ETAPELE CRESTERII SI DEZVOLTARII COPILULUI

Puericultura se ocupă de copilul sanatos,fiind alcatuita din ansamblul mijloacelor ce pot

asigura creşterea şi dezvoltarea somato- psihică normala a copilului si ocrotirea sănătatii prin
masuri profilactice. Originea cuvantului este din limba latina:puer=copil;cultura=crestere.
Puericultura este o latură profilactică a pediatriei, pune accent pe particularitatile de crestere si
dezvoltare ale copilului normal de la 0 la 16 ani( particularitati anatomo-fiziologice, metabolice si
nutritionale,psihice si emotionale,igiena mediului copilului etc.)
Pediatria este o ramura a medicinei care se ocupa cu descrierea,diagnosticul si tratamentul bolilor
copilului. Originea cuvantului este din limba greaca: paidos=copil;iatreia=tratament.

Perioadele dezvoltării
Viaţa începe odată cu fecundarea ovulului, ce are loc în timpul ovulaţiei între a 12 a şi a 14 a zi a
ciclului menstrual.
Dezvoltarea prenatală se desfăşoară într-un ritm deosebit de accelerat care nu se mai întâlneşte în
nicio altă perioadă a vieţii.
A.VIAŢA PRENATALĂ
B.Perioada embrionară - 0-3 luni de sarcina (trim.I) şi se caracterizează printr-o
organogeneză rapidă.
C.Perioada fetală-precoce: trimestrul II al vieţii intrauterine; are loc desăvârşirea
organogenezei.
D.Perioada fetală-tardivă: trimestrul III de viaţa intrauterină; se produce perfecţionarea
maturaţiei fătului.
Un alt moment hotărâtor pentru copil îl reprezintă naşterea, văzută ca o “probă” mecanică de
rezistenţă la traumatismul obstetrical şi la asfixie.
Numeroşi factori prenatali pot influenţa evoluţia normală a sarcinii; pot determina avort
spontan, moartea fătului în uter, malformaţii fetale, naştere prematură.
A.VIAŢA POSTNATALĂ
B.Prima copilarie -durează de la naştere până la 3 ani (când se termină aparitia dentiţiei
de lapte).
Se divide în:
 a) Perioada de nou-nascut (0-1 lună) şi are următoarele particularităţi:
Creşterea rapidă staturo-ponderală;
Existenţa unor fenomene caracteristice, fiziologice:
-scăderea fiziologică în greutate;
-icterul fiziologic al nou-născutului;
-criza genitală sau hormonala;
-febra de sete;
-albuminurie fiziologică;
-meconium (primul scaun al nou-născutului).
Slaba dezvoltare a scoarţei cerebrale, a funcţiilor de relaţie;
Importanţa imunităţii transmisă transplacentar (de la mama la fat);
Deficienţe ale funcţiei de barieră a pielii şi mucoaselor;
Tendinţa de a face infecţii cu caracter septicemic;
Punerea în evidenţă a unor malformaţii congenitale si afecţiuni legate de actul naşterii
(traumatisme, infecţii).
b) Perioada de sugar ( 1 luna-1 an) cu următoarele particularităţi:
Creşterea staturo-ponderală continuă în ritm rapid;
Dezvoltarea treptată a funcţiei de relaţie;
Dezvoltarea funcţiei locomotorii, care lărgeşte sfera de cunoaştere a copilului;
Apariţia primului sistem de semnalizare;
Apariţia primilor dinti de lapte şi dezvoltarea funcţiei digestive, ceea ce permite
diversificarea alimentaţiei;
Dezvoltarea imunitaţii active proprii în timp ce imunitatea transplacentară se reduce;
Patologia este dominată de boli ale aparatului respirator, digestiv, ale urechii medii.
a)Perioada de copil mic= antepreşcolar (1-3ani)
Încetinirea ritmului de creştere;
Modificarea proporţiilor dintre cap,trunchi,membre;
Completarea primei dentiţii (cea de lapte);
Desăvârşirea funcţiei motorii şi a reflexelor condiţionate- cuvantul capătă valoarea unui
nou sistem de semnalizare.
Prima copilarie este caracterizată printr-o funcţie de nutriţie intensă. ceea ce explică creşterea
accentuată a copilului, care necesita îngrijiri speciale in aceasta perioada.
 2. Copilăria a 2-a (3 ani-6/7ani)=preşcolar. Particularităţi:
Dentiţia de lapte este complet apăruta şi încep să apară şi primii dinţi definitivi;
Dezvoltarea completă a S.N.C şi implicit a gândirii, vorbirii, locomoţiei, ceea ce duce la
creşterea independenţei copilului;
Ritm de creştere mai lent;
Patologia este dominată de boli infecto-contagioase; apar şi alte boli ca:RAA(
reumatism articular acut), cardiopatii câştigate, tuberculoză osteoarticulară.
3. Copilăria a 3-a (de la 6-7 ani la pubertate).
La fete pubertatea apare la 12-14 ani, iar la baieţi la 14-16 ani.
Particularităţi:
Maturizarea zonelor corticale ale creierului;
Încetinirea creşterii în prima parte a perioadei, urmată de o accelerare a acesteia catre
pubertate;
Se incheie aparitia dinţilor definitivi;
Patologia cuprinde boli contagioase din ce în ce mai rar datorită dobandirii imunitătii
spontane, naturale (prin trecerea prin boala) sau provocate ( prin vaccinare).
Pubertatea corespunde apariţiei ciclului menstrual la fete şi dezvoltarii funcţiei sexuale la baieţi.
Pubertatea are următoarele particularităţi:
Se încetineşte ritmul creşterii staturale;
Se accelerează creşterea în greutate;
Se modifică dimensiunile unor segmente ale corpului în aşa fel încat înfăţişarea este
armonioasă si apropiată de cea a adultului.
Copiii de astazi au valori medii ale taliei şi greutăţii mai mari decât copiii de aceeaşi vârstă de
acum 50-60 ani în urmă. Această schimbare în dezvoltarea copilului este denumită “tendinţa
secolului” sau “creşterea seculară”, fenomen favorizat de condiţiile socio-economice mult mai
bune şi progresele înregistrate în domeniul nutriţiei.

Creştrea şi dezvoltarea:reprezintă cele mai importante fenomene din cursul

copilăriei.Creşterea înseamnă mărirea cantitativă a celulelor,ţesuturilor şi organelor
copilului.Dezvoltarea este fenomenul de modificare structurală şi funcţională a organelor şi
aparatelor în scopul adaptării la condiţiile de viaţa.Ambele fenomene au loc concomitent într-un
proces unitar, complex, desfăşurându-se continuu din momentul concepţiei şi până la maturitate,
sub actiunea combinata a factorilor genetici,nutritionali,economici si sociali.

LEGILE CRESTERII
Au fost formulate de catre un biolog numit Molcianov si sunt urmatoarele:
1.Ritmul de crestere scade odata cu inaintarea in varsta.
2.Ritmul de crestere accelerat din primul si al doilea an de viata scade ulterior, se accentueaza
prepubertar si scade din nou, la stabilirea maturitatii sexuale.
3.Cresterea si dezvoltarea nu se fac simultan in aceleasi proportii la nivelul organismului;
diferitele segmente cresc inegal.
4.Variatiile de crestere oscileaza in cadrul unor limite fiziologice, fiind conditionate pe de o parte
de substratul ereditar, iar pe de alta parte de influenta factorilor de mediu.
5. In raport cu ritmul de crestere si dezvoltare a organelor,se disting:
6. a)organe cu creştere şi dezvoltare rapidă în cursul primului an de viaţă şi la
pubertate:scheletul,muşchii,aparatul respirator,aparatul digestiv,aparatul renal şi marile vase.
b)organe a căror mărime atinge dimensiunile adultului la sfârşitul primului an de
viaţă:creierul,organele de simţ.
c)organe a căror creştere şi dezvoltare este lentă şi se accelerează la pubertate:organele
genitale.
d)organe cu creştere rapidă în cursul copilăriei şi care descresc ulterior:timusul, ganglionii
limfatici.

FACTORII DE CRESTERE
Factorii care influenteaza creşterea si dezvoltarea organismului sunt de mai multe tipuri:
Factori endogeni (genetici şi hormonali)
Factori exogeni (alimentaţia,mediul geografic,factorii socio-economici,factorii afectivi-
educativi)
Factorii patologici (diverse boli care interfera cu cresterea si dezvoltarea copilului).
A.Factorii endogeni:
- factorii genetici sunt responsabili de caracteristicile constituţionale individuale ale
copilului.
 Influenţa factorilor genetici poate fi constatată în creşterea staturală.Astfel copiii cu talie
mai mare provin din părinţi înalţi.
Factorul genetic are rol asupra inteligenţei şi aptitudinilor deosebite ale copilului. Exemple:
Gemenii monozigoti crescuţi în condiţii diferite din punct de vedere instructiv au coeficientul de
inteligenţă apropiat.Din părinţi cu anumite aptitudini rezultă copii cu aptitudini similare.
Factorii hormonali acţionează intra-uterin şi postnatal.Hipofiza intervine în creştere prin
STH (hormonul somatotrop). Tiroida, prin tiroxină influenteaza funcţia metabolică,dezvoltarea
creierului şi a dinţilor.Glandele suprarenale, prin hormonii glucocorticoizi şi mineralocorticoizi
contribuie la creşterea şi dezvoltarea organismului.Timusul influenţează creşterea în primele luni
de viaţă, după care involuează; de asemenea participă şi la apărarea specific antiinfecţioasă
stimulând limfocitele T.Pancreasul endocrin, prin hormonii insulină şi glucagon participă la
creştere şi la metabolismul glucidelor.Paratiroidele, prin parathormon intervin în calcifierea
scheletului.Glandele sexuale, prin hormonii androgeni şi estrogeni inhiba creşterea şi intervin în
modificările pubertare.Androgenii participă la diferenţierea şi maturarea sexuală ( la pubertate
inhibă creşterea si faciliteaza calcifierea cartilajului de creştere). Estrogenii au rol în calcifierea
cartilajului de creştere şi participă la diferenţierea şi maturarea sexuală.Epifiza, se pare că are rol
inhibitor al creşterii.
Factorii patologici care influenţează creşterea sunt de două feluri:
Factori care acţionează asupra gravidei: infecţii acute,(sifilis,malarie),diabet zaharat,
intoxicaţii cronice (intoxicaţia cu mercur, alcoolismul), tulburări de nutriţie etc.
Factori care acţionează asupra copilului: tulburări cronice de nutriţie,tulburari de
digestie si metabolism, tulburari ale SNC,boli congenitale cardiace,boli ereditare.