Cratima, semn de ortografie, marchează rostirea în flux continuu, fără pauză, a două părţi de vorbire

diferite:
din punct de vedere fonetic marchează contopirea într-o silabă a …cu …; pentru a se evita
hiatul vocala … se elidează; se reduce numărul de silabe cu una;
din punct de vedere prozodic păstrează măsura şi conservă ritmul.

Ex. „strânge-n braţe” (V. Alecsandri, Gerul)

Cratima, semn de ortografie, marchează rostirea în flux continuu, fără pauză, a două părţi de vorbire
diferite verbul strânge cu prepoziţia simplă în;
din punct de vedere fonetic marchează contopirea într-o silabă a silabei finale din verb cu prepoziţia;
pentru a se evita hiatul, vocala î se elidează; se reduce numărul de silabe cu una;
din punct de vedere prozodic păstrează măsura şi conservă ritmul.
……………………………………………………………………………………………………………