Mediul[modificare | modificare sursă]

Hartă a parcurilor naționale din Italia.

După rapida industrializare, Italiei i-a luat mult timp până a început să abordeze problematica
mediului. După mai multe ameliorări, a ajuns să se claseze în 2010 pe locul 84 în lume la
sustenabilitate ecologică.[154] Parcurile naționale acoperă circa 5% din suprafața țării.[155] În ultimul
deceniu, Italia a devenit unul dintre cei mai mari producători mondiali de energie regenerabilă,
clasându-se pe locul al patrulea în lume după capacitatea instalată de producție de energie
solară[156][157] și pe locul al șaselea la capacitatea de producție de energie eoliană.[158] Energiile
regenerabile reprezintă astăzi 12% din consumul primar total și final de energie, autoritățile fixându-
și un obiectiv de 17% pentru anul 2020.[159]

Peisaj deluros în Toscana.

Poluarea aerului rămâne însă o problemă gravă, mai ales în nordul industrializat, țara ajungând în
anii 1990 să aibă al zecelea nivel din lume de emisii industriale de dioxid de carbon.[160] Astăzi, Italia
este al doisprezecelea cel mai mare producător de dioxid de carbon.[161][a] Traficul rutier și congestia
sa în zonele metropolitane continuă să producă grave probleme de sănătate și de mediu, chiar dacă
concentrațiile de smog s-au redus dramatic din anii 1970 și 1980, iar prezența smogului devine un
fenomen din ce în ce mai rar și nivelele de dioxid de sulf sunt în scădere.[162]
Numeroase cursuri de apă și zone de coastă au fost și ele contaminate de activitatea industrială și
agricolă și, din cauza creșterii nivelului apelor, Veneția a fost inundată în mod repetat în ultimii ani.
Deșeurile provenite din activități industriale nu sunt evacuate întotdeauna prin mijloace legale și au
produs efecte permanente asupra sănătății locuitorilor zonelor afectate, așa cum este cazul
cu dezastrul de la Seveso. Țara a avut și câțiva reactori nucleari între 1963 și 1990 dar, în
urma accidentului de la Cernobîl și a unui referendum pe această temă(en),[163] programul nuclear a
fost oprit, decizie asupra căreia guvernul a revenit în 2008, cu planuri de a construi până la patru
reactori nucleari cu tehnologie franceză. Aceștia au fost și ei anulați după un referendum convocat în
urma accidentului nuclear de la Fukushima.[164]
Despăduririle, proiectele imobiliare ilegale și politicile de gestiune a resurselor funciare au condus la
o importantă eroziune în zonele montane ale Italiei, care s-a manifestat prin dezastre ecologice
majore, ca scurgerea din Barajul Vajont(en) din 1963,[165] și scurgerile de noroi de la Sarno din 1998 și
de la Messina din 2009.[166]

Clima[modificare | modificare sursă]

Italia de sud are climă mediteraneană.

Datorită întinderii mari pe longitudine și datorită configurației interne predominant montane, clima
Italiei este deosebit de diversă. În mare parte din regiunile nordice și centrale continentale, clima are
caracteristici de la subtropicale umede până la continentale umede și oceanice. În particular,
clima văii Padului este predominant continentală, cu ierni geroase și veri călduroase.[167][168]
Zonele de coastă din Liguria, Toscana și mare parte din sud se potrivesc cel mai bine stereotipului
de climă mediteraneană (Csa în Clasificarea climatică Köppen). Condițiile climatice din zonele
peninsulare de coastă pot fi foarte diferite de cele ale zonelor mai înalte și ale văilor din interior, în
special în lunile de iarnă, când la altitudinile mai înalte tinde să fie mai rece, mai umed și adesea să
cadă zăpadă mai abundentă. Regiunile de coastă au ierni blânde și veri în general uscate, deși în
văi și în câmpii, vara tinde să fie călduroasă. Temperaturile medii pe timp de iarnă variază de la 0 °C
în Alpi până la 12 °C în Sicilia, iar mediile pe timp de vară se încadrează între 20–30 °C.[169]

Politică[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Politica Italiei.
Președintele Sergio Mattarella; și prim-ministrul Giuseppe Conte

Din 2 iunie 1946, Italia este republică parlamentară unitară; la acea dată, monarhia a fost abolită în
urma unui referendum constituțional. Președintele Italiei (Presidente della Repubblica),
actualmente Sergio Mattarella din 2015, este șeful de stat al Italiei.[170] El este ales în funcție pentru
un mandat unic, de șapte ani, de către camerele Parlamentului reunite în ședință comună.[171] Italia
are o constituție democratică, elaborată de Adunarea Constituantă formată de forțele antifasciste
care au contribuit la înfrângerea fasciștilor și naziștilor în Războiul Civil Italian.[172]