Evenimentele din secolele XVII-XIX au influentat diferit evolutia socială.

Consider ca reformele
sociale intreprinse au constituit o încercare de a scoate societatea din criza economică, de a o moderniza,
de a întări puterea centrală şi de a limita abuzurile comise de proprietarii funciari şi de dregători.
In secolul al XVII-lea instituțiile de stat devin mai eficiente prin subordonarea pe verticală a
organelor locale celor centrale. In organele reprezentative un rol important continua să joace
clerul, deoarece biserica indeplinea o funcție importantă în viața statului. Regimul habsburgic a
mentinut relațiile sociale constituite in Transilvania. Nobilii aveau o privilegiată in societate.
Principii din Transilvania, pentru a-şi intari statutul social, incercau să acorde diplome mai
multor reprezentanți ai populației libere. Taranimea ardeleană devine tot mai diferențiată.
Majoritatea populației o formau iobagii, care nu aveau dreptul să părăsească moşia fără
permisiunea stăpănului. Ei erau obligați la diferite plati in muncă, natură şi bani, la care se mai
adăugau impozitele in folosul statului. Cea mai numeroasă componentă socială era, tărănimea.
Situatia era mai usoară in Moldova si Tara Románească, deşi erau supuşi la un şir de obligații
financiare şi în muncă. In secolul al XVIII-lea apare o nouă categorie socială burghezia, care în
secolul al XIX-lea va consolida pozițiile in societate. La polul social opus, numărul muncitorilor
salariați, care incep să-şi revendice drepturile în raport cu proprietarii atelierelor şi
intreprinderilor.
In Moldova şi Tara Românească practica reformistă fanariotă se manifestă intr-o etapă
preliminară prin încercări de stabilizare a populației de la sate pentru functionarea mai bună a
sistemului fiscal. Constantin Mavrocordat a realizat, cu aprobarea Porții, un program de
reorganizare a fiscale, administrative şi judiciare în spiritul ideii de raționalizare a societății. Cea
mai importantă reformă socială a fost cea taraneasca, efectuată de Constantin Mavrocordat in
1746 in Tara Românească şi în 1749 in Moldova. Esenta ei consta in reglementarea de către stat
a obligatiilor iobagilor. Ei urmau să-şi răscumpere libertatea personală de la boier, cu toate
acestea pământul rămănea proprietate a boierilor. Se anulează numele de rumân (in Tara
Românească) şi vecin (in Moldova), astfel a fost anulată şerbia. Dar din cauza dominației străine
procesele de modernizare Moldova şi in Tara Romănească, spre deosebire de cele din alte state
europene, decurgeau lent. Problema principală era nu atât lipsa de muncâ, cât lipsa capitalurilor
şi prețurile exagerate la producția locală.
In timpul dominației habsburgice, în Transilvania au avut loc un şir de mişcări social-
politice, ce au contribuit la afirmarea natiunii române. La inceputul secolului al XVIII-lea
regimul austriac, numai la cativa ani după instaurare, s-a confruntat cu răscoala curuților (1703-
1711), condusă de Francisc Rakoczi al II-lea, Transilvania ajungānd, de fapt, centrul luptei
antihabsburgice. La răscoală au participat diferite categorii ale populatiei: tarani, mici nobili,
mestesugari.
Consider ca evenimentele din secolele XVII-XVIII au avut o mare importanta pentru
societatea Romana, chiar si daca nu s-au observat multe schimbari, viata a devenit mult mai
usoara si libera pentru tarani, iobagi si a altor categorii sociale.