METODE SI  PROCEDEE  PENTRU  DEZVOLTAREA VITEZEI

                           

              Metoda  reprezinta modul unitar de organizare si aplicare a

mijloacelor selectionate in vederea realizarii obiectivelor in cadrul
lectiei sau sistemelor de lectii de antrenament.

           

            Procedeul  este  modul particular de aplicare a metodei de

antrenament.

               Viteza, cu diferitele ei forme de manifestare , este prezenta in

majoritatea actiunilor motrice. Ea prezinta un interes deosebit pentru
toate ramurile sportive , aportul ei in realizarea performantelor fiind
determinant in probele de sprint din atletism, jocurile
sportive(contraatac, repliere, marcaj de marcaj). In definirea vitezei nu
sunt deosebiri semnificative, majoritatea specialistilor caracterizand
viteza prin iuteala (rapiditatea ) cu care se efectueaza calitatile motrice
in structurile si combinarile cele mai diverse.

         Formele de manifestare a vitezei :

·        Viteza de reactie-timpul minim necesar declansarii actului motric ca

urmare a unui stimul extern;

·        Viteza de executie -viteza de realizare a unei actiuni singulare;

·        Viteza de repetitie-rapiditatea cu care se repeta actele motrice in
unitatea de timp;

·        Viteza de deplasare-reprezinta urmarea fireasca a repetarii pasilor

cu frecventa si fuleu cat mai mare;

Desi nivelul sau calitativ , depinde in buna masura de fondul

ereditar,aceasta se poate dezvolta (cu pregatire la varsta 11-13 ani) daca
se actioneaza asupra ei in mod constant si cu mijloace atent selectionate.

             In practica sportiva , viteza se poate manifesta prin combaterea

propriilor forme de manifestare, viteza de reactie si executie, viteza de
reatie si deplasare sau prin combaterea calitatii viteza cu celelalte
calitati motrice adica viteza-forta, din care rezulta detenta; viteza-
rezistenta cea care permite mentinerea vitezei de deplasare pe
parcursul unor anumite distante (100-200 m); viteza-indemanare pe
care o intalnim in efectuarea unor actiuni de complexitate crescuta.La
randul lor si calitatile de indemanare, forta si rezistenta se pot efectua
cu o mai buna eficienta daca se executa in regim de
viteza.Interdependenta intre calitatile motrice este recunoscuta, motiv
pentru care profesorul trebuie sa stie care calitati sau combinatii de
calitati sunt prezente in continuturile pe care le preda sis a actioneze in
mod corespunzator pentru dezvoltarea lor  in forme variate si attractive.
                 In activitatile intreprinse pentru dezvoltarea vitezei trebuie
avut in vedere faptul ca aceasta calitate nu se poate dezvolta pe un fond
de oboseala.De aceea , dupa cateva repetari ale unor sisteme de
actionare, trebuie sa se acorde pause pentru o refacere completa dupa
care exersarea poate fi reluata. Pentru dezvoltarea viezei (sub toate
formele ei) este necesar ca profesorul sa abordeze acest obiectiv in
intreaga sa complexitate , actionand in activitatea practica in mod
corespunzator.Trebuie eliminate confuzia, aproape generalizata prin
care conceptional si practice, dezvoltarea vitezei se rezuma in mod
unilateral la dezvoltarea vitezei de deplasare, folosindu-se ca unic mijloc
alergarea .In practica domeniului nu este posibil sa se actioneze in mod
separate si constant cu mijloace specifice pentru dezvoltarea fiecarei
forme de manifestare a vitezei;de aceea este recomandat ca sistemele de
actionare sa fie astfel selectionate incat sa se solicite in diferite proportii
cel putin doua forme de manifestare a vitezei, de exemplu: reactie-
executie; reactie-deplasare.este important sa se aiba in vedere mai ales
in perioada consolidarii unei deprinderi motrice cand in procesul de
exersare, pe langa executia propriu zisa sa se introduca concomitent si
solicitarea unor forme  de manifestare a vitezei.In functie de spatial in
care se desfasoara activitatea si a specificului lectiei respective,
preocuaparea pentru dezvoltarea vitezei, in special la ciclul gimnazial,
trebuie sa se realizeze permanent atat prin mijloace specifice, cat si
nespecifice.Vorbind de viteza de deplasare (cel mai frecvent intalnita)
trebuie sa se precizeze ca dupa obtinerea vitezei maxime (care se poate
obtine in mod optim pe 20-30m) continuarea alergarii cu aceeasi
intensitate depinde de calitatea rezistentei.Din acest punct de vedere se
recomanda ca accelerarile programate sa fie realizate pe distante
cuprinse intre 15-30m repetate de mai multe ori cu pause de revenire
completa dupa fiecare serie.
             Un rol important in activitatea elevilor pentru depunerea
unor  eforturi maxime prin care sa se dezvolte viteza in au intrcerile
organizate in forme cat mai variate si atractive , la care sa fie antrenat
intregul colectiv al clasei sau pe grupe care exerseaza concomitant.In
efectuarea exercitiilor de vitez un rol important il are activitatea de
concentrare a atentiei.

                Exista mai multe metode de antrenament pentru dezvoltarea

vitezei :

·        METODA ALTERNATIVA-se bazeaza pe efectuarea miscarilor de

mare intensitate,executate in decurs de 4-5 secunde,urmate de cele de
intensitate mai mica ;o astfel de alternanta,realizata prin cateva repetari
consecutive,contribuie la dezvoltarea vitezei maxime fara
suprasolicitarea organismului ;

·        METODA HANDICAPULUI-stimuleaza dezvoltarea vitezei

sportivilor,pusi in situatia de a efectua actiunea motrica specifica,prin
acordarea unui avantaj de spatiu,timp,partenerilor de antrenament ;

·        METODA ''DIN MERS''-consta in parcurgerea rapida a unei distante

scurte,dupa un elan prealabil ;se recomanda ca distanta sa fie suficient
de lunga pentu a putea fi parcursa in cel mult 10-15 secunde ;

·        METODA REPETARILOR-consta in executarea succesiva a efortului

ciclic si aciclic,cu viteza maxima,in conditii usurate si cu o viteza
superioara celei maxime ;

            
1.Viteza de reactie-executie cu dominanta viteza de reactie

Exemple de exercitii:

-alergare usoara: la semnal sonor chimbare de directie, urmata de

alergare de viteza pana la un nou semnal (4x6 m)

-saritura usoara pe loc: la semnal sonor intoarcere urmata de alergare

de viteza(4x16m)

-repetarea startului avand pozitii de plecare sezand , ghemuit, su spatele

spre directia de deplasare, culcat (6x4m)

-luarea unor pozitii integrale sau a unor segmente ale corpului la

semnale sonore si vizuale date alternative conform codului stability
pentru fiecare miscare;

-cate doi fata in fata la 7-8m distanta , unul asezat celalalt se deplaseaza
spre el cu joc de glezna .La un moment dat cel de jos se ridica, se intoarce
si alearga evitand sa fie prins de celalalt;

-asezat fiecare cu o minge: aruncarea mingii in sus, ridicarea si

prinderea ei inainte ca aceasta sa atinga solul. Mingea se arunca din ce in
ce mai jos(10-20repetari).

 -ruperi de randuri si regrupari in diferite formatii

2.Viteza de executie-reactie cu dominanta cea de executie

-pasarea mingii de baschet, volei, handball printr-un procedeu cunoscut

cu un partener sau intr-un perete, in timp de 30 secunde, se executa sub
forma de concurs

-exercitii de demarcaj pe perechi (8-10 repetari fiecare)

-exercitii de influentare respective (indoiri, rotiri, arcuiri) executate in

timp rapid, timp de 5-10 secunde

-stand cu palmele sprijinite pe un perete: se executa joc de glezne la

semnal sonor , elevii se intorc si alearga 4-5m pana la un nou semnal (6
executii)

-alergare cu joc de glezne: la semnal sonor alergare cu genunchii sus in

timpul maxim (6x10 secunde)

-alergare usoara: la semnal schimbare de directie si accelerare

-alegare accelerate cu start din picioare 7-8m pana la un alt semnal

sonor cand elevii se opresc si incep sa se deplaseze inapoi cu spatele
urmat de un alt semnal si o noua deplasare

3.Viteza de deplasare si reactie cu dominanta viteza de deplasare

-alergare accelerate pe distanta variabila (15-20m)

-alergare pe loc in viteza maxima timp de 10 secunde

-alergare usoara alterta cu accelerari in spatiile marcate cu creta pe
sol(4x15m)

-elevii dispusi pe doua linii fata in fata numerotati cate trei la distanta de
15 m fata de cealalta: la semnal toti eleviiefectueaza jos de glezne pe
loc.La strigatrea unui numar, ex 3, elevii care poarta acest numar alearga
schimband locuri intre cele doua linii

-elevii in formatie de lini cu spatele spre directia de alergare: la semnal

incep sa se deplaseze cu spatele, la urmatorul semnal se intorc si
accelereaza pana la urmatorul semnal

-elevii in linie :mers, la semnal executa o saritura inalta si accelerare

pana la urmatorul semnal (4x8m)

-elevii in coloana de gimnastica cate 4 siruri la distanta de 5-6 m unul

fata de celalalt: la anuntarea a doua cifre, ex 1 si 4, elevii din aceste siruri
se intorc la stanga si respective dreapta schimband locurile intre ei.Se
executa sub forma de concurs.

  Pentru asigurarea eficientei dorite este necesar ca exercitiile de viteza

sa se efectueze in prima parte a lectiei dupa ce organismul elevilor a fost
bine pregatit pentru effort.In aceste conditii, este posibila prelungirea
solicitarii la efort cu intensitate maxima. Profesorul trebuie sa cunoasca
ca insumarea eforturilor de mare intensitate, repetate prea des, pot
determina aparitia oboselii premature.In aceste conditii exercitiile se
pot continua numai in concordanta cu capacitatea de rezistenta a
elevilor respective aparand necesitatea lucrului diferentiat pe grupe
omogene si asigurandu-se intervale de odihna corespunzatoare.

http://www.scritube.com/timp-liber/sport/METODE-SI-PROCEDEE-PENTRU-DEZV1243131119.php 15
09 2011 ora 20:48
 Fizologia  Atletismului

Atletismul pretinde in cadrul diverselor sale probe existente la un nivel foarte

ridicat a tuturor calitatilor motrice ale sportivului si in acelasi timp dezvolta calitatile
motrice necesare oricarui ramuri sportive :viteza este solicitata si dezvoltata in cadrul
probelor de sprint , forta in cadrul aruncarilor, rezistenta in probele de alergari pe
distante lungi, detenta, indemanarea si supletea in cadrul sariturilor si aruncarilor.
Sistemul nervos si neuromuscular al atletului trebuie sa asigure un randament crescut in
probele de viteza , aparatul circular si respirator sa asigure in permanenta cantitati
suficiente de mari de oxigen in probele de semifond si fond , avand asigurate aceste
premise fiziologice si biochimice , atletii pot realiza performante mari. Dat fiind aspectul
deosebit de variat ale efortului specific diferitelor probe, o sistematizare a cerintelor si
solicitarilor fata de organismul atletului este dificila si include riscul de a nu corespunde
intru totul fiecarei probe incluse intr-o categorie sau alta. De fapt, fiecare proba isi are
specificul ei privind parametrii principali ai efortului la care se adauga
durata unitara,densitatea si altele.
 Alergarile de viteza, denumite si 'probe de sprint ', in acceptiunea moderna,
probele de 100,200.300 si 400 m garduri pentru barbate si 100, 200 si 400 m plat si
100m garduri pentru femei. Datele recente ale fiziologiei si biochimiei efortului sportive
stabilesc limitele efortulor de intensitate maximala in jur de 15 secunde, fapt ce ne
oblige sa includem in grupa eforturilor maximale numai probele de 100 m plat si 100-
110 m garduri in timp ce celelalte probe de viteza 200 si 400 m raman din punct de
vedere al intensitatii probe de intensitate submaximala. Caracteristica fiziologica si
biochimica comuna tuturor acestor probe este aceea ca de se realizeaza in cea mai
mare parte in conditii anaerobe, substratul energetic al lucrului mechanic fiind asigurat
din descompunerea enzimatica a substantelor fosfatmacroenergetice ( ATP creatinfosfat
) si din glicoliza anaeroba. In timpul alergarii de viteza, atletul contracteaza, deci o
insemnata datorie de oxygen. Care procentual este mai mare in probele scurte, pe cand
in cifre absolute este mai ridicata in cele lungi. Din cele expuse rezulta ca performanta
sportive in aceste probe se coreleaza mai putin cu eficienta aparatelor circulator si
respirator, si depinde in special de starea functionala si eficienta aparatului
neuromuscular si sistemului nervos central , care prin mobilitatea sa functionala ridicata
asigura, alternanta rapida a excitatiei si inhibitiei aparatului locomotor (contradictie-
relaxare ) ceea ce in ultima instanta se concretizeaza in calitatea motrica de baza a
alergatorului pe distante scurte de viteza. In probele de garduri tehnica corecta a
trecerii depinde de coordonarea perfecta a miscarilor realizate prin intermediul
sistemului nervos central. Selectia tinerilor pentru aceste probe si antrenarea lor in
continuare trebuie sa tina seama in primul rand de aceste insusiri ale aparatului
neuromuscular, stiut fiind ca viteza este calitatea motrica greu de dezvoltat la care
dispun de un tip metabolic aerob inadecvat probele de sprint. Deoarece in ultimii ani,
fiziologia si biochimia au dezvaluit aspecte noi ale metabolismului anaerob, in cadrul
alergatorului de viteza diferentiem doua
subgrupe:                                                               

 a) probele de viteza efectuate in conditii anaerobe alactacide      

b) probele de viteza efectuate in conditii anaerobe lactacide         

a) probele de viteza anaerobe alactacide (100m plat baieti si fete; 100 m garduri fete,
110 m garduri baieti )probele de viteza din aceasta subgrupa sunt cele mai scurte si mai
intense, energia necesara lucrului mechanic efectuat fiind asigurata din descompunerea
enzimatica a ATP-ului fara a rezulta acidul lactic. In momentul parasirii blocurilor de
start lucrul mechanic prestat este deosebit de mare iar viteza de inaintare depaseste in
mod frecvent 10 m/s , blocarea toracelui asigura punctual fix articulatiei
scapulohumerale, utilizarea bratelor in vederea inaintarii fiind astfel inlesnita
modificarea respiratiei .Atletii bine adaptati acestui gen de effort nu respire deloc in
timpul probei, alergand cu toracele blocat in inspiratie. Rezervele ATP sunt suficiente
acoperirii integrale a cheltuielilor energetice, efortul depus integral pe seama
energocenezei de ATP fiind de intensitate maximala. Cantitatea de oxygen necesara
arderilor interne liberatoare de energie nu parvine organismului in timpul efortului,
acesta fiind depus in conditii de datorie de oxygen, lichidabila in perioada de restabilire
care incepe imediat dupa terminarea probei. Tinand seama de faptul ca revenirea nu se
realizeaza in mod uniform, in primele doua minute respiratia fiind mai intense, apoi
saczand parallel cu revenirea , lichidarea datoriei de oxygen si linistirea respiratiei in
aceste probe se obtin dupa 10-15 minute . mentionam ca o alergare incordata, pe langa
rezultatul mai slab duce la un consum crescut de energie, deci la o datorie mai mare de
oxygen care solicita un timp mai indelungat pentru a fi achitata. Spre deosebire de
respiratie, care in timpul alergarii a scazut la zero activitatea aparatului
cardiovascular este marcata printr-o intensificare considerabila, fata de repaus. De fapt,
atat respiratia cat si circulatia se intensifica ' in trepte ' cu modificarea circulatiei cu mult
inaintea startului datorita urmatorilor
factori:                                                                       

 -reflexe conditionate, declansate de apropierea orei concursului, vederea stadionului,

vederea concurentilor etc                             

-incalzirea inainte de proba, cu cateva minute sau secunde, inainte de startul propriu-
zis, alergatorii emotive prezinta o crestere marcata a frecventei cardiace si a tensiunii
arteriale pe care noi o punem in legatura cu 'teama' de pierdere a startului. Imediat
dupa terminarea probei spre deosebire de respiratie, activitatea aparatului
cardiovascular marcheaza o tendinta de revenire, actiunea factorilor declansatoriai
intensificarii ei (emotia, efectul de pompa musculara ). Revenirea la nivelul de repaus se
obtine odata cu linistirea respiratiei adica la 10-12 minute dupa effort.
Sistemul nervos, cel neuromuscular si glandele cu secretie interna sunt intens solicitate
inaintea si in timpul alergarilor de viteza alactacida. Sistemul nervos central al
alergatorului de viteza trebuie sa fie caracterizat in general de o mare energie a
proceselor de excitatie si inhibitie corticala, de echilibrul perfect si in special de o mare
mobilitate functionala a acestora, ele determina frecventa cat mai ridicata a trimiterii
impulsurilor spre muschi, realizand viteza crescuta in contractia si relaxarea lor
alternative, rapida , conditie de baza si cheia succesului in aceste probe. Insusirile
functionale ale sistemului neuromuscular sunt si ele determinante pentru eficacitatea
sportive. Cromaxia musculara scurta, buna excitabilitatea fibrelor musculare fazice,
perioada de latenta mica si regularitatea secusei musculare reprezinta indicii fiziologici
pretiosi in selectie si apoi in controlul medico-sportiv al alergatorilor de viteza pe
distante scurte.

Continutul crescut in ATP si fosfocreatina precum si bogatia fibrelor fazice in echipaj

enzymatic corespunzator sunt si ele hotaratoare in privinta rezultatului. Solicitarea
muschilor fiind intensa, dar de scurta durata , oboseala musculara este redusa,
refacerea functionala a aparatului locomotor dupa effort realizandu-se pe baza unei
circulatii locale abundente in termen de 15-20 minute.

b) probele de viteza anaerobe lactacide 400 m plat baieti si fete si 400 m garduri.
Probele de viteza cu o durata intre 15-60 secunde cuprind distantele de
200m,300m,400m si 500 m plat, 400m garduri.

Producerea acidului lactic la atletii fruntasi poate fi deosebit de masiva, ajungand la

3g/sec. in proba de 400m garduri, efectuata in 50 de secunde, la terminarea cursei
atletul are in sange circa 150g de acid lactic, ceea ce echivaleaza cu o crestere de 20 de
ori a lactacidemiei fata de normal.

Prin alaturarea glicozei anaerobe procesele metabolice alactacide ale substantelor

fosfatmaeroenergetice, furnizarea energiei anaerobe poate fi prelungita cu inca 45
decunde.
Viteza de inaintare fiind ceva mai mica la 400 metri decat la 100 si 200 metri nu mai
este imperios necesara blocarea completa si permanenta a toracelui in timpul alergarii,
atletul efectuand cateva respiratii, nu prea ample, pe parcursul probei. Imediat dupa
terminarea cursei atletul realizeaza un debit respirator foarte ridicat (80-100 l/min) timp
de 2-3 minute, ca apoi, incetul cu incetul ventilatia pulmonara sa scada.

In comparatie cu alergarile de 100 m si 150m, precum si 110 metri garduri, considerate

de noi eforturi maximale, in care modificarile circulatiei sunt de nivel submaximal in
timpul si imediat dupa probele de 400 metriplat si garduri etichetele ca eficienta de
intensitate submaximala, modificarile circulatiei tind sa atinga un nivel
maximal. Frecventa cardiaca depaseste de obicei cifra de 180 de batai/minut. Revenirea
la normal a circulatiei dupa acest gen de effort se realizeaza in 15-30 minute. Durata
mai mare a acestor probe determina o solicitare mai insemnata a sistemului nervos
central si neuromuscular. Proba de 400 metri garduri reclama o coordonare
neuromusculara foarte buna si un echilibru de aterizare. La sportivii insuficinti pregatiti
sau in conditii grele de concurs, mai ales dupa 400 metri plat sau garduri apare
uneoriun symptom de supraincordare a sistemului nervos, manifestat sub forma
migrenei de effort.

http://www.scritube.com/timp-liber/sport/Fiziologia-atletismului92832.php

15 09 2011 ora 21:16