Ciocoiu Costina

1
Cuprins

1. Caracterizarea generala a factorilor de productie

2. Locul factorilor de producţie in activitatea economica
3. Productia.Sistemul factorilor de productie
4. Munca
5. Pamantul (Natura)
6. Populatia
7. Capitalul
8. Combinarea si substituirea factorilor de productie
9. Bibliografie

1.Caracterizarea generala a factorilor de productie

Punctul de plecare in analiza factorilor de productie il constituie resursele economice sau
productive: ansamblul mijloacelor disponibile si susceptibile de a fi valorificate in producerea de
bunuri materiale si in prestarea de servicii. Indiferent de felurile lor si de modificarea continua a
acestora, resursele pot fi analizate atat ca stocuri, cat si ca fluxuri. Privite in cadrul unei tari, ele se
prezinta ca avutie nationala, respectiv totalitatea resurselor de care dispune un popor (stat, natiune) la
un moment dat. Ea caracterizeaza starea economica a acestei tari, puterea ei economica, si in ultima
instanta gradul bunastarii poporului respectiv.
Potentialul economic al unei tari consta din ansamblul elementelor avutiei nationale intrate sau care pot
fi atrase in circuitul economic. In raport de posibilitatile de punere efectiva in valoare a diferitelor sale
componente, potentialul economic se prezinta in trei ipostaze: MAXIM, respectiv toate elementele
avutie nationale susceptibile de a fi utilizate, indiferent de faptul ca exista sau nu tehnologii si solutii
adecvate si daca pragul de eficienta atinge un nivel acceptabil; VALORIFICABIL, reprezinta acele
resurse pentru care exista necesitatea si posibilitatea punerii in valoare la un moment dat; ATRAS,
reprezinta resursele a caror atragere nu mai intampina restrictii tehnice, economice, sociale. Diferenta
dintre potentialul valorificabil si cel atras se datoreaza unor cauze ce tin de nivelul cererii, nevoia de
rezerve, starea conjuncturala, existenta unor dezechilibre structurale.

2. Locul factorilor de producţie in activitatea economica

Activitatea economica reprezinta o activitate specific umana ce urmareste satisfacerea nevoilor
indivizilor si societatii in limita restrictiva a resurselor, respectiv a factorilor de productie.
Prin factori de productie intelegem potentialul resurselor economice atrase in circuitul economic,
altfel spus, totalitatea elementelor care participa la producerea de bunuri si servicii. In categoria
factorilor de productie se cuprind: munca, elemente ale naturii (pamantui, apa, energia eoliana),
echipamente si instalatii de productie, materii prime si materiale, energia, combustibilul, cunostintele
stiintifice (informatiile), activitatile manageriale etc. Pe masura dezvoltarii societatii, factorii de
productie se multiplica si diversifica ducand la o crestere si diversificare a bunurilor de consum si a
serviciilor, pe de o parte, iar pe de alta, la o perfectionare calitativa si stmcturala a resurselor
economice.
La mceput au existat doi factori de productie, ei fiind denumiti originari, primari: munca si
2
natura. Apoi a aparut factorul derivat traditional - capitalul. In timp, au aparut si altii, astazi fiind greu
de spus cati factori de productie exista in societate. Indiferent cum sunt clasificati si apreciati, factorii
de productie contemporani se pot grupa in cateva categorii importante si anume: elementele naturale,
munca, capitalul, progresul tehnico-stimtific, abilitatea si priceperea intreprinzatorului .
Activitatea economica de producere a unor bunuri sau prestarea anumitor servicii presupune
utilizarea unor cantitati determinate de factori de productie: munca, natura si capital. Combinarea
acestora reprezinta o activitate tehnico- economica de alegere a variantei optime in vederea folosirii
rationale a acestora. Acest proces depinde de diversi factori si anume:
a) Natura activitatii desfasurate - Fiecare activitate distincta necesita utilizarea anumitor factori de
productie. De exemplu, in agricultura se foloseste o forta de munca de o anumita calificare, pamantul
reprezinta principalul mijioc de productie (atat mijioc de munca, cat si obiect al muncii), iar capitalul
productiv se concretizeaza in diferite masini agricole, sisteme de irigatii, constructii agrozootehnice,
animate de reproductie si tractiune, mgrasaminte chimice si organice, seminte si furaje etc.
b) Nevoile de bunuri si servicii dintr-un anumit domeniu de activitate, cat si resursele de productie,
determina dimensiunile respectivei activitati. Solutia optima de combinare a factorilor de productie este
maximizarea productiei de bunuri si servicii la un volum dat al factorilor de productie. Atunci cand
nevoite sunt mici si in continua scadere, combinarea eficienta a factorilor de productie de catre agentii
economic! presupune obtinerea bunurilor si serviciilor prin minimizarea utilizarii factorilor de
productie.
c) Conditiile tehnice de productie, adica gradul de inzestrare tehnica si tehnologica. Aplicarea noilor
realizari ale stiintei si tehnicii in productie, ale progresului tehnic permit o combinare mai eficienta a
factorilor de productie.
d) Abilitatea agentului economic, competenta, priceperea, iscusinta, pregatirea, altfel spus, elementele
activitatii manageriale si de marketing reprezinta factori de crestere a eficientei combinarii factorilor de
productie.
Caracterul restrictiv al resurselor, scumpirea acestora, cresterea si diversificarea nevoilor, sunt elemente
ce impun din partea agentilor economici gasirea celor mai eficiente solutii de combinare, utilizare si
substitutie a factorilor de productie. Substituirea factorilor de productie reprezinta inlocuirea totala sau
partiala a unuia, a mai multora sau a tuturor factorilor de productie, dintre cei existenti sau noi, cu
conditia obtinerii acelorasi rezultate sau chiar a unora superioare.

3.Productia.Sistemul factorilor de productie

Productia este activitatea depusa de oameni cu scopul de a transforma resursele disponibile din
societate corespunzator nevoilor lor, uramarind crearea de bunuri si servici menite a intra in consum, in
vederea satisfacerii diferitelor categorii de trebuinte.
Factorii de productie reprezinta totalitatea elementelor care participa, intr-un fel sau altul, la
producerea de bunurii si servicii.
Factorii de productie sunt numerosi si variati.Avand in vedere specificitatea si originalitatea lor,
ei se pot grupa in :
factori originali sau primari. Din randul carora fac parte munca si pamantul ;factor derivat respectiv
capitalul rezultat din combinarea si interactiunea celor dintai ; Pe masura dezvoltarii tehnici si
tehnologiei au mai aparut o serie de neofactori : inteprinderea, inteprinzatorul, imformatia,
tehnologiile.Toti acesti factori au ca punct de plecare cei trei factori traditionali : munca, pamantul,
capitalul.Daca productia creste prin atragerea unei cantitati suplimentare de factori de aceeasi calitate,
dezvoltarea economica este de tip extensiv. Daca cresterea calitati factorilor si a eficientei lor este
preponderenta, atunci cresterea productiei si dezvoltarea economica este de tip intensiv.

4. Munca
3
Munca privita ca factor de productie este reprezentata de totalitatea resurselor umane(fizice si
intelectuale) care sunt efectiv antrenate in activitati economice.
Resursele de munca ale unei tari sunt determinate de populatia acestora care este formata din
urmatoarele grupe :
populatia adulta care se determina scazand din populatia totala a unei tari populatia tanara si populatia
in varsta
populatia activa care este formata din ceea ce ramane dupa ce din populatia adulta se scad adultii inapti
de munca
populatia activa disponibila toate persoanele care raman dupa ce din populatia activa se elimina
persoanele casnice, elevii si studentii si cei care satisfac stagiul militar obligatoriu.
Populatia ocupata care se determina scazand din populatia activa disponibila numarul somerilor
Populatia ocupata salarizata este cea care rezulta eliminand din populatia ocupata ce toti cei ce lucreaza
in gospodariile si unitatile proprii.Latura calitativa a muncii este pusa in valoare de nivelul de pregatire
profesionala si de volumul cunostintelor generale, tehnico-stiintifice.
Durata muncii exprimata prin numarul saptamanal de ore de munca.In tara noastra se lucreaza 40 de
ore pe saptamana.
Caliatea muncii este conditia fundamentala a ridicari eficientei muncii (direct sau indirect) si din
aceasta cauza trebuie urmarite urmatoarele directii :
cresterea nivelului general de educatie si de pregatire profesionala a resurselor de munca
promovarea unui sitstem eficient de motivare a lucrarilor
asigurarea unui nivel ridicat de sanatate a populatiei
asigurarea unei calitati ridicate pentru ceilalti factori de productie.

5. Pamantul (Natura)
NATURA reprezinta un ansamblu de elemente la care oamenii fac apel pentru a produce.
Aceste elemente sunt adaptate nevoilor umane prin munca. In acest sens, natura asigura substanta,
conditiile materiale, cadrul desfasurarii vietii insasi, ca si majoritatea energiei primare necesare oricarei
activitati economico-sociale. Cea mai importanta parte a naturii, pe care omul si-a apropriat-o este
PAMANTUL care din punct de vedre economic cuprinde si apa. Pamantul, ca factor de
productie, se caracterizeaza prin cateva trasaturi specifice: este un dat preexistent omului, adica un
element neprodus de om. Societatea umana nu este posibila fara Terra, aceasta fiind: locul de
amplasare al societatii umane insasi, suport material al oricarei activitati, furnizor de materii prime date
o data pentru totdeauna sau reproductibile anual (recolta), locul unde s-au gasit intotdeauna unelte.
Pamantul este un element durabil, teoretic indestructibil, dar limitat. Consecintele unui consum
irational sunt acuzabile, cu toate sperantele pe care si le pune omenirea in stiinta si tehnologie.

6. Populatia
Populatia, ca purtatoare a muncii, reprezinta un factor de productie. Dar nu numai ca subiect ce
munceste, ci si ca beneficiar, consummator de bunuri.
Populatia, ca factor de productie, este sursa initiala si continua a progresului economic. Aceasta
sursa este inseparabila de structura interna a omului, de contradictia dintre dorinta lui de a poseda
bunuri in cantitati sporite si de o varietate in crestere, pe de o parte si puterile sale pe de alta parte.
populatia apta de munca = aeea populatie care poseda aptitudini fizice si intelectuale, cunostinte si
deprinderi practice, concretizata in productii materiale si servicii,utile societatii.
populatia inapta de munca = acea parte a populatiei care nu a ajuns la varsta de munc sau care a deposit
aceasta varsta. Aceasta categorie ii include sip e cei care sunt la varsta de munca dar incapabili de a
desfasura o activitate eficace, din cauza unor defecte fie fizice fie intelectoale.

4
populatia activa = populatia care are un loc de munca asigurat si lucreaza efectiv intr-o unitate
economica sau institutie care ii asigura un venit
populatia inactiva = sunt copii de varsta prescolara, elevii, studentii, militarii in termen, pensionarii,
oamenii retrasi din afacere, tinerii fara ocupatie etc.
Cunoasterea numarului populatiei active permite calcularea ratei de activitate.
Rata de activitate in ultimii ani a inceput sa scada datorita cresterii duratei studiilor sia
numarului celor care studiaza, precum si reducerea numarului de pensionare.
Potentialul total al populatie active, ca factor de productie, creste mai mult decat numarul ei, datorita in
principal a doua cauze: ridicarea nivelului de pregatira al oamenilor, inzestrarea tehnica crescanda a
muncii.
Populatia active a fiecarei tari se modifica si structural.

Avem in vedere
 modificarea repartizarii populatiei active pe ramuri (agricola, industriala, etc. ) sip e sectoare
mari (sector primar, secunar, tertiar )
 modificarea ponderii diferitelor categorii socio-profesionale ( cadre superioare, medii,
functionary, etc. )
 modificarea repartizarii populatiei active pe mediul rural si urban
 modificarea ponderii profesionale care solicita cu precadere effort intellectual, si a celor care
solicita cu precadere effort fizic.

Procesul ethnic, extinderea mecanizarii si automatizarii, a cibernetizarii si biologizarii

produselor, sporesc necesitatea si semnificatia efortului intellectual, a muncii complexe, superior
calificate sireduc importanta efortului fizic, a muncii de joasa pregatire.
Economistul Fredrich List sustinea ca “ Natiunea trebuie sa sacrifice sis a sties a renunte la
unele bunuri materiale pentru ca sa dobandeasca forte spirituale sau sociale; ea trebuie sa sacrifice
avantaje prezente, pentru a si le asigura pe cele viitoare”. In conceptia lui : “Forta de a crea bogatii este
… infinit mai importanta decat bogatia insasi; ea garanteaza nu numai posesiunea si sporirea celor
dobandite, ci si posibilitatea de inlocuire a celor pierdute.”

7. Capitalul
Capitalul ca factor de productie este definit prin totalitatea bunurilor economice produse eterogene
si reproductibile utilizate in productie si /sau distributia si comercializarea de bunuri si servicii. Cu alte
cuvinte, capitalul este constituit din stocul de active fizice (cladiri, utilaje, masini).
Bunurile capital sunt considerate ca fiind acele bunuri care sunt produse pentru a satisface nevoile
directe de consum ale oamenilor, ci pentru a fi folosite in productie ; din acest motiv elementele care
formeaza capitalul sunt denumite capital tehnic.
Capitalul fix este acea parte a capitalului real, tehnic format din bunuri de lunga durata(cladiri,
masini) care participa la mai multe cicluri de productie consumandu-se treptat si inlocuindu-se dupa
mai multi ani de utilizare.
Uzura capitalului fix poate fi fizica sau morala.
Uzura fizica consta in pierderea treptata a capacitatii de functionare a capitalului fix datorita folosirii
lui in procesul de productie sau datorita actiunii distructive a agentilor naturali.
Uzura morala reprezinta deprecierea capitalului fix inainte de a ajunge la limita maxima a utilizarii
capacitatii productive datorita efectului introducerii continue a progresului tehnic.
Recuperarea pierderilor datorita uzurii se face prin amortizare.
Amortizarea este procesul de recuperare a pretului de cumparare a capitalului fix.

5
 Capitalul circulant este reprezentat de stocurile de materii prime, materiale, combustibili,
semifabricante etc.de care dispun agentii economici.
Procesul de formare a capitalului se realizeaza avand ca sursa investitiile.Acestea reprezinta
cheltuielile pe care le fac agentii economici pentru dezvoltarea capacitatiilor de productie si pentru
refacerea si ameliorarea acestora, precum si pentru cresterea stocului de capital.
Inteprinzatorul dispune de abilitati care ii permit organizarea si desfasurarea unor activitati
economice profitabile.
Inteprinderea reprezinta cadrul organizational unde se manifesta abilitatea inteprinzatorului, spiritul
de initiativa si risc, capacitatea acestuia de a combina eficient factorii de productie.

8. Combinarea si substituirea factorilor de productie

Combinarea factorilor de productie reprezinta un mod specific de unire a acestora, indeosebi
unirea factorului munca cu capitalul, in vederea producerii de bunuri si a vanzarii lor cu scopul de a
obtine profit. In caracterizarea combinarii factorilor de productie este necesar sa se tina seama de doua
aspecte: divizibilitatea factorilor de productie care consta in proprietatea acestora de a fi impartiti in
unitati simple, in subunitati omogene, fara a fi afectata calitatea respectivului factor de productie. Cel
care hotareste cat de mici sunt aceste diviziuni este intreprinzatorul.
Divizibilitatea pentru unele bunuri este perfecta (grau, benzina, energie electrica), foarte dificila
sau chiar imposibila (centrale nucleare, barajul unei hidrocentrale), adaptabilitatea factorilor de
productie se defineste ca acea proprietate a unui anume factor de productie de a se asocia cu un numar
mai mare sau mai mic de unitati dintr-un alt factor de productie.
Subtituirea factorilor de productie exprima posibilitatea, respectiv realitatea, inlocuirii unei
cantitati date dintr-un factor de productie printr-o cantitate determinata dintr-un alt factor de productie,
prin aceasta pastrandu-se neschimbata productia realizata. Se disting astfel: factori perfect substituibili,
factori ce nu sunt substituibili si factori imperfect substituibili. Combinarea si substituirea factorului de
productie are, in conditiile economiei de piata, doua laturi: una tehnica si una economica.
Alegerea tehnologiei de fabricatie este o problema tehnico-inginereasca. Deoarece economia se
caracterizeaza prin rationalitate si este opusa risipei, pentru a produce o cantitate data de bunuri un
intreprinzator cauta sa foloseasca cat mai putini factori de productie. Deseori, sunt posibile si se
practica mai multe tehnici si tehnologii. Pe baza multiplelor tehnologii posibile, intreprinderea opteaza,
economic vorbind, pentru acea combinatie de factori care costa mai putin. Curba izocuantei
(izoprodusul) desemneaza ansamblul combinatiilor posibile intre mai multi factori, fiecare din ele
putand asigura obtinerea aceluiasi volum de productie. Ea este descrescatoare, convexa la origine si
nonsecanta. Rata marginala de substitutie evidentiaza numarul de unitati din factorul de productie Y,
care poate inlocui o unitate din factorul X, in conditiile obtinerii aceluiasi volum de productie: Rms=!-
dx/dy!=fx/fy; unde dx este scaderea factorului x si dy este cresterea factorului y; iar fx, fy reprezinta
produsele marginale ale factorilor de productie x si y. Functia de productie este un concept ce exprima
raportul tehnologic dintre cele doua variabile economice calitatea si cantitatea si depinde de de
cantitatea de factori de productie utilizata in una dintre posibilele combinatii. In acest fel forma de
productie stabileste legatura cantitativa si cauzala dintre productie si factorii utilizati.
Raportul dintre capitalul folosit si munca folosita privita ca numar de lucratori reprezinta
intensitatea capitalului si semnifica volumul si valoarea capitalului ce revine pe lucrator ocupat. In
cazul structurilor capitalului tehnologic, acest raport se numeste inzestrare tehnica de munca.

9. Bibliografie

1.Parvutoiu Ion Factorii de productie, distributia veniturilor si mediul

2. Ciobanu, Gheorghe (coord.), Microeconomie, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2008;
6