o stenoză a unuia din cele două canale
hepatice sau a hepaticului comun. Calculii intrahepatici au o dispoziţie aparte: un calcul mai
voluminos obstruează canalul, iar după acesta sunt prezenţi alţi calculi mai mici.

Din punct de vedere clinic, există mai multe forme de coledocolitiază.

Forma cu icter
Prezenţa unui calcul în coledoc determină într-un număr destul de mare de cazuri, apariţia
icterului. Printre formele manifeste distingem:
- icterul ce apare consecutiv inclavării calculilor la nivelul papilei;
- Litiaza coledociană ce se asociază cu colecistită acută;
- Litiaza coledociană asociată cu litiază intrahepatică;
- Forma cu icter izolat;
- Litiaza coledociană asociată cu pancreatită acută;
- Litiaza cu angiocolită acută.

Pentru forma clasică caracteristic este prezenţa triadei Charcot-Villard: durere, febră, icter.

Durerea este localizată la nivelul hipocondrului drept, în triunghiul pancreatico-
coledocian a lui Chauffard, apare la 3-5 ore după o masă copioasă, foarte frecvent
noaptea. Uneori durera poate fi prezentă la nivelul epigastrului, cu iradiere la nivelul
umărului şi hipocondrului stâng. Caracterul durerii este acela de crampă vie, continuă,
cu exacerbare la mobilizare sau presiune. Durata variază de la câteva ore până la câteva
zile.
Febra, dacă apare, atinge valori de 38-39 de grade Celsius şi este însoţită de frison.
Icterul se instalează după aproximativ 24 de ore de la colică şi este de intensitate mica,
variabil în funcţie de mobilizarea calculilor. Urinile sunt hipercrome, scaunele sunt
hipocolice, iar pruritul cutanat este prezent. Dispariţia icterului se însoţeşte de diminuarea
hepatomegaliei cu normalizarea culorii scaunelor.

O altă formă clinică este cea determinată de inclavarea calculului la nivelul papilei. Se
caracterizează prin prezenţa icterului. Obstacolul de la nivelul sfincterului lui Oddi determină
dilatarea căii biliare principale în amonte, cu creşterea presiunii biliare ce determină
instalarea colicilor. Durerea este variabilă de la o persoană la alta, iar icterul este mai intens
şi mai prelungit decât în forma anterioară. Inclavarea calculului determină, de obicei, prin
stază, apariţia infecţiei ce se manifestă prin febră şi frison ce alterează şi mai mult starea
generală. Scaunele sunt acolice. Uneori această formă se poate complica cu
apariţia pancreatitei acute.

Coledocolitiaza cu colecistită acută se manifestă prin:

- Icter;
- Împăstarea zonei coledoco-pancreatice.

Coledocolitiaza asociată cu litiază intrahepatică

Calculii pot fi migraţi de la nivelul veziculei biliare sau autohtoni.

Forma cu icter izolat este de obicei oligosimptomatică, tabloul clinic fiind dominat de

prezenţa icterului.
În faza de debut apare o jenă la nivelul hipocondrului drept, după care se instalează
coloraţia icterică. Hepatomegalia este de mici dimensiuni, iar pruritul este intens.
Este necesară realizarea diagnosticului diferenţial cu hepatita virală şi icterul apărut în
cadrul neoplasmului de cap de pancreas.

Formele grave ale coledocolitiazei sunt formele asociate cu angiocolită şi cu pancreatită

acută.
Angiocolita este o complicaţie ce poate surveni la toate litiazele coledociene şi apare de
obicei atunci când există calculi multipli.
Angiocolita prezintă două forme de evoluţie: forma catarală şi forma flegmonoasă.

Forma catarală este mai uşoară şi se manifestă prin durere la nivelul hipocondrului drept la
care se adaugă febră 38 de grade Celsius, frison şi icter. Hepatomegalia este moderată şi
dureroasă la palpare.
Prezenţa angiocolitei impune schimbarea tratamentului prin introducerea antibioticelor şi a
drenajului biliar. Dacă acest lucru nu se realizează, forma catarală se va transforma în una
purulentă cu un tablou clinic mult mai sever: febră 40-41 cu frison solemn, tahicardie,
transpiraţii profuze. Hemoculturile pot ieşi pozitive. Icterul este aproape întotdeauna prezent
şi după fiecare acces febril se accentuează. Durerea este la nivelul hipocondrului drept,
uneori putând fi prezente şi semnele de iritaţie peritoneală.
Simptomatologia angiocolitei se poate asocia cu hipotensiune arterială, modificări ale stării
de conştienţă, până la letargie şi comă.

Pancreatita acută este altă complicaţie ce poate surveni în cadrul coledocolitiazei şi apare

secundar obstrucţiei ampulei produsă prin intermediul migrării calculilor în duoden.
Tabloul clinic se caracterizează prin colici biliare, icter sau subicter şi durere cu iradiere în
bară la nivelul etajului abdominal superior.

Alte forme disimulate ale litiazei coledociene

Formele disimulate ale coledocolitiazei sunt reprezentate de:
- Forma cu semne coledociene minore;
- Forma cu litiază coledociană latentă asociată cu litiază veziculară patentă;
- Forma febrilă pură;
- Forma dispeptică;
- Forma caşectizantă;
- Forma latentă.

Forma cu semne coledociene minore se manifestă prin colici biliare la care se asociază
puseuri subfebrile cu subicter scleral discret, colurie.
Forma cu litiază coledociană latentă asociată cu litiază veziculară patentă poate fi sub
forma formei dureroase pure sau sub forma litiazei coledociene latente însoţită de
colecistită acută litiazică.
Forma febrilă pură se manifestă prin tablou febril cu frison, fără a fi identificată nici o
etiologie.
Diagnosticul este unul de excludere.
Forma dispeptică se manifestă prin meteorism abdominal, în special după o masă bogată
în lipide, eructaţii, tulburări de tranzit.
Diagnosticul diferenţial trebuie făcut în această situaţie cu boala ulceroasă, gastrita cronică,
pancreatita cronică.
Forma caşectizantă - formă ce se asociază cu colici biliare şi scădere marcată în greutate.
Forma latentă este complet asimptomatică..

Din punct de vedere anatomo-clinic, coledocolitiaza se clasifică astfel:

1. Forma simplă - aceasta se caracterizează prin:
- prezenţa calculilor migraţi, unici sau multipli, faţetaţi şi cu friabilitate redusă;
- obstrucţia coledocului este parţială sau nu există;
- peretele coledocului nu este modificat;
- tratamentul de elecţie este coledocolitotomia urmată de drenaj biliar extern.
2. Forma complexă se caracterizează prin prezenţa de calculi coledocieni sau migraţi de la
nivelul colecistului ce prezintă anumite cracteristici:
- Sunt inclavaţi la nivelul papilei;
- Sunt migraţi la nivelul căilor biliare intrahepatice;
- Sunt conţinuţi de un diverticul al coledocului.

O situaţie particulară a coledocolitiazei o reprezintă inclavarea calculilor la nivelul papilei.

Aceasta situaţie prezintă mai multe stadii:
- Stadiul I = calculul este complet inclavat;
- Stadiul II = calculul este la nivelul coledocului terminal care este este îngustat atât
anterior, cât şi posterior de calcul;
- Stadiul III = calculul este inclavat la nivelul extermităţii terminale a căii biliare principale.
O altă situaţie particulară este inclavarea calculilor la nivelul unui diverticul localizat în
coledocul terminal.
Prezenţa atât a litiazei coledociene, cât şi a litiazei intrahepatice este de asemenea o
situaţie rar întâlnită, dar şi dificil de diagnosticat.
O formă foarte rară de coledocolitiază este forma malignă ce se caracterizează prin:
- Atonia coledocului;
- Magacoledoc;
- Prezenţa de calculi multipli ce pot ajunge până la nivelul căilor biliare intrahepatice.
Complicaţiiile coledocolitiazei.
Mecanice = icter
Icter fluctuent pentru că o parte din bilă va ajunge în duoden, în caz de calcul mai mare
de 3 mm în coledocul inferior.
Icter persistent în caz de calcul incorporat în papilă însoțit de spasmul sfincterul Oddi și
ulcerații ale mucoasei cu fibrozare ce va duce la stenoza sfincterului.
Tratament – sfincterotomia oddiană
Inflamatorii = angiocolita acută
Cauzată de litiaza CBP/ intrahepatică și staza biliară asociată cu infecția intestinală ajunsă în
duct pe cale hematogenă. Se caracterizează prin febră 39-41°C și frison violent. Unele fome
clinice duc la apariția microabceselor hepatice cu instalarea șocului toxico-septic. Angiocolita
ictero-uremigenă este o fomă cu evoluție rapidă ce duce la instalarea insuficienței hepatice.
Ciroza biliară – consecință a recidivelor angiocolitelor cu fibroză progresivă
Stenoza addiană benignă – apare la cicatrizarea ulcerațiilor mucoasei și incorporarea
calculului în papilă
Pancreatita acută – consecință a trecerii repetate a microcalculilor prin sfincterul Oddi
sau incorporării lor la acest nivel

DIAGNOSTIC
Investigaţiile de laborator vor evalua markerii de colestază:
1. Bilirubina serică este necesară pentru stabilirea prezenţei icterului (valorile normale
pentru bilirubina indirectă sunt de 0,2-1 mg% şi pentru cea directă de 0-0,2 mg%) . Atunci când
se depăşeşte valoarea de 3 mg%, apare icterul sclerotegumentar, iar cea de 5 mg%, apare icterul
generalizat.
2. Fosfataza alcalină are valori normale de 20-85 U.I. la 100 ml ser. Creşterea valorilor acesteia
indică un icter obstructiv.
3. GGT (crescut).

Uneori pot fi prezente valori crescute ale transaminazelor şi a amilazelor plasmatice.

De asemenea, formula leucocitară poate fi modificată: leucocitoză cu neutrofilie.
În anumite forme clinice se poate realiza hemocultura şi bilicultura ce vor evidenţia de obicei
prezenţa Escherichiei coli sau Pseudomonas aeruginosa.
Daca aveti simptome, un doctor o sa verifice prezenta pietrelor in canalul biliar comun. Acesta
va folosi unul dintre urmatoarele teste imagistice:
- ecografie abdominala: o procedura imagistica care foloseste unde sonore de
inalta frecventa pentru a examina ficatul, vezica biliara, splina, rinichii si
pancreasul
- tomografie abdominala: radiografie transversala a abdomenului
- ecografie endoscopica: o sonda cu ultrasunete este introdusa intr-un tub
endoscopic flexibil si introdusa prin gura pentru a examina tractul digestiv
- colangiografie retrograda endoscopica: o procedura folosita pentru a identifica
pietre, tumori si ingustari ale canalelor biliare
- colangiopancreatografie prin rezonanta magnetica: un RMN al vezicii biliare,
al canalelor biliare si al canalului pancreatic
- colangiografie percutanata transhepatica: o radiografie a canalelor biliare
De asemenea, doctorul mai poate sa ceara anumite analize de sange pentru a depista o
posibila infectie si pentru a verifica starea ficatului si a pancreasului precum
hemoleucograma, bilirubina, enzimele pancreatice, transaminaze sau profil lipidic
.
TRATAMENT
Astfel se va realiza coledocotomia cu extragerea consecutivă a calculilor
urmată de drenaj Kehr.
Uneori se poate realiza extragerea calculului prin CPRE prin sfincterotomie
endoscopică cu ajutorul unei sonde Dormia.
În cazul prezenţei unei colangite acute supurative tratamentul este reprezentat de
antibioticoterapie - de elecţie pot fi utilizate Piperacilina în asociaţie
cu Gentamicina, reechilibrare hidro-electrolitică şi decompresia căilor biliare.

Decompresia poate fi realizată prin:

- CRPE cu sfincterotomie urmată de extragerea calculului;
- Tub nazo-biliar;
- Drenaj biliar percutan;
- Chirurgical.
Tratamentul consrvativ
– administrarea antibioticelor (Ampicilină + cefalosporine/ Gentamicină) +
colecistectomie + dezobstrucția și drenajul ductului coledoc (drenajul Kehr)

Tratarea calculilor biliari se bazeaza pe eliminarea blocajului. Aceste tratamente

pot sa includa:
1.extractia pietrelor, fragmentarea pietrelor (litotritie),
2, interventie chirurgicala pentru a elimina vezica biliara impreuna cu pietrele
formate,
3.interventie chirurgicala care sectioneaza canalul biliar comun pentru a elimina
pietrele sau sa le ajute sa treaca (sfincterotomie) sau 
4.drenaj biliar.

Cel mai intalnit tratament impotriva calculilor biliari este sfincterotomia

endoscopica biliara. In timpul acestei proceduri, un dispozitiv de tip balon sau
cos este introdus in canalul biliar si este folosit pentru a extrage pietrele.
Aproximativ 85% din totalitate calculilor biliari se pot extrage cu acest procedeu.

Daca o piatra nu trece de buna voie sau nu poate fi eliminata prin procedeul de mai
sus, doctorul poate initia procedura de litotritie. Acest procedeu este conceput
pentru a fragmenta pietrele astfel incat ele sa fie capturate sau sa treaca cu usurinta.

Pacientii cu calculi biliari in canalul biliar si care inca au calculi in vezica biliara
pot fi tratati prin eliminarea vezicii biliare. In timpul operatiei, doctorul o sa
verifice si canalul biliar, pentru a se asigura ca toate pietrele au fost extrase.

Daca pietrele nu pot fi eliminate complet, sau daca calculii biliari v-au facut
probleme si in trecut dar nu doriti ca vezica biliara sa va fie eliminata, doctorul
poate sa va implanteze mici tuburi care ajuta la drenarea calculilor si care vor ajuta
si la prevenirea aparitiilor pietrelor in viitor. Aceste tuburi vor preveni si
ulterioarele infectii.