Mysterium fidei

MISTERUL EUHARISTIC REALIZAT PRIN JERTFA SFINTEI LITURGHII

26. Pentru bucuria și edificarea tuturor, ne-ar plăcea să revizuim împreună cu voi,
venerabili frați, doctrina despre Taina Euharistică transmisă de către întreaga Biserică
Catolică.
Reîntoarcerea la miezul doctrinei
27. Trebuie să ne amintim de la bun început care este miezul acestei doctrine, și
anume că prin intermediul Tainei Euharistice, sacrificiul adus de Isus Cristos pe Golgota,
este reactualizat în mod minunat, iar prin puterea sa mântuitoare, sunt iertate păcatele
care se săvârșesc în fiecare zi.
28. Așa cum Moise a consacrat sângele vițeilor în Vechiul Testament, tot la fel și
Cristos și-a consacrat propriul sânge. Și așa cum a spus evanghelistul, la ultima Cină,
Cristos a luat pâinea, a binecuvântat-o și a frânt-o și le-a dat-o ucenicilor spunând: Acesta
este trupul meu care se jertfește pentru voi. Și apoi luând potirul, l-a binecuvântat și l-a
dat lor spunând: Luați și beți din acesta toți. Acesta este potirul Noului Legământ în
sângele meu, vărsat pentru voi. Faceți aceasta în amintirea mea! Prin această poruncă
dată apostolilor, Cristos a dorit ca această jertfă să se reînnoiască permanent în amintirea
sa. Această intenție a lui Cristos a fost realizată cu fidelitate de către Biserica primară
prin aderarea ei la învățătura apostolilor și prin adunările ce aveau loc pentru a celebra
jertfa euharistică. Sfântul Luca mărturisește cu atenție învățătura apostolilor cu privire la
unirea în rugăciune și la frângerea pâinii: toți erau un singur trup și un singur suflet.
Noua ofertă a Noului Testament
29. Iar apostolul Paul, care a transmis cu credință ceea ce a primit de la Domnul,
vorbește despre Jertfa Euharistică și le spune creștinilor că ei nu pot lua parte la ritualuri
păgâne, deoarece ei au fost făcuți părtași la ospățul Euharistic. Potirul binecuvântat pe
care îl bem – spune el – nu este oare împărtășirea cu Sângele lui Cristos? Sau pâinea pe
care o frângem, nu este ea împărtășirea cu Trupul lui Cristos? Nu puteți participa la
ospățul Domnului și la masa demonilor. Această nouă ofertă a Noului Testament –
prefigurată de Malahia – Biserica, după exemplul Domnului și al apostolilor, nu o oferă
doar pentru ispășirea păcatelor ci și pentru aceia care au murit în Cristos, dar care încă nu
au fost purificați.

1
 Intenția pentru cei morți
30. Să trecem în revistă mărturia oferită de Sf. Chiril al Ierusalimului care a scris
următoarele cuvinte memorabile pentru neofiții pe care el îi sfătuia în credința creștină:
După această jertfă spirituală nesângeroasă te implorăm pe tine Dumnezeule pentru
pacea universală a Bisericii, pentru armonie în întreaga lume, pentru împărat, pentru
armată și aliați, pentru cei bolnavi și suferinzi, și în general pentru toți cei care au
nevoie să fie ajutați, și cu toții ne rugăm pentru toate aceste intenții și le oferim această
jertfă pentru ei, și nu în ultimul pentru strămoșii noștri decedați, episcopi și preoți, și
pentru toți cei care au trăit printre noi. Căci avem convingerea profundă că rugăciunea
noastră precum și această Jertfă Euharistică le va fi de mare ajutor. Tot el
concluzionează: în același mod, atunci când ne oferim rugăciunile noastre pentru cei
morți, chiar și pentru cei păcătoși, nu facem doar o cunună de rugăciuni, ci le oferim lui
Cristos care a fost jertfit pentru păcatele noastre și astfel cerem îndurare de la
Dumnezeu atât pentru ei, cât și pentru noi înșine.
Preoția Universală
31. Dar mai este ceva de adăugat care să pună în lumină și mai mare misterul
Bisericii. Ne referim aici la faptul că întreaga Biserică acționează în unire cu Cristos, ca
preot și victimă, oferindu-i lui întreaga Jertfă Euharistică. Această doctrină învățată de
Sfinții Părinți, expusă de predecesorul meu, Papa Pius al XII-lea, și exprimată recent de
către Conciliul Vatican II în Constituția despre Biserică în lumea contemporană, tratează
despre preoția comună și preoția ministerială. Această învățătură este foarte potrivită
pentru a alimenta evlavia euharistică, pentru a înălța demnitatea tuturor credincioșilor și
pentru a stimula mintea ca ea să atingă culmea sfințeniei.
Nicio liturghie nu este „privată”
32. Fiecare liturghie, chiar dacă este celebrată de un preot într-un mod privat, este o
acțiune a lui Isus Cristos și a Bisericii. Iar prin acest sacrificiu, Biserica se oferă ca jertfă
pentru noi toți, aplicând puterea răscumpărătoare unică și infinită a crucii pentru
mântuirea întregii lumi. Prin urmare este recomandat ca la Jertfa Sfintei Liturghii să
participe un număr mare și activ de credincioși. Dar ea poate fi celebrată și într-un mod
privat, în conformitate cu prescripțiile și tradițiile Bisericii.
33. Așadar, recomandăm cu o inimă paternă și grijulie ca preoții să fie conștienți de
puterea pe care au primit-o și să celebreze Sfânta Liturghie în numele Domnului, pentru
cei vii și pentru cei morți. Se recomandă ca Liturghia să se celebreze zilnic, într-un mod
demn și devotat, astfel încât atât ei înșiși, cât și restul credincioșilor să se poată bucura de
beneficiile care decurg din abundență din această Jertfă. Procedând astfel, se contribuie la
mântuirea omenirii.

2
 ÎN JERFA EUHARISTICĂ CRISTOS SE FACE PREZENT CA SACRAMENT
DE MÂNTUIRE
34. Puținele aspecte pe care le-am atins cu privire la Jertfa Liturghiei, ne încurajează
să vorbim și despre Taina Euharistiei, din moment ce ambele aparțin aceluiași mister
neputând fi separate una de cealaltă. Domnul se sacrifică într-un mod nesângeros în Jertfa
Liturghiei, prin care se rememorează jertfa crucii și puterea mântuitoare, prin cuvintele de
consacrare ale pâinii și a vinului.
Diferitele moduri prin care Cristos este prezent
35. Știm cu toții că există mai multe moduri prin care Cristos este prezent în
Biserica sa. Este foarte util să amintim acest detaliu cuprins în Constituția cu privire la
celebrarea Sfintei Liturghii. Astfel, Cristos este prezent în Biserica sa atunci când ea se
roagă, din moment ce El este cel care se roagă pentru noi, se roagă cu noi, iar noi ne
rugăm lui. El se roagă pentru noi ca preot al nostru, se roagă cu noi ca și cap al nostru, iar
noi ne rugăm lui ca Dumnezeu al nostru. Și tot El este cel care a spus că acolo unde doi
sau trei se adună în numele meu, acolo sunt și eu prezent în mijlocul lor. El este prezent
în Biserică pentru ca ea să exercite operele de milostivire, nu doar pentru că orice bine
făcut este pentru Cristos, ci și pentru că însuși Cristos este cel care acționează în Biserică
și îi ajută și îi însoțește în mod continu pe oameni cu iubirea sa divină. El este prezent în
Biserică pentru ca ea să poată persevera în drumul ei spre veșnicie sub călăuzirea Duhului
Sfânt.
36. Într-un alt mod, foarte autentic, El este prezent în Biserica care predică
Evanghelia sa, din moment ce în Evanghelia pe care o proclamă, Biserica anunță
cuvântului lui Dumnezeu, Cuvânt Întrupat ce vine în ajutorul oamenilor, pentru ca toți să
fie o singură turmă și un singur păstor.
37. De asemeni, El este prezent în Biserica sa ca un conducător al poporului lui
Dumnezeu, din moment ce puterea sacră vine de la Cristos, care este „Păstorul păstorilor”
prezent în episcopii care exercită această putere în conformitate cu succesiunea
apostolică.
38. Mai mult decât atât, Cristos este prezent în Biserica sa într-un mod și mai
sublim prin celebrarea sacrificiului său la Sfânta Liturghie și prin conferirea
Sacramentelor. Cu privire la prezența reală a lui Cristos la Jertfa Euharistică, să ne
amintim ceea ce a spus Sf. Ioan Gură de Aur: Este același dar, indiferent de cine îl oferă,
fie Petru, fie Paul. Este același dar pe care Cristos l-a dat ucenicilor săi, și același lucru
pe care acum preoții îl celebrează: acesta din urmă nu este în niciun caz inferior celui
dintâi, pentru că niciun om nu poate face sfânt ceea ce însuși Cristos a sfințit.
Sacramentele sunt acțiuni ale lui Cristos, care sunt administrate prin intermediul
oamenilor. Astfel, Sacramentele sunt sfinte prin ele însele și nu datorită oamenilor care le

3
administrează. Aceste moduri prin care Isus este prezent în Biserică ne inundă mintea de
uimire și de contemplare. Dar mai există o cale prin care Cristos este prezent în Biserica
sa, cale care le întrece pe toate celelalte: prezența sa în Sfânta Euharistie, care reprezintă
un izvor de mângâiere și un obiect de contemplare. Aceasta este perfecțiunea vieții
spirituale și scopul tuturor sacramentelor.
39. Această prezență este numită „reală”, pentru că într-adevăr, Cristos este prezent
cu toată ființa sa. Ar fi greșit ca cineva să încerce să explice acest mod de prezență reală
limitându-se la doar la simboluri, fără a avea în vedere eficacitatea prezenței spirituale a
lui Cristos și a unirii sale intime cu credincioșii, care sunt membrii trupului său mistic.
Folosirea corectă a simbolismului
40. Este adevărat că Părinții Bisericii, precum și cei din perioada scolastică au avut
multe de spus despre simbolismul euharistic, în special în ceea ce privește unitatea
Bisericii. Conciliul Tridentin a rezumat această doctrină învățând că Mântuitorul nostru a
lăsat ca moștenire Bisericii sale Sfânta Euharistie ca un simbol al unității și al carității
îndemnându-i pe creștini să rămână uniți între ei.
41. Atunci când literatura creștină era încă în fază incipientă, autorul necunoscut al
Didahiei spunea că Euharistia este cauză de mulțumire, și în acest mod, la fel cum
această pâine a fost ruptă și împărțită pe dealuri și câmpii, tot astfel, Biserica ta va fi
adunată de la toate marginile pământului în împărăția cerească.
42. Și Sfântul Ciprian, de asemenea, apăra unitatea Bisericii împotriva schismei,
spunând: În cele din urmă, sacrificiile Domnului proclamă unitatea creștinilor care îi
leagă împreună printr-o caritate fermă și de nezdruncinat. Căci atunci când Domnul
numește pâinea, Trupul său ca fiind alcătuită din mai multe boabe de grâu, El descrie
poporul nostru a cărui unitate El a înfăptuit-o. Iar când se referă la vinul presat din mai
mulți struguri ca fiind sângele lui, El vorbește din nou de turma noastră care a fost
formată din contopirea mai multora într-una singură.
43. Însă înainte de toate, Sf. Paul scria către Corinteni: Pentru că este o singură
pâine, noi, cei mulți, suntem un singur trup, căci toți ne împărtășim din aceeași unică
pâine (1Cor 10,17).
Simboluri improprii care exprimă prezența reală
44. Deși simbolismul euharistic ne ajută să înțelegem efectul propriu al acestui
Sacrament – unitatea Trupului Mistic – totuși nu explică și nu exprimă natura
Sacramentului prin care se diferă de toate celelalte. Învățătura Bisericii adresată
catehumenilor și întregului popor creștin, se bazează pe doctrina definită de Conciliul din
Trento, care reia cuvintele lui Cristos și prin care noi mărturisim că Euharistia este
Trupul Mântuitorului nostru Isus Cristos care a suferit pentru păcatele noastre și care a

4
fost glorificat de Tatăl prin iubirea sa îndurătoare. La aceste cuvinte ale Sfântului
Ignațiu, le putem adăuga și pe cele ale Sfântului Teodor de Mopsuestia care se adresa
poporului astfel: Domnul nu a spus „acesta este un simbol al trupului și al sângelui
meu”, ci mai degrabă „acesta este Trupul meu și Sângele meu. El ne învață să nu privim
la natura care este în fața noastră care este percepută de simțuri, ci la însăși carnea și
sângele Domnului nostru Isus Cristos.
45. Conciliul Tridentin, bazându-se pe credința Bisericii, mărturisește în mod
deschis și sincer că după consacrarea pâinii și a vinului, Domnul nostru Isus Cristos,
Dumnezeu adevărat și om adevărat, este într-adevăr conținut în mod substanțial în
Preasfântul Sacrament al Sfintei Euharistii sub aparențele exterioare ale lucrurilor
sensibile. Astfel, Mântuitorul nostru este prezent cu întreaga lui umanitate, nu numai în
maniera sa naturală de existență la dreapta Tatălui, ci în același timp și în Sacramentul
Euharistiei într-o manieră a existenței pe care cu greu o putem exprima prin cuvinte, însă
mintea noastră, iluminată de credință o poate vedea în toată splendoarea ei.
PREZENȚA LUI CRISTOS ÎN EUHARISTIE PRIN TRANSSUBSTANȚIERE
46. Pentru a evita orice neînțelegere a acestui tip de prezență, care merge dincolo de
legile naturii și constituie cel mai mare miracol de acest gen, trebuie să ascultăm cu
docilitate ceea ce ne spune Biserica. Vocea ei, care reflectă vocea lui Cristos, ne asigură
că modul în care Cristos se face prezent în acest Sacrament este acela al preschimbării
întregii substanțe a pâinii și a vinului în Trupul și în Sângele său. Această transformare
unică și minunată, Biserica o numește transsubstanțiere. Ca urmare a transsubstanțierii,
speciile pâinii și ale vinului, indubitabil, capătă o nouă semnificație și o nouă finalitate,
pentru că ele nu mai sunt specii obișnuite de pâine și de vin, ci în schimb devin semne ale
sacralității și a hranei spirituale. Iar ele au această nouă finalitate, tocmai pentru că ele
conțin o nouă „realitate”, care pe bună dreptate o putem numi ontologică. Ceea ce se află
acum sub aceste specii, nu mai este ceea ce era înainte, ci ceva cu totul diferit.
Scrierile Sfinților Părinți
47. Sfinții părinți considerau că aveau o datorie solemnă aceea de a-i avertiza pe
credincioși cu privire la acest sacrament, astfel încât ei să nu acorde atenție simțurilor
care se raportau doar la proprietățile pâinii și vinului, ci să acorde atenție cuvintelor lui
Cristos, care transformă pâinea și vinul în Trupul și Sângele Său. Într-adevăr, așa cum
spun Sfinții, puterea care acționează aici este puterea Dumnezeului celui Atotputernic,
care a creat întregul univers din nimic, la începutul timpului.
48. Sfântul Ciril din Ierusalim, într-una din predicile sale cu privire la misterul
credinței, spune că ceea ce pare a fi pâine, nu este pâine – deși are un gust ca ea – ci este
Trupul lui Cristos, iar ceea ce pare a fi vin, nu este vin – chiar dacă are gust de vin – ci
este Sângele lui Cristos. De aici provine hrana spirituală și bucuria sufletului.

5
 49. Sfântul Ioan Gură de Aur insistă și el asupra aceluiași punct: Nu este omul cel
care transformă pâinea și vinul în Trupul și Sângele lui Cristos, ci însuși Cristos le
transformă, El, cel care a fost răstignit pentru noi. Preotul, care este figura lui Cristos,
rostește cuvintele consacrării, însă puterea și harul vin de la Dumnezeu. „Acesta este
Trupul meu” spune el, iar prin aceste cuvinte se transformă ceea ce se află în fața lui.
50. Ciril, episcop de Alexandria, în armonie cu Ioan, episcop de Constantinopol,
scrie în comentariul său la Evanghelia după Sfântul Matei: El a spus „acesta este Trupul
meu și acesta este Sângele meu”, într-o manieră demonstrativă, astfel încât să nu creadă
că ceea ce se vede este o simplă figură; în schimb, ofrandele sunt schimbate cu adevărat
prin puterea ascunsă a lui Dumnezeu Atotputernicul, în Trupul și Sângele lui Cristos cu
care ne împărtășim spre a ne sfinți și a primi viața veșnică.
51. Și Ambroziu, episcopul de Milano, vorbește despre această transformare
euharistică: Să ne asigurăm că aceasta nu este ceea ce natura a format, ci ceea ce
binecuvântarea a consacrat și că puterea binecuvântării este mai mare decât forța
naturii, dat fiind faptul că natura însăși este schimbată prin binecuvântare. Pentru a
confirma adevărul acestui mister, el povestește multe din minunile descrise în Sfânta
Scriptură incluzând nașterea lui Isus Cristos din Sfânta Fecioară Maria, iar apoi
întorcându-se la lucrarea creației, încheie astfel: Cu siguranță Cuvântul lui Cristos care
poate face ceva din nimic, poate schimba lucrurile care există în ceva care nu exista
înainte. Căci nu este mai puțin extraordinar a da lucrurilor o nouă natură, schimbând-o
pe cea care exista înainte.