Sunteți pe pagina 1din 6

REGLEMENTAREA JURIDICĂ ÎN DOMENIUL PROTECȚIEI AERULUI

Printre primele legi, adoptate după obţinerea suveranităţii Republicii Moldova a fost Legea
privind protecţia mediului înconjurător (nr. 1515-XII din 16.06.1993). O atenţie deosebită este
acordată protecţiei bazinului aerian, principalele direcţii fiind următoarele:
– micşorarea reziduurilor atmosferice provenite de la surse staţionare sau mobile;
– utilizarea celor mai eficiente metode şi tehnologii pentru diminuarea poluării atmosferei;
– gestiunea produselor, în primul rând a conţinutului de substanţe nocive din ele;
– protecţia stratului de ozon al atmosferei, (cap. II, art. 8, alin. 13d şi cap. V alin. d, art. 56
(pct. 4);
– interzicerea utilizării substanţelor ce distrug stratul de ozon;
– implementarea tehnologiilor, ce exclud poluarea atmosferei cu substanţe ce provoacă
distrugerea stratului de ozon.
Obiectivul principal al Legii privind protecţia aerului atmosferic (LPPAA) (nr. 1422-XIII din
17.12.1997) îl constituie păstrarea calităţii aerului atmosferic, îmbunătăţirea stării lui, prevenirea şi
diminuarea nivelului acţiunii fizice, chimice, biologice, radioactive şi a altor acţiuni ce au o
influenţă asupra atmosferei şi duc la consecinţe grave pentru populaţie şi/sau mediul ambiant.
Domeniul de utilizare a acestei legi este reglementat de activitatea persoanelor fizice şi
juridice, ce pot direct sau indirect înrăutăţi starea mediului aerian. Legea prevede, în particular,
participarea organizaţiilor de stat şi a persoanelor fizice la măsuri de protecţie a aerului atmosferic
contra poluării.
Drept criterii de apreciere a stării aerului atmosferic sunt normele sanitaro-igienice, stabilite de
Ministrul Sanătății, Muncii și Protecției Sociale, unice pentru toată ţara.
Unul din criterii principalele ale stării aerului atmosferic este concentraţia limitat admisibilă
(CLA) a poluanţilor.
În conformitate cu art. 11, cap. IV „Normativele calităţii aerului” în scopul protecţiei bazinului
aerian, pentru sursele staţionare şi mobile sunt stabilite norme limitat admisibile ale degajărilor
(DLA). Acest articol mai prevede şi corelaţia stabilirii DLA pentru un ingredient concret cu CLA
stabilită pentru acelaşi ingredient.
Conform acestui articol normele DLA ale poluanţilor se stabilesc la nivelul la care reziduurile
atmosferice de la toate sursele existente de poluare în zona corespunzătoare, având în vedere şi
perspectiva majorării nivelului de poluare, să nu depăşească CLA a poluanţilor.

1
De asemenea, a fost stabilit sistemul de utilizare a unor resurse naturale cum ar fi aerul, ce se
bazează pe obţinerea unei autorizaţii pentru evacuarea reziduurilor atmosferice.
Reglementarea măsurilor privind protecţia aerului atmosferic este descrisă în capitolul V al
acestei legi, ce prevede:
– obligaţiile persoanelor fizice şi juridice, activitatea cărora e legată de poluarea atmosferei;
– procedurile de evacuare a reziduurilor atmosferice în condiţii meteorologice nefavorabile, în
situaţii excepţionale;
– procedurile de reglementare a acţiunii fizice nocive asupra atmosferei;
– metodele principale de repartizare, proiectare, construcţie şi reconstnicţie, extinderii şi
dării în exploatare a obiectelor de construcţie, ce influenţează asupra aerului atmosferic, alte
instrucţiuni şi proceduri.
Acest articol de asemenea conţine instrucţiunile privind reglementarea acţiunii antropologice
asupra condiţiilor climaterice.
Capitolele VI şi VII ale legii stipulează instrucţiunile evidenţei de stat şi a controlului poluării
bazinului aerian, cât şi responsabilitatea persoanelor fizice şi juridice pentru încălcarea prevederilor
acestei legi.
Obiect de reglementare al LPPAA este nu aerul în general, ci aerul atmosferic. Legea în cauză
nu reglementează relaţiile cu privire la aerul din încăperile de locuit şi de producere.
Relaţiile cu privire la aerul din locuinţe şi din alte volume, se reglementează de legislaţia
sanitaro-epidemiologică, locativă şi cea civilă.
Unor instrumente de reglementare a problemelor de mediu, inclusiv a aerului atmosferic, sunt
dedicate actele normative:
– Legea privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului negativ asupra mediului ambiant
(nr. 851 -XIII din 29.05.1996);
– Legea privind plata pentru poluarea mediului (nr. 1540 - XIII din 25.02.1998);
– Legea privind activitatea hidrometeorologică (nr. 1536 - XIII din 25.02.1998)
Programul Strategic Naţional de acţiuni în domeniul mediului ambiant, aprobat prin Decretul
Preşedintelui Republicii Moldova din 06.10.1995, precum şi Planul Naţional de acţiuni în domeniul
protecţiei mediului, aprobat prin Hotărârea Guvenuilui Republicii Moldovei, a pus premisele unor
relaţii economice privind folosirea resurselor naturale, inclusiv a aerului atmosferic. La baza acestor
prevederi stau principiile „utilizatorul plăteşte” şi „cel vinovat de poluare plăteşte”. Dezvoltarea de
mai departe a acestor principii a primit o amploare mai mare în actele normative: Legea pentru

2
modificarea şi completarea Legii privind protecţia mediului înconjurător (nr. 1539 - XIII din
25.02.1998) şi Legea privind plata pentru poluarea mediului (nr. 1540 - XIII din 25.02.1998).
Scopul legii despre plata pentru poluarea mediului a fost implementarea principiului răspândit într-
un şir de ţări - „poluatorul plăteşte”, stimularea întreprinderilor industriale la restructurarea si
privatizarea lor în vederea instalării unui utilaj mai econom cu o influenţă minimă asupra mediului,
şi de asemenea colectarea mijloacelor de constituire a fondurilor ecologice pentru finanţarea
proiectelor de ocrotire a naturii. Prin această lege a fost introdusă plata pentru poluarea aerului
atmosferic de la sursele staţionare (art. 6) sau mobile (art. 7). Astfel, plata pentru poluarea aerului
atmosferic cu substanţe nocive este încasată conform art. 6 al acestei legi de la utilizatorii de resurse
naturale în cazurile:
a) evacuării poluanţilor în limitele normelor stabilite,
b) evacuării poluanţilor cu depăşirea normelor stabilite.
Plata pentru evacuările poluanţilor de la sursele staţionare sunt diferenţiat după regiuni şi
stabilite pentru o tonă de poluant. Plata pentru poluare se înfăptuieşte pentru evacuările reale de
poluanţi şi se transferă trimestrial pe conturile fondurilor ecologice locale. Normativele de plată
pentru evacuările de poluanţi de către sursele staţionare cu depăşirea normelor stabilite se majorează
de 5 ori, iar pentru evacuări în cazuri de accidente – de 50 ori.
Conform art. 7, plata pentru evacuările în aerul atmosferic a poluanţilor de către sursele
mobile, se utilizează în calitate de combustibil benzina (etilic, neetilic) şi motorină, este stabilită
pentru persoanele fizice şi juridice, ce importă acest fel de combustibil. Plata pentru poluare în acest
caz se calculează în mărime de 1% din valoarea în vamă a benzinei etilice şi motorinei, şi 0,5% din
valoarea în vamă a benzinei neetilice, încasată la momentul devamări combustibilului importat.
Astfel sunt introduse instrumente economice pentru stimularea importului tipurilor neetilice de
combustibil şi ca urmare a diminuării evacuărilor de metale grele şi a poluanţilor organici stabili.
Plata pentru evacuările poluanţilor de la sursele mobile ce utilizează în calitate de combustibil
gazul natural şi cel în stare lichefiată, este stabilită ţinându-se cont de cantitatea real consumată în
timpul exploatării mijloacelor de transport, măsurată în tone sau metri cubi.
Legea privind activitatea hidrometeorologică (nr. 1536-XIII din 25.02.1998) reglementează
astfel de activităţi ca monitorizarea stării mediului ambiant şi a poluării lui, analiza şi generalizarea
datelor despre nivelul de poluare a factorilor de mediu, prognozării stării şi poluării mediului
ambiant, inclusiv prognozarea şi avertizarea despre nivelul extrem de ridicat al poluării mediului
ambiant.

3
De asemenea sunt adoptate și alte concepte, planuri, programe şi strategii în vederea evaluării
şi gestionării calităţii aerului, cum ar fi:
– Strategia Energetica a Republicii Moldova până în anul 2030 (2013);
– Programul pentru reducerea nivelului poluării atmosferice provenite de la vehicule (2001);
– Conceptul politicii de mediu (2001);
– Programul Naţional privind Eficiența Energetică 2011-2020 (2011).
În prezent sunt preconizate modificări şi completări ale actele normative în vigoare pentru
armonizarea lor cu legislaţia europeană.
Îndeplinirea obligaţiunilor asumate prin convenţiile internaţionale
Republica Moldova a devenit parte la Convenţia pentru protecţia stratului de ozon (Viena, 22
martie 1985) şi a Protocolului de la Montreal (Montreal, 16 septembrie 1987) în anul 1996
(Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 966-XIII din 24 iulie 1996). Întru respectarea şi
îndeplinirea prevederilor asumate, Ministerul Mediului în colaborare cu Comitetul Naţional pe
Problema Ozonului şi consultanţii UNEP şi UNDP – Agenţii de Implementare – au elaborat
Programul Naţional de suprimare eşalonată a substanţelor ce distrug stratul de ozon (SDO) în
Republica Moldova care a fost aprobat de Guvernul Republicii Moldova prin Hotărârea nr. 1064 din
11.11.1999. Una din acţiunile prevăzute în Planul de Acţiuni al Republicii Moldova a fost crearea
Oficiului Ozon pe lângă Ministerul Mediului, conform ordinului Ministrului nr. 27 din 07.04.1999,
pentru:
– Coordonarea procesului de implementare a Planului de acţiuni al Republicii Moldova, de
suprimare eşalonată a SDO;
– Monitorizarea implementării Planului de acțiuni, derularea şi realizarea Planului de
Monitoring în Sectorul Frigorific şi a Programului de recuperare/reciclare a agenţilor frigorifici;
– Monitorizarea rezultatelor suprimării eşalonate a SDO şi elaborarea rapoartelor
corespunzătoare cu privire la suprimarea SDO în Republica Moldova şi prezentarea lor în Guvernul
Republicii Moldova şi Secretariatul Convenţiei.
În 2010 a fost elaborat Planul de Management privind suprimarea eşalonată a
hidroclorfluorcarburilor, care a fost prezentat la Secretariatul Fondului Multilateral al Protocolului
de la Montreal spre examinare şi aprobare.
Datele statistice sunt utilizate la perfectarea rapoartelor solicitate în cadrul Convenţiilor şi
Protocoalelor la care Republica Moldova este parte.

4
În scopul realizării prevederilor Convenţiei asupra poluării atmosferice transfrontiere pe
distanţe lungi R. Moldova prezintă anual Raportul privind volumul de emisii la nivel naţional (însă
datele prezentate reflectă doar volumul de emisii pentru R. Moldova, fără Transnistria).
Ţinând cont că prin Legea nr. 29-XV din 13.02.2003 a fost ratificat Protocolului Kyoto la
Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei (adoptat la 11
decembrie 1997), Republica Moldova preia experienţa altor ţari în elucidarea clară a poziţiei sale în
implementarea mecanismului dezvoltării non-poluante în mod practic şi eficient. Protocolul de la
Kyoto controlează emisiile de gaze cu efect de seră și a fost extins până în anul 2020.  
Obstacole în realizarea sarcinii:
Lipsa informaţiei cu privire la starea de facto a calităţii aerului în Transnistria precum şi
personalului instruit crează dificultăţi la perfectarea rapoartelor în conformitate cu cerinţele
metodologice de calcul EMEP/CORINAIR; COPERT, modelului GAINS, inclusiv şi altor
instrucţiuni metodice de determinare a emisiilor elaborate de Agenţia Europeană de Mediu.
Conform cerinţelor art. 7 al. (d) şi art. 8 al. (f) al Convenţiei anual se solicitată informaţia cu
privire la progresul înregistrat în implementarea modelării şi cartării încărcăturilor critice ale
poluanţilor aerului atmosferic în R. Moldova. Însă aplicarea abordării privind încărcările critice în
R. Moldova şi respective raportarea datelor la centrul de date al ICP Modelling and Mapping este
dificilă din următoarele considerente:
– lipsa sau insuficienţa informaţiei necesare pentru efectuarea calculelor (de exemplu, privind
conţinutul cationilor bazici, azotului în tulpinile şi crengile speciilor dominante de arbori,
informaţiei privind conţinutul elementelor chimice în sol (Al, cationi bazici etc.));
– lipsa accesului liber la hărţile digitalizate ale solului, vegetaţiei; hărţile care conţin
informaţie meteorologică şi hidrologică;
– În R. Moldova nu este utilizată clasificarea habitatelor conform sistemului EUNIS
(European Nature Information System) şi clasificarea solurilor conform clasificării FAO;
– Lipsa unui suport GIS pentru realizarea hărţilor privind încărcările critice.
În anul 2000 Republica Moldova a semnat Protocolul de la Gothenburg privind reducerea
acidifierii, eutrofizării şi nivelului de ozon troposferic, dar până în prezent nu l-a ratificat din cauza
lipsei:
– prevederilor de valori limită de emisii pe baza tehnologiilor;
– plafoanelor naţionale de emisii;

5
– sarcinilor critice pentru aciditate, niveluri critice pentru nutrienţi de azot sau niveluri critice
pentru ozonul troposferic;
– prevederilor de reducere a emisiilor de CO2 şi amoniac etc.
Concepţia politicii de mediu a Republicii Moldova prevede implementatrea principiilor de
dezvoltare durabilă în procesul de gestiune a calităţii aerului atmosferic. Cadrul legislativ-normativ
în vigoare este elaborat în baza strategiei pasive de protecţie a calităţii aerului atmosferic şi nu mai
corespunde cerinţelor actuale şi prevederilor Directivelor CE.