LEGE

privind organizarea şi exercitarea profesiei de medic veterinar

Art. 1. - (1) Prezenta lege reglementează modul de exercitare a profesiei de medic veterinar,
pe teritoriul României, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului
Medicilor Veterinari din România, ca organism profesional, apolitic, fără scop lucrativ, cu
personalitate juridică, cu responsabilităţi în domeniul autorizării, controlului şi
supravegherii exercitării profesiei de medic veterinar ca profesie liberală, de interes public.
(2) Colegiul Medicilor Veterinari din România are autonomie în domeniul său de
competenţă, normativ şi jurisdicţional profesional şi îşi exercită atribuţiile fără
posibilitatea vreunei imixtiuni.
(3) Colegiul Medicilor Veterinari din România se organizează şi funcţionează pe
criterii teritoriale, la nivel naţional şi judeţean, respectiv la nivelul municipiului
Bucureşti.
(4) La nivelul fiecărui judeţ, respectiv la nivelul municipiului Bucureşti, este
organizată câte o filială a Colegiului Medicilor Veterinari din România, formată din
medici veterinari care exercită profesia în unitatea administrativ-teritorială respectivă,
denumită în continuare filiala colegiului.
(5) Sediul Colegiului Medicilor Veterinari din România este în municipiul
Bucureşti.
(6) Nici una dintre filialele teritoriale ale colegiului nu poate funcționa în afara
Colegiului Medicilor Veterinari din România.
(7) Direcțiile sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor județene și a
municipiului Bucureşti pot să pună la dispoziţia filialelor colegiului, cu titlu gratuit,
spațiile necesare pentru funcționare.

Art. 2. - Medicina veterinară este o ştiinţă medicală care asigură sănătatea,

bunăstarea şi protecţia animalelor şi contribuie la menţinerea sănătăţii publice şi la
protecţia mediului.
(2) Profesia de medic veterinar are ca obiective apărarea sănătăţii animalelor, sănătăţii
publice, protecţia şi bunăstarea animalelor, protecţia consumatorului şi a mediului
înconjurător şi siguranţa alimentelor.
(3) În vederea realizării obiectivelor prevăzute la alin. (2), pe tot timpul exercitării
profesiei, medicul veterinar trebuie să dovedească disponibilitate, devotament şi probitate
profesională.

Art. 3. - (1) Deține titlul oficial de calificare medic veterinar absolventul cu diplomă
de licenţă de „doctor medic veterinar” eliberată de o instituţie de învăţământ superior de
medicină veterinară acreditată din România, care îndeplineşte condiţiile minime de
formare pentru profesia de medic veterinar prevăzute de Directiva 2005/36/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea
calificărilor profesionale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr.
255 din 30 septembrie 2005, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Directivă.
 (2) Deține titlul oficial de calificare medic veterinar, absolventul cu diplomă,
certificat sau cu alt document similar eliberat de instituţiile de învăţământ superior de
medicină veterinară recunoscute de statele membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului
Economic European, precum şi ale Confederaţiei Elveţiene, denumite în continuare state
membre, care îndeplinesc condiţiile minime de formare pentru profesia de medic
veterinar prevăzute de Directivă, conform certificatului de conformitate eliberat de
autoritatea competentă din statul membru de origine.
(3) Titlurile oficiale de calificare în medicina veterinară obţinute în afara
României şi a statelor membre se echivalează potrivit legii. Excepţie de la aceste
prevederi fac titlurile oficiale de calificare în medicina veterinară care au fost recunoscute
de unul dintre statele membre.
(4) Colegiul Medicilor Veterinari din România este autoritatea competentă pentru
recunoaşterea titlurilor oficiale de calificare în profesia de medic veterinar, obţinute în
unul dintre statele membre prevăzute la alin (2), pentru eliberarea certificatelor de
conformitate în scopuri profesionale, în vederea recunoaşterii de către statele membre a
titlurilor de calificare în profesia de medic veterinar, eliberate de instituţii de învăţământ
superior, pentru recunoaşterea titlului de medic veterinar specialist, pentru gestionarea
dosarelor din sistemul de informare al pieţei interne - IMI şi emiterea cardului profesional
european, pentru înregistrarea medicilor veterinari şi a unităţilor medicale veterinare,
precum şi pentru dezvoltarea profesională continuă din domeniul medical veterinar.
(5) Recunoaşterea titlurilor oficiale de calificare permite accesul în România la
aceeaşi profesie cu cea pentru care persoana solicitantă este calificată în statul membru de
origine, precum şi exercitarea activităţilor profesionale pe teritoriul României în
condiţiile prevăzute de lege pentru cetăţenii români.
(6) Titlul de „medic veterinar” este protejat prin lege. Este interzisă utilizarea
titlului de medic veterinar de către persoanele care nu deţin această calificare profesională
în baza unui titlu oficial de calificare.
(7) Instituţiile de învăţământ superior din România acreditate sau autorizate să
funcţioneze provizoriu care au programe de studii de medicină veterinară trebuie să
garanteze că respectă condiţiile minime de formare profesională pentru calificarea de
medic veterinar prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 469/2015 pentru aprobarea
criteriilor minime obligatorii de autorizare şi acreditare pentru programele de studii
universitare de medicină, medicină dentară, farmacie, asistenţă medicală generală, moaşe,
medicină veterinară, arhitectură, care transpune Directiva.
Art. 4. – (1) Profesia de medic veterinar se exercită, pe teritoriul României, în
condiţiile prezentei legi, de către persoane fizice posesoare ale unui titlu oficial de
calificare în medicina veterinară şi care sunt membre ale Colegiului Medicilor Veterinari
din România, după cum urmează:
a) cetăţeni ai statului român;
b) cetăţeni ai unui stat membru;
c) soţul/soţia unui cetăţean român, precum şi descendenţii şi ascendenţii în linie
directă, aflaţi în întreţinerea unui cetăţean român, indiferent de cetăţenia acestora;
 d) persoanele prevăzute la art. 2 alin. (1) pct. 3, 6 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor
statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European și a cetățenilor
Confederației Elvețiene, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
e) cetăţenii statelor terţe beneficiari ai statutului de rezident permanent în
România, conform dispoziţiilor legale în vigoare;
f) beneficiarii statutului de rezident acordat de către unul dintre statele membre, în
conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.194/2002 privind
regimul străinilor din România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
care transpune Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie privind statutul
resortisanţilor ţărilor terţe care sunt rezidenţi pe termen lung, publicată în Jurnalul Oficial
al Uniunii Europene seria L nr.16 din 23 ianuarie 2004.
(2) În caz de prestare temporară sau ocazională de servicii pe teritoriul României,
medicii cetăţeni ai unui stat membru, stabiliţi în unul dintre aceste state, sunt exceptaţi de
la obligativitatea înscrierii în Colegiul Medicilor Veterinari din România şi de la plata
cotizaţiei de membru.
(3) Medicii veterinari prevăzuţi la alin (1) lit b)-f), care exercită profesia de medic
veterinar în România, au obligaţia de a se informa la Colegiul Medicilor Veterinari din
România cu privire la legislaţia din domeniul veterinar, precum şi cu privire la
prevederile Statutului medicului veterinar şi ale Codului de etică şi deontologie medicală
veterinară şi să aibă cunoştinţele de limba română necesare.
(4) Colegiul Medicilor Veterinari din România colaborează îndeaproape cu
autorităţile competente omoloage ale statelor membre, inclusiv prin sistemul de
informare al pieţei interne -IMI, asigurând confidenţialitatea informaţiilor transmise.
(5) Schimbul de informaţii dintre Colegiul Medicilor Veterinari din România şi
autorităţile competente din statele membre privind sancţiunile disciplinare sau penale
aplicate în caz de fapte grave şi precise, susceptibile de a avea consecinţe asupra
activităţilor de medic veterinar, se va face cu respectarea prevederilor Legii nr. 506/2004
privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul
comunicaţiilor electronice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr.
677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter
personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare
(6) Prelucrarea datelor cu caracter personal se va realiza în conformitate cu
prevederile Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Art.5. - (1) Medicul veterinar îşi poate exercita profesia:

a) în sectorul privat, independent sau în regim salarial;
b) în sectorul public, în cadrul autorităţii veterinare centrale şi locale sau al
ministerelor, ca funcţionar public sau ca personal contractual ocupând
posturi/funcţii pentru care studiile superioare în domeniul medical veterinar
constituie cerinţă de angajare;
c) în învăţământul preuniversitar, universitar şi unităţi de cercetare cu respectarea
prevederilor legale;
 (2) Serviciile medicale veterinare private fac parte din sistemul unic sanitar
veterinar naţional.
(3) În exercitarea profesiei, medicul veterinar aplică, respectă şi este protejat de
legile statului şi de reglementările Colegiului Medicilor Veterinari din România.
(4) Exercitarea profesiei de medic veterinar de către o persoană care nu deţine
calificarea profesională de medic veterinar în baza unui titlu oficial de calificare,
constituie infracţiune şi se pedepseşte conform prevederilor Codului penal.
(5) Colegiul Medicilor Veterinari din România, prin preşedintele de filială, este în
drept să exercite acţiunea civilă sau să sesizeze, după caz, organele de urmărire penală ori
autorităţile competente, pentru urmărirea şi trimiterea în judecată a persoanelor care îşi
atribuie sau care întrebuinţează fără drept titlul ori calitatea de medic veterinar sau care
practică în mod nelegal medicina veterinară.
Art. 6. -1 Profesia de medic veterinar are exclusivitate în următoarele domenii de
activitate:

a) prestarea serviciilor de asistenţă medicală veterinară;

b) identificarea animalelor prin implantarea de transpondere şi înregistrarea
acestora;
c) protecţia şi bunăstarea animalelor domestice, sălbatice şi exotice ţinute în
captivitate, precum şi animalelor ţinute în scopuri ştiinţifice;
d) sănătatea publică veterinară şi igiena produselor de origine animală;
e) inspecţia şi controalele veterinare de frontieră;
f) monitorizarea şi supravegherea sanitară veterinară;
g) diagnosticul de laborator veterinar;
h) controlul igienei furajelor;
i) coordonarea identificării şi înregistrării animalelor;
j) testarea clinică a produselor medicinale veterinare;
k) prescrierea, eliberarea, comercializarea cu amănuntul şi utilizarea produselor
medicinale veterinare, inclusiv a produselor biologice;
l) consultanţă şi audit veterinar;
m) expertiză medicală veterinară;
n) certificarea stării de sănătate a animalelor şi a produselor de origine animală;
o) controlul şi certificarea subproduselor de origine animală care nu sunt destinate
consumului uman;
p) supravegherea, controlul, declararea şi notificarea bolilor la animale.
(2) Utilizarea produselor medicinale veterinare se face sub îndrumarea şi
responsabilitatea medicului veterinar.
Art. 7. - Medicul veterinar, în conformitate cu pregătirea sa profesională, este
competent să desfăşoare activităţi profesionale, în domenii precum:
a) apărarea sănătăţii publice şi protecţia consumatorului;
b) creşterea şi nutriţia animalelor;
c) selecţia, ameliorarea şi reproducţia animalelor;
 d) cercetarea medicală veterinară, inclusiv cercetările de genetică animală
fundamentală şi aplicativă;
e) instruirea, educaţia şi dezvoltare profesională continuă în domeniul medical
veterinar şi al siguranţei alimentelor ;
f) protecţia animalelor sălbatice în mediul natural;
g) industrializarea şi valorificarea produselor de origine animală;
h) protecţia mediului şi controlul poluării;
i) statistica medical-veterinară;
j) comercializarea de aparatură, instrumentar medical veterinar şi alte produse
utilizate în medicina veterinară.
k) controlul mişcării animalelor şi al produselor de origine animală;
l) identificarea animalelor;
m) biotehnologii medical-veterinare;
n) învăţământ;
o) administraţie publică;
p) înregistrarea şi autorizarea producerii şi comercializării produselor medicinale
veterinare;
q) acţiunile de dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare, precum şi alte activităţi.

Art.8. - (1) În toate domeniile de activitate prevăzute la art.6 medicul veterinar are
dreptul la iniţiativă şi decizie în exercitarea atribuţiilor profesionale, cu asumarea deplină
a răspunderii pentru calitatea acestora.
(2) Deciziile şi hotărârile cu caracter profesional vor fi luate avându-se în vedere
principiile eticii şi deontologiei medicale veterinare, grija faţă de sănătatea animalelor,
protecţia şi bunăstarea lor, precum şi pentru sănătatea publică.
(3) Medicul veterinar, în exercitarea profesiei, se supune prevederilor legislaţiei în
vigoare.

CAPITOLUL II
Exercitarea profesiei de medic veterinar
Secţiunea 1
Dispoziţii generale

Art.9. - (1) Medicii veterinari care îşi exercită în mod permanent profesia pe
teritoriul României, în regim salarial, atât în sistemul public cât şi în sistemul privat,
ocupând posturi şi/sau funcţii publice care necesită calificarea de medic veterinar, precum
şi cei care îşi desfăşoară activitatea în mod independent, în una din formele de organizare
şi exercitare prevăzute în prezenta lege, trebuie să fie membri ai Colegiului Medicilor
Veterinari din România.
(2) La înscrierea în Colegiul Medicilor Veterinari din România, medicul veterinar
depune în faţa Consiliului judeţean sau al municipiului Bucureşti al Colegiului Medicilor
Veterinari, într-un cadru solemn, următorul jurământ:
"Odată admis printre membrii nobilei profesii de medic veterinar:
 Mă angajez solemn să-mi exercit profesia cu conştiinţă, demnitate,
devotament şi să folosesc toate cunoştinţele mele profesionale pentru apărarea sănătăţii
animalelor, pentru protecţia şi bunăstarea lor, precum şi pentru protejarea sănătăţii
omului şi a mediului înconjurător.
Voi acţiona în toate împrejurările printr-o conduită exemplară, în spiritul
normelor Codului de etică şi deontologie medicală veterinară.
Mă oblig să apăr, cu toate puterile mele, onoarea, prestigiul şi nobilele
tradiţii ale profesiei de medic veterinar.
Depun acest jurământ în mod solemn, liber şi pe onoare".

(3) Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari din România o pot

păstra, la cerere, şi medicii veterinari pensionari care nu mai practică profesia de medic
veterinar.
(4) Membrii Colegiului Medicilor Veterinari din România sunt înscrişi în Tabloul
medicilor veterinari de către filiale judeţene şi a municipiului Bucureşti, care se publică
pe pagina de Internet a Colegiului Medicilor Veterinari din România.
(5) Medicii veterinari de liberă practică îşi exercită profesia, respectând
următoarele reguli:
a) acordă asistenţă medicală veterinară cu respectarea legislaţiei sanitare veterinare
în vigoare şi a hotărârilor, ghidurilor, procedurilor elaborate în acest sens de către
Colegiul Medicilor Veterinari din România, precum şi a Codului de etică şi deontologie
medicală veterinară;
b) înscrie în registrul de consultaţii şi tratamente toate consultaţiile şi tratamente
aplicate animalelor;
c) eliberează prescripții medicale veterinare conform legislației sanitare veterinare
în vigoare; prescrie şi administrează produsele medicinale veterinare doar după
examinarea clinică a animalelor şi stabilirea diagnosticului;
d) produsele medicinale veterinare care conţin substanţe din categoria stupefiante,
psihotrope, precum şi produse medicinale veterinare care conţin substanţe aflate sub
control naţional, sunt utilizate şi se administrează exclusiv de către medicii veterinari.
e) raportează autorităţii veterinare competente orice suspiciune privind o reacţie
adversă la animale, o reacţie adversă umană, o reacţie neaşteptată sau o reacţie adversă
gravă care ar fi putut să apară în urma utilizării şi administrării produselor medicinale
veterinare, conform legislaţiei în vigoare.
f) prescrie și utilizează cu prudență produsele medicinale veterinare
antimicrobiene.
(6) În activitatea lor, medicii veterinari de liberă practică pot fi ajutaţi de tehnicieni
şi/sau asistenţi veterinari, în următoarele condiţii:
a) tehnicianul şi/sau asistentul veterinar lucrează sub îndrumarea şi controlul
medicului veterinar din cadrul unităţii medicale veterinare la care este angajat;
b) tehnicianul şi/sau asistentul veterinar, la recomandarea medicului veterinar,
poate efectua tratamente, dar nu are dreptul să efectueze intervenţii chirurgicale;
 c) în situaţii excepţionale, până la sosirea medicului veterinar, tehnicianul
şi/sau asistentul veterinar poate acorda primul ajutor animalului a cărui viaţă este în
pericol, prin administrarea tratamentului sau efectuarea de intervenţii de urgenţă, cu
acordul medicului veterinar şi respectând întocmai indicaţiile acestuia.
(7) Administrarea produselor medicinale veterinare sau efectuarea de intervenţii
chirurgicale de către alte persoane şi în alte condiţii decât cele stabilite de prezenta lege,
constituie exercitare fără drept a profesiei de medic veterinar şi se sancţionează conform
legii.
Art. 10. – (1) Medicii veterinari care doresc să exercite profesia se înscriu ca
membri ai Colegiului Medicilor Veterinari din România la filiala în raza căreia se află
unitatea la care îşi desfăşoară activitatea sau la filiala în raza căreia îşi au domiciliul sau
reşedinţa, dacă nu au încă un loc de muncă.
(2) La înscrierea în Colegiul Medicilor Veterinari din România, medicii
veterinari primesc cardul de membru.
(3) Cardul de membru al Colegiului Medicilor Veterinari din România se acordă
pe baza următoarelor acte:
a) documentele care atestă calificarea profesională de medic veterinar;
b) certificatul de sănătate;
c) cazier judiciar.
(4) Cărţile de identitate eliberate membrilor Colegiului Medicilor Veterinari, până
la data intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi înlocuite cu carduri de membru.

Secţiunea a 2-a
Perioada de stagiu de practică medicală veterinară
Art. 11. – (1) Absolvenţii licenţiaţi ai facultăţilor de medicină veterinară acreditate din
România, dobândesc dreptul de liberă practică şi de a utiliza parafa, precum şi dreptul de
a înfiinţa unităţi medicale veterinare, acordat de către Colegiul Medicilor Veterinari din
România potrivit prevederilor prezentei legii, membrilor săi, dacă au exerciţiul deplin al
drepturilor civile şi au efectuat perioada de stagiu de practică medicală veterinară
obligatoriu, cu durata de optsprezece luni calendaristice.
(2) Prevederile alin (1) se aplică începând cu medicii veterinari absolvenți ai
anului 2017.
(3) Stagiul de practică medicală veterinară se poate efectua doar în cadrul
unităţilor medicale veterinare de asistenţă, sub coordonarea unui medic veterinar tutore.
(4) Pe durata efectuării stagiului de practică medicală veterinară absolvenţii
licenţiaţi ai facultăţilor de medicină veterinară acreditate din România, poartă titlul de
“medic veterinar stagiar” şi au competenţe de practică medicală veterinară limitate.
(5) Drepturile şi obligaţiile medicilor veterinari stagiari se stabilesc prin hotărâre a
Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România.
(6) Medicii veterinari stagiari sunt scutiţi de la plata cotizaţiei lunare pentru
calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari din România.
(7) La finalizarea perioadei stagiului de practică medicală veterinară, dobândirea
dreptului de a utiliza parafa şi/sau de a înfiinţa unităţi medicale veterinare, se face în baza
unei cereri adresate Colegiului Medicilor Veterinari din România, la care se ataşează
extrasul Revisal care dovedeşte efectuarea stagiului şi recomandarea medicului veterinar
tutore.
(8) Pe durata stagiului de practică medicală veterinară, angajatorul beneficiază de
prevederile Legii 335/2013 privind efectuarea stagiilor pentru absolvenții de invatamant
superior.
(9) Stagiul de practică efectuat pe teritoriul unui stat membru este recunoscut în
mod automat iar modalitatea de efectuare a stagiului, modul de recunoaştere şi durată a
acestuia în cazul în care este efectuat într-un stat terţ se stabileşte de către Consiliul
naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România.

Secţiunea a 3-a
Drepturile şi obligaţiile membrilor Colegiului Medicilor Veterinari din România
Art.12. – (1) Membrii Colegiului Medicilor Veterinari din România au
următoarele drepturi:
a) să-şi exercite profesia de medic veterinar, pe întreg teritoriul ţării, în condiţiile
legii;
b) să-şi desfăşoare activitatea profesională nestingherit şi fără vreo imixtiune din
partea altor categorii profesionale;
c) să informeze Colegiul Medicilor Veterinari din România despre orice încălcare
a dreptului de exercitare a profesiei;
d) să aleagă şi să fie aleşi în organele de conducere de la nivelul structurilor
teritoriale sau naţionale ale Colegiului Medicilor Veterinari din România;
e) să asiste la şedinţele organelor de conducere a Colegiului Medicilor Veterinari
din România;
f) să participe la orice acţiune a Colegiului Medicilor Veterinari din România şi
să fie informaţi în timp util despre aceasta;
g) să poarte însemnele Colegiului Medicilor Veterinari din România;
h) să conteste sancţiunile primite;
i) să solicite ajutoare materiale pentru situaţii deosebite, atât personal, cât şi prin
membrii lor de familie;
j) să se adreseze organelor abilitate ale Colegiului Medicilor Veterinari din
România şi să primească informaţiile solicitate;
k) să folosească însemnele şi titlurile profesionale sau academice.
l) să participe la manifestările iniţiate de organele de conducere, la activităţile
profesionale ori de pregătire profesională iniţiate ori organizate de Colegiul Medicilor
Veterinari din România;
m) să participe la cursuri şi alte forme de dezvoltare profesională continuă;
n) medicii veterinari care au depăşit limita de vârsta prevăzută de lege pot profesa în
continuare în unităţi medicale veterinare private.
o) medicii veterinari se pensionează la vârsta prevăzută de lege.
 (2) Insulta, calomnia ori ameninţarea, lovirea sau alte violenţe săvârşită împotriva
medicului veterinar în timpul exercitării profesiei şi în legătura cu aceasta, se pedepseşte
conform legii.
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate.
Retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
Art.13. - Membrii Colegiului Medicilor Veterinari din România au următoarele
obligaţii:
a) să cunoască şi să respecte reglementările şi actele normative în vigoare
referitoare la exercitarea profesiei de medic veterinar;
b) să respecte dispoziţiile Statutului medicului veterinar, Codului de etică şi
deontologie medicală veterinară, hotărârile organelor de conducere ale Colegiului
Medicilor Veterinari din România;
c) să îndeplinească atribuţiile ce le-au fost încredinţate în calitate de membri sau
reprezentanţi ai corpului profesional;
d) să participe la şedinţele ori adunările la care au fost convocaţi;
e) să execute cu bună credinţă atribuţiile ce decurg din hotărârile organelor de
conducere ale corpului profesional;
f) să se abţină de la deliberările organelor de conducere în care sunt aleşi, în cazul
în care, în îndeplinirea unor atribuţii ale acestor organe, au un interes propriu;
g) să respecte normele, principiile şi îndatoririle deontologiei profesionale şi să
aibă un comportament demn în exercitarea profesiei ori a calităţii de membru al
Colegiului Medicilor Veterinari din România;
h) să achite, în termenul stabilit, cotizaţia datorată în calitate de membru al
Colegiului Medicilor Veterinari din România;
i) să rezolve litigiile cu alţi membri, în primul rând prin intermediul medierii de
către comisia desemnată de către Colegiul Medicilor Veterinari din România;
j) să îndeplinească cu bună-credinţă atribuţiile ce le revin în calitate de
reprezentant sau membru în organele de conducere ale Colegiului Medicilor Veterinari
din România, ale filialelor judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti;
k) să protejeze sănătatea omului împotriva bolilor comune omului şi animalelor, să
participe la protejarea mediului, în scopul menţinerii echilibrului ecologic;
l) să urmărească şi să sprijine măsurile de protecţie şi bunăstare a animalelor, în
conformitate cu reglementările naţionale şi internaţionale;
m) medicul veterinar care desfăşoară activitate medicală veterinară răspunde în
mod individual, potrivit legii, pentru deciziile profesionale;
n) să respecte şi să aplice, în orice împrejurare, normele de etică şi deontologie
medicală veterinară;
o) să nu aducă prejudicii reputaţiei corpului medical veterinar sau altor membri,
respectând statutul de corp profesional al Colegiului Medicilor Veterinari din România;
p) să aplice parafa, cuprinzând numele, prenumele, gradul profesional şi codul, pe
toate actele medicale veterinare pe care le semnează;
 Art. 14. – (1) Neplata cotizaţiei datorate de membrii Colegiului Medicilor
Veterinari din România pe o perioada de şase luni, notificată în scris de către Biroul
executiv al consiliului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti al Colegiului
Medicilor Veterinari din România se sancţionează cu suspendarea calităţii de membru şi
a dreptului de a profesa până la plata la zi a cotizaţiei datorate.
(2) Sancţiunea se aplică de către Biroul executiv al filialei judeţene, respectiv a
municipiului Bucureşti.

Secţiunea a 4-a
Dezvoltarea profesională continuă şi pregătirea complementară în domeniul medical
veterinar

Art.15. - (1) În vederea creşterii gradului de pregătire profesională şi asigurării

unui nivel ridicat al cunoştinţelor profesionale, medicii veterinari de liberă practică sunt
obligaţi să urmeze cursuri de dezvoltare profesională continuă şi alte forme de educaţie
continuă, instruire, documentare, informare în domeniul medical veterinar, pentru
cumularea numărului de credite stabilit în acest sens de către Colegiul Medicilor
Veterinari din România. Programele, precum şi celelalte forme de educaţie medicală
veterinară continuă sunt avizate şi creditate de către Colegiul Medicilor Veterinari din
România.
(2) La nivelul Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România
se înfiinţează Comisia naţională pentru acreditarea programelor de dezvoltarea
profesională continuă din domeniul medical veterinar.
(3) Comisia naţională pentru acreditarea programelor de dezvoltare profesională
continuă din domeniul medical veterinar este formată din: un reprezentant al Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, preşedintele şi unul din
vicepreşedinţii Colegiului Medicilor Veterinari din România, preşedintele Comisiei de
învăţământ, ştiinţă şi cercetare, preşedintele Comisiei de liberă practică, un reprezentant al
Asociaţiei Generale a Medicilor Veterinari din România, un reprezentant al Asociaţiei
Medicilor Veterinari pentru Animale de Companie.
(4) Atribuţiile Comisiei naţionale pentru acreditarea programelor de dezvoltare
profesională continuă a medicilor veterinari se stabilesc prin Regulamentul de organizare
şi funcţionare a Comisiei naţionale pentru acreditarea programelor de dezvoltare
profesională din domeniul medical veterinar, aprobat prin hotărâre a Consiliului naţional
al Colegiului Medicilor Veterinari din România.
(5) Medicii veterinari de liberă practică, în cazul în care nu realizează pe parcursul
a doi ani consecutivi numărul minim de credite de dezvoltare profesională continuă
stabilit de Consiliul naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România sunt
suspendaţi din exerciţiul profesiei, până la realizarea numărului de credite respectiv.
(6) Colegiul Medicilor Veterinari din România asigură managementul
Programului de dezvoltare profesională continuă în domeniul medical veterinar şi
colaborează cu instituţiile de învăţământ superior medical veterinar, asociaţiile
profesionale şi alte societăţi, în vederea realizării lui.
 (7) Prevederile alin.(5) se aplică şi medicilor veterinari care deţin funcţii publice
dacă aceştia desfăşoară concomitent şi activităţi de liberă practică medicală veterinară, în
condiţiile legii.
(8) Colegiul Medicilor Veterinari din România poate să înfiinţeze şi să organizeze
centre de dezvoltare profesională continuă în domeniul medical veterinar.
(9) Colegiul Medicilor Veterinari din România poate să organizeze cursuri de
iniţiere, calificare, recalificare, perfecţionare şi specializare cu respectare legislaţiei în
vigoare.
(10) Asociaţia Generală a Medicilor Veterinari din România, precum şi oricare
asociaţie sau fundaţie care activează în domeniul medical-veterinar este organizaţie
ştiințifică şi profesională înfiinţată în baza Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire
la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare, care îşi desfăşoară
activitatea în baza propriului statut şi care are drept scop promovarea şi ridicarea
prestigiului profesiei de medic veterinar.
Art. 16. – (1) Medicii veterinari pot opta pentru următoarele forme de pregătire
complementară: cursuri de perfecţionare, cursuri de specializare, cursuri postuniversitare,
cursuri de masterat, studii de doctorat şi studii postdoctorale, precum şi pentru alte forme
prevăzute de legislaţia în vigoare.
(3) Medicul veterinar specialist este medicul veterinar care a absolvit prin examen
certificat cursurile de specializare într-un domeniu strict al medicinii veterinare.
(4) Titlul de medic veterinar specialist este recunoscut atât timp cât certificatul de
diplomat al medicului veterinar este valabil.
(5) Cursurile de specializare în vederea obținerii titlului de medic veterinar
specialist se organizează de către Colegiul Medicilor Veterinari din România împreună
cu universitățile care deţin facultăţi de medicină veterinară acreditate sau autorizate să
funcţioneze provizoriu în baza regulamentului aprobat de către Consiliul național al
Colegiul Medicilor Veterinari din România.

Secţiunea a 5-a
Nedemnităţi şi incompatibilităţi
Art. 17. – (1) Este nedemn de a exercita profesia de medic veterinar:
a) medicul veterinar care a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea a unei
infracţiuni în împrejurări legate de exercitarea profesiei de medic veterinar şi pentru care
nu a intervenit reabilitarea;
b) medicul veterinar căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia,
pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară.
(2) Instanţele de judecată civile sau penale, din oficiu, vor comunica Colegiului
Medicilor Veterinari din România hotărârile judecătoreşti rămase definitive, prin care s-
au pronunţat cu privire la fapte exercitate în timpul şi în legătură cu profesia de către
medici veterinari pe teritoriul României
Art. 18. – (1) Exercitarea profesiei de medic veterinar este incompatibilă cu:
a) ocupaţiile care aduc atingere demnităţii şi independenţei profesiei de medic
veterinar sau bunelor moravuri;
 b) starea de sănătate fizică sau psihică necorespunzătoare pentru exercitarea profesiei de
medic veterinar, atestată prin examen de specialitate;
c) folosirea cu bună ştiinţă a cunoştinţelor, tehnicilor şi metodelor medicale
veterinare în defavoarea animalelor supuse actului medical veterinar sau în scop
ilegal.
(2) În termen de maxim 30 de zile de la apariţia situaţiei de incompatibilitate,
medicul veterinar este obligat să anunţe filiala judeţeană sau a municipiului Bucureşti a
Colegiului Medicilor Veterinari din România, a cărui membru este.
(3) La solicitarea medicului veterinar, a oricărei instituţii sau autorităţi interesate,
Biroul executiv al filialei judeţene sau a municipiului Bucureşti din care face parte
medicul veterinar, poate solicita documente şi/sau expertiză instituţiilor abilitate, în
vederea stabilirii stării de incompatibilitate.
(4) Pe timpul stării de incompatibilitate se suspendă calitatea de membru al
Colegiului Medicilor Veterinari din România şi dreptul de exercitare a profesiei.

Secţiunea a 6-a
Suspendarea şi încetarea dreptului de a profesa. Radierea din Tabloul medicilor veterinari

Art. 19. - (1) La cerere, membrii Colegiului Medicilor Veterinari din România
care, din motive obiective, întrerup pe o durată de până la cinci ani exercitarea profesiei
de medic veterinar în România, pot solicita suspendarea calităţii de membru pe acea
durată.
(2) Pe durata suspendării la cerere a calităţii de membru al Colegiului Medicilor
Veterinari din România se suspendă obligaţiile şi drepturile ce decurg din prezenta lege.
(3) Pe perioada suspendării la cerere a calităţii de membru încetează dreptul
medicului veterinar de a profesa şi plata cotizaţiei.
(4) Întreruperea exercitării profesiei de medic veterinar pe o durată mai mare de
cinci ani atrage, de drept, pierderea calităţii de membru al Colegiului Medicilor
Veterinari din România şi radierea din Tabloul medicilor veterinari.
(5) O nouă înscriere se poate face numai în condiţiile prezentei legi şi cu avizul
favorabil al Biroului executiv al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari
din România.
(6) Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari din România încetează
şi medicul veterinar este radiat din Tabloul medicilor veterinari:
a) prin renunţarea scrisă la exercitarea profesiei de medic veterinar;
b) prin deces.
(7) Suspendarea calităţii de membru şi radierea din Tabloul medicilor veterinari
pot interveni şi ca sancţiune aplicată medicului veterinar, în condiţiile prezentei legi.

Secţiunea a 7-a
Răspunderea disciplinară
 Art. 20. – (1) Medicul veterinar răspunde disciplinar individual pentru
nerespectarea legilor şi a reglementărilor profesiei medicale veterinare, a Codului de etică
şi deontologie medicală veterinară şi a regulilor de bună practică profesională, a
Statutului medicului veterinar, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de
organele de conducere ale Colegiului Medicilor Veterinari din România, precum şi pentru
orice fapte săvârşite în legătură cu profesia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea şi
prestigiul profesiei sau ale Colegiului Medicilor Veterinari din România.
(2) Răspunderea disciplinară a membrilor Colegiului Medicilor din România,
potrivit prevederilor prezentei legi, nu exclude răspunderea penală, contravenţională sau
civilă, conform prevederilor legale.
Art.21. – (1) Plângerea împotriva unui medic veterinar se depune la filiala
judeţeană sau a municipiului Bucureşti a Colegiului Medicilor Veterinari din România la
care este înscris, iar în cazul celor care prestează ocazional sau temporar la filiala pe
teritoriul căreia a fost comisă abaterea.
(2) Plângerile împotriva unui membru al organelor de conducere de la nivelul
filialei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti sau de la nivel naţional se înaintează
Comisiei superioare de etică şi deontologie medicală veterinară.
Art. 22. – (1) În cadrul fiecărei filiale a colegiului se organizează şi funcţionează
Comisia de etică şi deontologie medicală veterinară formată din 9 membrii, independentă
de conducerea colegiului, care judecă în complete de 5 membri abaterile disciplinare
săvârşite de medicii veterinari înscrişi în filiala respectivă.
(2) La nivelul Colegiului Medicilor Veterinari din România se organizează şi
funcţionează Comisia superioară de etică şi deontologie formată din 14 membri,
independentă de conducerea colegiului, care judecă în complete de 7 membri contestaţiile
formulate împotriva deciziilor comisiilor de etică şi deontologie medicală veterinară ale
filialelor teritoriale, precum şi plângerile prevăzute la art.21 alin (2).
(3) Procedura judecării abaterilor este prevăzută în Regulamentul de ordine
interioară al Comisiei superioare de etică şi deontologie medicală veterinară, precum şi al
comisiilor de etică şi deontologie medicală veterinară judeţene, respectiv a municipiului
Bucureşti.
Art. 23. – (1) Membrii comisiilor de etică şi deontologie medicală veterinară de la
nivelul filialelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti sunt aleşi de Adunarea
generală, iar membrii Comisiei superioare de etică şi deontologie medicală veterinară vor
fi aleşi de Congresul naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România, conform
prevederilor Regulamentului de organizare şi desfăşurare a alegerilor.
(2) Membrii comisiilor de etică şi deontologie medicală veterinară vor fi aleşi din
rândul medicilor veterinari membrii ai Colegiului Medicilor Veterinari din România cu o
vechime în profesie de minim opt ani şi care nu au avut abateri disciplinare.
(3) Funcţia de membru al comisiilor de etică şi deontologie medicală veterinară
este incompatibilă cu orice altă funcţie în cadrul Colegiului Medicilor Veterinari din
România.
 (4) Durata mandatului membrilor comisiilor de etică şi deontologie medicală
veterinară este de cinci ani.
Art. 24. – (1) Membrii comisiilor de etică şi deontologie medicală veterinară la
nivelul filialelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti îşi vor alege un preşedinte
care conduce activitatea administrativă a comisiilor.
(2) Preşedintele Comisiei de etică şi deontologie prezintă Adunării generale
raportul anual al activităţii comisiei.
Art. 25. – (1) Preşedinţii comisiilor de etică şi deontologie medicală veterinară la
nivelul filialelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi preşedintele Comisiei
superioare de etică şi deontologie medicală veterinară, au următoarele atribuţii:
a) organizează şi conduc activitatea comisiei;
b) organizează completele de judecată a cauzelor disciplinare, astfel încât să
fie evitate conflictele de interese;
c) răspund de evidenţa cauzelor disciplinare;
d) reprezintă comisia de etică şi deontologie medicală veterinară în faţa
autorităţilor şi instituţiilor publice;
e) informează organele de conducere ale colegiului despre activitatea comisiei
şi a problemelor apărute în cursul desfăşurării cercetărilor disciplinare ori soluţionării
cauzelor;
f) propun proiectul de buget necesar desfăşurării activităţii comisiei;
g) aduc la cunoştinţa Biroului executiv al filialei şi Biroului executiv al
Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România, hotărârile luate.
(2) Alcătuirea completelor de judecată se va face astfel încât să fie asigurată o
repartiţie cât mai echilibrată a cauzelor pentru toţi membrii Comisiei de etică şi
deontologie medicală veterinară.
(3) Pe parcursul judecării cauzei disciplinare se va păstra componenţa completului
de judecată.
Art.26. – (1) Şedinţele de judecată a cauzelor disciplinare nu sunt publice.
(2) Pe parcursul audierii, medicul veterinar poate fi asistat de un coleg sau de un
avocat.
(3) Membrii comisiilor de etică şi deontologie medicală veterinară la nivelul
filialelor şi membrii Comisiei superioare de etică şi deontologie medicală veterinară au
obligaţia să păstreze confidenţialitatea cu privire la toate datele şi informaţiile de care au
luat cunoştinţă, precum şi asupra dezbaterilor, opiniilor exprimate în cadrul şedinţelor.
(4) În urma şedinţelor de judecată a cauzelor disciplinare, comisiile judeţene de
etică şi deontologie medicală veterinară stabilesc prin hotărâre, iar Comisia superioară de
etică şi deontologie medicală veterinară prin decizie, sancţiunile disciplinare care se
aplică medicilor veterinari pentru abaterile de la Codul de etică şi deontologie medicală
veterinară.
Art.27. - (1) Sancţiunile disciplinare sunt:
a) mustrare;
b) avertisment;
c) vot de blam;
 d) interdicţia de a exercita profesia de medic veterinar de liberă practică ori anumite
activităţi medicale veterinare pe o perioadă de la o lună la un an de la data rămânerii
definitive a hotărârii sau deciziei, după caz;
e) retragerea calităţii de membru al Colegiului Medicilor Veterinari din România.
(2) Retragerea calităţii de membru al Colegiului Medicilor Veterinari din România
operează de drept pe durata stabilită prin hotărâre definitivă de instanţele judecătoreşti cu
privire la interzicerea exercitării profesiei.
(3) La sancţiunile prevăzute la alin.(1) se poate prevedea, după caz, şi obligarea
celui sancţionat la efectuarea unor cursuri de dezvoltare profesională continuă ori alte
forme de pregătire profesională.
(4) Colegiului Medicilor Veterinari din România pune în aplicare mecanismul de
alertă potrivit prevederilor Directivei, conform procedurii aprobate de către Consiliul
naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România.
Art. 28. – (1) Atât hotărârea cât şi decizia pronunţată se comunică medicului
veterinar sancţionat şi Biroului executiv al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor
Veterinari din România.
(2) Sancţiunile care se soldează cu suspendarea sau interzicerea exercitării
profesiei, rămase definitive, se comunică şi angajatorului.
(3) Urmare a sesizării depuse, persoana fizică sau juridică, după caz, va fi
informată cu privire la soluţionarea cauzei de către comisia de etică şi deontologie
medicală veterinară.
(4) În termen de 30 zile de la comunicare, medicul veterinar sancţionat, persoana
care a făcut sesizarea, preşedintele filialei colegiului sau preşedintele Colegiului
Medicilor Veterinari din România, pot contesta hotărârea pronunţată de Comisia de etică
şi deontologie medicală veterinară a filialei.
(5) Contestaţia se depune la Comisia superioară de etică şi deontologie medicală
veterinară.
Art.29. – (1) Acţiunea disciplinară poate fi pornită în termen de cel mult şase luni
de la data săvârşirii faptei sau de la data cunoaşterii consecinţelor prejudiciabile.
2) Sancţiunile prevăzute la art.27 alin.(1) lit. a)-c) se radiază în termen de şase luni
de la data executării lor, iar cea prevăzută la lit.d), în termen de un an de la data expirării
perioadei de interdicţie.
(3) În cazul aplicării sancţiunii prevăzute la art.27 alin.(1) lit.e), medicul veterinar
poate face o nouă cerere de redobândire a calităţii de membru al colegiului după
expirarea perioadei stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă de interdicţie a
exercitării profesiei sau după doi ani de la data aplicării sancţiunii de către comisiile de
etică şi deontologie medicală veterinară. Redobândirea calităţii de membru al Colegiului
Medicilor Veterinari din România se face în condiţiile prezentei legi.
(4) În situaţia în care prin hotărâre sau decizie, după caz, au fost dispuse şi
măsurile prevăzute la art.27 alin.(3), radierea sancţiunii se va face numai după
prezentarea dovezii ducerii la îndeplinire a măsurii dispuse de comisia de etică şi
deontologie medicală veterinară.
 (5) Repetarea unei abateri disciplinare până la radierea sancţiunii aplicate
constituie o circumstanţă agravantă, care va fi avută în vedere la aplicarea noii sancţiuni.
6) Medicii veterinari cetăţeni ai unui stat membru, stabiliţi în unul dintre aceste
state, în situația în care solicită accesul la una dintre activităţile medicale veterinare, în
vederea prestării temporare sau ocazionale de servicii medicale în România pe durata
prestării se supun dispoziţiilor cu caracter profesional, regulamentar ori administrativ al
profesiei şi utilizarea titlurilor, precum şi dispoziţiilor disciplinare prevăzute de lege
pentru medicii veterinari cetăţeni români, membrii ai Colegiului Medicilor Veterinari din
România.
Art. 30. - Unităţile medicale veterinare au obligaţia de a pune la dispoziţie
comisiilor de etică şi deontologie medicală veterinară sau persoanelor desemnate cu
investigarea abaterilor disciplinare documentele medicale veterinare solicitate, precum şi
orice alte date şi informaţii necesare soluţionării cauzei.
Art. 31. - Împotriva deciziei de sancţionare a Comisiei superioare de etică şi
deontologie medicală veterinară, în termen de 30 zile de la comunicare, medicul veterinar
sancţionat poate formula o acţiune în anulare la secţia de contencios administrativ a
tribunalului în a cărui rază îşi desfăşoară activitatea.

CAPITOLUL III
Formele de exercitare a profesiei de medic veterinar.
Infiinţarea, organizarea şi funcţionarea unităţilor medicale veterinare
Secţiunea 1
Dispoziţii generale
Art.32. – (1) Medicul veterinar cu drept de liberă practică este medicul veterinar
titular sau angajat al unităţii medicale veterinare cu sau fără personalitate juridică,
înregistrată în Registrul unic al unităţilor medicale veterinare.
(2) Medicul veterinar cu drept de liberă practică poate să desfăşoare următoarele
tipuri de activităţi:
a) asistenţă medicală veterinară;
b) consultanţă tehnică şi legislativă veterinară;
c) diagnostic de laborator în domeniul medical veterinar;
d) comercializarea cu amănuntul a produselor medicinale veterinare.

Art. 33 - (1) în sensul prezentei legi, prin unitate medicală veterinară, se înţelege:
a) cabinetul medical veterinar de consultanță;
b) unităţi în care se desfăşoară activităţi de asistenţă medical veterinară: cabinetul
medical veterinar de asistență, clinica medicală veterinară, spitalul veterinar;
c) unităţi farmaceutice veterinare;
d) laboratorul medical veterinar privat.
(2) Unităţile medicale veterinare prevăzute la alin.(1) lit.b)-d), cu excepţia
 laboratoarelor medicale veterinare private care se înfiinţează şi funcţionează în
cadrul unei societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) trebuie să aibă înscrise codurile CAEN ale activităţilor ce urmează a fi
desfăşurate: activităţi veterinare, comerţ cu amănuntul al produselor farmaceutice, în
magazine specializate etc.;
b) medicul veterinar asociat trebuie să deţină şi calitatea de reprezentant legal al
societăţii; în cazul în care sunt mai mulţi medici veterinari asociaţi, se va desemna şi
înregistra la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cel care are calitatea de
reprezentant legal al societăţii:
c) trebuie să deţină capital exclusiv privat;
d) medicul veterinar sau medicii veterinari asociaţi trebuie să deţină minim 51%
din acţiuni în cazul unităților medicale prevăzute la alin.(1) lit.b, iar în cazul unităților
medicale prevăzute la alin.(1)lit. c trebuie fie cel puțin un medic veterinar asociat;
(3) Activitatea în unităţile medicale veterinare se desfăşoară cu respectarea
legislaţiei sanitare veterinare în vigoare.
(4) Unitățile în care se desfășoară activități de asistență medicală veterinară, au
dreptul să achiziționeze, să dețină, să utilizeze și să comercializeze cu amănuntul produse
medicinale veterinare, în condițiile legii:
(5) Este interzisă comercializarea cu amănuntul a produselor medicinale veterinare
injectabile, a produselor cu administrare intramamară, a produselor imunologice, a
produselor care conțin substanțe din categoria psihotrope, stupefiante, precum și a
produselor medicinale veterinare care conțin substanțe aflate sub control național.
(6) Pot fi comercializate cu amănuntul doar produsele medicinale veterinare ce
urmează a fi administrate de către proprietarul/deţinătorul animalelor, ca urmare a
prescrierii lor de către medicul veterinar de liberă practică, care a consultat animalul/
animalele si a stabilit diagnosticul sau care a monitorizat permanent starea de sănătate a
animalului/animalelor.
(7) Exploataţiile care deţin animale şi sunt autorizate/înregistrate sanitar-
veterinar, au obligaţia să încheie un contract de asistenţă medicală veterinară cu o unitate
în care se desfăşoară activităţi de asistenţă medicală veterinară, înregistrată în Registrul
unităţilor medicale veterinare ţinut de către Colegiul Medicilor Veterinari din România.
(8) Exploataţiile care deţin animale şi sunt autorizate/înregistrate sanitar -
veterinar, pot achiziţiona din depozitele farmaceutice veterinare produse medicinale
veterinare pe baza de comandă avizată de către un medic veterinar de liberă practică din
cadrul unității medicale veterinare cu care are încheiat contract.
(9) Exploataţiile care dețin animale şi sunt autorizate/înregistrate sanitar-veterinar,
pot achiziţiona produse medicinale veterinare doar dacă au pus la dispoziţia unităţii
medicale veterinare, un spaţiu adecvat pentru depozitarea corespunzătoare şi în siguranţă
a acestora, la care are acces doar medicul veterinar curant.
(10) Exploataţiile care deţin animale şi sunt autorizate/înregistrate sanitar-
veterinar, precum şi unităţile în care se desfăşoară activități de asistență medicală
veterinară, au obligația să dețină Registru de consultații și tratamente, conform legislației
în vigoare.
(11) Referitor la diagnosticul și tratamentul aplicat animalului sau animalelor pe
care le deține, proprietarul/deținătorul de animale are dreptul să solicite și o altă opinie,
oricărui alt medic veterinar de liberă practică.

Art. 34. - Medicul veterinar titular al unităţii medicale veterinare sau cel delegat de
medicii asociaţi, în cazul unităţilor medicale veterinare fără personalitate juridică şi
medicul veterinar reprezentat legal al societăţii comerciale, în cazul unităţilor medicale
veterinare cu personalitate juridică, reprezintă unitatea medicală veterinară în raporturile
juridice şi profesionale şi este persoana pe numele căreia se eliberează Certificatul de
înregistrare în Registrul unic al unităţilor medicale veterinare.

Secţiunea a 2- a
Unităţile în care se desfăşoară activităţi de asistenţă medical-veterinară

Art. 35. - (1) Unităţile în care se desfăşoară activităţi de asistenţă medical-veterinară sunt
unităţile furnizoare de servicii de asistenţă medicală veterinară şi pot funcţiona în una din
următoarele forme:
a) cabinet medical veterinar;
b) clinică medicală veterinară;
c) spital veterinar.
(2) Activităţile de asistenţă medicală veterinară se realizează exclusiv de către
medicii veterinari cu drept de liberă practică, care-şi desfăşoară activitatea în regim
independent sau salarial în cadrul unităţilor medicale veterinare de asistenţă, la sediul
acestora sau la locaţia la care se află animalele.
3) Prin excepţie de la prevederile alin.(2) medicii veterinari angajaţi în instituţiile
administraţiei publice centrale şi teritoriale, care au structuri veterinare proprii, pot realiza,
în conformitate cu atribuţiile stabilite în fişa postului, activităţi de asistenţă medicală
veterinară.
(4) Condiţiile pe care unităţile de asistenţă medicală veterinară trebuie să le
îndeplinească pentru a fi încadrate în una din formele prevăzute la alin.(1), precum şi
activităţile de liberă practică ce pot fi efectuate în cadrul acestor unităţi, ţinând cont de
condiţiile de amplasare, spaţiu şi dotarea de care dispun, se stabilesc prin hotărâre a
Consiliul naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România.
Art. 36. - (1) Cabinetele medicale veterinare cu personalitate juridică se
înfiinţează cu respectarea prevederile art. 33 alin (2).
(2) Cabinetele medicale veterinare de asistenţă fără personalitate juridică, ca formă
de exercitare a profesiei, se pot înfiinţa de medicii veterinari de liberă practică în una din
următoarele forme:
a) cabinet medical veterinar individual;
 b) societate profesională medicală veterinară.
(3) Cabinetele medicale veterinare de asistenţă pot fi amplasate numai la parterul
clădirilor, cu acces liber, independent de alte intrări în imobil.
(4) Cabinetele medicale veterinare fără personalitate juridică se înfiinţează la
cererea medicului veterinar sau a grupului de medici veterinari, în funcţie de forma de
organizare.
(5) Actul de înfiinţare a cabinetelor medicale veterinare fără personalitate juridică
este Certificatului de înregistrare în Registrul unic al unităţilor medicale veterinare.
(6) În cadrul cabinetul medical veterinar de asistenţă fără personalitate juridică îşi
exercită profesia medicul veterinar titular, care poate avea ca salariaţi ori colaboratori
medici veterinari sau orice altă categorie de personal.
(7) Denumirea cabinetului medical veterinar individual va fi formată din sintagma
“Cabinet medical veterinar individual-Dr.“, urmată de numele medicului veterinar titular.
(8) Societate profesională medicală veterinară fără personalitate juridică, este
constituită din doi sau mai mulţi medici veterinari asociaţi şi poate avea ca salariaţi ori
colaboratori medici veterinari sau orice altă categorie de personal.
(9) Denumirea societăţii profesionale medicale veterinare se formează din
sintagma “Societate medicală veterinară-Dr.”, urmată de numele a cel puţin unuia dintre
asociaţi.
(10) Condiţiile de înfiinţarea a societăţii profesionale medicale veterinare, modelul
cadru de contract de societate profesională medicală veterinară şi de statut se stabilesc
prin hotărâre a Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România.
(11) Cabinetul medical veterinar individual poate avea unul sau mai multe puncte
de lucru, cu condiţia ca pentru fiecare din aceste puncte de lucru să fie angajat permanent
cel puţin un medic veterinar.
(12) Cabinetele medicale veterinare organizate ca societăţi profesionale medicale
veterinare sau ca societăţi comerciale în condiţiile prevăzute de art. 33 alin (2), pot avea
unul sau mai multe puncte de lucru, cu condiţia ca în cadrul fiecărui punct de lucru să se
asigure permanenţa unui medic veterinar, asociat sau angajat.
(13) Punctele de lucru ale cabinetului medical veterinar individual şi ale societăţii
profesionale medicale veterinare se declară la organele fiscale competente din cadrul
Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, potrivit Ordonantei Guvernului 29/2003
privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
(14) Medicul veterinar titular al unui cabinet medical veterinar individual nu poate
fi angajat la o altă unitate medicală veterinară de asistenţă.
(15) Documentaţia necesară pentru înregistrarea cabinetului medical veterinar cu
sau fără personalitate juridică, precum şi condiţiile de organizare şi de funcţionare se
stabilesc prin hotărâre a Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din
România.
(16) Înfiinţarea de puncte de lucru va respecta întreaga procedură de înfiinţare a
cabinetelor medicale veterinare.
 Art.37. - (1) Clinicile şi spitalele veterinare sunt unităţi medicale veterinare de
asistenţă care asigură o gamă completă de servicii medicale veterinare, fiind dotate
inclusiv cu facilităţi pentru internarea animalelor.
(2) Clinicile şi spitalele veterinare se pot organiza în cadrul societăţilor
profesionale medicale veterinare înfiinţate cu respectarea cerinţelor stabilite prin hotărâre
a Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România, sau societăţilor
comerciale, cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 33 alin.(2).
(3) Clinicile şi spitalele veterinare pot funcţiona doar după ce sunt înregistrate în
Registrul unic al unităţilor medicale veterinare.
(4) Documentele necesare înregistrării în Registrul unic al unităţilor medicale
veterinare, condiţiile de amplasare, organizare, dotare şi funcţionare a clinicilor şi
spitalelor veterinare, se stabilesc prin hotărârea a Consiliului naţional al Colegiului
Medicilor Veterinari din România.
Art. 38. – (1) Prin excepţie de la prevederile art. 37 alin. (2), universităţile care
deţin facultăţi de medicină veterinară acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu,
pot înfiinţa şi organiza în structura lor, în scop didactic, clinici şi spitale veterinare, în baza
hotărârii organelor de conducere, cu respectarea condiţiilor legale.
(2) În cadrul unităţilor în care se desfăşoară activităţi de asistenţă medical - veterinară
prevăzute la alin. (1) activităţi medicale veterinare pot fi efectuate doar de către medici
veterinari angajaţi, înscrişi în Colegiul medicilor veterinari din România.
(3) Unităţile în care se desfăşoară activităţi de asistenţă medical veterinară
prevăzute la alin.(1) pot funcţiona doar dacă sunt înregistrate în Registrul unic al
unităţilor medicale veterinare.
(4) Prin excepţie de la prevederile art. 33 alin. (2), universităţile care deţin facultăţi
de medicină veterinară acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu, pot înfiinţa şi
organiza în structura lor, unităţi farmaceutice veterinare, în baza hotărârii organelor de
conducere, cu respectarea condiţiilor legale.
(5) Desfăşurarea de activităţi care nu sunt autorizate şi menţionate în certificatul
de înregistrare al unităţii medical veterinare constituie exercitarea profesiei fără drept şi
se sancţionează conform prevederilor Codului penal.
Art.39. – (1) Unităţile în care se desfăşoară activităţi de asistenţă medical-veterinară
trebuie să dispună de standarde şi o dotare minimă, conform prevederilor stabilite prin
hotărâre a Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România, în raport cu
activităţile medicale veterinare pe care le desfăşoară.
(2) Unităţile în care se desfăşoară activităţi de asistenţă medical-veterinară,
indiferent de forma de organizare, pot desfăşura, pe lângă serviciile de asistenţă medicală
veterinară, activităţi de radiodiagnostic, imagistică veterinară, analize medicale
veterinare, consultanţă tehnică şi legislativă sanitară veterinară, precum şi alte activităţi
prevăzute de legislaţia în vigoare.
(3) Verificarea respectării condiţiilor şi a standardelor minime de către unităţile în
care se desfăşoară activităţi de asistenţă medical-veterinară se efectuează periodic, odată
la cinci ani, sau în caz de sesizări.
 Art.40. – (1) Activităţi medicale veterinare de asistenţă pot fi realizate şi de către
ambulanţele veterinare care aparţin unităţilor medicale veterinare de asistenţă înregistrate
în Registrul unic al unităţilor medicale veterinare, acestea fiind unităţi mobile de
medicină veterinară.
(2) Dotările minime şi condiţiile de utilizare a ambulanţelor veterinare se stabilesc
prin hotărâre a Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România.
Art.41. - Unităţile medicale veterinare cu personalitate juridică înfiinţate potrivit
Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, se pot dizolva şi pot transfera întregul lor activ net rezultat din
lichidare cabinetelor medicale veterinare individuale ca forme de organizare prevăzute de
prezenta lege, cu condiţia ca societatea comercială să aibă ca asociaţi/asociat unic medicii
veterinari/medicul veterinar care au/a înfiinţat cabinetul medical veterinar individual;
transferul se poate face fără plată şi este scutit de plata oricăror impozite şi taxe.
Art.42. - Procedurile de înregistrare şi radiere a unităţilor medicale veterinare cu
sau fără personalitate juridică în Registrul unic al unităţilor medicale veterinare, precum
şi procedura de suspendare a activităţii acestora se stabilesc prin hotărâre a Consiliului
naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România.
Art. 43. - (1) Medicul veterinar de liberă practică poate schimba oricând forma de
organizare şi exercitare a profesiei, cu înştiinţarea Colegiului Medicilor Veterinari din
România şi a celorlalte autorităţi competente.
(2) Medicul veterinar care are calitatea de reprezentant legal al unităţii medicale
veterinare are obligaţia să notifice în scris, în maxim 30 de zile de la data evenimentului,
orice modificare a datelor şi informaţiilor înscrise în documentele pe baza cărora a fost
aprobată înregistrarea unităţii medicale veterinare în Registrul unic al unităţilor medicale
veterinare. El trebuie să comunice şi deciziile privind suspendarea activităţii sau de
reluarea activităţii după o perioadă de suspendare, precum şi decizia de a înceta
activitatea. Perioada de suspendare a activităţii nu poate fi mai mare de doi ani.
(3) Unităţile medicale veterinare înregistrate în Registrul unic al unităţilor
medicale veterinare şi care din punct de vedere fiscal sunt persoane fizice autorizate,
trebuie să depună la Biroul executiv al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor
Veterinar, în termen de 30 de zile de la înregistrare, o copie de pe Codul de înregistrare
fiscală, sub sancţiunea radierii.
Art. 44. - (1) Fiecare unitate medicală veterinară îşi stabileşte liber propriile tarife
pentru activităţile medicale veterinare pe care le efectuează şi are obligaţia să le afişează
la loc vizibil.
(2) Pentru serviciile medicale veterinare prestate, medicul veterinar de liberă
practică are dreptul să obţină, după caz, un onorariu negociat în mod liber cu beneficiarul
serviciului.
(3) Medicul veterinar de liberă practică angajat îşi negociază liber salariul cu
angajatorul.
Art.45. – (1) Pe durata exercitării profesiei de medic veterinar în domeniul
asistenţei medicale veterinare în sistem privat, în regim salarial sau independent, medicul
veterinar are dreptul să încheie o asigurare de răspundere civilă pentru greşeli în
activitatea profesională.
(2) Cheltuielile efectuate pentru asigurare de răspundere civilă pentru greşeli în
activitatea profesională, de către angajator pentru angajaţii săi, sunt deductibile.
Art.46. - Unităţile în care se desfăşoară activităţi de asistenţă medical-veterinară
sunt obligate să afişeze la sediu programul de lucru şi să asigure proprietarilor de animale
servicii de asistenţă medicală veterinară, după cum urmează:
a) cabinetul medical veterinar: program de minim 30 de ore/săptămână, în zilele
lucrătoare şi, opţional, sâmbăta şi duminica;
b) clinică medicală veterinară:program de minim 68 de ore/săptămână, inclusiv
sâmbăta şi duminica;
c) spital veterinar: program non-stop.

Secţiunea a 3-a
Cabinetele medicale veterinare de consultanţă

Art. 47. – (1) Cabinetul medical veterinar de consultanţă este unitatea furnizoare
de servicii de consultanţă tehnică şi legislativă veterinară.
(2) Cabinetele medicale veterinare de consultanţă se pot organiza doar sub forma
cabinetelor medicale veterinare individuale.
(3) Denumirea cabinetului medical veterinar individual de consultanţă va fi
formată din sintagma “Cabinet medical veterinar individual de consultanţă-Dr.“, urmată
de numele medicului veterinar titular.
(4) În cadrul cabinetul medical veterinar individual de consultanţă îşi exercită
profesia medicul veterinar titular, care poate avea ca salariaţi ori colaboratori medici
veterinari sau orice altă categorie de personal.
(5) Cabinetele medicale veterinare de consultanţă înregistrate în Registrul unic al
unităţilor medicale veterinare nu pot înfiinţa puncte de lucru, dar pot acorda consultanţă
tehnică şi legislativă pe întreg teritoriul ţării.
(6) Actul de înfiinţare a cabinetului medical veterinar de consultanţă este
Certificatul de înregistrare în Registrul unic al unităţilor medicale veterinare.
(7) Documentele necesare înregistrării cabinetului medical veterinar individual de
consultanţă în Registrul unic al unităţilor medicale veterinare se stabilesc prin hotărâre a
Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România.

Secţiunea a 4-a
Laboratoarele medicale veterinare private

Art. 48. – (1) Laboratoarele medicale veterinare private sunt unităţi medicale
veterinare prestatoare de servicii pentru terţi, în care se efectuează analize de laborator
sau examene imagistice şi radiologice, în scop de diagnostic.
(2) Laboratoarele medicale veterinare private pot funcţiona în următoarele forme:
a) laboratoare de analize medicale veterinare;
 b) laboratoare de radiologie şi imagistică medicală veterinară.
Art. 49. - Condiţiile de organizare şi funcţionare a laboratoarelor medicale
veterinare private se stabilesc de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor, precum şi de alte autorităţi competente, după caz.
Art. 50. - După obținerea autorizațiilor de funcționare prevăzute de lege,
laboratoarele medicale veterinare private au obligația de a notifica Colegiul Medicilor
Veterinari din România lista medicilor veterinari de liberă practică ce își desfășoară
activitatea în cadrul laboratorului, precum și orice modificare ce intervine ulterior în
structura de personal medical veterinar.
Secţiunea a 5-a
Unităţile farmaceutice veterinare

Art. 51. - În sensul prezentei legi, prin unităţi farmaceutice veterinare se înţelege
unităţile farmaceutice care comercializează cu amănuntul produse medicinale veterinare,
respectiv farmaciile veterinare şi punctele farmaceutice veterinare.
Art. 52. - Unităţile farmaceutice veterinare se înfiinţează şi funcţionează în cadrul
societăţilor comerciale care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art.33 alin (2).
Art. 53. - Cerinţele privind funcţionarea şi autorizarea unităţilor farmaceutice
veterinare se stabilesc de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor.
Art. 54. - Pentru a fi autorizate sau înregistrate, după caz, de către autoritatea
veterinară competentă, unităţilor farmaceutice veterinare trebuie să deţină Certificatul de
înregistrare în Registrul unic al unităţilor medicale veterinare.
Art. 55. – (1) Farmaciile veterinare sunt unităţi care asigură asistenţă farmaceutică
veterinară, prin următoarele activităţi:
a) eliberarea la preţul cu amănuntul a produselor medicinale veterinare care se
acordă pe bază de prescripţie medicală;
b) eliberarea la preţul cu amănuntul, în conformitate cu prevederile legale, a
produselor medicinale veterinare fără prescripţie medicală;
c) prepararea produselor medicinale veterinare magistrale şi oficinale sau a altor
produse de sănătate animală;
d) vânzarea de produse cosmetice destinate animalelor, produse
parafarmaceutice, dispozitive şi aparatură medicală veterinară şi consumabile pentru
acestea, hrană pentru animale, furaje medicamentate, suplimente alimentare şi diete de uz
veterinar, plante anodine şi produse pe bază de plante anodine, articole destinate
întreţinerii igienei animalelor, echipamente, materiale sau produse destinate protecţiei ori
îmbunătăţirii sănătăţii animalelor, instrumentar medical, accesorii pentru animale, alte
produse destinate utilizării în unele stări patologice la animale;
e) informarea şi consilierea proprietarilor de animale privind utilizarea corectă
şi raţională a produselor medicinale veterinare, a altor produse utilizate cu scopuri
medicale şi întreţinerea stării de sănătate a animalelor.
(2) Comercializarea cu amănuntul de către farmaciile veterinare a produselor
medicinale veterinare injectabile, a produselor cu administrare intramamară, a produselor
imunologice, a produselor care conțin substanțe din categoria psihotrope, stupefiante,
precum și a produselor medicinale veterinare care conțin substanțe aflate sub control
național este interzisă.
(3) Funcţionarea farmaciilor veterinare este permisă doar în prezenţa unui medic
veterinar asociat sau angajat al societăţii.

Art. 56. - Punctul farmaceutic veterinar este unitatea farmaceutică veterinară care
are ca obiect de activitate comercializarea cu amănuntul numai a produselor medicinale
veterinare care se eliberează fără prescripţie medicală veterinară - OTC, vânzarea de
produse cosmetice destinate animalelor, produse parafarmaceutice, dispozitive şi
aparatură medicală veterinară şi consumabile pentru acestea, hrană pentru animale, furaje
medicamentate, suplimente alimentare şi diete de uz veterinar, plante anodine şi produse
pe bază de plante anodine, articole destinate întreţinerii igienei animalelor, echipamente,
materiale sau produse destinate protecţiei ori îmbunătăţirii sănătăţii animalelor,
instrumentar medical, accesorii pentru animale, alte produse destinate utilizării în unele
stări patologice la animale şi care asigură informarea şi consilierea proprietarilor de
animale privind utilizarea corectă şi raţională a produselor medicinale veterinare, a altor
produse utilizate cu scopuri medicale şi întreţinerea stării de sănătate a animalelor.
Art.57. – (1) Este interzisă comercializarea cu amănuntul a produselor medicinale
veterinare prin farmaciile comunitare sau în alte tipuri de unităţi.
(2) Condiţiile de păstrare şi comercializare a produselor medicinale veterinare se
stabilesc prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor.
Art.58. – (1) Farmaciile veterinare şi punctele farmaceutice veterinare pot fi
amplasate la parterul clădirilor, cu acces liber, sau în centre comerciale, la care accesul se
poate face şi din incinta acestora.

CAPITOLUL IV
Înființarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor Veterinari din România
Secţiunea 1
Dispoziţii generale

Art. 59. - Între Colegiul Medicilor Veterinari din România şi filialele judeţene şi a
municipiului Bucureşti, există raporturi de ierarhie funcţională şi de autonomie
organizatorică şi financiară.
Art. 60. - (1) Colegiul Medicilor Veterinari din România este garantul
competenţelor profesionale ale membrilor săi în exercitarea profesiei de medic veterinar
şi atestă onorabilitatea şi moralitatea profesională a membrilor săi.
(2) Colegiul Medicilor Veterinari din România are următoarele atribuţii:
a) emite hotărâri şi alte reglementări privind organizarea şi exercitarea profesiei de
medic veterinar;
 b) apără demnitatea şi promovează drepturile şi interesele membrilor săi în toate
sferele de activitate; apără onoarea, libertatea şi independenţa profesională a medicului
veterinar, precum şi dreptul acestuia de a lua decizii în exercitarea profesiei;
c) reprezintă şi apără, în faţa angajatorilor, în domeniul său de competenţă,
interesele membrilor, la solicitarea acestora;
d) aprobă înfiinţarea cabinetelor medicale veterinare individuale şi avizează
înfiinţarea societăţilor profesionale medicale veterinare;
e) întocmeşte şi actualizează permanent Tabloul medicilor veterinari;
f) ţine şi gestionează Registrul unic al unităţilor medicale veterinare;
g) înregistrează unităţile medicale veterinare cu sau fără personalitate juridică cu
drept de funcţionare pe teritoriul României şi eliberează Certificatul de înregistrare al
acestora în Registrul unic al unităţilor medicale veterinare;
h) elaborează standardele de dotare ale unităţilor medicale veterinare de asistenţă şi
controlează respectarea cerinţelor legale de funcţionare a unităţilor medicale veterinare de
asistenţă, indiferent de forma de organizare;
i) controlează modul în care sunt respectate de către angajatori independenţa
profesională şi dreptul de decizie profesională a medicului veterinar;
j) asigură respectarea de către medicii veterinari a obligaţiilor ce le revin atât faţă de
animalele pe care le tratează, cât şi faţă de proprietarii sau deţinătorii acestora;
k) colaborează, în domeniul său de competenţă, cu Autoritatea Naţională Sanitară
Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor în vederea dezvoltării profesionale continue a
medicilor veterinari;
l) la solicitarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor, a direcţiilor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a
municipiului Bucureşti sau ca urmare a sesizărilor primite, poate participa, prin
reprezentanţii săi, la activitatea de inspecţie a adăposturilor publice sau private de
animale, sanctuare etc., inclusiv pe bază de tematici comune de inspecţie şi control, în
limita competenţelor pe care le deţine;
m) iniţiază, promovează, organizează şi acreditează în domeniul de liberă practică
medical veterinară, formele de dezvoltare profesională continuă şi de ridicare a gradului
de competenţă profesională a membrilor săi;
n) elaborează şi adoptă Statutul medicului veterinar şi Codul de etică şi deontologie
medicală veterinară;
o) elaborează ghiduri şi protocoale de practică medicală veterinară;
p) stabileşte şi reglementează regimul de publicitate a activităţilor medicale
veterinare;
q) stabileşte relaţii pe plan intern şi extern cu alte instituţii; promovează, reprezintă
şi protejează interesele profesiei la nivel naţional, european, internaţional şi se afiliază la
organisme profesionale europene şi internaţionale similare;
r) organizează judecarea cazurilor de abateri de la normele de etică profesională, de
deontologie medicală veterinară şi de la regulile de bună practică profesională, în calitate
de organ de jurisdicţie profesională;
 s) promovează interesele membrilor săi în cadrul asigurărilor de răspundere civilă
profesională;
ș) colaborează cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor şi alte instituţii guvernamentale la elaborarea reglementărilor şi strategiilor
care vizează domeniul medical veterinar;
t) colaborează cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor, organizaţii sindicale şi patronale, precum şi cu alte asociaţii ori organizaţii
neguvernamentale, în toate problemele de interes public şi comun ale profesiei, care ţin
de domeniul său de competenţă;
ț) emite aviz consultativ pentru proiectele de acte normative, reglementările şi
normele de exercitare a profesiei care vizează toate domeniile de activitate specific
veterinare, emise de instituţiile publice;
u) reprezintă şi protejează interesele profesiei la nivel naţional, european,
internaţional şi se afiliază la organisme profesionale europene şi internaţionale similare;
v) verifică, prin reprezentanţii desemnaţi în acest scop, modul de implementare şi
respectare a prevederilor legislative de către membrii săi, precum şi de către unităţile
medicale veterinare înregistrate, în limita competenţelor specifice;
w) efectuează analize sociologice privind cerinţele pieţei muncii din domeniul
veterinar, precum şi gradul de inserţie al medicilor veterinari pe piaţa muncii.
Art. 61. - În exercitarea atribuţiilor prevăzute de prezenta lege, Colegiul Medicilor
Veterinari din România, prin structurile naţionale sau teritoriale, are dreptul de a formula
acţiune în justiţie în nume propriu sau în numele membrilor săi.

SECŢIUNEA a 2-a
Patrimoniu, venituri şi cheltuieli
Art. 62. – (1) Colegiul Medicilor Veterinari din România are patrimoniu propriu,
care se compune din bunuri imobile şi mobile, inclusiv mijloace băneşti.
(2) Veniturile Colegiului Medicilor Veterinari din România se constituie din:
a) taxa de înscriere în colegiu şi alte taxe stabilite de Consiliul naţional al
Colegiului Medicilor Veterinari din România;
b) cotizaţiile lunare ale membrilor;
c) contravaloarea serviciilor prestate membrilor sau persoanelor fizice şi
juridice, inclusiv din organizarea de cursuri şi alte forme de educaţie şi dezvoltare
profesională continuă în domeniul medical veterinar;
d) subvenţii, donaţii şi sponsorizări din partea unor persoane fizice sau juridice,
din ţară sau din străinătate, în condiţiile legii;
e) legate;
f) alte venituri realizate din manifestări ştiinţifice şi culturale, precum şi din
drepturi editoriale;
g) încasări din vânzarea publicaţiilor proprii şi din realizarea de publicitate;
h) fonduri nerambursabile;
i) chirii, dobânzi şi alte surse.
 (3) Filialele judeţene şi a municipiului Bucureşti, virează lunar Colegiului
Medicilor Veterinari din România o cotă de 50% din cotizaţiile încasate.
(4) Colegiul Medicilor Veterinari din România poate utiliza fondurile băneşti
pentru:
a) dezvoltarea profesională continuă a membrilor săi;
b) acordarea, prin concurs, de burse de studiu medicilor veterinari şi acordarea
de ajutoare;
c) crearea de instituţii cu scop social şi ştiinţific;
d) investiţii privind dotarea cu mijloace adecvate pentru diverse activităţi ale
colegiului;
e) cheltuieli de organizare şi funcţionare, cheltuieli de personal, cheltuieli de
transport, cazare şi diurnă pentru deplasări interne şi internaţionale;
f) cheltuieli pentru publicaţiile proprii;
g) publicitate;
h) plata cotizaţiei în calitate de membru în diferite organizaţii naţionale şi
internaţionale;
i) organizarea de evenimente profesionale, sociale, sportive, recreative;
j) cofinanţarea de programe şi proiecte din fonduri europene, naţionale sau
internaţionale nerambursabile;
k) cheltuieli de protocol;
l) alte cheltuieli utile desfăşurării activităţii aprobate, după caz, la nivelul
filialei, respectiv la nivel naţional.
Art. 63. - Pentru serviciile prestate persoanelor care nu sunt membre ale Colegiului
Medicilor Veterinari din România, tarifele se stabilesc, după caz, de Consiliul naţional,
respectiv de consiliul filialelor judeţene, respectiv a municipiul Bucureşti.

Secţiunea a 3-a
Organizarea la nivel naţional
Art. 64. – (1) Colegiul Medicilor Veterinari din România este format din toţi
medicii veterinari înscrişi în filialele Colegiului Medicilor Veterinari din România;
(2) Forurile de conducere ale Colegiului Medicilor Veterinari din România la nivel
naţional sunt:
a) congresul naţional;
b) consiliul naţional;
c) biroul executiv;
d) preşedintele.
(3) Pot candida şi pot fi aleşi sau numiţi şi validaţi, după caz, în Consiliul
naţional, Biroul executiv al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari sau ca
preşedinte al Colegiului Medicilor Veterinari din România, medicii veterinari care sunt
membrii ai colegiului de cel puţin zece ani, nu se află în cazurile de incompatibilitate sau
nedemnitate prevăzute de prezenta lege şi nu au fost sancționați disciplinar în ultimii cinci
ani.
 (4) Persoanele alese în Consiliul naţional, Biroul executiv al Consiliului naţional al
Colegiului Medicilor Veterinar sau ca preşedinte al Colegiului Medicilor Veterinari din
România exercită un mandat de cinci ani.
(5) Persoanele prevăzute la alin.(4) nu pot exercita consecutiv mai mult de două
mandate a câte cinci ani, pentru aceeaşi funcţie.

Art. 65. – (1) Congresul naţional este alcătuit din membrii Consiliului naţional al
Colegiului Medicilor Veterinari din România nou-ales şi din delegaţi ai fiecărei filiale,
aleşi de către Adunările generale prin vot secret conform unei norme de reprezentare de
un delegat la 30 de membri.
(2) Reprezentanţii în Congresul naţional prevăzuţi la alin (1) au drept de vot şi
sunt aleşi pe o durată de cinci ani.
(3) La Congresul naţional participă şi membrii Biroului executiv al Consiliului
naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România în exerciţiu, care vor avea drept
de vot numai dacă au şi calitatea de delegat.
(4) La Congresul naţional pot fi invitate, fără a avea drept de vot, oficialităţi,
personalităţi ale profesiei, reprezentanţi ai diferitelor instituţii, organizaţii profesionale
din ţară şi străinătate, societăţi şi firme de profil etc.
Art. 66. - Congresul naţional are următoarele atribuţii:
a) adoptă Statutul medicului veterinar şi Codul de etică şi deontologie medicală
veterinară;
b) aprobă modificarea acestora;
c) aprobă execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli pentru mandatul încheiat;
d) alege, dintre membrii săi, Comisia de cenzori şi Comisia superioară de etică şi
deontologie;
e) validează membrii consiliilor filialelor judeţene ale Colegiului Medicilor
Veterinari din România;
f) validează delegaţii la Congresul naţional şi Consiliul naţional nou-constituit.
g) alege prin vot individual: preşedintele Colegiului Medicilor Veterinari din
România; prim-vicepreşedintele şi vicepreşedinţii Biroului executiv; preşedintele,
vicepreşedintele şi membrii Comisiei superioare de etică şi deontologie medicală
veterinară; comisia de cenzori, inclusiv membrii supleanţi ai acesteia.
h) validează, prin vot individual, propunerile preşedintelui nou-ales al Colegiului
Medicilor Veterinari din România pentru funcţiile de:preşedinte şi vicepreşedinte al
Comisiei legislative;preşedinte şi vicepreşedinte al Comisiei de liberă practică; preşedinte
şi vicepreşedinte al Comisiei de ştiinţă, învăţământ şi cercetare;secretarul general.
i) adoptă puncte de vedere care să reflecte poziţia Colegiului Medicilor Veterinari
din România cu privire la aspecte de interes general în ceea ce priveşte profesia de medic
veterinar ori statutul medicului veterinar în societate;
j) revocă din funcţie membrii aleşi pentru abateri de la prevederile prezentei legi şi,
respectiv, ale Statutului medicului veterinar, pe cei care sunt în situaţiile prevăzute la art.
17, art.18 alin.(1) şi art.83 alin.(1), precum şi pe cei care aduc prejudicii activităţii
corpului profesional;
 k) aprobă rapoartele de activitate ale Biroului executiv, ale Comisiei superioare de
etică şi deontologie medicală veterinară şi ale Comisiei de cenzori la nivel naţional
privind activitatea financiar-contabilă
Art. 67. – (1) Congresul naţional adoptă hotărâri în prezenţa a cel puţin două
treimi din numărul membrilor săi, cu majoritate simplă de voturi.
(2) Dacă la prima convocare nu se realizează condiţia de cvorum, după două
săptămâni se va organiza o altă şedinţa, cu aceeaşi ordine de zi, care va putea adopta
hotărâri indiferent de numărul membrilor prezenţi, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art.
66 lit. a) şi b), pentru care este necesară condiţia de cvorum prevăzută la alin.(1).
Art. 68. – (1) Congresul Naţional se întruneşte o dată la 5 ani.
(2) Lucrările Congresului naţional sunt conduse de către preşedintele Colegiului
Medicilor Veterinari din România.
(3) Hotărârile Congresului naţional sunt obligatorii pentru toţi membrii Colegiului
Medicilor Veterinari din România.
Art. 69. - Congresul naţional extraordinar poate fi convocat de către:
a) preşedintele Colegiului Medicilor Veterinari din România;
b) două treimi din numărul membrilor Consiliului naţional al Colegiului Medicilor
Veterinari din România.
Art. 70. – (1) Consiliul naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România
este format din:
a) membrii Biroul executiv;
b) preşedinţii filialelor judeţene şi a municipiului Bucureşti;
c) preşedintele Comisiei superioare de etică şi deontologie medicală veterinară.
(2) Consiliul naţional se constituie în cadrul Congresului naţional, pentru o
perioadă de 5 ani.
(3) Consiliul naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România se întruneşte
legal în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul reprezentanţilor stabiliţi la alin. (1)
şi ia decizii cu majoritate simplă de voturi.
(4) În cazul în care preşedintele unei filiale este şi membru al Biroului executiv,
filiala respectivă va fi reprezentată la Consiliul naţional de vicepreşedintele desemnat de
către aceasta.
(5) Consiliul naţional se întruneşte, cu aprobarea Biroului executiv, semestrial sau
ori de câte ori este necesar, iar convocarea şi conducerea lucrărilor consiliului naţional se
fac de către preşedintele Colegiului Medicilor Veterinari din România;.
(6) Consiliul naţional se poate convoca şi la solicitarea a două treimi din membrii
săi.
Art. 71. - Hotărârile Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din
România sunt obligatorii pentru toate filialele şi pentru toţi medicii veterinari în
România.
Art. 72. - Atribuţiile Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România
sunt următoarele:
a) elaborează Statutul medicului veterinar şi Codul de etică şi deontologie
medicală veterinară, precum şi proiectele de modificare a acestora;
 b) aprobă Regulamentul de ordine interioară al Comisiei superioare de etică şi
deontologie medicală veterinară, precum şi al comisiilor judeţene, respectiv a
municipiului Bucureşti de etică şi deontologie medicală veterinară;
c) aprobă Regulamentul de ordine interioară al comisiilor constituite la nivelul
acestuia;
validează membrii Comisiei legislative, ai Comisiei de liberă practică şi ai
Comisiei de ştiinţă, învăţământ şi cercetare, la propunerea Biroului executiv;
e) aprobă procedura de organizare şi desfăşurare a programului de dezvoltare
profesională continuă şi stabileşte sistemul de credite pe baza căruia se evaluează
activitatea de dezvoltare profesională continuă a medicilor veterinari;
d) stabileşte cuantumul cotizaţiei care trebuie plătită obligatoriu de către fiecare
medic veterinar filialei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti a Colegiului
Medicilor Veterinari din România;
e) gestionează bunurile Colegiului Medicilor Veterinari din România şi poate să
iniţieze şi să subvenţioneze acţiuni interesând profesia medicală veterinară, acţiuni de
întrajutorare sau de sponsorizare;
f) când situaţia o impune, înfiinţează comisii de lucru, pe diferite specialităţi şi
alege dintre membrii Colegiului Medicilor Veterinari din România pe cei care le vor
forma;
g) aprobă bugetul anual de venituri şi cheltuieli al Colegiului Medicilor Veterinari
din România;
h) la propunerea preşedintelui Colegiului Medicilor Veterinari din România,
stabileşte acordarea indemnizaţiilor pentru membrii care participă în comisiile care
funcţionează la nivel naţional;
i) stabileşte condiţiile de publicitate a activităţii desfăşurate de către unităţile
medicale veterinare de asistenţă;
j) verifică şi aprobă activitatea Biroului executiv al Consiliului naţional al
Colegiului Medicilor Veterinari din România;
stabileşte cuantumul taxei de înscriere în Colegiul Medicilor Veterinari din
România şi a altor taxe şi tarife;
k) stabileşte însemnele profesionale, modul lor de folosire, aspectul şi
dimensiunile acestora;
l) adoptă hotărâri cu caracter obligatoriu sau de recomandare, după caz, în materia
exercitării profesiei de medic veterinar, în limita domeniului de competenţă.
m) aprobă Regulamentul de organizare şi desfăşurare a alegerilor la nivel naţional
şi teritorial;
r) aprobă procedura de organizare şi desfăşurare a programului de formare
profesională continuă;
s) alte atribuţii stabilite prin Statutul medicului veterinar.

Art. 73. - Consiliul naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România

stabileşte, în domeniul său de competenţă, strategia şi planul anual de control şi
supraveghere a modului de exercitare a profesiei de medic veterinar.
 Art. 74. - Biroul executiv al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari
din România este constituit din:
a) preşedintele Colegiului Medicilor Veterinari din România;
b) un prim-vicepreşedinte;
c) 3 vicepreşedinţi;
d) preşedintele Comisiei legislative;
e) preşedintele Comisiei pentru libera practică;
f) preşedintele Comisiei pentru ştiinţă, învăţământ şi cercetare;
g) secretarul general.

Art. 75. – Alegerea preşedintelui, prim-vicepreşedintelui şi vicepreşedinţilor Biroul

executiv naţional şi validarea preşedinţilor şi vicepreşedinţilor de comisii, precum şi a
secretarului general se realizează în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale
Statutului medicului veterinar, iar durata mandatului lor este cea prevăzută la art.64 alin
(4).
Art. 76. - (1) Biroul executiv al Colegiului Medicilor Veterinari din România
lucrează legal în prezenţa a cel puţin 7 dintre membrii săi şi aprobă deciziile cu votul a
cel puţin jumătate plus unul dintre membrii prezenţi.
(2) Biroul executiv se întruneşte o data pe lună sau ori de câte ori este cazul, la
cererea preşedintelui. În condiţiile stabilite de Statutul medicului veterinar, votul poate fi
exprimat şi prin corespondenţă, inclusiv în format electronic.
Art. 77. - Biroul executiv al Colegiului Medicilor Veterinari din România emite
decizii atât în aplicarea rezoluţiilor Consiliului naţional, cât şi pentru implementarea
prevederilor Statutului medicului veterinar şi a Codului de etică şi deontologie medicală
veterinară.
Art. 78. - Atribuţiile Biroului executiv al Consiliului naţional al Colegiului
Medicilor Veterinari din România sunt următoarele:
a) asigură activitatea permanentă a Colegiului Medicilor Veterinari din
România între şedinţele Consiliului naţional;
b) supraveghează respectarea prezentei legi, a Statutului medicului veterinar, a
Codului de etică şi deontologie medicală veterinară şi a rezoluţiilor adoptate de forurile
superioare;
c) aprobă angajarea de personal şi stabileşte cuantumul salariilor pentru
personalul de specialitate şi administrativ;
d) asigură execuţia bugetului Colegiului Medicilor Veterinari din România;
e) întocmeşte raportul anual de activitate şi gestiune, pe care îl supune spre
aprobare Consiliului naţional;
f) acceptă donaţiile, legatele şi sponsorizările făcute Colegiului Medicilor
Veterinari din România;
g) pune în aplicare hotărârile Congresului naţional şi ale Consiliului naţional;
h) aplică şi publică sancţiunile stabilite de Comisia de etică şi deontologie medicală
veterinară;
 i) elaborează şi supune spre aprobare Consiliului naţional proiectul bugetului anual
de venituri şi cheltuieli;
j) stabileşte cuantumul indemnizaţiilor aprobate de către Consiliul naţional conform
art. 72 lit.j);
k) asigură publicarea Tabloului medicilor veterinari pe site-ul Colegiului Medicilor
Veterinari din România;
l) ţine Registrul unic al unităţilor medicale veterinare şi eliberează Certificatul de
înregistrare;
m) elaborează puncte de vedere şi acordă aviz consultativ pentru proiectele de acte
normative, care au impact asupra exercitării profesiei de medic veterinar şi sunt
emise de instituţii publice;
n) asigură serviciile de comunicare, relaţii publice şi mass-media;
o) aprobă exercitarea ocazională, cu caracter didactic, de instruire, informare şi
schimb de experienţă, a profesiei de medic veterinar de către medicii veterinari
din alte state;
p) propune Consiliului naţional membrii Comisiei legislative, ai Comisiei de liberă
practică şi ai Comisiei de ştiinţă, învăţământ şi cercetare;
q) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de către Consiliul naţional sau prevăzute
în Statutul medicului veterinar.

Art.79. - Biroul executiv al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari

din România coordonează activitatea comisiilor de lucru înfiinţate de Consiliul naţional
al Colegiului Medicilor Veterinari din România, conform art. 72 lit.h).
Art. 80. – (1) În exercitarea mandatului, membrii Biroului executiv al Consiliului
naţional al Colegiului Medicilor veterinari din România, precum şi membrii birourilor
executive ale filialelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti vor primi o
indemnizaţie lunară, al cărei cuantum va fi aprobat, după caz, de Biroul executiv al
Consiliul naţional, respectiv de Biroul executiv al consiliile judeţene, respectiv al
municipiului Bucureşti.
(2) Acordarea de indemnizaţii pentru membrii altor comisii organizate la nivelul
filialelor colegiului, respectiv la nivelul colegiului naţional se stabilesc de către consiliile
de la nivelul filialelor judeţene şi a municipiului Bucureşti, respectiv de către Consiliul
naţional, iar cuantumul indemnizaţiilor va fi aprobat, după caz, de Biroul executiv al
Consiliul naţional, respectiv de Biroul executiv al consiliilor judeţene, respectiv al
municipiului Bucureşti.
Art.81. - Preşedintele Biroului executiv al Consiliului naţional al Colegiului
Medicilor Veterinari este preşedintele Colegiului Medicilor Veterinari din România.
Art.82. - Preşedintele Colegiului Medicilor Veterinari din România îndeplineşte
următoarele atribuţii:
a) este reprezentantul legal al Colegiul Medicilor Veterinari din România în
relaţiile cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi străinătate;
b) încheie contracte şi convenţii în numele Colegiului Medicilor Veterinari din
România, cu aprobarea Biroului executiv;
 c) convoacă şi conduce şedinţele Congresului naţional, ale Consiliului naţional şi
ale Biroului executiv;
d) duce la îndeplinire atribuţiile stabilite prin deciziile Biroului executiv sau
hotărârile Consiliului naţional şi rezolvă activităţile curente;
e) aprobă înregistrarea/radierea unităţilor medicale veterinare în Registrul unic al
unităţilor medicale veterinare sau suspendarea temporară a activităţii desfăşurate de
acestea, conform hotărârii Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din
România.
f) aprobă înfiinţarea cabinetelor medicale veterinare individuale şi avizează înfiinţarea
societăţilor profesionale medicale veterinare, conform hotărârii Consiliului naţional al
Colegiului Medicilor Veterinari din România;
g) duce la îndeplinire orice alte atribuţii stabilite de Consiliul naţional ori de
Biroul executiv, potrivit legii.
Art. 83. – (1) Nu pot primi sau exercita mandatul de preşedinte al colegiului, atât
la nivel naţional, cât şi la nivel judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, medicii
veterinari care deţin funcţii de conducere în cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, cei care deţin funcţia de director executiv în
cadrul direcţiilor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a
municipiului Bucureşti sau cei care au calitatea de ordonator de credite prin delegare de
atribuţii, precum şi cei care deţin funcţia de preşedinte al organizaţiilor patronale
sau sindicale la nivel naţional sau teritorial.
(2) Preşedintele Colegiului Medicilor Veterinari din România şi preşedinţii
filialelor nu pot face parte din comisii de evaluare sau verificare a unităţilor medicale
veterinare.
(3) Medicii veterinari pentru care, în timpul mandatului de membru al organelor
de conducere, a survenit situaţia de incompatibilitate sunt suspendaţi din funcţie.
Suspendarea durează până la încetarea situaţiei de incompatibilitate sau până la expirarea
mandatului.
(4) Dispoziţiile alin.(1) nu se aplică persoanelor care la data intrării în vigoare a
prezentei legi îndeplinesc, în baza reglementărilor aflate în vigoare anterior, vreuna dintre
funcţiile menţionate până la expirarea mandatului pentru care au fost alese.
(5) Preşedintele ales al Colegiului Medicilor Veterinari din România, pe durata
mandatului său, nu poate fi membru al unui partid politic şi nici nu poate deţine alte
funcţii publice de conducere sau demnităţi publice.
Art. 84. - Atribuţiile şi modul de funcţionarea al Comisiei legislative, Comisiei de
liberă practică şi Comisiei pentru ştiinţă, învăţământ, cercetare se stabilesc prin Statutul
medicului veterinar.
Secţiunea a 4-a
Organizarea la nivel teritorial a Colegiului Medicilor Veterinari din România
Art. 85. - Organele de conducere ale filialelor judeţene şi a municipiului Bucureşti
ale Colegiului Medicilor Veterinari din România, sunt:
a) adunarea generală;
b) consiliul judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti;
 c) biroul executiv;
d) preşedintele.
Art.86. – (1) Adunarea generală este formată din medicii înscrişi la filiala
respectivă.
(2) Adunarea generală se întruneşte anual, la convocarea consiliului şi adoptă
hotărâri cu majoritate simplă în prezenţa a două treimi din numărul membrilor săi. Dacă
la prima convocare nu s-a realizat majoritatea de două treimi, în termen de maxim 10 zile
se organizează o noua şedinţă, cu aceeaşi ordine de zi, care va adopta hotărâri cu
majoritate simplă, indiferent de numărul membrilor prezenţi.
(3) Adunarea generală are următoarele atribuţii:
a) alege preşedintele, membrii consiliului, membrii comisiei de cenzori şi
membrii comisiei de etică şi deontologie la nivelul filialei;
b) alege delegaţii la Congresul naţional;
c) în baza raportului cenzorilor, descarcă de gestiune consiliul pentru anul
fiscal încheiat şi aprobă proiectul de buget al filialei.
(4) Modalitatea de exprimare a votului se stabileşte prin Regulamentul de organizare şi
desfăşurare a alegerilor.
Art. 87. - (1) Pot candida şi pot fi aleşi în funcţia de preşedinte al Consiliul
judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, medicii veterinari care sunt membri ai
colegiului de cel puţin zece ani, nu se află în cazurile de incompatibilitate sau
nedemnitate prevăzute de prezenta lege şi nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii
cinci ani.
(2) Pot candida şi pot fi aleşi sau numiţi şi validaţi, după caz, în Consiliul judeţean,
respectiv al municipiului Bucureşti, medicii veterinari care sunt membri ai colegiului de
cel puţin cinci ani, nu se află în cazurile de incompatibilitate sau nedemnitate prevăzute
de prezenta lege şi nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii cinci ani.
Art.88. - Consiliul filialei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti are
componenţa şi exercită atribuţiile prevăzute de lege şi date în competenţa sa prin Statutul
medicului veterinar sau prin hotărâre a Consiliului naţional.
Art. 89. – (1) Consiliul filialei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în
prima şedinţă, organizată în termen de maximum 5 zile de la alegere, alege Biroul
executiv al Consiliului, cu excepţia secretarului care este numit de preşedinte şi validat de
Consiliu.
(2) Biroul executiv al filialei judeţene este format din preşedinte, 2 vicepreşedinţi,
un secretar şi un membru ales de către consiliul judeţean iar Biroul executiv al filialei
municipiului Bucureşti este format din preşedinte, 3 vicepreşedinţi, un secretar şi doi
membrii aleşi de către consiliul municipiului Bucureşti.
(3) Preşedintele Biroului executiv al Consiliului filialei judeţene, respectiv al
municipiul Bucureşti al Colegiului Medicilor Veterinari din România este şi preşedintele
filialei respective.
CAPITOLUL V
Dispoziţii finale şi tranzitorii
 Art.90. - Atribuţiile Colegiului Medicilor Veterinari din România nu pot fi
exercitate de nici o altă asociaţie profesională.
Art.91. - Membrii Colegiului Medicilor Veterinari din România pot face parte şi
din alte asociaţii profesionale.
Art.92. - Colegiul Medicilor Veterinari din România nu se poate substitui
organizaţiilor patronale sau sindicale şi în îndeplinirea atribuţiilor sale nu poate face uz
de prerogativele acestora prevăzute de lege.
Art.93. - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor, în calitate de autoritate competentă de stat, colaborează cu Colegiul
Medicilor Veterinari din România cu privire la:
a) elaborarea actelor normative şi strategiilor în domeniul medical veterinar;
b) implementarea legislaţiei din domeniul medical veterinar;
c) promovarea şi asigurarea cadrului necesar desfăşurării activităţii în domeniul
medical veterinar bazate exclusiv pe criteriile competenţei profesionale.
Art.94. - Statutul medicului veterinar, Codul de etică şi deontologie medicală
veterinară, precum şi hotărârile Consiliului naţional care privesc organizarea şi
funcţionarea Colegiului Medicilor Veterinari din România sau drepturile şi obligaţiile
membrilor Colegiului Medicilor Veterinari din România, se publică în Monitorul Oficial
al României, Partea I.
Art. 95. – (1) Medicii veterinari care ocupă funcţii publice, precum şi cei din
cadrul ministerelor sau altor instituţii publice centrale şi teritoriale cu reţele sanitare
veterinare proprii pot desfăşura activităţi profesionale ca medic veterinar de libera
practică, precum şi activităţi de cercetare, cu respectarea prevederilor prezentei legi şi a
reglementărilor legale referitoare la conflictele de interese şi incompatibilităţi;
(2) Medicilor veterinari prevăzuţi la alin.(1) li se aplică în mod corespunzător prevederile
art.35 din Legea nr.53/2003-Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.
Art. 96. - (1) Cheltuielile efectuate pentru dezvoltarea profesională continuă,
investiţiile, dotările şi alte utilităţi necesare înfiinţării şi funcţionării formelor de
exercitare a profesiei prevăzute în prezenta lege se deduc din veniturile realizate.
(2) Cheltuielile efectuate pentru formarea profesională continuă, achitate de către
angajator pentru personalul propriu, sunt deductibile.
Art. 97. - (1) Certificatele de înregistrare, eliberate pentru unităţile medicale
veterinare în conformitate cu prevederile legislaţiei anterioare intrării în vigoare a
prezentei legi, se preschimbă gratuit.
(2) Preschimbarea certificatelor de înregistrare nu afectează valabilitatea lor, dacă
unităţile medicale veterinare îndeplinesc cerinţele legale de organizare şi exercitare a
profesiei valabile la data eliberării lor şi condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia
în vigoare.
(3) Procedura de preschimbare a certificatelor de înregistrare a unităţilor medicale
veterinare se aprobă prin hotărâre a Consiliului naţional al Colegiului Medicilor
Veterinari din România.
 Art. 98.- (1)Farmaciile comunitare trebuie să elibereze produsele medicinale de uz
uman în baza prescripţiilor medicale veterinare emise de către medicii veterinari de liberă
practică în baza legislaţiei în vigoare.
(2) Adaosul comercial în cazul comercializării en gros si cu amănuntul a
produselor medicinale veterinare antimicrobiene este de maximum 20%.
(3) Comercializarea cu amănuntul online a produselor medicinale veterinare care
se eliberează pe bază de prescripție medicală veterinară, este interzisă.
Art. 99. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) În tot cuprinsul actele normative în vigoare, sintagma „Colegiul Medicilor
Veterinari” se înlocuieşte cu sintagma „Colegiul Medicilor Veterinari din România”.
(3) Persoanele care ocupă funcţii alese sau numite precum şi structurile
organizatorice ale Colegiului Medicilor Veterinari, la nivel naţional sau teritorial, care se
află în derularea mandatului la data intrării în vigoare a prezentei legi îşi exercită
atribuţiile până la expirarea mandatului acestuia.
(4) La data intrării în vigoare a prezentei legi patrimoniul Colegiului Medicilor
Veterinari este preluat de Colegiul Medicilor Veterinari din România.
(5) La data intrării în vigoare a prezentei legi au de drept calitatea de membru al
Colegiului Medicilor Veterinari din România toţi medicii veterinari înscrişi până la
această dată.
Art. 100. - (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr.
160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, numărul 209 din 24 martie 2014, precum şi
orice alte dispoziţii contrare.
(2) Actele şi reglementările emise şi/sau aprobate de către structurile Colegiului
Medicilor Veterinari în conformitate cu prevederile Legii nr. 160/1998 pentru
organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, republicată, continuă să-şi
producă efectele în măsura în care nu contravin prevederilor prezentei legi. Trimiterile
făcute prin alte acte normative la Legea nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea
profesiunii de medic veterinar, republicată, se consideră a fi făcute la prezenta lege.